727 matches
-
ei de pe acoperiș cu elicopterul, și le-a reușit, Părințele. Unde erai, Roja? Fă-ți mea culpa, autocritica, trebuia să fii acolo, nu să umbli acuma după potcoave de cai morți, așa este, ai dreptate, Părințele, puteam să schimb istoria, bîiguie cu amărăciune în suflet, să facă o pauză, îl durea genunchiul, poți să încerci altă poziție, îi e bine și așa, să revenim la oile noastre, zice. — Ideea era că nu pentru asta am venit, ești cu musca pe căciulă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să ne oprească și să ne întrebe cu ce treabă ne aflăm în zona asta, adăugă. — Asta înseamnă că ce s-a dat la televizor și a văzut o țară întreagă n-a fost decît o făcătură? începu Sena să bîiguie, teatru organizat? — Tu chiar ești turc? Crezi că-mi arde de glume în situații din astea? zise Dendé. Obișnuiește te cu ideea că încă n-am scăpat de ei. Nu înțelegi că de acolo vin? — Deci erau și ei acolo
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mănușii mele de baseball, e semnalul că sunt gata de plecare, numai să mi se dea odată voie. E mort după baseball, ar fi în stare să joace baseball douăsprezece luni pe an, îi spune maică-mea doamnei Ve-ne-ra-tî. Eu bâigui ceva despre un meci de campionat. — E finala. Finala campionatului. — OK, îmi zice mama și adaugă cu duioșie: ai venit, ți-ai îndeplinit datoria, acum fugi, fugi la meciul tău de campionat. Aud în glasul ei fericirea și ușurarea de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
farfurie specială, de sticlă, să nu-i absoarbă microbii. Ei, dar nu, nu, se pare că mamii nu-i surâde deloc ideea asta. S-ar zice că-i pare ciudată rău. Cum adică să mănânc cu o șvarțe? Ce tot bâigui? Când vin de la școală, de cum intru, în antreu, îmi șoptește: — Așteaptă puțin, fata termină în câteva minute... Eu însă nu vreau să tratez nici o ființă umană (din afara familiei mele) ca pe un inferior! Chiar nu pricepeți nimic din principiul egalității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
a apucat să mi-o sugă în mașina cu capota coborâtă. Ce-ncerc eu să-ți comunic? Aha, doar că începeam să simțim ceva. Să simțim că simțim! Și asta fără nici o diminuare a apetitului sexual. Știu o poezie, am bâiguit eu de parcă aș fi fost beat, de parcă m-aș fi crezut cel mai tare din parcare, și am de gând să ți-o recit. Ea era cuibărită în poala mea, cu ochii încă închiși, cu mădularul meu înmuiat lipit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pe idiș? Cum? În ciuda numelui meu, nu știu mai mult de douăzeci și cinci de cuvinte mari și late - jumătate din ele porcoase, iar restul stâlcite! Nu te mai căca atâta pe tine, ține-ți clanța și urcă în mașină! — Mulțumesc, mulțumesc, bâigui eu în timp ce-mi salt geanta și pornim spre microbuzul familiei. Kay și cu mine urcăm pe bancheta din spate, împreună cu câinele. Câinele lui Kay! Căruia-i vorbește de parc-ar fi un om! Oho, chiar că-i o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cuprinde În timpul zilei și se uitase la episoade din Medium la TiVo toată noaptea. Când m-a sunat din senin la birou pe la prânz, mi-a părut atât de amețită, de parcă vorbeam cu un narcoman. Știi... cumva... unde... este... Christopher? bîigui Marci. Vocea Îi suna de parcă nici nu s-ar fi trezit. — Păi tu nu știi? am Întrebat, șocată. Nu... ezită vocea scăzută. L-am dat afară și s-a cărat... de tot. Era de toată jena. Marci vorbea ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Începu din nou să sune. În mod evident, Alixe era disperată să dea de mine. Am răspuns. Alixe părea să aibă probleme cu vocea, ca și cum ar fi fost răcită. —Rochia este OK? am Întrebat-o. — Îmi place la nebunie r-r-rochia, bâigui Alixe. Dumnezeule, plângea? —Alixe, ești bine? Nu de mine e vorba. E S-s-s-ÎhÎSanford. A murit. —Îngrozitor. Habar nu avusesem că Alixe era așa de apropiată de el. Părea la pământ. —Dumnezeule, Alixe, Îmi pare rău să aud asta. Pari foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
poate de prostească. Avea o expresie stranie pe chip. Dumnezeule, oare urma să-mi spună că fusese cu Sophia până la urmă? Asta era mult prea oribil ca să poată fi descris. L-am fixat cu privirea, Înghițind cu nervozitate, așteptând. Poftim? bîiguii eu, Într-un sfârșit. —Am angajat-o pe Îngrozitoarea aia de Sophia. I-am spus, În călătoria aceea la Londra, că voiam să iau ceva special pentru tine, ca să mă revanșez pentru contramandarea lunii de miere, și ea s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
