1,423 matches
-
ne duce într-o lume a spectacolului, ne poartă printr-o Românie pe care deja o știm, de la televizor, dar vedeta de talk-show ne este și ghid. Moderatorul celebru al mai multor emisiuni de radio și televiziune atrage cititorul către „bâlciul deșertăciunilor“, adică acolo unde chiar îi place să fie condus, în lumea cotidianului. Robert Turcescu: Dans de Bragadiru. Cum se vede România în direct. Editura Polirom, colecția EGO, București, 2004. Preț: 139 000 lei.
Agenda2005-05-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283346_a_284675]
-
se vor prezenta în festival: 3 octombrie, Teatrul Mic („8. 9.8. 9... fierbinte după 89“); 4 octombrie, Teatrul Țăndărică („Păcală“), Teatrul German Timișoara („De la cină la micul dejun“), Teatrul din Târgu-Mureș („Românie dragă, Elveția mea), Theatrum Mundi („Râul de bâlci), Teatrul Nottara („Înșir-te mărgărite“); 5 octombrie, Teatrul Maghiar din Cluj („Jacques sau supunerea“), Teatrul Național din Iași („Apus de soare“), Teatrul Pygmalion Viena („Minunata lume a lui Freud“); 6 octombrie, T.N.T. („La Lilieci“), Teatrul Csiky Gergely („Istoria comunismului povestită
Agenda2004-36-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282835_a_284164]
-
Țăndărică“, Sala Mare; ora 11,30, „Pagini bizare“ de Urmuz, scenariul și regia de Radu Macrinici, Lip-Theatre Sf. Gheorghe, Sala Studio; ora 17, „Înșir-te, mărgărite“ de Victor Eftimiu, regia Alexandru Dabija, Teatrul „Nottara“, Sala Studio; ora 19, „Râul de bâlci“ de Ioana Crăciun, regia Mircea Marin, Theatrum Mundi, Sala Mare; ora 22, „Românie dragă, Elveția mea“ de Cornel Udrea, regia Cristian Ioan, Teatrul Național Târgu-Mureș, Sala Albastră l marți, 5 octombrie, ora 17, „Jacques sau Supunerea“ de Eugen Ionescu, regia
Agenda2004-39-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282910_a_284239]
-
și mai noi jocuri de noroc, de la loto la poker. Ideea este că, pe lângă matematică și strategie, este nevoie și de noroc! Ivan Ognev: Cum să câștigi la LOTO. Editura Fundației Culturale IDEEA Europeană, București, 2004. Preț: 207 100 lei. „Bâlciul deșertăciunilor“ Robert Turcescu ne duce într-o lume a spectacolului, ne poartă printr-o Românie pe care deja o știm, de la televizor, dar vedeta de talk-show ne este și ghid. Fie el spectacolul bun sau de-a dreptul de prost-gust
Agenda2004-39-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/282929_a_284258]
-
știm, de la televizor, dar vedeta de talk-show ne este și ghid. Fie el spectacolul bun sau de-a dreptul de prost-gust, Robert Turcescu nu intenționează să cosmetizeze. Moderatorul celebru al mai multor emisiuni de radio și televiziune atrage cititorul către „bâlciul deșertăciunilor“, adică acolo unde chiar îi place să fie condus, în lumea cotidianului. „Vrem, nu vrem, trebuie să acceptăm că aceasta este lumea românească în care trăim“, conchide Robert Turcescu. Robert Turcescu: Dans de Bragadiru. Cum se vede România în
Agenda2004-39-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/282929_a_284258]
-
care vor fi anunțați de către organizatori privind acceptarea lor în festival. După Belgrad și Novi Sad, F.A.C.E. va avea o ediție la Paris, în 2006, una în România (2008), una în Olanda (2008) și una în Bulgaria (2009). Bâlci și veselie l La Casa Circului din Parcul Rozelor Se anunță veselie mare la Casa Circului din Parcul Rozelor în acest weekend. Pentru că la începutul lunii decembrie echipa de circari profesioniști francezi va pleca acasă, pentru a se întoarce la
Agenda2004-48-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283092_a_284421]
-
