794 matches
-
recompense. Iată cum se susține viziunea eschatologica! Se poate face oare o distincție clară între singurătatea că aspirație și singurătatea că regret? * Destărat, fiind - culmea! - prea legat de țară prin determinări feudale (ceea ce am numit exilul intern în România). * A bîrfi Parisul, Londra, Romă (după ce le-ai experimentat îndelung) drept medii închise, meschine, plicticoase. N-ar fi mai simplu să vorbim despre insuportabilul sat planetar? * Consolarea pe care ți-o da faptul că unele dorințe dispar înaintea dispariției noastre. * Eroarea: față
Din jurnalul lui Alceste (VII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16446_a_17771]
-
mult prea palid, uneori chiar stîngaci, fără urmă de fior, insistînd doar pe anumite cuvinte cheie, deși ar fi putut induce o atmosferă care să compenseze tratarea rezumativă. Personajul acesta colectiv joacă diferite personaje secundare, lumea de la bal, lumea care bîrfește, dar constituie și un decor viu, care în mișcare realizează schimbări, definește spații, obiecte. În acest punctaj teatral, nu există răgaz pentru profunzimi actoricești. Singurul actor care face mai mult decît o schiță este Vladimir Găitan în Karenin (dar nu
Turnul de fildeș by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16437_a_17762]
-
la condition roumaine". Ferindu-ne de utopii, vom fi devenit, oare, liberi? Iată ce afirma Ion D. Sîrbu, profund cunoscător al caracterului românesc: "Dacă iadul e pardosit cu utopii, raiul nostru valah e alcătuit din libertatea de a putea râde, bârfi, critica, amestecând lacrima cu veselia, desperarea cu nădejdea și frica de curaj cu curajul fricii..."
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
cu glas tare numele prin vacarmul motoarelor... Era o poetă tînără, foarte la modă, care făcea furori. Dacă aș fi fost vreun bîrfitor, un rău de gură, așa aș fi făcut: "A, cutare, aia..." - așa și pe dincolo, cum se bîrfește. Clătinîndu-mă din cauza golurilor de aer, eram la zece mii de metri, am răspuns imediat, - cum să nu, o cunosc bine, e o fată minunată și o poetă de viitor!... Ce-nseamnă să-ți vezi de treabă și să vorbești frumos de
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]
-
pînă la sfîrșit - care sfîrșit? al sticlei?, al lui? - se intră treptat și tot mai emoționant în noapte. în amintiri, în roluri, în personaje, în iubiri, se joacă mici scene, bijuterii teatrale, se schimbă replici, lumini, registre poetice, stilistice, se bîrfește, se bea, se oftează. Fragmente, scene mici, pasaje din monologuri celebre. Din roluri jucate sau doar visate, dorite. Momente speciale, regizate și interpretate cu mijloacele sensibilității, edificiu pe care este, de fapt, construit tot spectacolul. Între Shakespeare și Cehov, între
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
cerut vreodată cuiva să-i numere ouăle, Aramis nu i-ar fi zis nici beat unei femei “țigancă împuțită” și n-ar fi invitat-o pe masă să-i explice el niște lucruri, hă-hă-hă, iar D’Artagnan n-ar fi bârfit în presa străină despre o eventuală partidă de sex oral pe care a auzit el că s-ar putea să i-o fi prestat o contesă dușmanului prietenului său. Viața politică românească, deși preponderent masculină, seamănă perfect cu un material
Où sont les D’Artagnan d’antan sau despre bărbaţii cu fustă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19940_a_21265]
-
în spațiul Shengen, deoarece cică că țara mea este foarte corubtă. Vreau să-i trams-mit Olandei și pe această cale, în caz că-mi citește jurnalul meu secret (pe care nul citesc decât eu, SRI-ul și tata), să nu o mai bârfească atâta pe țara mea, pentru că ea este o țară mult mai urâtă, mai proastă și mai corubtă. De exenplu, în portul Roterdam din țara Olanda, a stat 4 zile o navă cu țigări de... CONTINUAREA AICI.
Din cultură î-mi plac cel mai mult cărțile by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20016_a_21341]
-
pentru poporul Său”. Sincer vorbind, n-am observat. Am observat numai că pentru Dumnezeu poporul este, într-adevăr, al Său. Sau poate a fost iubire când mama ne spunea: „Eu v-am făcut, eu vă omor”? Am un sentiment incomod bârfindu-l pe Dumnezeu, de parcă El ar fi scris Testamentele. E ca atunci când, într-o lectură primitivă, confunzi personaj și autor.)
