732 matches
-
spre mine în așteptare. Flacăra brichetei mă trezi pentru moment din starea de năucire. Trase un fum lung în piept, după care întinse o mână gingașă către mine. Eram terminat. - Mădălina Popescu, spuse ea scurt. - Remus Fabian, îmi pare bine , bâiguii eu cu o voce pe care nu mi-o recunoșteam, în timp ce-i strângeam ușor mâna. Încântat ! Atingerea fină a pielii ei îmi provocă un fior de plăcere în corp, de la tălpi, în deplină urcare către creștet. Hipotalamusul meu reacționă brutal
EXTAZUL ŞI AGONIA UNOR IUBIRI TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1463781138.html [Corola-blog/BlogPost/381402_a_382731]
-
transformându-se parcă într-un cuptor încins. - Și părul blond, frumos, continuă ea, lăsând capul într-o parte. De foarte multă vreme nu mi-a mai făcut cineva complimente. Au căzut asupră-mi ca un tăvălug, accentuându-mi roșeața feței. Bâiguii încurcat: - Și dumneavoastră ..., și dumneavoastră sunteți foarte ..., foarte frumoasă ! Râse ascuțit și se ridică în picioare. - Mergem în apă ? Peste câteva clipe ne bălăceam în apa înspumată, loviți ușor de valuri. Acesta a fost începutul. ********************************** Sfârșitul poveștii, o cumpănă în
EXTAZUL ŞI AGONIA UNOR IUBIRI TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1463781138.html [Corola-blog/BlogPost/381402_a_382731]
-
Păi... nu știu... ridică Cecilia din umeri, neînțelegând unde vrea să ajungă. Mirată, lumea din sală și-a îndreptat privirea către cei doi. - Cum? Nu știți de când ați intrat în sală?, face el uimit. - Nu m-am uitat la ceas, bâiguie Cecilia roșind puternic. - Aveți mai mult de zece minute?, continuă el. - Nu cred... - Îmi dați voie?, spune Grănicescu întinzând mâna către teancul de hârtii chinuite sub greutatea coatelor Ceciliei. Cecilia se îndreaptă de spate și ridică mâinile, lăsând cale liberă
GRĂNICESCU ŞI CECILIA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Granicescu_si_cecilia_cristea_aurora_1358265164.html [Corola-blog/BlogPost/348840_a_350169]
-
vacanțe li se păreau mai mult decât suficient. Fratele meu avea să se bucure, în plus, de organizarea unor expoziții personale și în Conference Room-ul Clinicii și, uneori, în oraș ori chiar la Paris. -Înțeleg, înțeleg! Faimă și bani, nu? bâigui Papa. -Faimă, doar. Banii obținuți din vânzarea pânzelor aveau să meargă la bugetul Clinicii, sublinie Solitarul. -Ce om! oftă admirativ Miramoț. -Dar satisfacția supremă pentru el e... alta! S-a dovedit curând. Ca artist, odată cu așternerea pe pânză a simptomatologiei
CAP.4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1434867499.html [Corola-blog/BlogPost/379700_a_381029]
-
Ceva frugal, ca pentru niște oameni grăbiți. Băieți, spuneți voi, că sunteți de-ai casei! Dar, vă rog, fără reținere. Am spus că eu suport protocolul. Vreau să vă cinstesc, având în vedere că... --Te-ai furișat de noi atâția ani, bâigui Scârțoi, cu o voce dogită. --Taci, mă, îl întrerupse Firfirică. Eu am gâtul uscat și tu spui prostii? Vrea omu’ să repare imaginea și tu, dai cu bâta-n baltă. Domnișoară, ce fel de țuiculiță aveți, că...trebuie s-o
TRANDAFIRUL SIRENEI-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1445714013.html [Corola-blog/BlogPost/344394_a_345723]
-
boi! Și nu uita să-i spui mă-tii să-mi mai trimită brânză d-aia bună, dă capră, așa ca la fo’ cinci kile că am și eu nește obligații, s-a-nțeles! Inspectorul adjunct se retrase cu spatele bâiguind mulțumiri și scuze de deranj. A doua zi șeful se regala, mâncând dintr-o strachină mămăligă cu brânză de capră pe care o însoțea cu o șampanie desert. Din vestitele podgorii ale regiunii Campagnes. După fiecare cupă de șampanie dădea
PROFETUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1335 din 27 august 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1409129605.html [Corola-blog/BlogPost/357331_a_358660]
-
