97 matches
-
drept să-ți spun, nu m-am lăsat pe de-a-ntregul câștigat de partea unei posibilități sau a alteia. Groaza de durere - dar și cea de ridicol În cazul unui eșec - m-au făcut să aleg cu greutate și pe bâjbâite. La Început mi-a trecut În minte să-mi tai venele; nobil, oarecum curățel și (cu excepția gâdilăturilor lamei pe Încheieturi) destul de nedureros. Mai Încercasem așa ceva când eram prin liceu și se apropiau examenele pentru treapta a doua. Nu-mi dădeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
poți Înainte, e viața ta adevărată. Mi-e frică să adorm și să visez, mi-e frică să scormonesc, urlând, În molozul fierbinte, În așchiile de sticlă, cu unghiile mele Însângerate, mi-e frică să merg Înainte, prin Întuneric, pe bâjbâite, În viața mea adevărată, mi-e frică... Capitolul 22 Conferința ratată Kabale und Liebe, Montag, 16 septembrie, Cours d’amour, Burgerliches von Friedrich Trauerspiel Viktoria Mullova (Violine) mit Werken von Evariste im Rokokotheater Linker Zirkel, Freitag, 21 septembrie, London Baroque
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
treptele școlii. Mama: - Ah, și n-am fost atentă: unde Dumnezeu voi fi pus chibriturile și lumânările? Măcar chibriturile de le-aș găsi, nu se poate să nu se afle o lampă, În școală. Si-gur În cancelarie! Mama găsește, pe bâjbâite, În bagaje, chibriturile. Dar nu și lumânările. Consumă aproape toate bețele din cutie, căutând o lampă. Nici de leac. În toată școala, nici o lampă. - Ce să facă ei cu lampa, la școală?, zic. Noaptea nu stă nimeni În școală; nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de copii și foarte îndepărtată de viețile lor normale. Când Nick a penetrat-o, Susan a simțit că un raft din lemn i se înfige în mijloc, dar nu i-a păsat. Pentru ea, partida aia de sex, rapidă și bâjbâită, părea cea mai pasională scenă de dragoste din lume - câteva momente cu Nick, care nu-i aparțineau decât ei și la care nimeni altcineva nu avea acces. Știa că se comportau așa datorită băuturii, dar amândoi se doreau realmente, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
am simțit ușurat, pentru că nu trebuia să spun o minciună. Tata avea o gaură în mânecă. Ședea pe canapea, ținând receptorul la ureche. Doamna Sanowsky bătuse noaptea la noi în ușă: „Marius, un telefon de acasă”. Tata îmbrăcase puloverul pe bâjbâite, în întuneric, se răcise vremea în Brooklyn. „Avem o programare la doctor. Curând”, i-a spus tata mamei. Aveam o programare la doctor? M-am cutremurat, căci nu știam nimic de asta. Tata a repetat de mai multe ori „da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
la toate orele, spălat lenjerie, periat și curățat haine. Pentru examen : de cercetat Meyer Lübke. Vină de neiertat : întârziat cu o săptămână scrisoarea acasă. Cască, dă jos caietul de pe genunchi, își coboară pe dușumea picioarele, caută neglijent, cu ele, pe bâjbâite, papucii, o lene ciudată îi subminează deciziile spartane, îl face să-și târâie mâinile neglijent, la fel și pașii. Renunță prea ușor să-și mai caute papu cii, lipăie desculț cu labele picioarelor mari până la sărăcăciosul lavoar, întinde mâna până la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lumânări, nu, numa candela ce mai arde, că ce-i ?, câteva luni, nici atât, de când s-a prăpădit biata mămica. Și cum mă rup din somn când aud bătaia-n geam, haidi, Vico, haidi, fată, scoală, și cum merg buimacă, pe bâjbâite, până-n bucătărie și ridic capacu la doniță, la găleți și sparg pojghița de gheață c-o coadă de lingură și-mi torn cum pot, c-o singură mână, orice-o fi, tu să nu pleci din casă dimineața până nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
simt cum mă taie-n obraz și-n palmele rebegite, haidi, Vico, haidi, fată, nu te mai moșmondi atât, biata vecina Tincuța, ce frică i-era să plece singură la drum, noaptea. Ea-mi bătea în geam și tot pe bâjbâite mă-ncotoșmănam cu flendurile rămase de la biata mămica. La urmă, m-aplecam să-mi înfășur ghetele-n cârpe, mă lăsase pingelile și, copil-copil, da știam că dacă nu-mi am singură de grijă, nu mai e cin’ să mi aibă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și fără pretenția de a epuiza profunzimea și bogăția realului în structurile rigide ale unui sistem. După epoca rațiunii solare, victorioasă asupra obscurității tenebrelor ignoranței și ale superstițiilor, reia forță și semnificație epoca evanghelică a unei conduite căutate „mergând pe bâjbâite” (Fap 17,27), al cărui model este misteriosul drum al magilor în noapte, călăuziți de lumina slabă a unei stele care din când în când dispare. - A deschide spații noi pentru mister. Din clima culturală postmodernă, creștinul poate fi ajutat