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2581_a_3906]
-
Ghiulea Alma Bem, mâncăm, râdem, bârfim, citim sau ne relaxăm, toate în mirosul îmbietor, acru-amărui, specific pubelelor de lângă terasele din Centrul Vechi al Capitalei. Primii învinuiți sunt gunoierii, dar vina nu este a lor. Două mașini ale gunoierilor intră în fiecare dimineață pe aleile înguste din
Lipscaniul acru-amărui by Ghiulea Alma () [Corola-journal/Journalistic/22542_a_23867]
-
io nimnic mă...Eeee, na lasă mă că ție sun io când gât. Sers!”. Sporadic se aud râsete în cele mai nepotrivite momente, comentarii infantile, pe lângă subiect. Mai nou, la film, se discută planuri de vacanță, liste de shopping se bârfesc verișorii și vecinii, controlorii de pe RATUC. Că deh! De ce să stai acasă sau în treaba ta, să îți vezi de incultura, când poți enervă la maxim câteva zeci de persoane care plătesc pentru un entertainment de calitate, nicidecum pentru un
Și gorilele merg la film câteodată [Corola-blog/BlogPost/98211_a_99503]
-
să se bucure de cât mai are de trăit liniștită, până la eventualele viitoare inundații din comună sau până la vreo tăiere de pensii, combinată cu un impozit dureros pe curcile din bătătură? Suferă și plânge ca proasta (în timpul în care nu bârfește cu ălelalte țațe) din două motive: 1. i-a murit, acum juma’ de an, o purcea și 2. aia mică a lu’ fiu-său vrea să dea la ASE, în loc să dea la Medicină, cum i-ar plăcea lu’ măsa-mare. În timpul
Fericirea, această stare de prost-gust pe care vreau s-o păstrez by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20337_a_21662]
-
Dumitrescu. Cum procedați dacă vreți să puneți mâna gura pe unul din premii? Postați povestea aici, după care vă rog să vă întoarceți s-o postați și aici, la mine, ca să avem și noi la ce ne amuza și ce bârfi împreună. Deci? Cum v-ați impresionat soacrele? Sunt numai ochi, vă aștept.
O cină cu mama soacră by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20720_a_22045]
-
vă întreb: E adevărat că mai toate soacrele sunt nașpa? Și că mai toate se încaieră cu nurorile? Eu, de exemplu, am noroc de o soacră care e, în primul rând, un om foarte, foarte bun. Nu am auzit-o bârfind sau vorbind rău de alții, oricine-ar fi ei, prin urmare, absolut nimic din ce face nu poate fi suspectat de răutate. Așa că ne înțelegem foarte bine și ne respectăm de-adevăratelea reciproc, iar, dacă se întâmplă să mai apară
Care e faza cu nurorile și soacrele? A voastră cum e? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18246_a_19571]
-
e scump și ce e scump e rar (Zoltan Terner). • Prostia nu te scutește de pedeapsă. Am înțeles că A e prietenul ei intim și B adversarul ei intim. • Noi ne facem că plouă și terenul rămâne uscat... • Cine nu bârfește nu trăiește (Nae Cernăianu). • Cum pot unii să dea cu fundul de pământ și cu capul de tavan în acelaș timp?! IEFTIN ȘI BUN • Viața nu e dreaptă, atenție mare la cotituri... • Uneori vedem o mască înapoia căreia nu-i
ZICERI (247/248) – DATORII & IEFTIN ŞI BUN de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383758_a_385087]
-
-n grădină Nu mai este pic de nea. Iată, omul de zăpadă Nu demult era voinic, Ce se-ntâmplă, cum să creadă Că-i din ce în ce mai mic? Mugurii au dat năvală, Ramurile-mpodobesc, Vrăbiile-n drum se spală Și ceva șoptit bârfesc. Frigul a-nceput să scadă, Astăzi s-a născut un miel, Lângă omul de zăpadă A-nflorit un ghiocel! Primăvara vrea să vină? Eu așa de mult aș vrea! În ogradă și-n grădină Nu mai este pic de nea
PRIMĂVARA VREA SĂ VINĂ? de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382314_a_383643]
-
Nu o dată, ipochimeni cărora le-am făcut prefețe , referate editoriale și le-am alcătuit ediții, pe unul l-am recomandat pentru primirea în Uniune, după ce s-au văzut cu sacul bunelor oficii în căruță, au găsit cu cale a mă bîrfi pe unde apucau și a scrie despre mine articole calomnioase, presărate cu - se putea altminteri? - cele mai grosolane injurii. Cum să închei? Citez îndemnul rămas în vigoare al Maiorescului: "Datoria criticii este să încurajeze tocmai ceea ce este de talent în
"Scrie despre mine"! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8644_a_9969]
-
tatăl ei. Copilul nostru trăiește azi în echilibru și acasă la tatăl ei, chiar dacă am luat-o pe căi diferite. Ea este un copil fericit acum. Mi-e rușine de ce se scrie în ziare, copilul merge la școală, iar părinții bârfesc și îi spun copilului meu direct în față vorbe grele. De aceea trebuie să mergi și la psiholog poate. E foarte grav când nu îți spune ce are pe suflet. Nu vrea să o expun, nu pot s-o țin
