90 matches
-
Văzuse adesea acea expresie, dar niciodată nu fusese în stare s-o declanșeze. Priveliștea era de ajuns să-i modifice dispoziția. Ai dreptate, probabil că n-ar trebui să-mi spui nimic. Dăduse drumul la robinetul cu șarm, un șarm băiețesc care părea mai straniu acum, că încărunțea. — Dar dacă ghicesc îmi spui, da? Depinde. — De ce? De ce-mi spui tu mie la schimb. Mâinile întinse pe masă. —Dă-i drumul. Întreabă-mă orice. —Orice? Ea chicoti. Cum merge viața de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu putea face astfel de glume. Dacă cuvântul "doamnă" nu semăna cu fetița brună, în schimb "Matilda Ioan" era definiția ei reușită. Femeiușca mică, timidă și afectuoasă, cu părul bogat și greu, nu putea fi decât Matilda, iar ceea ce avea băiețesc în ea, elasticitatea vânjoasă a taliei, a brațelor și a picioarelor ei lungi, era Ioan, nume aproape comun, echivalent cu bărbat. Subțire în rochia cafenie cu platcă de catifea de aceeași culoare mai închisă, se mișca ușor, puțin aplecată înainte
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
dezvăluit că subiectul suferea de sindromul deficitului de 5-alfa-reductază. Nu s-a efectuat o laparotomie de investigare. O fotografie de familie (vezi dosarul cazului) o arată la vârsta de doisprezece ani. Pare să fie o fată fericită, sănătoasă, fără semne băiețești vizibile, În ciuda cariotipului XY. PRIMA IMPRESIE: Expresia facială a subiectului, deși uneori severă, este În general plăcută și receptivă. Zâmbește des. Subiectul Își lasă adesea privirea În jos, Într-o manieră sfioasă, timidă. Are mișcări și gesturi feminine, iar ușoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
în adolescență părea o halucinație copleșitoare și de neatins, ceea ce atunci era psihic și fabulos, se petrecea acum aievea, femeia era acum nu o entitate obsedantă, ci un mic animal excitat, făcut din curbe moi: umeri, sâni, pântec grăsuț, genunchi băiețești și labe ale picioarelor cu unghii făcute, fese umede de sudoare. Concretă, ușor de prins în brațe, egală cu noi în voluptatea supunerii și dominației... Zorii începeau să dilueze spre albastru întunericul din geam când am urcat iarăși în camera
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în întunericul aproape total care se lăsase, scântei verzi-albăstrui, neînchipuit de subțiri, acopereau părul cu o rețea efemeră, țâșnind prin odaie până la peste un metru depărtare. La această lumină pâlpâitoare, stroboscopică, puteai vedea în oglindă o incredibilă doamnă cu umeri băiețești, cu pieptul plat și cu claviculele proeminente. Aprinse din nou lumina, dar fascinația aceea persistă, făcîndu-i rău. Își strânse cu putere mâinile peste urechi, perucă și obraji, apoi își privi multă vreme urmele rombice, palide, lăsate de cercei în podul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
transpus în „limba noastră-i o comoară“. A mai fost problema argoului, care face ca anumite povestiri ale lui Hemingway să fi fost pe atunci, așa cum i le definea Gertrude Stein, inaccrochable. Asta deși era vorba de un argou neostentativ, băiețesc cumva. Pentru a ajunge la o redare cât mai apropiată am fost nevoit (după mari emoții și îndoieli - de fapt nu, fără pic de emoție sau îndoialăă să apelez la elemente neostentative, băiețești etc. din argoul relativ contemporan. Acum, după ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2214_a_3539]
-
deși era vorba de un argou neostentativ, băiețesc cumva. Pentru a ajunge la o redare cât mai apropiată am fost nevoit (după mari emoții și îndoieli - de fapt nu, fără pic de emoție sau îndoialăă să apelez la elemente neostentative, băiețești etc. din argoul relativ contemporan. Acum, după ce am mai tradus și al doilea volum de povestiri și lucrez la Pentru cine bat clopotele, îmi dau seama cât a ajuns să-mi placă Hemingway, altfel never o feblețe de-a mea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2214_a_3539]
-