spectatori. Căci e pregătită pentru ei o expoziție de fotografii și desene realizate de copii ai străzii, care vor da un spectacol de circ de excepție. Duminică, 28 noiembrie de la ora 14, Casa Circului își invită spectatorii la un veritabil bâlci cu multe jocuri și voie bună. Copiii-artiști le vor propune celor prezenți să intre în acțiune, devenind ei înșiși actori de circ. Despre programul social al Casei Circului, dl Dominique Langlois, coordonatorul proiectului româno-francez, ne-a declarat că, terapeutic, echipa
Agenda2004-48-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283092_a_284421]
-
îndrepta... Într-adevăr. Poate că am fi avut și noi, de aici încolo, o zi cu adevarat națională sau pe bune, s-ar fi scris o nouă balada, preluată și de lăutarii bruneți în diverse ocazii și chiar și pe la bâlciuri... Și cum te-ai dus, tu Vasilica, Vasilicăăăă, of și iar of, bărbățelul mamii, feciorașul cu fetișoara că spumă laptelui, cu ochii că mura, of și iar of, unde te duseși și ne lașași cu pungă goală, goluța. Vasilică-al tații
De ce, nene Vasile, de ce?.. by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17702_a_19027]
-
a lui Agopian. În orice caz, pe plajă dintre Athos și Isarlâk ei sînt împreună; Agopian mai aproape de Isarlâk - un amestec de sultan tăvălit în mirosurile organice și în apele parfumate ale haremului, de negustor misterios și de iluzionist prin bîlciurile lumii, dar cu priviri de moralist și cu gîndul împovărat de speranță că de după orice colț sau din orice tufiș Dumnezeu i se poate revelă în toată slavă lui orbitoare, Ilfoveanu mai aproape de uscăciunea monastica și de spaimele ascunse că
Carnaval biblic si mistică levantină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17817_a_19142]
-
subțire/ Care nu știu dacă rîde sau de plînge-n locul meu" (Păpușarul). Superlativul acestei iubiri reduse la nucleul său voluptuos-macabru îl reprezintă ficțiunea unui "zmeu", opus banalului "băiat curajos": "Mă rog de tine, băiat curajos,/ Încercat pe zidul morții, în bîlciul copilăriei,/ Nu umbla să mă smulgi de la zmeul cu șapte capete/ Ca să cîștigi o parte-a-mpărăției. O, toate fetele acelea din poveste,/ Care de teamă v-au urmat mereu,/ Cînd e atît de simplu și de omenește/ Să-ncerci
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
din nou, necondiționat, în ajutorul celor care (cuvântul nu e prea tare!) au terfelit și batjocorit speranțele de schimbare ale unei părți din populație înseamnă mai mult decât o eroare: înseamnă un păcat de neiertat! Prin tehnici de fakiri de bâlci, conducătorii de azi au anihilat orice posibilitate de a fi trași la răspundere. Comportamentul abuziv, ciocoismul gros și agresivitatea imbecilă, de zei nemuritori, plutind abulic pe norii din spumă de lapte și miere, au tăiat toate legăturile între noi și
Fakiri și vizitii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17276_a_18601]
-
chaosului dospire organică" (ibidem). La fel de unanimă e absența atît în lumea văzutelor cît și în cea a nevăzutelor, cu excepția morții "grase", travestite în materie, cu excepția monștrilor cu identitate umană, pregătiți industrial pentru "topitoria" thanatică, mereu activă, cu amuzant blazon sacerdotal: "bîlciul e-n țoi. moartea e grasă, frenetica.../ noi sîntem dreptmergătorii/ erzațul tenebrelor, a Babilonului drojdie" (ibidem). Să fie oare o asemenea nepotolita sete de maculare, de delabrare, de anihilare, un antidot, totuși, al spaimei? Desigur, autoarea se neagă inclusiv sub
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