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
sunt inși ce s-au rătăcit Într-un labirint, unul alege o cale, altul alta, câte unul scoate strigăte, nu se Înțelege dacă răspunsurile ce se aud sunt vocea altcuiva sau un ecou al propriei sale voci... Toți Înaintează pe bâjbâite. Și ce vor face Între timp paulicienii și ierusalemitanii?“ „De-aș putea s-o știu“, zise Diotallevi. „Dar n-aș neglija faptul că tocmai În epoca asta se răspândește Cabala luriană și Începe să se vorbească de Spargerea Vaselor... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Ne aflam acum pe o altă străduță, aburi albicioși exhalau din grătarele fixate În pavaj și prin ei se zăreau cocioabe cu pereții lăsați pe-o rână, profilându-se printr-o gradare de cenușiuri fumegoase... Am zărit, În timp ce coboram pe bâjbâite o scară (cu treptele nefiresc de ortogonale), figura unui bătrân cu o redingotă tocită și cu cilindru. Îl văzu și Dee: — Caligari! exclamă el. E și el aici, și În casă la Madame Sosostris, The Famous Clairvoyante! Trebuie să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
La ce bun? Eu nu făceam zgomot, mergeam pe vârfuri. Deci și el la fel. În după-amiaza aceea studiasem atent Înșiruirea sălilor, eram convins că și pe Întuneric aveam să găsesc scara centrală. În schimb, iată că rătăceam aproape pe bâjbâite și-mi pierdusem orientarea. Poate că prin unele săli treceam acum a doua oară, poate n-aveam să mai ies niciodată de acolo, poate că rătăcirea aceea printre mașini fără sens, tocmai ea, era ritul. În realitate nu voiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
suspin de ușurare și chipurile războinicilor și vraciului se destinseră. Scăzu încordarea, pentru că, din acest moment, morții nu mai puteau nici să vadă, nici să vorbească, iar capacitatea lor de răzbunare slăbise. Acum vor trebui să meargă prin lume pe bâjbâite, fără să comunice cu alte spirite, și, în asemenea împrejurări, le-ar fi foarte greu să pună stăpânire pe yubani. Urmară niște momente de odihnă și, în continuare, războinicii începură să introducă nisip încins prin singura gaură ce rămăsese în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
vă mai căsătoriți. Și n-o să mai pup... de la voi, nici măcar un masaj... Durerea, ca durerea, dar deranjul!... Culmea e că și ăsta, nesimțitul la care, de fapt, scutura el, ca la armăsarul mort, se întremă. Se propti, pe bâjbâite, în cur. Și-i vorbi pîclîit, prin mărăcinișul somnului: 205 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI și nu mai au nici o răsplată, fiindcă până și pomenirea li se uită. Și dragostea lor, și ura lor, și pizma lor, de mult
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Nu mai privi a doua oară, să se convingă că nu se înșelase. Mai bine două nefăcute decât una făcută. Își înșfăcă de pe trotuar farfuria de tablă, pe care o îndesă la piept, încheindu-se peste ea. Orbul apucă, pe bâjbâite, frânghia de la căruțul lui Coltuc. Știau încotro să se îndrepte, dibuiseră locul din zori, nimeni nu i-ar fi căutat acolo. Atâta că trebuiau să ajungă la colțul celălalt, dinspre Moșilor Vechi, și apoi printre gangurile clădirilor părăsite. — Mai repede
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în raport cu întregul și atâta densitate în semnificații încât ar merita, singură, o analiză...). De altfel, în interiorul acestei ultime întâmplări se consumă parcă pe neobservate și scurta secvență în care filmul atinge punctul său de maximă concentrare expresivă: e vorba de bâjbâita întâlnire dintre circarul îmbătat cu sila și soldatul orb ambele personaje (unul "arta", celălalt "conștiința"?) fiind deturnate de la rostul lor fundamental de aceeași forță brutală (personificată, în film, de mâna care ucide porumbelul)... Și cred că tocmai în lipsa de ostentație
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
la cel de al VIII-lea Congres al PCI, în decembrie 1956, intervenția sovietică. Cu toate acestea, dincolo de această întoarcere, opțiunea din iunie 1956 nu va fi anulată. Dacă PCI se angajează într-un proces de destalinizare, fie și pe bîjbîite, PCF alege calea opusă. Desigur, chiar dacă comitetul central admite la 22 martie violarea principiului leninist al conducerii partidului comunist sovietic și declară că fuseseră aduse grave atingeri democrației partidului și însăși legalității sovietice, nu este mai puțin adevărat că Stalin
