355 matches
-
un metru lungime și bâzâiau ca nebune. Cu ochii imenși, ca niște bolovani negricioși cu multe fațete, cât niște faruri și cu trompa scoasă-nainte se roteau nehotărâte prin aer. Înfricoșați oamenii începeau să se-ncuie prin case. Din înalt, bâzâitul sinistru îți făcea pielea găină. Uriașele muște împânzeau tot cerul. Nu s-apropiau de pământ. În spatele casei preotului se puteau zări muște uriașe ieșind parcă din pământ. Și care cum apăreau își luau zborul spre înalt depărtându-se. Și oricât
Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
REVOLUȚIE șI CONTRAREVOLUȚIE REVOLUȚIE Revelația sinelui 1. În sufrageria apartamentului „stas” de la etajul șapte, (două dormitoare, o sufragerie, două holuri și o bucătărie plus baia dintre dormitoare), se insinua tensiunea de seară: pe ecranul televizorului licărea jocul de culori în bâzâitul spectacolului mamut ultra omagial - de data aceasta filmat în piața centrală a Craiovei. Prin transfocare portretul uriaș al președintelui, („secretar general, comandant suprem și doctor în științe economice”), acoperea clădirea consiliului popular (cum i se zicea primăriei), în timp ce prin crăpătura
Editura Destine Literare by Traian Bădulescu-Suteanu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_371]
-
alta ea - de certurile trase cu țigăncile pe la cozi). Așteptarea se prelungea și nerăbdarea le dădea niște furnicături prin mâini deoarece se vedeau obligați să vadă și să asculte aceleași și aceleași imagini și cuvinte de ani și ani. La bâzâit și fâsâit se adăuga lălăiala Cristinei, obicei luat din copilărie să cânte în baie când făcea duș. Acum fredona un cântec în engleză, o imitație afonă a Dianei Ross. Mama a fost aceea care a dat sonorul televizorului și mai
Editura Destine Literare by Traian Bădulescu-Suteanu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_371]
-
scurți decât trompa la femelă, lungi cât trompa la mascul. Aripile nu sunt pătate. Marginea anterioară a tergitelor este brună, picioarele brune. Adultul în timpul repausului se așază paralel cu suprafața suportului, cu vârful abdomenului puțin înclinat spre suport. Emite un bâzâit constant, țiuitor, supărător, care în tăcerea nopții poate fi auzit perfect. Se înmulțește prin ouă, pe care femela le depune într-o pontă ce plutește pe suprafața apei. Larvele se pot dezvolta în tot felul de ape, chiar și foarte
Țânțarul comun () [Corola-website/Science/337111_a_338440]
-
Simona Vasilache Istoria nu-i o simfonie. Nici măcar o toccată. E, cel mai bine, melodia gîtuită, care se liniștește, și se repede, și tace, a unei caterinci, la colț de stradă. E bîzîitul marțial al muzicilor împușcate, de front. Oricum ar fi, în amestecul prin care ne strecurăm, urmăriți de șrapnel și-antrenați de cîte-un interludiu, ea urcă, aproape tot timpul, în fața vieții cu jumătate de ton. Rar, foarte rar, se-ntîmplă să se
Caterinca și katiușa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11455_a_12780]
-
de curte, Ano, continuă să-i pună în mâna dreaptă săgeți după săgeți, refuzând să plece, oricât de mult insista seniorul. Nobunaga trăgea mai mult cu noblețe și grație decât cu precizie, mai mult cu curaj decât cu mare putere. Bâzâitul impunător al săgeților lui părea să spună că până și săgețile însele erau prea distinse pentru nemernicii aceia, că vârfurile săgeților erau daruri de la omul care avea să conducă națiunea. Dar și săgețile pe care i le adusese Ano se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
prea grozavă, continuă Wakefield, Îi tot dau Înainte vorbind despre mine, ce vreau eu, și alte de-astea. Dar tu? Nu cred ca ți-e prea lesne, bîntuind pămîntul, tot timpul În misiune - telefonul lui Wakefield vibrează din nou, iar bîzÎitul răsună În Încăperea tăcută. — Închide blestemăția aia. Zgomotul mă scoate din minți, mormăie Diavolul, Înghițind dintr-o sorbire ce-i mai rămăsese din whiskey. — Tu ești ăla cu puteri supranaturale, tu să-l Închizi, explodează Wakefield, uitînd de bunele maniere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cum își schimbă frunzele culoarea, și eu am decretat că făcea prea multe fotografii. Aveam impresia că ținea morțiș să fotografieze fiecare afurisită de frunză din acel stat și, de fiecare dată când apăsa pe buton și se auzea acel bâzâit, în mod bizar, mi se strepezeau dinții de furie. Dar, în ceea ce privește neînțelegerile, nu era un lucru foarte serios și chiar și cea mai gravă ceartă pe care am avut-o vreodată fusese stârnită de ceva de-a dreptul stupid: discutaserăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pentru a reuși să vedem mai mult ar trebui să fim dotați atât cu vedere telescopică, cât și cu vedere microscopică. Prietenii mei Înaintau de zor, acompaniați de o orchestră de sunete: pârâituri de crenguțe rupte, fluierături de păsări și bâzâitul nazal al masculului broască-de-copac prin care-și face publică dorința de a sări pe o femelă. Bennie respira greu. Din când În când se Împiedica. Fața i se acoperise cu pete roz din pricina efortului și a acneei rosacea. Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
