478 matches
-
omul. Ia veniți încoace, să vă pup - i-a primit învățătoarea. Ei, ce veste poveste? a întrebat învățătorul. Am venit să vă vedem și... Tare mă tem că treaba cu văzutul îi așa, de ochii lumii, iar în căpușorul vostru bâzâie altceva. Să auzim! Cum văd eu, nașule, față de matale nu pot avea nici o taină, că mă ghicești numaidecât. Iaca și secretul. Noi i-am trimis o scrisorică agronomului și l-am invitat pur și simplu la dumneavoastră. Și când se
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
vioaie și, în multe locuri, deja erau răsărite și încântătoarele flori primăvăratice. Mestecenii și plopii își desfăceau frunzulițele cleioase și înmiresmate, pe ramurile teilor plesneau mugurii plini de sevă. Rândunelele, vrăbiile și porumbeii își clădeau voios cuiburile, gâzele mărunte pretutindeni bâzâiau necontenit, iar priveliștea lor îmbătătoare își revărsa tot farmecul în sufletul omului. Pentru cel aflat în permanente și în chinuitoare tulburări interioare, în totală tristețe și în deznădejde grea, așa un mediu este cel mai potrivit mijloc de îndreptare, pentru
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Neli. Broboane de sudoare Îmi invadară fața, gura o simțeam schimonosită, bărbia clănțănea cu Înfrigurare. Am Început să alerg Împleticit spre casă, cu buzele strânse, fără Însă a plânge. O ploaie rece, de toamnă, se repezi violent În urma mea. Soneria bâzâi agasant. Ei sunt mi-am zis Oamenii de la Intervenții! Am alergat Într-un suflet să deschid. Era domnișoara bătrână Paulina. Era Cap de pește-sabie. Era Urâtoteca, Aschimodia! Mă privi umed (ca de fiecare dată), cu fața ei osoasă, scursă Într-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
stat chiar degeaba, deși un neavizat ar fi putut jura că lucrurile stăteau exact astfel, mai ales din cauza lungii sesiuni de meditație Începute la orele serii, când membrii mișcării s-au străduit să intre În rezonanță cu Conștiința Mecanică Universală, bâzâind la unison timp de o oră ca niște muște, cu ochii Închiși și capetele date pe spate, ori când au Încercat, sub Îndrumarea dervișului, să se transforme În obiecte (unul dintre cursanți a reușit atât de bine să semene cu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
schimbarea sensului gravitației. În marea sală a tribunalului s-a auzit o plesnitură sonoră de palmă peste obraz, Însoțită de-o voce pe care n-o mai auzise nimeni până atunci, Înjurând: — Fir-ai a naibii de muscă, mă mai bâzâi mult?! O secundă mai târziu, din Înaltul sălii de judecată a coborât tăcerea, ca un ciocan imens de aer, aducând adevărata pedeapsă pentru Gustav, omul-obiect. Deși acuzațiile În instanță au fost respinse, el a pierdut În acea secundă tot ceea ce
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dat, s-a retras În ungherul În care nu-l puteam vedea. Tocmai când focalizam mai bine imaginea, Încercând să văd ce naiba făcea acolo, tovarășa mea de temniță, musca albăstrie care se tot rotea prin cameră, a Început să-mi bâzâie supărător pe lângă ureche. Cu un reflex care i-ar fi stârnit ropote de aplauze și celui mai antrenat călugăr shaolin, am prins-o În podul palmei. Eram gata să arunc pe jos leșul, când o senzație ciudată m-a curentat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
am aflat adevărul, am Încercat În fel și chip să m-ascund. Prima oară, m-am băgat Într-o povestire și am stat complet nemișcat pagini și pagini la rând. Atunci, a trimis una dintre muștele lui spion să mă bâzâie. Apoi, m-am pitit Într-o descriere lungă și plictisitoare, pe care n-o citește nimeni, Între niște oameni care se-ascundeau În interiorul unui mall de frica unor mașini care prinseseră viață... — Ce?! — O prostie, Îți zic. E un scriitor
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mai aveam aer și începea să devină plictisitor, cel puțin pentru unii. Dar scînteia se aprinde exact cînd trebuie, la balcon se furișează Piticul ca la teatrul de păpuși, cu o portavoce în mînă, încearcă să spună ceva, în jurul lui bîzîie un cîrd de figuranți și marionete, tovarăși, cineva încearcă să ne destabilizeze, să fi durat vreo douăzeci de secunde toată improvizația, pînă s a dezmeticit lumea și a început să arunce înspre ei cu tot ce le pica în mîini
