149 matches
-
sud de satul Carapelit, și fusese înființat în anul 1860 de români veniți din Transilvania 1125. Conform rezultatelor alegerilor comunale validate în august 1880, au fost aleși consilieri în cadrul consiliului comunei Saraiu, domnii: Mula Mustafa, Musa Isa, Gheorghe Domnescu, Dimitrie Bădică și Gealu Memet 1126. Alături de aceștia au fost numiți membrii ai consiliului comunal și domnii Niță Boldea și Emin Murat 1127. Primar al comunei Saraiu a fost numit domnul Niță Boldea. În satul Dulgheru exista o biserică ortodoxă construită de către
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
rezultatelor alegerilor comunale din anul 1880 au fost desemnați membrii ai consiliului comunal, domnii: Ion Niță, Marin Cocoru, Marin Gheorghe, Mustafa Alibei și Amet Suliman 1164. Alături de aceștia, au fost numiți consilieri în comuna Urumbei, domnii Ilie Șerbănescu și Ștefan Bădică 1165. Ca urmare, primar al comunei a fost numit domnul Ilie Șerbănescu. În toamana anului 1880 în periodicul Farul Constanței erau prezentate împrejurările în care s-a fondat satul Făgărașul Nou1166. Astfel, în cuprinsul articolului intitulat "Sciri și fapte din
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
și Niță intrară, ea își scoase capul de sub horn. Întoarse ochii și rămase mirată în fața străinului. Fără voie își pături fusta de cit și cămașa de pânză, apoi zâmbi: Bună ziua... zise Niță Lepădatu ațintindu-și ochii asupra ei. —Mulțămim dumnitale, bădică... Moș Nastase căuta după ușă cofa. Bătu în ea cu vârful opincii. Zise repede, cu glasu-i ascuțit: —Așa... hm! fată mare... și cofa goală!... Pune mâna pe cofă, Marghioliță, și adă apă rece, să se răcorească un drumeț trudit... —Iacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
tovarăș poți trece fără grijă prin lumea asta. Măi Niță, eu tot am să beau cu tine o ceașcă de rachiu... Măi, da’ tu tot ai s-asculți de mine, că tu ești mai tânăr și eu îs cărunt. — Bine, bădică, a fi cum îi pofti... răspunse Lepădatu luând ceașca pe care i-o întindea Faliboga. Sandu Faliboga se cinchi lângă foc și-și răsuci o țigară, apoi o aprinse și se sculă repede. Apoi eu mai trag o raită până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
învățăturile. — Măi Niță! grăi el într-o vreme uitându-se pe sub sprâncene la flăcău, asară erai s-o pățești cu mine. Da’ de ce, bade Sandule? —Așa; nu mă mai întreba de ce. Mie nu-mi place să mă-nfrunte nimenea... Dă, bădică, eu nu ți-am greșit cu nimica... de ce te uitai așa de urât la mine?... Mă uitam urât? strigă Faliboga privind lung la flăcău. Da, te uitai urât, ce să-ți fac? — Mă flăcăule! eu te-oi sfătui un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cofa de apă în stânga și cu ulcica de lut în dreapta. —Ei, zise el, acu nu-s nici așa de trudit, nici așa de însetat ca atuncea... Ce mai faci? adăogi el privind drept pe fată. — Ce să fac și eu, bădică? răspunse Marghiolița. Singurică, cu treaba... A mai fost pe la curte... se amestecă moșneagul... A mai învățat-o niște horboțele madama călugăriță... Și i-a dat și niște zahar... Ia dă tu, fa Marghioliță, zahar cu apă, ca la boieri... Zâmbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
glas gros și somnoros se auzi dinspre șandramaua vânturătorilor: „Care-i acolo, măi?“ În același timp răzbătu prin noapte și vocea subțire a Marghioliței, chemând cânele. - Tăcu dulăul, se liniști și glasul somnoros, Lepădatu trecu repede spre bordei. — Dumneata ești, bădică? întrebă fata. Niță nu răspunse. Se apropie, se opri lângă dânsa, îi căuta mânile și i le cuprinse. Am înțeles eu cine poate fi... vorbi iar fata. Ce vrei? M-am gândit așa să vin să te văd... răspunse înăbușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cine poate fi... vorbi iar fata. Ce vrei? M-am gândit așa să vin să te văd... răspunse înăbușit flăcăul. Fata se lăsă prinsă de mijloc, și Niță, apropiindu-și-o la piept, îi simțea mireasma de busuioc din sân. —Bădică, vorbi deodată fata încet, vină la mine ziua, ș-om sta la vorbă... Acuma du-te, că vine tătuca... Lepădatu nici nu se gândea că are să-i lunece așa de ușor din mână. Simți numai că a fugit de lângă dânsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
