244 matches
-
Satele din câmpiile verzi, din vârful dealurilor străvechi sau de malurile micilor râuri încă își mai păstrau forma intactă. Lumea purta haine grosolane și sărăcăcioase (nu conta că pantalonii erau peticiți, era de ajuns să fie curați și călcați)2; băiețandrii erau ținuți departe de adulți, care aproape că încercau în fața lor un sentiment de rușine din cauza nerușinatei lor virilități născânde, deși atât de pline de pudoare și de demnitate, cu acei pantaloni sobri, cu buzunare adânci; iar băieții, supunându-se
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
puterea, cu răul său, care le-ar fi justificat existența, era atât de încifrată și de îndepărtată, încât nu avea nici o importanță reală în viața lor. Acum, când totul este hidos și străbătut de un sentiment monstruos de vinovăție, iar băiețandrii urâți, palizi și nevrotici au rupt izolarea la care îi condamna gelozia taților, năvălind nătângi, înfumurați și rânjind în lumea pe care au luat-o în stăpânire și obligându-i pe adulți la tăcere sau la adulare, s-a născut
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
vorbit despre Puțină febră ca despre o carte: ea este un fragment de timp regăsit. Este ceva material. Un material foarte delicat, alcătuit din spații citadine cu asfalt și iarbă, tencuieli de case sărace, interioare cu mobile modeste, trupuri de băiețandri cu hainele lor caste, ochi arzând de puritate și de o complicitate inocentă. Cât de sublim este dezinteresul complet și total arătat de Penna față de ceea ce se întâmpla în afara acestei existențe în rândul poporului! Nimic n-a fost mai antifascist
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
aroganță, ci pentru a evita noi echivocuri. Din cauza vieții mele personale, a alegerii pe care am făcut-o cu privire la felul de a-mi petrece zilele și de a mă sluji de vitalitatea și de sentimentele mele, încă de când eram un băiețandru, am trădat stilul de viață burghez (căruia îi eram predestinat). Am încălcat orice normă și orice limită, ceea ce m-a făcut să trăiesc experiența - o experiență concretă, reală și dramatică - a universului care se întinde fără limite sub nivelul culturii
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
devenit apoi o constelație), vrea să le omoare pe acestea; copilul, înspăimântat de strigătele lui Licurg, se azvârle tremurând în apele mării, unde Tetis îl ia, ocrotitoare, în brațele ei. Iar Hefaistos, fiul lui Zeus și al Herei, încă un băiețandru, este azvârlit de tatăl său de pe Olimp pentru că luase partea mamei sale și, năucit și rănit de cădere, este primit și el în brațele lui Tetis și ale unei oceanide, Eurinome, și ascuns de ele într-o peșteră din adâncul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de bătrână ca mine, fără putere... să te ducă-n cârcă oscioarele mele!. Auzi, auzi.’’), de fapt, bătrâna pune în funcție cel mai subtil dintre elementele arsenalului ei strategic; incită orgoliul lui Prichindel în așa măsură încât acesta, ca un băiețandru imprudent ce se află, crede că tot ce se întâmplă reprezintă o simplă joacă, al cărui protagonist privilegiat rămâne, fără îndoială, el. Privită din această perspectivă, tema fantastică a nuvelei, a diavolului păcălit de bătrâna vrăjitoare, aflată, din această pricină
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
o înțelegere cordiala cu perfidul Albion? Instigatorii Europei cum au fost întotdeauna. Iar în ceea ce-i privește pe prusaci și hanovrezi, spune Joe, nu ne-au ajuns pînă-n gît bastarzii aceștia mîncăcioși de cîrnați pe tron, de la George pînă la băiețandrul acela german și cățeaua aia bătrînă ce-i moartă?"218. După cum putem lesne observa, Joyce ironizează atît situația geopolitică generală din 1904 din Europa, care a dus la izbucnirea Primului Război Mondial cît și, individual, actorii scenei politice. Imperiul Britanc este principala
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
că se proceda și cu colibele din Padină, și nu s-a auzit niciodată să-i fi fost jefuită casa sau coliba cuiva. Mai faceți și acum la fel, dragi gălăuțeni! Revenind la muncile cositului și strânsul fânului, amintesc că băiețandrii de la doisprezece ani, vârstă la care cam terminau cu școala, Începeau să Învețe de acum meșteșugul cositului. I se lua o coasă cam de mărimea lui, lungimea ei nedepășind șaizeci și cinci de centimetri. Pentru Început era bătută de tatăl lui sau
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
