758 matches
-
Jurnalul Național un eseu al poetului Păunescu, care se plânge de sănătate, așa că i-a dat omului un telefon. Nu rezultă niciun fel de detalii, dar paginarea, lângă un material despre vedetele cu cancer, nu ne lasă prea mult să bâjbâim printre ipoteze. Iată concluzia, spusă chiar de maestru: Știți prea bine că zilele acestea mi-am luat curajul de a-mi face analizele medicale esențiale. Concluzia nu e veselă. În orice caz, tratamentul pe care eu însumi simțeam că trebuie
Ziare, la zi: Tuia, madam Andronescu, jos corupția! () [Corola-journal/Journalistic/28067_a_29392]
-
sugeram că ar fi cazul să-l părăsim pe Ceaușescu, pentru că ne împingea la dezastru. Toate încercările de a-i influența au rămas fără rezultat.”xix În 1982, Cornel Burtică a părăsit corabia în derivă. Cei rămași au continuat să bîjbîie în căutarea unei ieșiri, fără a dispune însă nici de viziune și nici de curaj pentru găsirea și aplicarea ei. Ștefan Andrei și alți cîțiva croiau planuri pentru perioada postceaușistă : „să spargem șefia absolută, să nu mai fie unul singur
„La belle époque“ by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2674_a_3999]
-
le poți cere o recomandare a unui service local. Important este ca un astfel de furnizor dedicat te poate ajuta mult. Reparația se va întâmpla într-un timp mult mai scurt, fie și doar prin comandarea piesei potrivite fără a bâjbâi pe la zeci de magazine auto sau service-uri mai mult sau mai putin autorizate. Iar tu poți să te bucuri din nou de confortul mașinii tale și de sunetul, de acum foarte plăcut, al ventilatorului auto. Powered by SEO monitor
Sezonul in care apreciezi cel mai tare un ventilator auto [Corola-blog/BlogPost/98863_a_100155]
-
prea scurte, găinile adormite, florile înclinate. Bărbatul trebuie să se fi trezit pe la patru. Poate trei. Cobora din pat, cobora din cameră, străbătea coridorul, deschidea ușa, ca pe-o copertă o deschidea. Ridica piatra de pe scările casei, doar un pic bâjbâia cu buricele degetelor, găsea cheia. Lua cheia, o ținea strâns în pumn, nu prea strâns, ca pe-un pui o purta sus, o lăsa două clipe pe pernă, așa, în scobitura făcută de capul lui, am minți zicând caldă încă
Păturica [Corola-blog/BlogPost/99781_a_101073]
-
uitat Ochii Lui îmi dau alinul De El sunt îmbrățișat. Cluj Napoca, 2 august 2015 Străjeri Străjeri mi-am pus azi ochii În haina cea curată S-aștepte zorii zilei La geamuri să mai bată. Ei văd mulțimi de oameni Cum bâjbâie-n neant Căutând satisfacție În eul lor perdant. Privesc cu gingășie Și cu iubire-n cuget Spre cei ce caută în sine Al fericirii cântec. Și vreau ca până la capăt Ochii-mi să stea de veghe Curați și fără preget
NETĂCEREA PRIVIRII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380222_a_381551]
-
nr. 1875 din 18 februarie 2016 Toate Articolele Autorului IUBIRE MUTĂ de Nicolaie DINCĂ Cu foame surdă sfâșiam din cer Senin și stropi de liniște-absolută, Te căutam în clipă și-n eter Să-mi lecuiești în piept iubirea mută. Și bâjbâiam, de dragoste orbit, Prin pâcle reci, flămând de-o sărutare, Cu cerul gurii fad și pârjolit, Visând la buze moi, cu gust de floare. Sau îți pândeam - furiș, ca un tâlhar - Privirile, sperând să mă brodească, Și regretam că nici
IUBIRE MUTĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380284_a_381613]
-
limbaj specific, dar și de cel comportamental (de exemplu o simplă rotire cu subînțeles a ochilor, care parcă spune, fără nici o putere de tagadă, ,,lasă că știm noi tot’’ - Florin Dumitru - consilierul Karpov), dar și interpretarea magistrală, parcă ,,aiurită, bâlbâită, bâjbâită printr-un întuneric voit indus și cu aceeași mimică a unor ochi gata, gata să-i iasă din orbite de uimire, stupoare și surpriză a lui Petrișor Stan (Robert Pigeon), este și scena întâlnirii dintre ei doi. Din acest punct
DAN GHIȚESCU: OMUL CARE VINE DIN EST – ROMANUL SAU O PIESĂ DE TEATRU SIMBOL AL UNEI EPOCI ÎNTREGI [Corola-blog/BlogPost/94180_a_95472]
-
căutăm plăcere, căutăm confort fiecare poartă în spate câte-un mort de la maternitate până la o groapă și de asta nimeni nu ne scapă că privești oglinda și-ți vine să spui: parcă-aș fi copilul nimănui... cazi și te ridici, bâjbâie și-ndreaptă aproape de tine e mereu o treaptă; tobe și tilinci, patimi și fobie totu-n viață e butaforie: recuzite, arcuri false și săgeți de la polul nord pân' la Cucuieți și dacă știu asta, ce-mi e de folos? viața
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