aș fi putut să-l păcălesc pe funcționar dacă m-aș fi prezentat drept newyorkez, dându-i rând În față unei doamne În taior crem, cu o eșarfă lungă În jurul unui gât filiform, cu o pălărioară cloș peste o tunsoare băiețească. Un Citroën C6G din 1931 se prezenta doar În secțiune, bun ca model didactic, dar ridicol ca ascunzătoare. Să nu mai vorbim de mașina cu abur a lui Cugnot, imensă, cât un cazan sau o marmită. Făcea să vezi, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ceva. Am putea merge În Chelsea. Nu mai e nimeni acolo, nu mai sînt deloc aceiași oameni. — Bine, aprobă Kay. Își scoase din nou țigările, luă una pentru ea și-i dădu una lui Mickey, și Îndesă alta după urechea băiețească a lui Mickey. Ea Îi luă mîna și i-o strînse; stătură așa o clipă zîmbindu-și una alteia. Se sărutaseră odată, Își aminti Kay - acum mulți ani, fără succes Însă. Amîndouă erau bete. PÎnă la urmă le bufnise rîsul. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Îndreptîndu-se spre scări Împreună cu ea. Își Înclină capul amabil spre Helen, cînd trecu pe lîngă ea. La revedere! Îmi cer scuze pentru deranj. Dacă o să-mi schimb părerea În legătură cu alegerea unei soții, o să vă comunic. Coborî rapid treptele, cu pași băiețești, dezordonați. CÎnd ușa de jos se deschise, Îl auzi spunîndu-i lui Viv, cu o voce scăzută, dar afectuoasă: — Mi-e teamă că te-am pus În Încurcătură... Apoi se auzi o bufnitură cînd ușa se Închise. Helen stătu nemișcată o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
am prieteni buni printre animale și suferințele lor mă sfâșie adânc. În perioada în care am scris Cine adoarme ultimul nu a lipsit de lângă mine, nici măcar preț de o virgulă, bătrâna și micuța mea pechineză - Laie pe numele ei cam băiețesc. Cocoțată pe masa de scris, totdeauna la câțiva centimetri de mâna dreaptă, a vegheat cu discretul ei sforăit așternerea fiecărui rând. A albit mult, ochii - în ciuda tratamentului - își pierd treptat acuitatea, a cam surzit și suferă de insuficiență respiratorie, însă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
strânse într-o fustă minusculă, nu foarte diferită de cea pe care o purtase cândva Fran însăși, urmate de un corp de silfidă și un chip de o frumusețe răpitoare. Ochii întunecați, ușor migdalați, o studiau pe Fran, de sub bretonul băiețesc cu franjuri, stânjenind-o și amintindu-i acut de dâra de ruj întins. — Nu cred că ai cunoscut-o pe Miriam Wolsey. Jack, cavaler ca-ntotdeauna, nu se deranjase să-i deschidă portiera nou-venitei. Pe de altă parte, Miriam părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lui Jack. — Mă bucur să te văd. Nu te-ai schimbat deloc. Cu siguranță, ea era cea care nu se schimbase. Își păstrase frumusețea exotică, ochii mari și galeși care străluceau pe chipul ei delicat, pe care tunsoarea ei puțin băiețească îl punea și mai bine în evidență. Avusese întotdeauna aerul unei madone italiene, cu pielea ușor creolă, ochii căprui închis, un aer înșelător de seninătate. Dar ceea ce-i înnebunea pe bărbați, inclusiv pe el, era sclipirea a ceva deloc virginal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pe de altă parte, hotărât să trec peste orice reținere. Laura m-a fixat, curioasă, cu ochii ei oblici, apoi cu obișnuitul ton mușcător m-a întrebat dacă mă înțepase ceva. "Nu, domnișoară". "Atunci?" Părul scurt îi dădea un aer băiețesc, ștrengăresc, care contrasta cu buzele groase, senzuale. Era, cum o văzusem pe fereastră, înaltă, subțire, ca un șarpe care dansează în aer și-și fascinează victima. Aștepta să zic ceva, să-i explic de ce mă proptisem dinaintea ei cu zâmbetul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
altădată, rolurile se inversaseră, ea stăruia, el o lăsa să se apropie, o respingea cu brutalitate, iar o lăsa să se apropie. Ea înghițea fără o replică, mergând alături de el cu mâinile vârâte în buzunare până la coate, cu o șapcă băiețească maronie acoperindu-i oblic părul foarte negru. Suferise întotdeauna de frig și era iarnă. Într-o zi în care i-a spus că nu mai suportă frigul, a luat-o la el. Când și-a dat jos paltonul și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pe Basie și pe marinarii americani din Blocul E, cu vechile lor exemplare dinainte de război din Reader’s Digest și Popular Mechanics, pe care le devora. Din cînd În cînd, de parcă Își regăsea copilăria pierdută, Jim reintra În lumea jocurilor băiețești și participa la titreze, bile și șotron. — E moartă? Se mișcă! — SÎngerează! O pată de sînge de la genunchiul lui Jim dădea capului broaștei țestoase o podoabă de pirat. — Jim, ai omorît-o! Cel mai mare dintre băieți, Richard Pearce Întinse mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ASIGURA PE CONDAMNAT CĂ VA CONTINUA SĂ FACĂ TOT CEEA CE ÎI STĂTEA ÎN PUTERE PENTRU A SCHIMBA VERDICTUL. GÂNDURILE LUI MARIN REVENIRĂ LA REALITATEA IMEDIATĂ. AVIONUL SĂU ALUNECA DE-A LUNGUL RAMPEI ÎNSPRE EL. ÎL PRIVI CU ACEEAȘI FASCINAȚIE STATORNICĂ, BĂIEȚEASCĂ, DATORATĂ FRUMUSEȚII LUI MECANICE. ERA CONȘTIENT DE MOTORUL MAGNETIC SILENȚIOS PE CARE NU ÎL PUTEA VEDEA ȘI SE BUCURA LA VEDEREA LINIILOR METALICE STRĂLUCITOARE. AVIONUL AVEA ARIPI SCURTE, CARE NU FOLOSEAU LA ÎNĂLȚARE, CI LA ECHILIBRU. ENERGIA PROVENITĂ DIN VASTUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
