87 matches
-
are mai important, puterea de vizualitate. Sub imboldul acestei arte, umanitatea de pretutindeni va putea gusta în comun plăcerea unei emoții colective”. Un scurt text al lui Stephan Roll, „Actorul acrobat”, exprimă, dincolo de naivitatea transportată a tonului, atitudinea „sportivă”, virilă, „băiețească” a futurismului, proiectată în imaginea lui Douglas Fairbanks: „Actorul browning, actorul locomotivă, nu poate fi produsul decrepit al conservatorului. El țîșnește acrobat, boxeur, din gimnaziul sportiv. Inutilitatea rolului mumie, intrigei vanitate și cleioase, care flatau retina și timpanul, sufletul burghezului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ceai de crușin. - Ziceți-mi Genel. Se dă liber de la Împărăție să-mi radeți și-un Quic-Cola. Și, interesîndu-se după împrejurimi, Genel inspecă pe unde, pe ce fotoliu, să și-l arunce pe hoit. Stăpâna casei își îndreptă, în jurul șoldurilor băiețești, chimonoul și, c-o sprinteneală surprinzătoare, îi pilotă până în arhipeleagul a două fotolii și a unei canapele. Toate joase, pătrățoase, comode, despicate-n buret, tigrate în bej și cărămiziu și închizînd în semicercul lor o măsuță cu picioarele scunde, amputate
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de păcatele noastre. Habar n-avem, Înălțimea Ta!... Consumăm prea mult ulei. Sîntem prea proști. - Să vă fac atunci niște minuni? se ridică, încă nici pe jumătate îndîrjit, Doru-ucenicul, observîndu-se abia acum că nu mai era înveșmîntat în pijamaua sa băiețească. Ci, dimpotrivă, apărea înspumat într-un cămășoi alb de noapte, prelung și străveziu, recomandabil numai muierilor cu forme atât de năpraznice, de ți-ar fi furat, ca pe-un crâmpei de ață, mințile. Doru nu avea 390 DANIEL BĂNULESCU plastic
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
neapărat să îndeplinească toate obiectivele misiunii și să facă rost de cîțiva eroi care să-l ajute. Fetele nu erau o opțiune. Ele sînt creaturi ciudate, de același neam cu soră-sa. În primul rînd, n-au treabă cu lucrurile băiețești, de exemplu cu jocurile pe consolă pe care le consideră prea violente. Auzise c-ar fi unele care joacă, dar astea sigur strică jocul, au un fel al lor de-a face lucrurile. La ora de sport nici nu știu
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
pe același drum pe care l-au luat și-l vor lua toți-. În Amintirile lui Creangă nu este nimic individual, cu caracter de confesiune ori de jurnal.Creangă povestește copilăria copilului universal.Nică ,personajul principal , un simbol al neastâmpărului băiețesc, al spontaneității și poznelor. Prin Nică, scriitorul prezintă istoria unei copilării din mediul țărănesc, mai bine spus, din Moldova, de la primii ani de școala și pânăa la despărțirea de satul natal. În mod deosebit, ne sunt înfățișate momentele când ființa
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
ieșită din comun, deopotrivă într-un obiect decorativ și într-o ființă controsionată interior. Elementul literar este jucat prin acest transfer al actului atroce în fluiditatea deplină a arcului grațios al figurii coregrafice. În plus, capelura nimfetei, un breton sever, băiețesc, pare să sugereze caracterul androgin al figurii care ne este prezentată. În Salomeea lui Storck, postura dă măsura nu unei contradicții ireconciliabile, ci, mai degrabă, a unei tensiuni perpetue, suspendate în încordarea de arc a corpului care pare că nu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ASIGURA PE CONDAMNAT CĂ VA CONTINUA SĂ FACĂ TOT CEEA CE ÎI STĂTEA ÎN PUTERE PENTRU A SCHIMBA VERDICTUL. GÂNDURILE LUI MARIN REVENIRĂ LA REALITATEA IMEDIATĂ. AVIONUL SĂU ALUNECA DE-A LUNGUL RAMPEI ÎNSPRE EL. ÎL PRIVI CU ACEEAȘI FASCINAȚIE STATORNICĂ, BĂIEȚEASCĂ, DATORATĂ FRUMUSEȚII LUI MECANICE. ERA CONȘTIENT DE MOTORUL MAGNETIC SILENȚIOS PE CARE NU ÎL PUTEA VEDEA ȘI SE BUCURA LA VEDEREA LINIILOR METALICE STRĂLUCITOARE. AVIONUL AVEA ARIPI SCURTE, CARE NU FOLOSEAU LA ÎNĂLȚARE, CI LA ECHILIBRU. ENERGIA PROVENITĂ DIN VASTUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
în adolescență părea o halucinație copleșitoare și de neatins, ceea ce atunci era psihic și fabulos, se petrecea acum aievea, femeia era acum nu o entitate obsedantă, ci un mic animal excitat, făcut din curbe moi: umeri, sâni, pântec grăsuț, genunchi băiețești și labe ale picioarelor cu unghii făcute, fese umede de sudoare. Concretă, ușor de prins în brațe, egală cu noi în voluptatea supunerii și dominației... Zorii începeau să dilueze spre albastru întunericul din geam când am urcat iarăși în camera