stăi, măi flăcăule, stăi, unde mi te duci?... Niță simți botul calului lângă cot. Faliboga descălecă repede și se alătură de flăcău, în gluga-i sură... Unde-ai fost? zise el scurt, și-l apucă de braț. Ia lasă-mă, bădică, răspunse necăjit Niță. Ce ai cu mine. Destul sunt eu de amărât ș-așa. Cum ai lăsat vitele și te-ai dus?... Dacă le-am lăsat, le-am lăsat cu regulă... —Măi, de mult am eu cu tine o socoteală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în vremea mea... Am avut eu așa, ceva, cu tine - și te-am năcăjit; și m-ai năcăjit și tu... Da’ acu văd că și tu ai ale tale, și eu vreau să mă împac cu tine!... Ia lasă-mă, bădică... grăi năcăjit Niță și se întoarse să plece. —Măi Lepădatule! nu mă supăra! strigă Faliboga. Eu vreau să mă împac cu tine și să cinstim amândoi o leacă de băutură!... Faliboga apucă mânios de brațul drept pe Niță și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
leșietică. Niță se sculă sprinten de la locul lui și se apropie de fată. Îi zâmbea cu dragoste și voi să-i cuprindă o mână. Marghiolița își ridică broboada de pe ochi și-și descoperi fața. Se trase îndărăt; îl privi spărioasă. —Bădică, vorbi ea grăbit, să nu te duci la curte... Lepădatu își lăsă mânile în jos și o privi cu luare-aminte. Dar ce este? Fetei îi veniră lacrimile în ochi. —Nu te duce, Niță... Acu am văzut eu ce inimă are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
al călugăriței. Apoi glasul mai slăbit: — Moș Isailă, nu sta, du-te înainte, că te ajung... Fata se desfăcu de lângă Lepădatu, își trase iar broboada pe ochi și peste gură; obrazul i se întunecă de ură. Șopti pripit: „Să vii, bădică...“ Și se strecură afară. Lepădatu rămase singur, amețit. Se cinchi jos iar, între blănile de oaie, lângă clitul de opinci. Încercă să lucreze cu custura și cu țăpușa, dar n-avea nici un spor. Bordeiul întunecos, în care trebuia să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ciulite. Zăpada bătea uscat în perdeaua de stuh; iar pe de laturi și pe deasupra, stropituri își căutau loc și-n adăpostul deschis spre miazăzi. Vântul câteodată izbea greu în clădirea șubredă, șuierând cu mânie și bătând din grele aripi nevăzute. —Bădică, zise Nistor flăcăuașul, în iastă noapte iar au să vie lupii la perdele... —Tăceți, bre, că sunt câni voinici, și puști... ș-apoi pe așa vreme nu ies nici dihăniile din cotloanele lor... —Bădică, cum îi sta singur aici!... Mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și bătând din grele aripi nevăzute. —Bădică, zise Nistor flăcăuașul, în iastă noapte iar au să vie lupii la perdele... —Tăceți, bre, că sunt câni voinici, și puști... ș-apoi pe așa vreme nu ies nici dihăniile din cotloanele lor... —Bădică, cum îi sta singur aici!... Mare crâșcare!... I-auzi, parcă vin niște ape!... —Măi băieți! zise încet Lepădatu, eu văd că pe voi v-a îngrozit vifornița... Așa mă înfricoșam și eu, când eram ca voi... Duceți-vă și vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de moartea pe care o simțea lângă el, încleștând pe uncheșul neclintit. Cei chemați nu întârziară. Boghean îi văzu suind din râpă, cu căciuli mari și capete pletoase. Erau oameni cunoscuți, pădurari de pe Moișa. —Care chiamă? strigă unul. —Veniți aici, bădică, răcni flăcăul cu lacrimi în glas. Pușcașii grăbiră spre colibă. — Ce este, măi Dăvidel? Când văzură pe moș Calistru, pricepură. Fără un cuvânt, Boboc, pădurarul cel scund, se repezi, smulse din foc o crenguță aprinsă de cetină ș-o puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
privirea pe compatrioții mei care petreceau noaptea dintre ani în marile piețe, în restaurante ori în familie. Am ascultat cuvintele diplomatice ale înalților demnitari din forurile europene sosiți la București pentru a sărbători, alături de români, Revelionul Integrării. Am numărat împreună cu bădica Traian ultimele zece secunde ale anului ce se încheia, m-am sărutat cu singurătatea, cu care am întâmpinat Anul Nou de mai multe ori. Apoi.... a început să sune telefonul dar nu prea mult; câteva rude și doi, trei prieteni
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
