373 matches
-
și strălucitoare, toate laolaltă reușind să descrie viața înnoitoare și forța morală a muncitorimii. Pentru a ajunge la o așa măiestrie artistică, Octav Băncilă a exprimentat pe lucrări anterioare anului 1911, și anume în compoziția "Flămândul" realizat în anul 1908. Băiețașul care privește lihnit de foame vitrina unei cârnățării este cu siguranță un copil al orașului care caută de lucru. Lucrarea are în sine, o realizare remarcabilă în stilul realismului critic, având un spirit combativ de înaltă semnificație, o cromatică atent
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
intra în război cu regele Ungariei și va avea nevoie de noi aliați. În 1180 moare împăratul Manuel iar imperiul trecea astfel în mâinile unui copil și al unei femei. Noul suveran, tânărul Alexe, avea abia 12 ani; era un băiețaș ușuratic, care-și petrecea zilele călărind, ducându-se la vânătoare și care, natural, lipsit de orice experiență, nu putea ști încă ce era viața. Mama lui, care exercita regența, era acea încântătoare Maria de Antiohia, așa de frumoasă, așa de
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
o tânără germană de origine, daneză rusă și poloneză. Vera este fată deosebit de inteligentă, versată, cu o memorie vizuală deosebită, și care vorbește cursiv mai multe limbi, ea caută în acea perioadă de criză economică și politică, să-și crească băiețașul cu orice preț. Ea devine prostituată, agentă secretă având o serie de aventuri amoroase, cu scopul de a obține informații secrete militare. În realitate serviciul secret de spionaj german n-a reușit să plaseze nici un agent în Marea Britanie. Se presupune
Die Spionin () [Corola-website/Science/330781_a_332110]
-
Troiei, încoace. încă prin 2008, mai nășteau copii vedetele ce-și exhibau pântecele pe copertele revistelor de lux, soțiile de miliardari nonagenari, copile abuzate de tați-unchi justițiabili. Forurile de preîntâmpinare strecurau încă din 2008 în șorțulețele fetițelor anticonceptive, în buzunarele băiețașilor, prezervative. Savante dezbateri televizate - între reclame de ape de dinți și paste dentare - întruneau soboruri de specialitate pe tema acelui mod de a face amor fără riscul de sarcină. Termenilor neaoși ai celei mai mari plăceri cunoscute de om le
Anul 2050 by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7965_a_9290]
-
unui om trecut de cincizeci. Am să-i spun tatălui tău că-mi dai prea mult de furcă, spuse mama sa, slăbind strânsoarea. Copilul își acoperi fața cu mâinile și se șterse la ochi, plângând încet. Privindu-l pe acel băiețaș prea greu de stăpânit, mama lui se întrebă ce avea să se aleagă de el. — Onaka! De ce strigi iar la Hiyoshi? Nu se cuvine. Ce treabă ai să te cerți cu propriul tău copil și să plângi așa? întrebă Yaemon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
atunci când te afli în fața altcuiva. Otsumi, te rog, du-te și adu-o. — Nu-i nevoie. Mă duc eu. Hiyoshi alergă în hambar. Luă spada de pe grinda unde era prinsă. În timp ce și-l lega la șold, își aminti de acel băiețaș în vârstă de șase ani, înlăcrimat, cu atâta timp în urmă. În acea clipă, simți că într-adevăr crescuse. — Hiyoshi, te cheamă mama, spuse Otsumi, băgând capul în magazie. Onaka pusese o lumânărică în micul altar, pe raft. Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
numerele, fetițele trăgeau firele de păr, în timp ce un băiețel îi încălecase umerii, apăsându-i în jos capul bătrân. — Joacă-te de-a căluțu'! Fă pe căluțu' și nechează! Chokansai se târa în patru labe, supus, și câd strănută dintr-o dată, băiețașul îi căzu din cârcă. Doamnele de onoare și ajutoarele râdeau atât de tare încât se țineau cu mâinile de burtă. Nici chiar la căderea nopții, râsetele și hărmălaia nu se potoliră. Atmosfera din apartamentele femeilor era la fel de diferit de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
reușit să fim toți Împreună... - Pe toate traseurile acestea cine o ducea pe sora dumneavoastră? - O ducea un unchi, cel mai tânăr frate al tatei, care era deosebit de puternic - dar nu numai pe ea o ducea, Îl ducea și pe băiețașul lui, atât de puternic... Îi ducea pe unul În spate și pe celălalt În față - mai schimbam, dar principalul el era... Dumneavoastră duceați vreun rucsac? Aveam ceva În spate, dar nu mare lucru - vă dați seama că nu mai aveam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