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
o dădea el era aceea de a se ști necesară. Nu o iubea, era sigură de asta. Dragostea, chiar când urăște, nu are chipul acesta posomorât. Dar care e adevăratul ei chip? Se iubeau noaptea, fără să se vadă, pe bâjbâite. Mai exista oare și altă dragoste în afară de cea a întunericului, o dragoste care să strige în plină lumină? Nu știa, în schimb știa că Marcel are nevoie de ea și că ea are nevoie de această nevoie, care o ajută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
răspunde pe dată. Da, pe dată, de asta era sigură! Se ridică încet și rămase neclintită, pândind răsuflarea bărbatului ei. Marcel dormea. O clipă mai târziu, nemaisimțind căldura patului, începu să tremure. Se îmbrăcă fără grabă, căutându-și hainele pe bâjbâite, la lumina slabă a felinarelor din stradă, care străbătea prin obloane. Cu pantofii în mână, se îndreptă spre ușă. Mai așteptă o clipă în întuneric, apoi deschise ușa încetișor. Clanța scârțâi și ea se opri, nemișcată. Inima îi bătea nebunește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Edy, de ce te miști atâta!? Și iar ajutam patul să ajungă în ritm de mambo! Edy, exasperat de atâtea îndemnuri își despleti cârlionții din tunica Ilenei, se ridică greoi, amorțit sau amețit din pat, trecu peste noi, se îmbrăcă pe bâjbâite și își luă tălpășița fără comentarii; era foarte târziu sau mai degrabă devreme. Bine că plecase... aveam acum loc să ne înghesuim! Nu ne-am obosit să tragem yala și ne-am potolit încolăcirile. I-am șoptit: - Ai scăpat de
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
dat cu păcură s-a răzgândit. Mi s-a smuls din mâini și-a dispărut în clădire. Am înjurat-o în gura mare tot drumul până la mine, am făcut-o în toate felurile, țărancă nenorocită, curvă, cățea... Am descuiat pe bâjbâite și am intrat în marele hol întunecat. Din toate mobilele ieșea un fum care sporea umbra. Doar la fereastră creanga mare de pin, pe care cădea oblic lumina unui bec, se-ntindea înspre geam cu fiecare ac verde perfect desenat
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și căldura crește. E traseul magic din visul meu, traiectul obsesiei mele, și nu e cu putință să ies din el, așa cum nu poți părăsi firul propriei vieți... Fata s-a ridicat și a-nceput să-și caute hainele pe bâjbâite. Până la urmă a aprins lumina, care a umplut deodată odaia de urâțenie și sordid. O priveam cu ură pe când se îmbrăca fără nici un cuvînt: virilă, țărănoasă - o slujnică. Eram stors, stors pe dinăuntru. Drace, sperma e creier, e memorie. Parcă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Gheață îi fac K.O. pe gangsterii negri“ - și o frumoasă blondă cu trupul lui Kay. Mi-am închipuit că sunt ziariștii flămânzi după știri, care mă tot bătuseră la cap de când cu schimbul de focuri, așa că am pus pe bâjbâite receptorul pe noptieră și m-am reîntors pe tărâmul viselor. Apoi am auzit „Hopa sus, colega!“și am răspuns. — Mda, Lee. — Știi ce zi e azi? — Cincisprezece ale lunii. Zi de leafă. M-ai sunat la șase dimineața ca să... M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
comuna Militari. Afară este noapte, parcă furtunoasă. Nori roșiatici se plimbă bezmetic pe cer. Te cobori la Agricultori. În dreptul Fabricii de oglinzi, te fugărește o haită de câini străini de cartier și cu chiu cu vai intri În casă. Pe bâjbâite te duci la bucătărie, unde te aștaptă o farfurie de cartofi prăjiți, pe care Îi Înfuleci așa sleiți cum sunt, gândindu-te la Radu Beligan și Ion Lucian. Ești foarte bucuros că i-ai văzut de-aproape. Pe cine ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
da seama ce face. Nu văzu la intrare decât luciul livid al unei candele ce ardea lângă altarul principal. I se părea că respiră întuneric, miros de bătrânețe, de tradiție parfumată în tămâie, de sălaș secular și, înaintând aproape pe bâjbâite, se duse să se-așeze pe-o bancă. Se lăsă mai degrabă să cadă decât se așeză pe ea. Se simțea ostenit, ostenit de moarte, de parcă toată întunecimea, toată senectutea aceea pe care le respira îl apăsau pe inimă. Dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]