urmăream cu plăcere, aproape cu voluptate dinamica dezastrelor, cronometram secundele rămase până la impact, aveam acces la camera de filmat a morții, supraviețuiam în timp ce alții erau rași cât clipeai de pe suprafața pământului, dar fiecare cadru îmi încărca memoria cu un minuscul bâzâit de fond, în care recunoșteam vocea altcuiva. L-am întrebat odată pe Mihnea dacă nu crede că cineva ne omoară lent cu povești, infectându-ne creierul pe-ascuns. Mi-a zâmbit, cum numai prietenii buni știu s-o facă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
coborâm scările, mi s-a părut că aud din nou un zgomot. L-am apucat pe Mihnea de mână, frățește (nu vă gândiți la prostii!). „Ai auzit?“ „Nu.“, a mârâit el. „Ia ascultă...“ Zgomotul suna acum puțin mai tare, ca bâzâitul unui transformator. L-am căutat prudent, cu lanterna acoperită cu mâneca hanoracului. „Aici!“ Ne-am apropiat de unul din rafturi, care părea că emană un zâzâit. Jurai că merge o unitate de calculator în spate. Am tras cu grijă teancul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe computere, serios, încrâncenat, ca într-o redacție de ziar unde ți se dă ordin să-l faci praf pe careva. Doar hexagonul din tavan bâzâia ușor, în fâșii bleu de curent electric. Am prins niște zgomote de pași și bâzâitul parcă s-a mutat în spatele meu. A fost ultimul lucru pe care l-am mai auzit. Am încasat o lovitură în ceafă și, în timp ce mă pregăteam să adorm, am apucat să mai simt cum mi se trage un sac pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Împodobit cu o coroană, două cumplite fețe, opuse una alteia, scrutau Întreaga zare cu o dublă privire vicleană. Uriașul ședea Într-un tron masiv, sculptat, care se termina printr-un vârf din bronz, pe jumătate ascuns În noroiul albiei. Un bâzâit stăruitor răsuna În aer. Insectele, care Îi chinuiseră de-a lungul Întregului marș, păreau acum Încă și mai numeroase și mai agresive. Se roteau asemenea unui nor grețos În jurul capului acestei sculpturi de la prora. - Belzebut, Împăratul muștelor, șopti Dante, alungându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
alunge miasmele ce ieșeau din căzile stăteau pieile unde la muiat. Era un gest inutil, dar continua să Îl repete În mod automat, afundându-se din ce În ce mai mult În valul acela căldicel și cleios care Îneca totul. Cu capul plin de bâzâitul muștelor care infestau Întregul cartier, fără să bage de seamă, se Îndepărtase de drumul cel mai direct spre San Piero, căutând să se adăpostească pe la umbra micilor grădini din spatele bisericii Santi Apostoli. Ieși de pe străduțe În josul rampei ce urca spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ar putea fi acum bine primit. În acest spirit entre-nous, bătrâne confident, înainte de a ne alătura celorlalți, celor răspândiți în lumea întreagă, printre care se numără, cu siguranță, conducătorii mai vârstnici de bolizi ce stăruie să ne transporte, dintr-un bâzâit, pe lună, precum și vagabonzii convertiți la Dharma, fabricanții de filtre pentru țigările gânditorilor, Beatnicii, Soioșii și Arțăgoșii, sectanții aleși, toți acei trufași experți care știu atât de bine ce trebuie să facem sau să nu facem cu bietele noastre organe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
moare de sete. Agentul principal sună pe interior, la 27. Privește, chiorându-se, plăcuța de alamă: literele BUONOCORE sunt șterse, roase de patina timpului. — Ce facem? Ăsta nu răspunde, murmură agentul simplu. Din apartamentul 27 se aud voci - ca un bâzâit nedefinit. Cine-i Înăuntru? Mai demult, aici locuiau toți, a spus vecinul - copiii făceau o gălăgie infernală, mergeau cu patinele pe terasă, era inutil să protestezi cu Buonocore, un tip Îngâmfat care se credea Dumnezeu pe pământ, dar apoi mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ajutat de frate-său, să se joace cu mine de-a măgaru-ntre oi. Nu știu cum s-a făcut de s-au topit printre rândurile de vie. M-am trezit singur. M-am trântit cu curu-n pământ și m-am pus pe bâzâit. După vreun sfert de oră, ăia s-au Întors și au