a privit asemenea românilor, cu atîta înțelegere, existentă, ca o condiție a împăcării, o revărsare în Pax magna... (sic!)" Autorii ignorează astfel suveran avertismentul eminescian citat de ei înșiși, în manualul care sufla strident în surlele și trîmbițele naționalismului de bîlci: Ceea ce se iubește și se respectă adînc se pronunță arareori." Răsfoind manualele de literatură, mi-am amintit automat o anecdotă academică, trecută de semioticieni în contul lui Alexandre Dumas. Fiind solicitat cu insistență de un autor veleitar să-i sugereze
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
atomic). Marginalizarea creatorului e consemnata fără ănconjur: "Azi mi se spune/ că el a bătut de mult/ și doar eu n-am auzit/ cum șerpește au sunat clopotele/ pentru cei aidoma mie/ la marginea universului rămași ănghetati/ an tristețe și bâlci" (Casă). Prin exaltare, se ajunge la o virtuozitate a expresiei uratului: "cârja de pește e falsă,/ ruginit, cercul rostogolit/ ămi strânge tâmplele că un cor de bocitoare? (Elegie balcanică). Că și: "Din când an când un foșnet abia auzit,/ - că
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
eu/ ăntr-un noiembrie negru, prietene./ Alături - o masă de carne putreda./ Să-ți imaginezi despărțirea de patrie/ când singură dimineață stai an față paginii./ Auzi atunci scrâșnetul/ și mașinăria ăncepe să meargă: poeme/ despre ceea ce aș fi putut deveni/ dacă bâlciul de dincolo de fereastră/ ar fi avut ritmul inimii mele./ Poeme despre prietenii dispăruți sau pierduți./ Poeme despre acizii sulfurici din minte,/ sanatorii, vesele ămpreunări animalice/ pe partea nevăzuta a lunii,/ nesfârșite discuții despre puterea lui mâine,/ vomitatul harnic și sila
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
periculos, o dată ce viața nu-ți îngăduie să stai de o parte și, din foișorul tău, aparat de tăria vanturilor împrejmuitoare, să privești fără să auzi, dar să gusti spectacolul lumii, acela pe care un mare clasic englez îl judeca drept bâlci al deșertăciunilor. De regulă, omul coborât din foișor trece prin stări alternative, sfârșind, daca este filosof, a se mânia pe șine, iar dacă nu, a arunca în dreapta și în stânga anatema, vituperând pe seama rânduielilor, cu finalul regret de a se fi
Blestematul joc al alternantelor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17566_a_18891]
-
vreau să intru în conflict cu el. Evreii sunt puternici. Sunt mai puternici decît românii, decît americanii. Sunt uniți teribil". Din punctul de vedere Modorcea-Antonovici, lucrurile se prezintă cît se poate de clar: Geist nu respinge acele jenante obiecte de bîlci pentru că acestea sînt falsuri evidente și constituie un atac direct la opera brâncușiană, ci pentru că el este... una dintre figurile malefice ale conspirației mondiale. Dacă slăbiciunea instituțiilor românești este atît de adîncă încît ele nu pot descîlci una dintre cele
Ce se mai întîmplă cu Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16757_a_18082]
-
cel puțin ca producție intelectuală.) Asaltul vulgarității din ultima vreme apare în lipsa unei structurări conceptuale, de adâncime, a dorinței de emancipare. Se confiscă în vrac o nemulțumire constantă și aproape generală pentru justificarea unor atracții și a unor răfuieli de bâlci. Ceea ce ar fi dobândit altfel o fundație solidă și o diferențiere verticală pe paliere este demobilizat în expresia pedestră cu impact imediat, dar slab și perisabil. În loc să modifice o percepție, șocul năuc, greoi, strident colorat și vandabil doar o nedumerește
Emancipare cu preț redus by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16779_a_18104]
-