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mă refac. (sâmbătă) La Început, A. nu m-a interesat deloc ca femeie; aș putea spune că a fost atât de vicleană să se prezinte În fața mea În ipostaza de... hermafrodit. M-a uimit la ea tranșanța tonului și Înjurătura băiețească, astfel că am considerat-o un fel de camarad, În nici un caz o amantă. Era Îmbrăcată aproape totdeauna În pantaloni de sport și În tunici cât mai largi, care să-i ascundă orice urmă de feminitate; pe munte, prin rezistență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pe Basie și pe marinarii americani din Blocul E, cu vechile lor exemplare dinainte de război din Reader’s Digest și Popular Mechanics, pe care le devora. Din cînd În cînd, de parcă Își regăsea copilăria pierdută, Jim reintra În lumea jocurilor băiețești și participa la titreze, bile și șotron. — E moartă? Se mișcă! — SÎngerează! O pată de sînge de la genunchiul lui Jim dădea capului broaștei țestoase o podoabă de pirat. — Jim, ai omorît-o! Cel mai mare dintre băieți, Richard Pearce Întinse mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cu interes. — Cine era? — Verișoara mea Minny. Minny Temple. Era o persoană remarcabilă. — Frumoasă? Henry zâmbi. — Nu sunt sigur că ar fi corespuns... ăă... standardelor tale riguroase, Du Maurier. Era extrem de atrăgătoare... plină de viață... naturală... cu o Înfățișare aproape băiețească, mai ales când și-a tuns părul scurt, din cauza bolii. Dar tocmai pentru firea ei pătimașă am iubit-o. — V-ați iubit? Clătină din cap. Nu ne-am declarat-o niciodată, de nici o parte. Eram amândoi foarte tineri - abia Împliniserăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
altădată, rolurile se inversaseră, ea stăruia, el o lăsa să se apropie, o respingea cu brutalitate, iar o lăsa să se apropie. Ea înghițea fără o replică, mergând alături de el cu mâinile vârâte în buzunare până la coate, cu o șapcă băiețească maronie acoperindu-i oblic părul foarte negru. Suferise întotdeauna de frig și era iarnă. Într-o zi în care i-a spus că nu mai suportă frigul, a luat-o la el. Când și-a dat jos paltonul și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ceva. Am putea merge În Chelsea. Nu mai e nimeni acolo, nu mai sînt deloc aceiași oameni. — Bine, aprobă Kay. Își scoase din nou țigările, luă una pentru ea și-i dădu una lui Mickey, și Îndesă alta după urechea băiețească a lui Mickey. Ea Îi luă mîna și i-o strînse; stătură așa o clipă zîmbindu-și una alteia. Se sărutaseră odată, Își aminti Kay - acum mulți ani, fără succes Însă. Amîndouă erau bete. PÎnă la urmă le bufnise rîsul. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Îndreptîndu-se spre scări Împreună cu ea. Își Înclină capul amabil spre Helen, cînd trecu pe lîngă ea. La revedere! Îmi cer scuze pentru deranj. Dacă o să-mi schimb părerea În legătură cu alegerea unei soții, o să vă comunic. Coborî rapid treptele, cu pași băiețești, dezordonați. CÎnd ușa de jos se deschise, Îl auzi spunîndu-i lui Viv, cu o voce scăzută, dar afectuoasă: — Mi-e teamă că te-am pus În Încurcătură... Apoi se auzi o bufnitură cînd ușa se Închise. Helen stătu nemișcată o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pentru a-i sublinia formele, iar Lara, posesoarea a două dintre cele mai lungi picioare din Manhattan, purta o fustă albă mini și o bluză stacojie. Părul ei lung, blond era strâns într-o coadă de cal. Are un stil băiețesc care o prinde de minune, fapt care o bagă în draci pe Jolene, deși sunt prietene la cataramă de când lumea. Câteodată mă gândesc că Lara este cea mai bună prietenă a lui Jolene pentru că nu-i iese niciodată din cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
s-ar fi bucurat de ea), așa că am scos bricheta și le-am aprins. Înainte să plecăm, m-am mai uitat o dată. Ardeau frumos, mocnit, cum trebuie să ardă flacăra dreptății. Cu Pif-urile, era altă poveste. Ceva despre copilărie, plăceri băiețești (colorate și mirosind a plastic velin) și dorința de-a trece triumfător prin timp. Degetul lui Freud și prăjiturile lui Proust laolaltă nu puteau să o spună la fel de bine ca teancurile parfumate cu plumb, după care umblam și-acum, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fi enervat să-i ating fundul plat și inert, de tocilară în blugi. Mă iritau și combinațiile asexuate în care, sub fusta mini și dresurile groase, apăreau ghetuțele de fetru, ca niște ghiulele prinse de glezne; spre deosebire de Sebastian, feminitatea lor băiețească îmi displăcea. Nu suportam nici gestul cu șuvița aranjată delicat după ureche, până când părul nu se mai dezlipea de cap, iar urechile rămâneau mijite pe-afară, ca antenele lui Dr. Spock. Îl observam zilnic, când la studenți, când pe televizor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