râs de mine că ce, nu știu de glumă? Am zburdat până acasă și n-a aflat nimeni niciodată unde dispăruse elasticul de la chiloții bunicii mele vitrege. A doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vă băgați În cap că aici nu e de joacă.” Sergentul părea supărat rău și hotărât să facă tot ce le făgăduise. Scurtul era Îngrijorat mai mult de biciclete și de plasă, iar Blondul era gata să se pună pe bâzâit și să se milogească pentru iertare. Lică se ridică și, ca și cum cei doi uriași n-ar fi fost acolo, se duse către un tufiș, se propti cu spatele la ei și Începu să se ușureze. Își fluiera un cântec ca pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de meditație, recrutat dintre elevii claselor din cursul superior, care se impunea cu o autoritate absolută, asigurând un climat de studiu în deplină liniște. Nu se vorbea nici în șoaptă, nu se auzea nici foiletarea cărților sau caietelor, ci doar bâzâitul muștelor. În ultimul sfert de oră al meditației, elevilor le era permis să comunice în șoaptă, să se consulte reciproc, să coopereze la rezolvarea unor probleme. Venerabilul nostru director, prof. C. N. Iancu, făcea controlul meditației, la ore diferite, deschidea
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
Pagliacci. Ridicasem puțin pliciul și eram gata. Pe colțul biroului se întinsese o pată luminoasă de soare. Știam că, mai devreme sau mai târziu, musca avea să aterizeze acolo. La început nici n-am văzut-o când s-a așezat. Bâzâitul a încetat. Uite-o. Atunci a sunat telefonul. Am întins mâna stângă încet și cu răbdare. Am ridicat ușor receptorul și am șoptit: - O clipă, vă rog. L-am lăsat apoi cu grijă pe sugativa cafenie. Musca era încă pe
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
din colț și eram gata de afaceri. Numai că nu era nici o afacere. Un văr al muștelor moarte din sala de așteptare bâzâia muribund în direcția ferestrei din spatele biroului meu. Mi-am pus picioarele pe birou. Musca se opri din bâzâit și privi la spațiul transparent, impenetrabil, din fața ei. Își șterse fața cu piciorușele din față, apoi bâzâi din nou, dar nu era cine știe ce vlagă în bâzâit. Era o bătălie pierdută. Se burzului vreun minut la geam, apoi se așeză din
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ferestrei din spatele biroului meu. Mi-am pus picioarele pe birou. Musca se opri din bâzâit și privi la spațiul transparent, impenetrabil, din fața ei. Își șterse fața cu piciorușele din față, apoi bâzâi din nou, dar nu era cine știe ce vlagă în bâzâit. Era o bătălie pierdută. Se burzului vreun minut la geam, apoi se așeză din nou pe pervaz și stătu cu picioarele depărtate. M-am ridicat și am deschis cu grijă fereastra. Musca rămase o vreme nemișcată, apoi bâzâi din nou
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
raporturile democratice periclitate de chiar excesul de libertate a cuvântului. Ulterior însă, în mintea lui Dedal încolți și bănuiala că munca îi uniformizase într-atât încât, pentru fiecare din ei, ascultarea semenilor devenise complet lipsită de interes - mai mult un bâzâit mașinal ce scapă tenace atenției, ca un zgomot de fond. Excesiv omogenizată, cu secretul aproape epuizat, vorbirea lor muribundă zăcea de prea multă comunicare. Mulți renunțară atunci și să mai strige, și să mai răspundă, continuându-și lucrul într-o
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
decât și-ar fi dorit. Pentru că aspira la simpatia damnatului, se considera o fată curajoasă. IX Lumina ce răzbătea prin plafonul compact de nori de deasupra Rotterdamului nu divulga apropierea de sfârșit a dimineții; părea rătăcită rău de timp. Cu bâzâitul lor discret, tuburile de neon din biroul lui Ian trăgeau trudnic obiectele afară din semiobscuritatea înconjurătoare, imputabilă condițiilor meteo. În ținuturile septentrionale, teatrul de umbre se insinuează în chiar textura realității, în loc să rămână doar o proiecție distantă și distinctă a
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de descifrat parabole Sintagma „nemuritor și rece” ar putea fi deslușită mai limpede dacă ne-am aminti de parabola „Muștele din piața publică” scrisă de Nietzsche. Cităm „... unde Încetează singurătatea, Începe piața publică; și unde Începe piața publică comedianți și bîzÎitul muștelor veninoase. Tot ceea ce-i mare se află departe de piața publică și de glorie, departe de piața publică și de glorie rămîn Întotdeauna inventatorii de noi valori. Fugi prietene fugi În singurătatea ta, te văd Înțepat de muștele veninoase
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]