Andreea Marin, clipe de cumpănă: Îmi este rușine by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/77546_a_78871]
-
al vieții". Într-o manieră de faceție medievală, moartea apare luată peste picior, persiflată dintr-un amestec de spaimă în fața enigmei și de bravadă plebeiană, de minimalizare ambiguă, precipitată:"Să compromitem moartea! Să ne batem joc de ea! S-o bîrfim în derîdere în cîrciuma de la colțul străzii cu fețele de masă pătate de muștarul scurs de lîngă mititeii așezați pe casoleta de carton subțire, din zi în zi tot mai subțire, ca și viața noastră". Prea puțin înclinat spre reculegere
Un cimitir vesel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8010_a_9335]
-
la Ateneu, sau la Londra, Praga, Viena, Paris, de ce se scrie pe pămînt, de cum se face jurnalism, de ce este o ambianță valoroasă. Veneu unii la alții, mergeau la cîrciumi și vorbeau despre toate astea. Polemizau, se supărau, se bucurau, reveneau, bîrfeau. Trăiau împreună. Efervescent. Comunitățile existau și erau, încă, bine definite. Pulsul unei vieți reale, cu toate ritmurile firești, cu patimi și secrete, cu suișuri și coborîșuri, cu devieri de tot felul animau zilele și nopțile unei societăți culturale. Vii. Acum
Jurnal intim by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8149_a_9474]
-
Și nu numai asta, ci toată asistența gratuită ! Unde ? Pentru că eu știu, din proprie experiență și din a altora, că așa ceva nu mai există aproape deloc În România. Vă dau exemple, bineînțeles, ca să nu credeți că vreau doar să vă bârfesc ; și să știți că aceste exemple nu sunt invențiile mele, ci purul adevăr. M-am internat Într-o primăvară la o clinică universitară pentru analize ( și vreau să țineți cont că am lucrat În sistem peste 20 de ani ). Profesorul
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
fure de pe la vecini...chiar că nu se mai poate. Ce va fi mai târziu când vor crește și mai mari...dacă nici eu nu le-am Învățat de bine...sunt soi rău...nu le place munca, râd de toți și bârfesc...auzi la ele...munca este pentru proști...ele ce viață vor duce dacă nu vor să Învețe să facă nimic? Se apropia aniversarea a un an de viață a lui Prâslea și Ionuț ca fratele lui cel mai mare Între
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
de a te compara în primul rând cu tine însuți, pentru că în fața lui Dumnezeu ești singur. Mediocrităților, celor lipsiți de cultură, educație și credință în Dumnezeu le vine mult mai ușor să-l „inspecteze” și să-l vorbească, altfel-zis să bârfească, să afle toate relele în vecin, cunoscut, prieten sau dușman, fără alegere. Și dorința de a studia omul ca fenomen unic, de o complexitate inepuizabilă, și aplecarea spre bârfa de cea mai evidentă vulgaritate au la origine instinctul social. Chiar
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
neliniștea chiriașului grăbit, nevoit să se mute mereu: Rămâi sănătoasă, cucoană,/ Că-mi iau geamantanul și plec"; neliniștea greierului mic pe care îl prinde Crăciunul fără nici o rezervă de grăunțe, iar furnica refuză să-l împrumute și îl mai și bârfește la toată lumea că "s-a dus și i-a cerut"; neliniștea tristeților provinciale, dintre care: "De panorămi cu-o ferestruică/ Și cu-o maimuță roasă-m dos,/ Ce-ar semăna cu domnul Duică/ De-ar fi oleacă mai frumos"; neliniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
tăcut. EA: Voi aveați condiții, de, la noi, ce voiai să o faci pe cutii, pe mașini? Altceva e pe canapea, fotoliu. EL: Las’ că acuma e la fel, nu le spun ăștia canapeluțe la unele parlamentare, femei politice ? EA: Bârfește, păcătosule, esti o babă cârtitoare, nu un moș burghezo-moșier, fost. EL: Las’ că era amuzant. Să iți povestesc una cu unul din securiștii noștri. Noaptea mai veneau în control. Într-un an se repară acoperișul și a venit. A făcut
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
că eu nu obișnuiesc să comentez o mamă cu copiii ei. O MAMĂ SE RESPECTĂ ȘI SE IUBEȘTE, PUNCT. VIAȚA EI E A EI ȘI NU E MOTIV DE ÎNTREBĂRI, BÂRFA PENTRU COPIII EI. Mi-a spus că ea mă bârfește. Am întrebat ce, că doar nu o sa ma iubească. Mă face bețiv și nebun. Răspunsul a fost că bârfele curente la un barbat sunt că e curvar, bețiv, nebun, la o femeie că e curva, bețiva, cheltuitoare. Am explicat că
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]