jos: Jim aruncă din nou ochii înspre domnișoară și putu să observe că îngenunchease cu un picior pe fotoliu, îndoindu-l sub sine, în așa fel încât rotula mică, grațioasă se contura sidefie sub transparența ciorapului. Pantofii mici trotteur, aproape băiețești, rochia plisată, ce-i cădea până la concavitatea încheieturii gambei, bluza albă, prin care se străvedeau umerii nedezvoltați încă și panglicile cămășii, gulerul circular, ondulat, în jurul unui gât metalic, subțire, oxidat de vânt, îi dădeau aerul unei adolescente, crudă încă, elevă
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
cer senin. Memoria nu mă prea ajută, dragă prietene de demult. Probabil și din cauza că, la vârsta aceea, nu ne prea stătea gândul la fete. Dar, poate, și datorită faptului că ele, sărăcuțele, nu se prea amestecau în jocurile noastre băiețești. Așadar, nu-mi prea aduc aminte de ele. E adevărat, de Cela Zdrincu, parcă-parcă... era o târgoveață care, evident, se ținea cu nasul pe sus, o știu îmbrăcată frumos, curat și era frumușică. Mă înșel? Dacă mă gândesc bine, avea
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
poate îl regret din acele vremuri este înfățișarea mea, nu am fost o copilă cu codițe niciodată, mama m-a tuns băiețește toată copilăria mea, sclipirea ochilor și zâmbetul destul de firav și timorat arătând totuși o fetiță în spatele acestei imagini băiețești. De-a lungul timpului, au mai fost momente prin care mi s-a arătat că nu mă comport adecvat, așa cum norma de gen predefinește. Mult mai târziu, profesoara mea de română din liceu, mi-a spus la începutul clasei a
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
o fată bună. Când mă gândesc la Lizzie o văd în pantaloni bufanți. La început și-a câștigat oarecare faimă jucând un rol de băiat într-o mică pantomimă de provincie. Era foarte zveltă pe atunci și avea o înfățișare băiețească, purta cizme și își tundea părul scurt. Marea ei ambiție, niciodată realizată, a fost să-l joace pe Peter Pan. Era (într-un cuvânt) foarte potrivită pentru fetele în travesti din Shakespeare. (Mai târziu, sub regia lui Sidney, a jucat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
puteam desluși obiectele care mă împrejmuiau. Pe jos se așternea un covor gros, iar încăperea era încinsă, înăbușitoare, excesiv parfumată de trandafiri. Hartley intră urmată de soțul ei. La prima mea privire năucită, înfățișarea lui Fitch mi-a apărut grosolan băiețească. Era scund și îndesat, și avea un cap rotund, cu o expresie de adolescent, un gât gros și un păr cenușiu, tuns scurt. Ochii de un căprui foarte închis erau înguști, gura mare, senzuală, bine conturată, iar nasul proeminent, lucios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
transpus în „limba noastră-i o comoară“. A mai fost problema argoului, care face ca anumite povestiri ale lui Hemingway să fi fost pe atunci, așa cum i le definea Gertrude Stein, inaccrochable. Asta deși era vorba de un argou neostentativ, băiețesc cumva. Pentru a ajunge la o redare cât mai apropiată am fost nevoit (după mari emoții și îndoieli - de fapt nu, fără pic de emoție sau îndoialăă să apelez la elemente neostentative, băiețești etc. din argoul relativ contemporan. Acum, după ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2214_a_3539]
-
deși era vorba de un argou neostentativ, băiețesc cumva. Pentru a ajunge la o redare cât mai apropiată am fost nevoit (după mari emoții și îndoieli - de fapt nu, fără pic de emoție sau îndoialăă să apelez la elemente neostentative, băiețești etc. din argoul relativ contemporan. Acum, după ce am mai tradus și al doilea volum de povestiri și lucrez la Pentru cine bat clopotele, îmi dau seama cât a ajuns să-mi placă Hemingway, altfel never o feblețe de-a mea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2214_a_3539]
-
am prieteni buni printre animale și suferințele lor mă sfâșie adânc. În perioada în care am scris Cine adoarme ultimul nu a lipsit de lângă mine, nici măcar preț de o virgulă, bătrâna și micuța mea pechineză - Laie pe numele ei cam băiețesc. Cocoțată pe masa de scris, totdeauna la câțiva centimetri de mâna dreaptă, a vegheat cu discretul ei sforăit așternerea fiecărui rând. A albit mult, ochii - în ciuda tratamentului - își pierd treptat acuitatea, a cam surzit și suferă de insuficiență respiratorie, însă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]