copleșește spiritul de turmăcăutăm plăcere, căutăm confortfiecare poartă în spate câte-un mortde la maternitate până la o groapăși de asta nimeni nu ne scapăcă privești oglinda și-ți vine să spui:parcă-aș fi copilul nimănui...cazi și te ridici, bâjbâie și-ndreaptăaproape de tine e mereu o treaptă;tobe și tilinci, patimi și fobietotu-n viață e butaforie:recuzite, arcuri false și săgețide la polul nord pân' la Cucuiețiși dacă știu asta, ce-mi e de folos?viața nu e viață dacă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
E-atâta viață expusă-n visul târziu! Joacă, fericiți, ținându-se de mână Copiii vremii cu râs dulce argintiu. .............................................................. Cineva-i strânge de gât, parcă, cu șaluri!... Să iasă în noapte mulți nu reușesc, Tavanul fulgeră văpăile-n valuri, Tinerii bâjbâie, fug și se rătutesc... Clipele răsună de plâns și suspine Pașii cad cu zgomot pe dalele vechi, Moartea-ncet alege din rugile pline Legănând copiii cu gesturi străvechi. O,..toți sunt înecați în negura de fum, Scânteia firavă crește dintr-
NOAPTE DE SODOMA de LIA RUSE în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382218_a_383547]
-
de voal ce se schimbă în fel de fel de nuanțe. Nestatornic, albul acela se transformă când în gry cenușiu înverzit pe la capete, când se pată de un alb intens, ca în final, să rămână o ceață roșiatica prin care bâjbâiam căutând o ieșire. Afară totul era un amalgam de impulsuri, de culori fără sens și sunete fără finalitate. Parcă urcăm o spirală unde culorile începeau să intre în forme, apoi în imagini, zgomotul devenea semn,adierea atingere. Străbăteam alunecarea acea
MEMORIA ANTICIPATIEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382292_a_383621]
-
o urc de-o vară cu drag. Ulița e-n beznă și pare pustie, Doar pomii aruncă umbre pe cer; Înainte-mi parc-a trecut o stihie, Că toate din juru-mi-s vrăjite și pier. Mă ghidez după steaua polară Și bâjbâi ca orbul cu albul baston În noaptea câlțoasă de vară, Iar inima-mi palmă o țin sub veston. M-apropii cu teamă de casa uitată Sub poala pădurii, pe coastă, în beznă, În care o inimă se zbate-ngropată Într-o
LA ULTIMA CASĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382291_a_383620]
-
Enigma lor? Ei sunt torturați de ceea ce le comunică propriul instinct în pragul fierberii. Lovesc mereu în pereți imaginari spre a verifica posibilitatea de străpungere și de descăr-care a unui cumul de energie. Spre o supapă de ieșire se îndreaptă bâjbâind și Dumitrașcu, un asistent universitar de extracție rurală, cu statură de haiduc, atletic, viclean, precaut să nu compromită șansele de parvenire. El se împăunează că s-a ridicat la rangul de a fi ciracul favorit al unui corifeu în știință
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
la dans, o dată, de două ori, poate de zece, de câte ori a vrut omul. Pentru mine, că mă stimează! Are și de ce. Și Elena îl pocnește, de față cu toți. Dacă eram în locul lui o arestam pe loc, pentru ultraj. A bâjbâit-o și el oleacă pe proastă. A vrut să vadă dacă are chiloți curva! A doua zi am înaintat divorțul. S-a judecat la președinte în birou... O sonerie stridentă îl opri pe musafir. Suna deșteptătorul. Era cinci și jumătate
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
fură împreună cu ei, așa cum au făcut și la Timișoara... Dumnezeii mamei lor de bandiți!! Se lăsă brusc liniștea, dar numai pentru o clipă, căci lătratul câinelui de afară îi făcu pe toți să tresară. Gheorghe chiar se albi la față, bâjbâind înfrigurat cu mâinile pe masă, căutând parcă ceva. E Petrache! strigă Lucica, ieșind ca o furtună și lăsând ușile deschise. La el nu bate câinele, mamă, șopti bătrâna, fără a fi auzită de cineva... După câteva clipe, un bărbat voinic
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
intrare și să mă arunc plângând în brațele bunicii. Sau ale părinților, dacă erau acolo. Dar acum trebuie să termin cu copi lăreala asta cu plânsul. Nu rezolv nimic așa. Mă ridic ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic și bâjbâi până ies din dormitor. Îmi vine să urlu. Văd doar contururi. Nici un detaliu. Ajung la medicamentul-minune ce-mi ia durerea cu mâna. Nu e praf, e pastilă. Înghit una. Fără apă. Mă așez cât pot de comod într-un fotoliu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