plecat vreodată de acasă! cele nouă luni ajunse peisaj feroviar, Ruginoasa garnitură staționară pentru Iași, perechea la a doua tinerețe tace, controlorul în celelalte vagoane este mai cald și este liber, mergeți acolo! astupă o fereastră spre trecut, vîrsta de băiețandru pe luciul paltonului albastru, din Valea Siretului indicii punctiforme, Blăgești podul, Pașcani aburi la Fabrica de drojdie "Pakmaya", benzinăria "Lukoil" fantomă politică nordică, în plin oraș artificiul urbanizării, civilitatea de comandă, la parter un singur călător, gratuitatea estetică scut al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
mod inconștient, sunt convins de acest lucru - au fost sentimente care au încolțit și s-au plămădit treptat, și care izbucneau intermitent. Pe când eram copii, și chiar când am crescut mai mari, eu și James ne jucam împreună, ca doi băiețandri obișnuiți. Aveam puțini prieteni, în parte pentru că mama nu voia să invite alți copii în casa noastră. (N-aveam nimic împotrivă. Nu-mi prea plăceau ceilalți copii.) Dacă James avea cumva prieteni, îi ținea departe de mine. Așa încât ne jucam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pe lângă mine, în zbor jos deasupra valurilor, ca un semn de prevestire, negru, în formă de cruce. Iată că se ivise și o lună mare, palidă și fărâmicioasă, alături de un luceafăr briant. Dedesubt, pe locul de scăldat pentru doamne, doi băiețandri se jucau prin încâlceala brună de ierburi marine, dar atât de tăcut, de parcă fuseseră amuțiți de vraja acestui ceas. Am pornit încet de-a lungul drumului de pe țărm, în direcția Capului Shruff, am trecut de el și am petrecut câtva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ras, ceea ce nu era [i cazul meu. Se bărbierise singur, în casa aceea devenită brusc pustie, și Dumnezeu știe ce gânduri i-or fi trecut prin minte în timp ce se privea în oglindă. Părul cenușiu, tuns scurt, capul lui mare, de băiețandru, umerii lați și statura scundă aminteau de un berbec sau de alt animal mascul agresiv. Prin contrast cu înfățișarea lui masivă, eu mă simțeam mlădios, liber, neglijent, cu părul nepieptănat și, mi-am dat seama brusc, cu jacheta de pijama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
sfioasă ostilitate, pe care unii bărbați o încearcă instinctiv față de femeile prea prădalnice (în schimb se împacă foarte bine cu femeile blânde și dulci de genul lui Lizzie). Acum însă, părea să fi suferit o instantanee convertire. Titus era un băiețandru simplu, absolut vrăjit să se afle în prezența unei actrițe celebre, în carne și oase, și să constate că aceasta nu numai că-l lua în seamă, dar îi și aprecia farmecele tinerești. Se mâncau din priviri, el sfios, ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
găsit o sticlă de vin roșu spaniol, am deschis-o și am așezat-o pe masă, împreună cu două pahare. Era frig în bucătărie, așa încât am aprins soba cu gaz. — Ce de-a ștrengării mai făceam, spuse James. — Când? — Când eram băiețandri. Nu-mi puteam aminti de nici o ștrengărie făcută împreună cu James. Am turnat vinul în pahare și, un timp, am rămas amândoi tăcuți. James, fără să se uite la mine, desena cu degetul contururi ciudate pe masă. Poate că se simțea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și arăți superb. Așa cum am mai spus, Lizzie făcea parte dintre acele femei a căror față variază uimitor pe scara dintre reală urâțenie și reală frumusețe. Azi, Lizzie se afla la capătul dinspre frumusețe, arătând tânără și luminoasă, ca un băiețandru în rolul principal, cu părul cârlionțat în șuvițe spiralate, suflate de vânt. Purta pantaloni negri și pe deasupra o cămașă lungă, în dungi verzi și albastre. {i fața ei exprima aceeași incertitudine canin-gilbertiană, la care se adăuga un aer ștrengăresc, confidențial
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
inteligentă, aflată pe culmile gloriei; și încă tânără, deși mie mi se părea bătrână. Eu aveam douăzeci de ani. Ea, treizeci și nouă, patruzeci. Dumnezeule, era mai tânără decât e Lizzie acum. La început, când am cunoscut-o, eram un băiețandru ageamiu, stângaci, ignorant, lipsit de grație. E un miracol că măcar s-a uitat la mine. Mai târziu însă, am tratat-o cu răceală, instinctul ei de posesivitate mă irita, dragostea ei mă agasa. Am plecat, a plecat și ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
teme, nu Socrate!), precizările sunt necesare, spun, întrucât Socrate își dezvoltă învățătura despre eros în termeni care trimit nemijlocit la homosexualitate. Mediul în care Socrate se mișcă este unul homosexual și bărbații tineri din preajma lui Socrate se îndrăgostesc de niște băiețandri. Socrate acceptă aceste relații fără a obiecta în mod evident și Xenofon ne spune că Socrate nu-și amintește nici o perioadă în care să nu fi fost îndrăgostit. Socrate nu tăinuiește metafizic relațiile pe care le-a avut și nici