noi pe Vali la Paris. Și a dat bice cailor. Dar eu nu am mai putut adormi. Nu că mi-ar fi spus ceva Parisul. În orice caz la vremea aceia nu mai mult ca Râmnicul sau mai ales ca bâlciul de la Râureni. Dragii mei părinți ce visuri vă făureați pentru copilul vostru. Dacă ați fi putut atunci să știți că aveam să mă duc de mai multe ori la Paris, ba să mă și stabilesc definitiv în Paris, dar în
Liceul Alexandru Lahovary. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdorteanu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_242]
-
totul, chiar și inocența, într-o afacere lucrativă de multe ori cinică, Alexandra Nechita este purtată prin lume nu ca un artist, pentru că ea nu este nici pe departe un artist, ci ca un fenomen bizar, ca un exponat de bîlci, cum ar fi, de pildă, omul cu limbă de bou sau femeia jumătate șarpe. Dar dacă în cazurile acestea din urmă interesul vine din sincretismul om-animal, din înterpătrunderea a două regnuri care țin de planul larg al zoologiei, în cazul
O bingotă: Alexandra Nechita by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17077_a_18402]
-
în mișcare, în fiecare an, caragealeanul lanț al slăbiciunilor, cu presiuni încrucișate, cum fiecare concurent e convins că lui i se cuvine de drept distincția și dacă nu o obține e victima unei flagrante nedreptăți - am avea imaginea acestui tragicomic bîlci al deșertăciunilor. Departe de el, Judith Mészáros trăiește-scrie o poezie pură și sarcastică, mistică și ludică, de o originalitate ce o ridică deasupra seriilor, promoțiilor, manifestelor și manifestațiilor. Unii critici care citesc doar cărțile ce le sînt trimise cu dedicații
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17081_a_18406]
-
mult de ea. Acest model sintactic al insistenței nu se întîlnește cu alte adjective decît mare și rămîne legat de un anume context tipic al petrecerii sau al spectacolului. Formula pare să evoce strigătul cu care se anunțau spectacolele de bîlci: eficient prin insistență, comic prin redundanță. Folosirile sale actuale au de aceea rol de intensificare, dar și conotații ironice: o anumită detașare de ceea ce e anunțat cu prea multă ostentație, o oarecare neîncredere sau pur și simplu tendința de a
"Mare bal mare" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16015_a_17340]
-
din sine; și totuși? Și totuși, în finalul celui de-al treilea volum, zeul e descoperit pe masa din apartamentul său luxos, cu urme de sfori la încheieturi, dezbrăcat și mort. Rafinamentul, poleiala, civilizația ucid. Sălbaticul Rogulski, donjuan-ul de bîlci, e unicul adevărat erou.
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
refugiu, este departe de ochii celorlalți, aici se bea ceai sau vodcă, ziua sau noaptea, dar liniștit, aici iau foc sufletele și tot aici se sting, aici se filosofează și se polemizează, au loc, ca pe o estradă, spectacole de bîlci, cu încăiereli și bătăi în toată regula. Locul acesta trăiește și el și se dezmembrează, încet-încet ca și sufletele celor ce-l năvălesc. Un alt lucru prin care spectacolul a cîștigat foarte mult este anularea pauzei. Este făcut dintr-o
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
de miza pe care regizorul mărturisește că a contat (fie și teoretic) - tema conflictului dintre trup și suflet - de rezolvarea scenografică a Vioricăi Petrovici, cu o alunecare poate prea evidentă, în concepția costumelor și cromatica lor, spre teatrul popular, de bîlci. Trupa Teatrului Toma Caragiu din Ploiești lucrează susținut de cel puțin doi ani încoace, grație și directorului Lucian Sabados, un manager ambițios, energic și eficient. E timpul unui spectacol important, al unei "lovituri". Etapa încercărilor, a acumulărilor a luat sfîrșit
Iubirea mașinală a lui Don Perimplin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16193_a_17518]