trăim! E, oricum... Cu el n-au nimic. Ce pot să aibă cu el? Un copil! Ce-au avut și cu Alexandru. Știi ceva? strigă pe neașteptate nora și sări din pat, izbindu-se de șifonier în întuneric. Întinse mâinile bâjbâind spre ușă, până dădu de căldarea cu apă. Scufundă cana și bău lacom, apoi spuse cu vocea joasă, aproape în șoaptă. Crezi că, dacă-i iubești, numai matale ai dreptul asupra lor? De unde-ai mai scornit și povestea cu fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cu brațele și să-l soarbă în vârtejul ei alb de liniște și flacără. Sări din pat înainte ca ea să se dezmeticească și poate chiar să se smulgă din somn și-ncepu să se-mbrace. Se-mbrăca, îl auzea bâjbâind după lucruri prin cameră, și vocea lui tot mai precipitată și nesigură: Armistițiu! Ce strigă? Ce aristițiu? Ce s-a-ntâmplat? Scoală-te, te rog! N-auzi ce-i jos? Vacarmul din piață urca întruna difuz, precipitat. Prin pereți, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
umilitate în care se află poetul, pierdut printre propriile măști. G. Călinescu folosea, în poeziile sale, o metodă pe care a numit-o "uitare în model". Emil Botta se uită în modelul proiectat de propria sa putere imaginativă, își caută, bâjbâind prin obscuritate, chipul deformat și ciopârțit, exilat fără milă în interiorul ființei sale. Căutarea de sine seamănă cu o hilară Odisee. Are momente de surpriză, de candoare și de măreție, când crede că s-a regăsit: Odată crezui că m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
divin te-ai aneantiza. Filozofia un joc de cuvinte mari; poezia descriptivă o oglindă contemplativă; poezia gânditoare o creatoare de deschideri infinite ale spiritului, ale inimii deschideri active, vibrante, în mers continuu. Poezia reflexivă posedă suflu și suflet. În timp ce filozofia bâjbâie prin ceață adevărul, marea poezie creează un adevăr nou, propriul său adevăr, adevăr al conștiinței transmundane umane. Dacă filozofia încearcă să descopere adevăruri și creează aproximații mereu și mereu reluate în istoria filozofiei, poetul este demiurg el creează adevăruri eterne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Cât timp a trecut? — Poftim? — De când a dispărut. Cât timp? — Un an și ceva. Cel mai mare clișeu al tuturor timpurilor. Țigara de după. Și conversația despre el, în cazul lor. — Vrei o cafea? — Nu, mulțumesc. Se ridică într-un cot, bâjbâind după telecomandă. Tăcerile pe muzică sunt mai puțin personale. — David? — Da? — Vrei să ieșim puțin? Pescuitul tricoului de pe calorifer. Găsitul șosetei lipsă. Primii ochi dați peste cap („Tu nu fumezi?“ „Nu. Nu-mi plac cearceafurile îmbâcsite.“). Pasărea din colivie. Cheia
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
zâmbește. Afară plouă cumplit. Atipic pentru luna asta. Tot un clișeu, probabil... David se lasă moale în fotoliu. Un fotoliu mare cât toată casa. David cade în el ca-ntr-un sicriu ceva mai comod. Își lasă capul pe spate. Bâjbâie după farfuriuța-cimitir. David aprinde țigara numărul cinci. — Mare sau uscat? Privirea bătrânului, de la un timp mai mereu apoasă, se ridică până la el curată de spaimele și fricile trecutului. De o săptămână Evgheni bolește de friguri și Ivan îl veghează ca
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
De unde o cunoștea de-i spusese pe nume? Nu avea prieteni bărbați, deci nu putea fi cineva din anturajul ei. Vocea i se părea cunoscută, dar nu știa unde,când o mai auzise. Era ca un labirint întunecat prin care bâjbâia neîncetat căutând ieșirea, dar se lovea doar de noi pereți, mult prea rezistenți pentru a putea fi dărâmați. Trebuia să-i ocolească, să caute noi deschizături. Așteptase până se întorsese din pădure pentru a se convinge că ajunge acasă, apoi
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
invenția, ce-o fi atât de ciudat? E noapte, o fi ora aia la care produc eu testosteron mai din abundență. Mda. Nu e bine. Trebuie să-mi revin, altfel povestea se duce de râpă. Mă reped până în casă și bâjbâi puțin pe întuneric, ca să găsesc bucătăria. Deschid congelatorul. Găsesc câteva cuburi de gheață și mi le bag în chiloți. Aaaaah. Gata. Cum a zis Pinocchio? Rezistă, tată. OK. Ce-ți pasă ție, Pinocchio? Tu ești de lemn, ție nu ți
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
cu pescăruși unde am trăit câteva luni cu Saskia Cunninklings era atât de mare, cu cotloane obscure și hămesite, ce nu figurau în cadastru, încât, când voiam să ne luăm de mână sau să ne batem, trebuia să ne căutăm bâjbâind ore-n șir, pentru că, ne știind cum să ne strigăm unul pe altul, evitam să ne chemăm. Când începi o relație cu o femeie, dacă nu îi găsești un apelativ clar de la început și vreo două porecle dojenitoare bine rodate
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]