uneori, tot în momente ca acum, ori poate noaptea cînd, istovit, se ridică de la masa pe care stă o nouă lucrare a sa, le simte mînjite prin numai simpla rememorare a lor, de un bărbat ca el. Nu-i adevărat, bîiguie, scuturat de friguri interioare nu-i nevoie de gunoi ca să înflorim asemeni trandafirului... Ochii bătrînei, vii și frumoși, întineriți cu douăzeci de ani, se scaldă încă în viscolul de afară și doar buzele, în colțul cărora timpul a înflorit cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o scrîntesc, c-așa-s ăștia, te pun să scrii de șapte ori și te freacă pentru orice nepotrivire, dar și-a găsit mincinosul... Profesorul a scos batista din buzunar și-și șterge fruntea udă. Ăla era informat, nu glumă... bîiguie el, coborînd batista în jurul gîtului. Lazăr tace un timp, făcînd pasiențe. V-am spus ca să fim chit. Uitați c-am jucat pocher noaptea asta, că și eu am uitat totul. Și v-am mai spus-o ca un avertisment: mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ar fi fost compusă dintr-o haină la două rînduri, din nenumărate coloane de cifre, dintr-o nevastă care juca hochei, fără toate aceste elemente devenise insignifiant, nu mai avea nici cap, nici coadă. — Du-te, mamă, du-te singură! bîigui el. — Bine, Henry, dar... — Eu Îl Înțeleg, doamnă, interveni grăsanul. Durerea Îl face să vorbească așa. Noi, cei de la Apărarea Civilă, l-am socotit totdeauna pe domnul Wilcox un om foarte sensibil. Ceilalți au să priceapă, adăugă el cu blîndețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fu Întrerupt de o voce aspră și tăioasă: Va trebui, cred, să știe! Era doctorul Forester; văzîndu-l, Digby simți cum inima Începe să-i bată cu putere, copleșit din nou de spaima unor pedepse posibile, dar deloc previzibile. — Doctore Forester, bîigui Johns, nu eu i-am dat voie. Nu te mai scuza, Johns. Știu, ești foarte devotat și eu apreciez devotamentul. Și doctorul Forester Își scoase Încetișor de pe lungile și frumoasele-i degete mănușile pe care le purtase În mașină. — Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
el? — Cred că a citit În ziare. — Noi n-am vorbit niciodată În presă despre vreo crimă. Rowe Își prinse, obosit, capul În mîini. Încă o dată, creierul lui era copleșit de șuvoiul asociațiilor de idei. — Se prea poate... Nu știu! bîigui el. Amintirile i se Învălmășeau În minte, neizbutind să se Închege, să se cristalizeze. Detectivul deveni deodată mai binevoitor - sau cel puțin așa i se păru lui Rowe cînd Îl auzi: — Spune-ne ce-ți amintești, așa cum Îți vine, indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
completă domnul Prentice, spulberîndu-i speranța aia abia Înfiripată: acum nu mai avea nici un rost să tacă. Dar micile ședințe de spiritism? urmă el, amuzat ca de-o glumă pe care-o știau numai ei doi. — Le organizăm În scopuri științifice, bîigui doamna Bellairs. — Micul vostru grup continuă să se Întîlnească? — Da, În fiecare miercuri. — Lipsesc mulți? — Toți sînt prieteni intimi, răspunse doamna Bellairs, În doi peri. Simțindu-se din nou pe un teren mai sigur, Își permise luxul de a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
spuse: Are de gînd s-o șteargă, nu-i așa? — Da. — Cu filmul, desigur. — Da. — Trebuie să-l Împiedicăm! Acest plural, folosit pentru prima oară, spunea tot atît de multe ca și franțuzescul tu. — Da. Unde-i acum? — Aici. — Aici? bîigui el, cu sentimentul pe care-l are cineva cînd constată că ușa pe care o Împinge din răsputeri e deschisă. — Doarme, răspunse ea, dînd din cap. A avut o zi grea, de discuții cu lady Dunwoody, În chestiunea hainelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