era prea mult pentru o singură zi. Cerul căzuse pe el, s-a prăbușit fără vlagă pe scaunul de la birou. Și-a prins capul în mâini și a rămas așa câteva secunde bune. Cu un ultim efort a reușit să bâiguie: -Îmi dau demisia, acum lăsați-mă! Am ajuns mai rău decât atunci când am organizat căderea fostului director în 1990. Toate în viață se plătesc, cum să merg în fața copiilor și a soției să le spun că sunt falit,- fără să
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1489388677.html [Corola-blog/BlogPost/362578_a_363907]
-
-i debandada asta? Bietul Mihăiță a rotit ochii în clasă și nu a observat nicio dezordine. Era liniște, iar elevii, doi câte doi (monitor și mârlan) se străduiau să descifreze tainele abecedarului și aritmeticii. - Nu observ nimic, domnule învățător! A bâiguit Mihăiță. - Înseamnă că ești tâmpit și trebuie să te înlocuiesc, cred că am spus clar. Mârlanului îi intră cartea-n cap numai dacă-l tragi de păr, de urechi, dacă-i cari pumni în cap sau îl dai cu capul
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1443988449.html [Corola-blog/BlogPost/381753_a_383082]
-
lucrează pe regim redus și nimeni nu se simte responsabil. Nici poliția nu manifesta prea mult elan. Au trimis după nevastă-sa. A venit și s-a uitat la el la fel de absentă ca și mine. «Pare așa de ... mort», a bâiguit, nesigură. În ciuda dramatismului, situația era oarecum comică: ea îmi prezenta regretul pentru clipele grele prin care intuia că trecusem, în timp ce eu îi prezentam la rândul meu condoleanțe, explicându-i că n-a fost chiar așa de nasol. Urlam, ca să mă
FRAGMENT DE CARTE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Hans_fragment_de_carte_gabriela_calutiu_sonnenberg_1364891221.html [Corola-blog/BlogPost/366064_a_367393]
-
același moment, vocea doamnei Florica m-a readus la realitate: - No, care-i baiul? Ați visat ceva urât, domnule? Sunteți la împachetări cu parafină. Mai aveți de așteptat zece minute... Mi-am dat seama ce s-a întâmplat și am bâiguit rușinat: - Vă rog să mă scuzați, doamnă! Iertați-mă dacă v-am speriat ori v-am jignit! Știți, eu cred că... am adormit și... - Nu face nimic! Stați liniștit... Eu v-am speriat pe dumneavoastră. Fără să vreau, credeți-mă
AVANTAJELE PARAFINEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1449595298.html [Corola-blog/BlogPost/342630_a_343959]
-
la bucătăria cipriotă am avut ocazia să degustăm nenumărate măiestrii culinare gătite de mâna bunei și inegalabilei Avghi, cu care, spre mirarea fiicei mele, mă înțeleg de minune, în pofida faptului că ea nu știe o boabă de engleză și eu bâigui doar câteva cuvinte și expresii în greacă. Dar probabil înțelegerea noastră se înfăptuiește printr-un limbaj al sufletului în care instrumentele de bază sunt respectul, sinceritatea și onestitatea. Sărmăluțe împachetate în floare de dovleac, cu carne sau fără, gătite cu
PRIETENII MEI CIPRIOŢI de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_cipru_13_prieten_georgeta_resteman_1346247700.html [Corola-blog/BlogPost/355307_a_356636]
-
de autoapărare menită să-i pună în alertă toate simțurile ce părea că o copleșesc”. (...) Familiaritatea lui îndrăzneață îi crea un disconfort vizibil Danei și, în clipa aceea, ar fi vrut să o ia la sănătoasa, să-l lase singur bâiguind planuri știute doar de el. Atracția însă, vizavi de acest bărbat fatal, era prea mare ca să poată da curs rațiunii. Inima ei îi poruncea altceva decât mintea”. Interesante sunt și stările sufletești prin care trece Dana, imediat după ce bărbatul plecase
POVESTEA DANEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Povestea_danei_cristea_aurora_1350660051.html [Corola-blog/BlogPost/346436_a_347765]
-
trăiți ! ” în loc de „bună ziua... ”. A continuat însă cu degajare privindu-l de sus, pentru prima și ultima dată, pe subofițerul spilcuit : ... Ei !... Mai rămâneți la aceeași părere în ceea ce mă privește ?! Subofițerul nu a putut decât să se încline și să bâiguie ceva. În acea zi nu s-a mai putut simți la fel de mândru în uniforma lui. Bătrânul Pascal a lăcrimat la despărțire. Cel care îi fusese subordonat părea să fie făcut din acelati aluat ca și el. Nu numai că nu
XVIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1477570587.html [Corola-blog/BlogPost/366380_a_367709]
-
ar mai merge un ciocănel dă trăscău, no!? Hai! Meștere, bagă unu’, să te iert! Și această glumă fu savurată în solitudine de excelența sa. Nepotul Marinel părea cam dus pe gânduri și oarecum muncit de o criză hemoroidală. Abia dacă bâigui ceva când unchiul îi puse niște întrebări cam dificile referitoare la unele fonduri din care nu prea sifonase unde trebuie ci mai mult în buzunarul lui și era cam confuz în explicații. Dar, se vede treaba că ministrul făcea, așaa
DEJUNUL.PROTOCOL ZERO de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_1403024099.html [Corola-blog/BlogPost/349768_a_351097]
-
este...așa...o pulbere fină, fină...și sclipește. Zâmbea doamna Ștefănescu și râdea cu poftă domnul Ștefănescu. Iar ea...de, ca femeile : ai mă Tudorele? Cum era îmbrăcată mireasa ta, mă? Lunișoara, de! -Ăăă!...La asta nu m-am gândit, bâigui Tudorel. Păi.... Sigur că avea o rochie albă, albă și lungă, lungă. Cu volănașe...Și multă beteală pe ea... -Dar, insistă doamna râzând, curioasă...de, tot ca femeile : și cu ce era încălțată, Tudorele? -Ăăă...ăăă...bineînțeles, cu niște pantofiori
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1450637899.html [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
Romeo Niram nu mi-ar fi pus sub ochi ecuația energiei sub o nouă paternitate: „Brâncuși: E=mc2”. Puteam scrâșni printre dinți, puteam zâmbi zeflemitor sau cu un aer de generozitate paternalistă, puteam să ridic savant din sprâncene sau să bâigui vreo silabă cu iz anecdotic ― zarurile fuseseră aruncate. Așa că, neavând încotro, m-am întors, ca pe vremuri, la lecție. Într-o astfel de situație, socotesc de mare ușurare povața lui L. Boltzmann (pe care Einstein îl citează în prefață) de
LECŢIA LUI EINSTEIN de DAN CARAGEA în ediţia nr. 862 din 11 mai 2013 by http://confluente.ro/Dan_caragea_lectia_lui_eins_dan_caragea_1368313881.html [Corola-blog/BlogPost/354316_a_355645]
-
rânduri unui ziar din Deva. Textul a fost publicat, dar în toamna aceluiași an a fost încorporat în armată. Recruții au fost întrebați dacă vreunul dintre ei a scris la vreun ziar. Nu s-a anunțat nimeni, singurul care a bâiguit ceva a fost el. „Ești omul nostru!”, au spus cei care căutau un „corespondent voluntar” pentru ziarul militar „Înainte”. A primit legitimație și ordin de serviciu permanent și putea umbla prin oraș fără grijă. Făcea și deplasări ajungând pe la Slatina
ZIARIST DIN '59 de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 by http://confluente.ro/Ziarist_din_59.html [Corola-blog/BlogPost/349043_a_350372]
-
cu pumnul său politic în sticla biroului, răcnind la „tovul degradat moral”: dacă nu rezolvați problema asta în cel mai scurt timp, mă obligați, tovarășe director, să cer sprijin la județeană! Negru de furie și speriat nevoie mare, tovul tăuraș bâiguia în neștire: hai, liniștește-te, liniștește-te! Rezolv, rezolv! Rezolv eu problema! M-a chemat urgent tov director și mi-a șuierat, scrâșnind din dinți: de ce nu mi-ai spus până acu’, idioata dracu’? Ce mă fac eu acu’? Eu
CAP. 3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/nastase_marin_1485170947.html [Corola-blog/BlogPost/383078_a_384407]
-
salutat ușor din cap, apoi am întins mâna după halbă. Mi-a prins mâna și aproape că mi-a strivit-o de masă. „Vierme, știi cu cine stai de vorbă?”, aproape că a strigat. „Nu, la ce te referi?”, am bâiguit, speriat de moarte. „Sunt fratele Deliei”, rosti, în timp ce îmi strângea tot mai tare mâna. „Dacă poliția nu te înfundă, să nu te bucuri prea tare, fiindcă vei avea de-a face cu mine!”, continuă, apoi sparse halba de colțul mesei