poate să facă un lucru greu, ceva obositor. Dar până atunci mama mea nici nu avuses ocazia să facă un lucru greu. Deodată am văzut, eu Încă eram pe altă lume, am văzut doar că mama mea și mama cu băiețașul se duc și eu le văd numai din spate... Nici nu ne-am luat adio, nici măcar atât n-am putut să spun! Și atunci mi s-a spus o minciună, că pe noi ne duc la baie, iar pe ei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Andrei Năstase: „Fiul premierului Adrian Năstase folosește platformele de socializare pentru a menține atenția asupra situației în care se află tatăl său și pe care el o numește "hărțuire politică". Doi-trei comentatori de facebook atacă și ei: „Hoțul striga hoțul. Băiețaș înteleg că e taică-tu, da ar trebui să-ți fie rușine cu ce "poante" umbli pe feisbuc.” Alții o sută îl susțin: „Andrei, încercați să-i spuneți cât este de stimat și că merită să trăiască și împreună să
Cum a fost relatată sinuciderea lui Năstase în presa românească by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/43824_a_45149]
-
este plasată în anul 476 d. Hr. Pe câmpia care se întinde între Pavia și Piacenza, o hoardă de călăreți barbari se abate asupra taberei ridicate de Legio Nova Invicta, bastion legendar al romanității întru apărarea lui Romulus Augustus, un băiețaș de 13 ani, ultimul împărat roman din Apus. Dar n-au murit toți cei de acolo. Din tabăra masacrată scapă cu viață o mână de legionari. Valerio Massimo Manfredi: Ultima legiune. Editura Allfa, București, 2003. Preț: 229 000 lei.
Agenda2003-51-03-timp () [Corola-journal/Journalistic/281863_a_283192]
-
și-a dat seama dintr-o privire de ce proprietatea respectivă era așa de greu de vândut. Motivele pentru care zăcuse, mare parte din an, în catastifele de la Dunn și Dustard erau îngrozitor de evidente. —Așa o să vedem ce-ți poate pielea, băiețaș de Londra ce ești, rânjise Neil, fluturând către el colile cu detaliile casei. Dacă poți să scapi de asta, atunci o să cred într-adevăr că ești cel mai tare agent imobiliar din tot sud-estul. Hugo luase foile A4 cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în spate. „Co-comand eu!“ „Bine, măi Cezărică.“, se dăduse Mihnea la o parte. „Tre-trei co-co, vă rog, trei ci-ci-co-cole și de do-doi lei tre-treizeci de vafe!“ „Ce? Cât?“, insistase vânzătoarea. „Co-co-cola, trei; ci-ci-co-co, adică. Și vafă.“ „Ce zici acolo, măi băiețaș?“, se enervase vânzătoarea. Mulțimea deja fremăta. „Tre-trei ci-co-cole și do-doi lei tre-treizeci de-de vafe.“ „Cum?“ Din spate, muncitorii începuseră să se revolte: „Bagă mare!“, „Haidi, bă, că n-avem toată ziua!“, „Behăie, bă, odată, zi ce vrei!“ Cezar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
rămase libere, să nu fi fost pe dată alungată cu cîteva șuturi între cutele fustei. Poate doar cînd se duceau la păcănele și la profesoară își părăseau locul și nici atunci pentru mult timp. Poate și mîncau acolo, stomacul de băiețaș de cartier e făcut să se sature cu semințe și cu poșircă. Iar boscheții din jur erau numai potriviți pentru nevoi. Asta l-a condus la concluzia că sigur păzeau ei ceva, trafic cu vreo chestie sau ceva de genul
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
pregătirile și o șterg înainte de ora convenită cu Radu. Văzîndu-se singur în camera pustie, poate Radu n-ar fi dat alarma, ci s-ar fi dus pe cont propriu. În gînd, Marcu a criticat limbajul lui Radu. O făcea pe băiețașul de cartier, deși nu-i ieșea prea bine și nici măcar nu i se potrivea. Poate de-abia acum învăța și ceva îl reținea să meargă pînă la capăt. Marcu s-a simțit mai bine după ce a tras cîteva săgeți în
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
de acolo, și mi-am dat seama că acesta era și motivul pentru care Mildred fusese atât de rece cu mine și de ce lovea tastele mașinii de parcă ar fi vrut să îmi facă vânt pe ușă. Apoi a apărut un băiețaș din bucătărie, iar Arthur l-a ridicat în brațe cu un gest inconfundabil patern, lăsându-l să atârne în strânsoarea degetelor lui. În spatele lui a apărut Tillie, care n-a intrat în cameră. Din câte îmi dădeam eu seama, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Fratele nostru mai mic, Walt, era, în copilărie, un pescar pasionat și, de ziua lui, când a împlinit nouă sau zece ani, Seymour i-a dăruit un poem - care a fost, cred, una dintre încântările vieții lui Walt - despre un băiețaș bogat care pescuiește o păstrugă în râul Hudson și, când scoate peștele din undiță, simte o durere puternică în buza de jos, apoi uită