politică, ți-aș putea vorbi multe nopți, numai noi doi, fără comisari și fără teologi, căci simți și tu asta Ivan, nous sommes foutus, nous sommes tous foutu! Și noi, și voi. Dar mai ales noi, care ne tragem din bădica Traian... Și dacă mi-ar părea rău să mor acum, curând după tine, sau poate înaintea ta, să mor la douăzeci și doi de ani, este și pentru că n-am să mai apuc să văd cum o să-i ridicați statuie
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Și dacă mi-ar părea rău să mor acum, curând după tine, sau poate înaintea ta, să mor la douăzeci și doi de ani, este și pentru că n-am să mai apuc să văd cum o să-i ridicați statuie lui bădica Traian. Căci lui i s-a năzărit să ne zămislească aici, la marginea pământului, parcă ar fi știut anume că într-o bună zi o să veniți și voi, obosiți după atâta rătăcire în stepă, și o să dați peste noi, frumoși
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ascunză. Călin mâna și-o întinde și pe sus când mi-o ridică, Muma smeilor pletoasă se sbătea răcnind de frică. - Fă-mi picioare, babă hâtră, și lui mâni, or te omor! 560- De un stînjin mai la vale e, bădică, un isvor, Vîră-te în el, cu totul și-i eși întreg. - Ei stăi, De-i așa - Călin mehenghiul: - bagă-mi-te tu întăi. - Ba eu baiu, că nu-mi trebui. Vîrîți-vă Dumneavoastră. Călin rupe-o creangă verde și o bagă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-i miază-noaptea... un somn amorțit îi cuprinde trupul... dar sufletul ei cine știe pe la câte răspinteni stă, cine știe pe câte căi a vrăjilor umblă. Până ce cântă cucoșul, ea suge inimele celor ce mor, ori pustiește sufletele celor nenorociți. - Da bădică, mâne ți se-mplinește anul, ia-mă și pe mine cu d-ta, că ți-oi fi de mare folos. Eu te voi scăpa din multe primejdii, pe care ți le gătește baba. Ea scoase din fundul unei lăzi hârbuite
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Ioniță ! Răvașul dumitali, cel mult mie dorit, cu mare bucurie am luat și cele scrise am înțăles”. Apoi îi mulțumește pentru urările de sănătate și continuă: „N-am lipsit a răspunde cu acest plecat răvaș al meu la cele ce bădica îmi arată, cu un chip de ocară, că întârzierea răvașelor mele s-ar fi pricinuit de vreo oareșcare pricină a uitării. Nu ! Nu ! Să nu creadă bădița. Răspund: fiindcă toate cărțile (scrisorile, I. S.) tatei și a(le) cuconiței Ilenii
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
șmecherie presupus absolut necesară la Alba-neagra politicii, mai ales când este însoțită și de un joc de glezne adecvat, pentru inducerea în eroarea a adversarului, nu se poate să nu recunoști imediat pe marele panglicar național, marele jongler cu vorbele, Bădica Traian, care ne-a încălecat mai an și cică se va da dus de abia peste cinci. Vorbe, vorbe, vorbe, atât am căpătat pentru bunăstarea noastră, că pentru scăderea continuă a acestei bunăstări, am primit destule acțiuni, cât se poate
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
păstorii, (după principiul, ce mi-i oaia, ce mi-i păstorul, tot un drac). Caldeii i¬au furat cămilele și au trecut prin ascuțișul săbiei pe păzitorii acestora, (ca nefolositori fiindcă de acum le mânau ei singuri, cunoscând chiar de la bădica Traian îndemnul, mânați măi!). în sfârșit, fiindcă lui Iov tot îi mai rămăsese câte ceva, în afară de praful de pe tobă, în lipsă de un tsunami mai de Doamne ajută, sau de un F16 american, un vânt năprasnic din pustiu i-a dărâmat
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
ei, așa că, la Ipotești, în acele luni de vară s-a ocupat și cu producțiile populare. Acum treizeci și șase de ani îmi povestea bătrînul Dumitru Gireadă, care își avea casa peste drum de a lui Eminovici: "Trăia bine cu bădica 'neu, cu Costache Gireadă și cu Costache Cărăușu, că erau cam de-o baie. Venea pe la noi și-l scotea din minte pe bădica, să facă gioc. Îi plăcea să vadă lumea veselă și să grăiască tot vorbe de-a
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
bătrînul Dumitru Gireadă, care își avea casa peste drum de a lui Eminovici: "Trăia bine cu bădica 'neu, cu Costache Gireadă și cu Costache Cărăușu, că erau cam de-o baie. Venea pe la noi și-l scotea din minte pe bădica, să facă gioc. Îi plăcea să vadă lumea veselă și să grăiască tot vorbe de-a noastre. El da țidulă pentru rachiu. Aveau ei un crîșmar, Șmil, cu care se înțelegea, în ascuns. Crîșma era într-un bordei, colo peste
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]