și pe nepoata care zic că e fata lui Lică? Nory râse cu o gură până la urechi. îi intrară pe nas și gât fire de păr, se înecă, strănută și porni ocări asupra nemțișorului ce se ocupa de frezura ei băiețească. - Văzut! ... Ți se pare curios ca mierloiul să fi făcut așa văcuță! . . . Văzut! . . . Bună casă! Proastă nepoată! ... Și Rimii 177 12 - Fecioarele despletite, , Drumul ascuns noștri în luna de miere! Acum e timpul lor! Adam și Eva în rai! . . . Nepoata
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
schimbase pieptănătura. Se tunsese iar, dar printr-o greșală a coaforului stuful cârlionților fusese masacrat. Mika-Le ceruse singură, e drept, ă la gargonne, fără să-și dea seama că-i rămâne un; fel de puf creț, negru pe un cap băiețesc, ca după tifos. Lipsa acelei umbre pe frunte lua ochilor galbeni orice lumină. Stau mari, goi, căscați spre Elena pentru a-i putea vedea impresia în caz de primejdie. Totuși intrase pentru că vrea cu orice preț să vadă pe Marcian
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pentru a-i sublinia formele, iar Lara, posesoarea a două dintre cele mai lungi picioare din Manhattan, purta o fustă albă mini și o bluză stacojie. Părul ei lung, blond era strâns într-o coadă de cal. Are un stil băiețesc care o prinde de minune, fapt care o bagă în draci pe Jolene, deși sunt prietene la cataramă de când lumea. Câteodată mă gândesc că Lara este cea mai bună prietenă a lui Jolene pentru că nu-i iese niciodată din cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
foșnind aripile lui Icar, care, spre deosebire de Anteu, profund clasic, e și el un personaj baroc. Zburînd, el a spart cercul. Apropiindu-mă de țărm, regăsesc pescărușii țipînd În aer după ritualul cunoscut. O fată Înaltă și osoasă, cu atitudini cam băiețești și ochii verzi-apoși, de o ciudată neutralitate, pe care am mai văzut-o pe aici, stă sprijinită de o stîncă și desenează. Prietenul ei pescuiește alături. Încolo nu e nimeni În golf. În curînd, ploaia Îi va alunga, probabil, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
o traducere foarte proastă a lui Cehov, făcută prin intermediul unei traduceri din engleză: trăsăturile i s-au asprit, e ceva mai slăbuță și poartă ochelari de vedere cu ramă metalică. Și e lipsită complet de nuanțe. Judecând după tunsoarea ei băiețească, ar putea fi asemănată și cu Amélie Poulain, după douăzeci de ani. Liliane a fost o elevă silitoare. Și-a luat bacalaureatul în filozofie și toată lumea se aștepta să urmeze dreptul. Din motive absolut inexplicabile, destinul ei, câtuși de puțin
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
se stinse imediat. Altul, flăcăruia decupă o mică zonă semiobscură. Se priviră. Zâmbeau, s-ar zice. Palizi, înfrigurați. Da, era subțire, înaltă. Halatul alb fluturase scurt peste picioarele în ciorapi negri. Ovalul palid, prelung și ochii mari mari și tunsoarea băiețească. Chibritul se stinsese, arzându-i degetele. Dădu să aprindă altul, dar palma ei rece și netedă îi acoperi mâna. Degetele se încleștară, strâns strâns, apoi se desprinseră. Zburau fularul, cureaua, paltonul, puloverul, cămașa. Buzele lipite de ale sale, imobile, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de azur, cravata bordo, botul batracian deschis închis deschis, fără sunet, gura amfibie clămpănind vorbe fără sunet. Ritmic se mișca și mustăcioara tânărului său însoțitor, ghidul, patrula. Manechinul aștepta, cu tava întinsă, comanda. Cămașa de voal flutura, se vedea pieptul băiețesc, bobul bec din mijloc, roz, electric, parfumat.. Venus își îndreptă umerii, se aplecă spre turist. Îi oferi din nou sticlele, bustul, buzele, orice. Clap-clap, zgomot sec în laringe, gura roșie de crap înghițind sunetele, șarpele cravatei fluturând, iarăși clapa gurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
teste complete. Doar ca să verifice. Până atunci, nopțile petrecute cu ea l-ar fi făcut să se simtă nesigur, dacă n-ar fi fost Greta, cercetătoarea austriacă din laboratorul de microbiologie. Greta era grasă, avea ochelari și un păr scurt, băiețesc, dar se regula în draci, până-și pierdeau amândoi răsuflarea, acoperiți de transpirație. Mașina opri lângă noua lui casă. Rick își verifică cheile, în buzunar. — Vrei să urc? întrebă Lisa, indiferentă. Avea niște ochi albaștri frumoși, cu gene lungi. Niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]