de toată povestea până ajunge acasă și descoperă că peștele încă viu, lăsat într-un vas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Seymour și lui Zooey. Și totuși aceste două perechi erau total diferite una de cealaltă, și nu numai în privința culorii. Acum câțiva ani am publicat o schiță excepțional, obsesiv, memorabil, neplăcut de controversată, și categoric lipsită de succes, despre un băiețaș „talentat“ aflat la bordul unui transatlantic și, pe undeva în povestire, descriam ochii băiatului. Printr-o coincidență fericită, am asupra mea un exemplar din chiar această povestire, prins, cu gust, de reverul halatului meu de baie. Citez: „Ochii lui, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
cumnata Stellei. Stella continua să plângă, fără să scoată o vorbă. Și lui Gabriel i se întâmpla destul de des să plângă. Nu c-ar fi existat vreun motiv de tristețe în viața ei, din moment ce avea o căsnicie fericită și un băiețaș încântător. Dar plângea adeseori pentru suferințele omenirii și pentru părțile ei vulnerabile, sau pentru friabilitatea tuturor lucrurilor pe care le îndrăgea. Stella, însă, avea întotdeauna motive reale să plângă. Totuși, până atunci, Gabriel n-o văzuse niciodată plângând, nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din ceruri, noul obiect al dragostei. (Alan îl adusese în brațe pe Tom la Belmont și copilul se agățase de reverele hainei lui, ca un mic animal. Alex avusese dificultăți să-i desprindă mânuțele crispate ca niște gheare.) Firește, pe băiețașul acesta îl iubise și îl dorise de dragul lui; dragostea era privilegiul lui Alex. Râvnise la copil din momentul în care se născuse și, fără îndoială, gelozia ei fusese răscumpărată prin faptul ca pusese mâna pe fiul Fionei. Dar avea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
contractului de închiriere. Alex se simțea stânjenită, fericită. În sfârșit, viața devenise din nou vie și imprevizibilă. — Nu te scutura de apă peste mine! — Scuză-mă, Emma. — Vreau să-l cunosc pe George. — Nu-i aici. — Ăsta care vine cu băiețașul, nu-i celălalt frate al tău? — Bună, Brian. Ți-l amintești pe Scarlett-Taylor? — Hello! Am auzit c-ai fost ieri la Alex. — De unde știi? — Gabriel i-a telefonat. Noi nu ne ducem pe la ea. — Zău? — Cel puțin așa voiam. — Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se prefăcea că-i vesel, pentru a fi pe placul stăpânului sau. Adam înotă puțin și Zet îl urmă, lopătând cu lăbuțele lui albe, puternice, prin apa cristalină, scânteietoare, care se legăna, ba umflându-se, ba sugându-și undele molcome. Băiețașul se amuza, încurajând cățelul să i se urce pe umăr. Marea părea să se fi încălzit, iar cerul își radia albastrul orbitor peste orizontul eclipsat de valurile înalte, ritmice, din depărtare. Tom, mânat de impulsul lui frenetic, alergă pe plajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în trecere, avanpremiera asediului năvârlioasei Gladiatoare, asupra Îngerului: Ce-mi stai tu așa de posac și de morocănos, ca un țap logodit, puiuțule? Păi, nu-i păcat de Dumnezeu, zii? Ești misogin? Ești răcit? Convertit? Pocăit? Ce te supără? Un băiețaș așa de frumos și de vânos ca tine! Moartea curviștinelor! Ia spune-mi tu... Sincer! Vrei niște fofoloancă? Să-ți dea, mămica, ție, piept? Ai? Fratele mai percepe râsetul gros și deșănțat al Șobolanului, ca și un îndemn mai mult
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Urcând, vreau să ascult muzică Telestar hipoalergică, neatinsă de mâna omului. Orice e generat de computer și cântat de-un sintetizator Moog. Vreau să mă rup în figuri la o petrecere dansantă într-un zbor al TWA către Lună, unde băiețași și fetișcane cool dansează twist sălbatic la gravitație zero și mănâncă delicioase pilule snack. Asta vreau. I-o spun lui Brandy Alexander, și ea se duce ață la geamurile din sticlă și alamă și execută un dans scălâmbăiat, chiar dacă ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
revăzut cu colaboratorul meu în cadrul Comitetului de părinți, l-am felicitat pentru reușita fiului său, și din pură curiozitate, am încercat să aflu cine i-a pregătit băiatul pentru examen. Spicuiesc în cele ce urmează câteva aspecte relatate de el: Băiețașul meu (era în clasa a X-a, n.n.) și-a închipuit probabil că, după ce un an întreg a avut numai de învățat și nu a făcut-o cum se cuvenea, îi voi pune preparator. Nici nu mi-a trecut prin
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]