lînă!... Pleacă astă-seară cu trenul. Ce-ai de gînd să faci? Nu știu, răspunse el, aruncînd o privire deznădăjduită În jur. Pe bufetul de stejar se afla un sfeșnic de alamă masiv, care strălucea ca nou; Rowe Îl apucă și bîigui În chip de scuză: A Încercat să mă omoare... — Bine, dar doarme. Ar fi o crimă! — N-o să lovesc decît dacă voi fi atacat. — Era atît de bun cu mine cînd Îmi juleam genunchii! Copiii cad totdeauna și-și julesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cartierul nu va mai avea curent electric timp de cel puțin două săptămâni, atât ține repararea cablului dacă este deteriorat... - Nu mă interesează, domne! urlă Vișină, roșu la față. Nu e treaba dumitale! Eu sunt Inspector Municipal, înțelegi? - Sigur, sigur, bâigui Takamura, dar... vă spun, cablul trebuie reparat urgent, dacă nu... e simplu, vedeți, trebuie doar să... - Nu înțelegi, domne? răcni Vișină. As-ta-nu-es-te-trea-ba-du-mi-ta-le! E treaba orașului! Dacă se strică, se strică! Facem licitație, alegem o firmă bună, cu meseriași cu experiență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
făcea în casa domnului J.L.B. Matekoni. Amenințarea că toate acestea ar putea ajunge la urechile soției i-ar stimula, probabil, bunăvoința. Și totuși, banii au fost cei care l-au făcut să se învoiască. Aduse vorba despre împrumut, iar el bâigui că nu are cum să-i dea înapoi. Fiecare bănuț pe care-l am e drămuit, îi explică el. Trebuie să plătim spitalul pentru unul dintre copii. E mai tot timpul bolnav. Nu pot să-ți dau banii înapoi. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cedat inima. Și-avea cu doisprezece ani mai puțin ca mine! Etalează clasica bucurie a supraviețuitorului, sâc, ăla mai tânăr s-a curățat, dar eu încă trăiesc, am scăpat, așa că nu e mare scofală să fii mai tânăr. - Îmi pare... bâigui ceva. - Și mie. A rămas la el ultima corectură de la cercetarea de an, tot el a luat și microfilmele, nu știu dacă a terminat-o, sper să n-o fi pierdut. Am văzut eu că e cam pământiu, că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să spui prin asta, „nu-i”? Eu l-am văzut... Dumneata l-ai văzut... Tot echipajul l-a văzut și a văzut și cum omora un biet bărbat dezarmat, Împușcîndu-l În spate! Oare ne-am pierdut cu toții mințile? — Nu, domnule, bîigui sărmanul ofițer Înghițind În sec. Nu ne-am pierdut mințile, dar nu e nicăieri... Atunci caută-l, pe toți dracii! urlă Lazemby. N-am să permit ca cineva să comită o crimă În prezența mea și să rămînă nepedepsit. Făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Carmen. Aceasta, care Îl observa cum lucrează Înfrigurat, pradă parcă unei ciudate stări febrile, Îl Întrebă: - Ce se Întîmplă? De ce ai nevoie de vaporul ăsta? - Ca să plecăm, răspunse el fără s-o privească. - Unde? - Pe continent. - Pe continent? repetă ea bîiguind cuvintele, uimită, iar cînd păru să-și fi recăpătat rațiunea, Întrebă disprețuitoare: Ai oare idee la ce distanță se află continentul? - La șapte sute de mile. - Și vrei să străbați șaspte sute de mile În asta? - N-am Încotro. - Dar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
avea grijă de astă. Se lasă o tăcere grea, în timp ce toți cei prezenți se uitau unii la alții, crezând că nu au auzit bine și îngroziți de ceea ce într-adevăr auziseră. În cele din urmă, tatăl lui Tapú Tetuanúi, Amó, bâigui cu jumătate de gură: — Vrei să spui că Hinói Tefaatáu va trebui să-l jupoaie de viu? Venerabilul bătrân îl privi trist și resemnat. Ce altă variantă mi-ați lăsat? Unii îi vor pielea, iar alții îi vor viața... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
un mers atât de obosit, încât ai fi crezut că a-mbătrânit cu douăzeci de ani într-o singură noapte. Atenția tuturor se mută asupra lui Hinói Tefaatáu, care stătea, tremurând, în ultimul rând al celor prezenți. —Taaroa să mă apere! bâigui, cu lacrimi în ochi. Niciodată nu mi-aș fi închipuit că voi ajunge să jupoi un om, chiar dacă nu este decât o bestie. Probabil că și Tevé Salmón se caia pentru insistențele lui de a sacrifică un om, însă decizia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mă gândesc! —Altceva ți se înmoaie, nu buricul! —Mie?... întreba scufundatorul cu mândrie. Întreab-o pe Maiana!... Dintr-odată se lasă tăcerea, si atat Chimé, cât și Tapú Tetuanúi se uitară la el mustrători. Vetéa Pitó înțelese că a greșit, căci bâigui, lăsându-și privirea în pământ: — Îmi pare rău! Am fost un prost. — Într-adevăr, întări Tapú Tetuanúi. Un barbat nu trebuie să amintească niciodată de relațiile lui cu o femeie, cu atat mai puțin în cazul nostru. Îi privi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]