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ia în sfîrșit Delfina inima în dinți, dînd la iveală un sendviș împăturit cu grijă în șervețele de hîrtie colorate, e o întreagă istorie, adaugă, începînd să taie aerul cu palmele în toate direcțiile ca să împrăștie muștele care încep să bîzîie în jurul feliilor de pîine. Ia-o pe îndelete, ca să ne dăm mai ușor seama despre ce e vorba, spune Tușica desfăcînd dopul termosului de tinichea pe care-l dosea bine în fiecare zi într-un locșor secret, umplînd încăperea cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
opiniei publice, ziariștii ăștia nu-s buni la altceva decît să facă jocuri politice, aveați dreptate, încep și eu să mă satur de atîta manipulare. N-ar mai trebui să ne intereseze că protestatarii au blestemat regimul lui Ceaușescu, îl bîzîie din nou Bătrînul, privindu-l pe sub sprîncene, dîndu-și seama că în interiorul său se duce o luptă, că unul dintre ei mai revoltat decît ceilalți declară că se simte îngrozitor pentru că nu este în stare să fie de ajutor țării fiind
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
în capătul străzii, nu mai apare nimeni așa de tîrziu, am rămas fără clientelă, zice Dendé. — E trist dacă numai la atîta l-a dus capul, zice Curistul, începînd să numere mesele goale. — Mai sînt încă pe atîtea înăuntru, îl bîzîie Gulie, am extins puțin chichineața, ideea lui Roja, cu ocazia Mineriadei. După ce cîrtițele au făcut-o una cu pămîntul de ciudă că n-au găsit nici un strop de rachiu înăuntru, am reclădit totul așa cum se vede acum, lucru manual, a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
în care ținta care trebuie lovită cade singură distrusă de propriile-i slăbiciuni care-i sînt scoase la iveală printr un scenariu teribil? Cîteva muște verzi ieșite dintr-o pubelă de gunoi încep să-i dea tîrcoale Curistului, să-i bîzîie în jurul capului, să-l enerveze, musca trage la rahat, zice Tîrnăcop, mai bine v-ați face curat și voi pe aici din cînd în cînd, e un focar de infecție locul ăsta, zice ofensat Curistul, păi chiar asta-i ideea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mei de clown. Largi și Încăpători, ca la circ, acolo unde clownii Își vâră În ei instrumente muzicale, animale, baloane... ,,Ai dinții stricați. Du-te la dentist!,, Încep turul prin Piața Amzei, pustie la ora asta. Muște lipicioase zboară și bâzâie pe lângă urechile mele. Râd prostește privind o măturătoare grasă , care gâfâie când se apleacă asupra fărașului din tablă veche. Simt soarele pe spate ca pe o apă clocotită. Doamne, ce de gunoaie! Mă iau după un câine cu urechi clăpăuge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
importantă calitate : mirosul de curățenie. Kawabata a urinat și revine În Încăpere, cerând Încă un ceai, pe care Antoniu i-l prepară imediat și acceptând să molfăie o bucată de brânză topită și doi biscuiți. Un muscan albăstrui, a poposit bâzâind pe ,,biroul,, improvizat pentru scris, Înfruptându-se nestingherit cu niște cristale minuscule de zahăr. Dispare Într-un târziu, bâzâind enervant, prin ușa Întredeschisă, atras de lumina zilei. Kawabata se lungește din nou pe pat și așa din senin, Îi pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
i-l prepară imediat și acceptând să molfăie o bucată de brânză topită și doi biscuiți. Un muscan albăstrui, a poposit bâzâind pe ,,biroul,, improvizat pentru scris, Înfruptându-se nestingherit cu niște cristale minuscule de zahăr. Dispare Într-un târziu, bâzâind enervant, prin ușa Întredeschisă, atras de lumina zilei. Kawabata se lungește din nou pe pat și așa din senin, Îi pune lui Antoniu o Întrebare pe care nu știe nici el de ce, n-a avut curajul să i-o pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ideile pe care urma să le Împărtășim. Nesigur de reacția așteptată de la mine, m-am retras Într-o stare care putea trece drept contemplativă. În timp ce soarele mângâia draperiile cu o lumină de chihlimbar, sticloasă, eu am urmărit o musculiță care bâzâia. Trecuseră câteva minute bune până să-mi dau seama că, În ciuda eforturilor doctorului, nu zburase pe geam - sau poate că era o altă muscă. Cu curaj, dar convulsiv, mergea țanțoș pe obiectul alungit de metal, trecu de o agrafă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