SCENARIUL DIN CARE NU SE POATE IEŞI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1472593733.html [Corola-blog/BlogPost/350193_a_351522]
-
-n zăpadă, căutând a ocroti în cădere viața mică de sub cojoc... Până la urmă, fusese găsit spre mijlocul zilei de părinții uitând să-l certe, mulțumiți că-l aflaseră, slavă Domnului, teafăr, împreună cu mielul. Nu înțelegeau nimic din ce băiatul le bâiguia. Și uluiala îi covârșea privind cercul strâns de zăpadă bătătorită de labe de lupi, de cioturile vecine înnegrite de foc, de smocurile de blană pârlită ce pătau omătul pe alocuri... Și mai uimiți rămăseseră când, de-atunci, aflaseră în mezinul
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 by http://confluente.ro/angela_dina_1419516810.html [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
Să sosesc într-o seară-n solie Să te cer fâstâcit de soție Femeie, cu ochii de jad Am să beau tot veninul ce-l picuri Dezolarea,-i cu gustul său fad Și nomadul ce sunt, în nisipuri Te așteaptă bâiguind doar nimicuri Femeie, cu ochii de jad. 09.07.2016 undeva, în România Referință Bibliografică: FEMEIE CU OCHII DE JAD / Daniel Bertoni Albert : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2164, Anul VI, 03 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
FEMEIE CU OCHII DE JAD de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 by http://confluente.ro/daniel_bertoni_albert_1480763159.html [Corola-blog/BlogPost/382428_a_383757]
-
întrebat părintele Băluță. - Hai, nu mai faceți pe niznaii! A râs “domnul” Dode. Copiii s-au ținut de cuvânt, au prins fluturii, vi i-au adus și noi, oamenii mari, nu ne ținem de cuvânt, ai? - Ce cuvânt, măi Dode? Bâiguiau stupefiați cei de față. -Nu mai țineți minte cum ne-am înțeles? Fluturele... banul...Banii mi-i dați mie și copiilor. Băieții i-au numărat. Uite, fiecare a trecut numărul fluturilor uciși pe bilețele. Vreți să-i numărăm? Sunt peste
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1456939849.html [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
cicatrice enormă, de parcă cineva ar fi încercat în trecut să-i taie gâtul. M-am blocat. Am încercat să cobor din nou cu sărutările, dar gesturile îmi deveniseră stângace. „Trebuie să-ți spun ceva”, mă întrerupse pe neașteptate. „Da?”, am bâiguit, tot mai nesigur. Nu-mi plăcea deloc turnură pe care o luaseră lucrurile. „Sunt foarte bolnavă. Mai am câteva luni de trăit. Analizele mi-au indicat că am leucemie”. „Da... Nu... Ce...”. Acum, mă bâlbâiam de-a binelea. „Îmi pare
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1484351149.html [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
Franz spunea adevărul. - Da, răspunse Franz. Din cauza ta! Ridic privirea agale și o întreb pe Raisa direct și încet: - De ce ai făcut asta? Cine era deținutul? Îl cunoșteai? Raisa nu mai negă: - Da, îl cunoșteam... - De unde îl știai? - Din ghetou..., bâigui ea. Îl știi și tu... - Îl cunosc???, întreb uimit. - Da... E puștiul ăla ceacâr... Maor Gruber se numește... - Maor Gruber... Maor Gruber... Raisa, cum ai putut să faci așa ceva?, îngaim cu vocea stinsă. - Trebuia s-o fac! Nu puteam să
PARTEA A II-A de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 by http://confluente.ro/Lagar_si_razboi_partea_a_cristea_aurora_1394475504.html [Corola-blog/BlogPost/353656_a_354985]
-
spre mine în așteptare. Flacăra brichetei mă trezi pentru moment din starea de năucire. Trase un fum lung în piept, după care întinse o mână gingașă către mine. Eram terminat. - Mădălina Popescu, spuse ea scurt. - Remus Fabian, îmi pare bine , bâiguii eu cu o voce pe care nu mi-o recunoșteam, în timp ce-i strângeam ușor mâna. Încântat ! Atingerea fină a pielii ei îmi provocă un fior de plăcere în corp, de la tălpi, în deplină urcare către creștet. Hipotalamusul meu reacționă brutal
MIRACOLUL IUBIRII (SAU EXTAZUL ŞI AGONIA AMORURILOR TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1473543012.html [Corola-blog/BlogPost/379232_a_380561]