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
caracteristică mentalității Renașterii, fusese încercată de mai mulți artiști înaintea lui Michelangelo. Înfrângerea lui Goliat simboliza victoria rațiunii asupra forței brute, lumina ce risipește tenebrele feudale. Dar, pe când Donatello și Verrocchio de exemplu, îl prezentau pe David ca pe un băiețandru încă nedezvoltat în momentul de relaxare de după luptă, liniștit, static, fără elanul care să sugereze dezvoltarea ideii, Gigantul lui Michelange‑ lo este încarnarea acțiunii perpetue 37. David, tânăr în plinătatea forțelor fizice și spirituale, se pregătește de luptă într‑o
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
Coborînd, fredona încet un cîntecel de inimă albastră. Derbedeii au găsit ocazia de a face exerciții de măgării pe acest frumos și parfumat băiat. Raj, este rîndul tău, să vedem de ce ești în stare, spune șeful bandei. Raj era un băiețandru de vreo 16-17 ani, musculos, antrenat și cu mustăcioară mai mult din puf decît din păr. Fremăta să arate ce poate, să vadă banda că el, cînd se înfurie, este turbat, nu alta. Așa că se pune țanțoș în fața lui Tudorel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
grad zero scoală plaja în picioare. Femeile țipă, fetița luptă cu valurile și musculoșii se foiesc de pe un picior pe altul. Nici unul din grozăvoșii înotători nu îndrăznește să taie valurile spre fetiță și situația devine din ce în ce mai dramatică. Eu observ un băiețandru, cu mîinile subțiri ca un creion, care se burzuluiește spre mare. Se aruncă sub apă cînd aceasta nu-i depășea decît genunchii. Încet, dar sigur individul ajunge la fetiță, o prinde ca un profesionist și în trei minute fetița este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
aproape încă un copil... Și totuși, deja o tânără atrăgătoare femeie. Într-o zi s-a dus pe dealuri cu badea Emil să culeagă nu știu ce și la întoarcere era neobișnuit de veselă, fredona mereu un cântec, cumva sfidătoare. Mie, un băiețandru de 13-14 ani, un mucos, nu-mi dădea nici o atenție (îi plăceau bărbații maturi). O, de i-ar fi trecut prin cap să mă seducă... În loc să mă hârjonesc cu ea, s-o ciupesc, ne băteam, uneori, ca doi copii, eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Hunedoara, în preajma celui de-al cincilea Crăciun petrecut în pribegie, când în Țara Românească, când în Transilvania. Fugeam de colo-colo, mă ascundeam de răul prea iubitorilor mei unchi ce căutau să-mi facă de petrecanie și nu eram decât un băiețandru, singur-singurel pe lume. Îmi amintesc, era o iarnă grea, cu viscole, cu zăpadă multă... Șuiera vântul alergând pe coridoarele castelului Hunedoara. Noi eu, Iancu și vărul meu, Vlad Drăculea, alt pribeag, fugit din chezășia de ostatic la Stambul stăteam în fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sub pașii săi îndesați, dădea din mâini, despica văzduhul cu o nevăzută spadă, lupta, striga; se înfierbântase cât din vin, cât din luptele cu turcii, pe care ni le povestea cu vorba lui lată, ardelenească. Eu și cu Vlad niște băiețandri, ne legasem frați de cruce ascultam vrăjiți, cu gurile căscate, nu ne puteam lua ochii de la uriașele lui musteți pe oală. Ne povestea planurile, visele ce și le făurise, împreună cu toate puterile Europei și ale Asiei: eliberarea Constantinopolului și aruncarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
alifiile, șleahtă de boșorogi cu barbă lungă și minte scurtă, nu l-am dibuit la vreme să-i sucim gâtul ca la un pui de găină. Și... și cine ne-a dus de nas?! se oțărăște Alexa. Un mucos! Un băiețandru căruia abia-i mijise musteața!... Îmi vine să-mi dau palme! Și într-o zi de Sântă-Măria Mare țin minte -, se făcuse slujbă mare la biserica Mirăuților, am legănat și racla cu moaștele Sfântului Ioan cel Nou să ne meargă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a luat coifu'! se căinează Dumitru. Muierea dracului! Fără coif nu se poate! Să-mi fi lăsat osmanlâu', la Podul Înalt, măcar să-mi fi lăsat dreapta... îngână Niculai cu amar intrând în cârciumă. Pe furiș, din spate, se strecoară un băiețandru, că nici tuleele nu i-au mijit, nici șorțul de băiat de prăvălie nu l-a scos: Nea Dumitre, șoptește el. Nea Dumitre... Ce vrai, mă puță mă! se sborșește Dumitru la el, țâfnos peste fire. Nea Dumitre, se milogește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]