rând, aș vrea să-mi iau câteva zile libere. — Se admite. Ridicând o mână, ca și când ar fi vrut să mă binecuvânteze, Else alungă o muscă. Ia loc, te rog. — Și În al doilea... Am văzut că insecta s-a retras bâzâind În umbra de sub acoperișul de tablă ondulată. A, nu știam că numele tău de familie e Himmel. Pe ușă, sub simbolul tăiat al unei trăsuri, parcă, scria cu litere mari de tipar „E. & O. HIMMEL“. — Nu alegerea mea. Se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
la o ușă. Pieplack a deschis-o cu o cheie obosită și c-o expresie greoaie - sau poate era invers. Spațiul În care am pășit mirosea a vestiar și nu avea nici geamuri și nici aerisire. Un tub de neon bâzâia de parcă ar fi fost gata să renunțe În orice moment la epuizanta sa luptă cu Întunericul. În mijlocul Încăperii era o masă și câteva scaune, Îngrămădite Într-o parte. Cu un gest obosit, Pieplack arătă spre cele din urmă, apoi ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să mă blestemi, Alexander, să mă sfidezi, să mă lovești, să mă urăști... La scene din astea, de regulă mama se pune pe plâns în bucătărie, tata în camera de zi - ascunzându-și ochii după paginile ziarului Newark News -, Hannah bâzâie în baie, iar eu mă smiorcăi în timp ce alerg spre sala de jocuri mecanice de la colțul străzii. În această zi de Rosh Hashanah, însă, totul e pe dos și, dacă taică-meu plânge în bucătărie, acolo unde ar trebui să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
rândurile de față, mă aflu lângă Biggs Junction, în Oregon. Dom’ sergent și cu mine suntem parcați pe marginea Autostrăzii 84; am azvârlit o haină veche de blană pe acostamentul șoselei, lângă mașină. Haina de blană, mânjită cu ketchup și bâzâită de muște, e momeala noastră. Săptămâna asta în tabloide a apărut un alt miracol. Oamenii îi zic Mântuitorul de pe Șosea. Tabloidele l-au numit „Mesia de pe A84“. E un tip care se oprește pe autostradă acolo unde zace un animal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
dădea impresia unui lucru de un arbitrar absolut ridicol, de parcă ar fi fost doar unul din diversele dispozitive care s-ar fi putut atașa unei încheieturi, unul care putea fi scos și pus la loc după bunul plac. Ceasul electric bâzâia imperceptibil. Palma alunecă peste materialul fustei spre tiv și îl prinse... Zgâlțâindu-se, trenul traversă un mic pod, apoi încetini din nou. M-am gândit că ar fi cea mai bună ocazie să scap de profesor. Nu mă deranja să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
sub patul meu din camera mică. Mama n-a vorbit cu mine cinci zile, nici un cuvințel, cinci zile! b’. în duminica aia am descoperit ce greșeală uriașă este ca, locuind în H 3, să te plimbi pe Valea Cernei când bâzâie bondarii, când razele soarelui se strecoară prin frunzișul arinilor și umplu cu punctulețe lucitoare râul, când treci printr-o herghelie și inima îți bate fericit-speriată de parcă fiecare cal ar fi și prinț, și balaur, când mama și tata se pupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
obișnuise secole de-a rândul, ci peste o jumătate de ceas, la fluierul unui tip în șort și tricou negru, nu la semnalul trompeților și gorniștilor. Și cum să nu fi țiuit liniștea în momentele alea, cum să nu fi bâzâit ca un transformator electric când mustața lui Ian Rush tocmai se sburlea într-un vestiar, când pupilele lui Kenny Dalglish prindeau să sfârâie și să scapere ca jarul, când Whelan fornăia ușor, iar palmele lui Țețe Moraru, în celălalt vestiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe spatele ei, jos, unde bluza făcea pliuri și se petrecea cu fusta. În legătură cu muștele, cu zumzetul și cu acrobațiile lor aeriene pe deasupra catedrei și a pupitrelor, mi-ar fi iarăși la îndemână să vă zic câteva lucruri. Faptul că bâzâiau și se izbeau de geamuri nu era ieșit din comun, dar întreceau măsura, o făceau într-un chip necuviincios și în momente nepotrivite, bunăoară când una dintre vocile acelea de clopoțel, în rochiță albastră și cu funde albe, recita ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
se intră la filmele de la „Favorit“ fără bilet, când sare Dudu la cap și când scoate Manix revolverul, de ce e fonfăit Dan Spătaru. În ceea ce mă privește, am devenit pionier în seria a doua, la noi în clasă, când muștele bâzâiau ca de obicei și se izbeau de geamuri. A fost frumos. Cred c-ar fi fost și mai frumos dacă tovarășa învățătoare Ulărescu ar fi dat și ea puțin, pe steag, cu fierul de călcat. După ce-am scuturat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]