80 matches
-
galaxie”, după cum sună, era ceva mai mare și mai Însemnat decât universul). Cei ocărâți răsuflară, În sfârșit, ușurați, când nimeni nu mai vru - din pricina durerilor de buci - să se dea pe banii lui Odraslă cu parașuta. Bogatul nu putea fi bălăcărit, căci el nu intrase În joc: Îi pusese pe alții. Nici Mihai Enin, băiatul fără poreclă, nu se bucura de zbor. Își făcuse socoteala ca, la sfârșit, când ceilalți aveau să plece, să-l roage pe Titel să-l lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
agresiunile legionarilor (?!?), alianța PNȚ cu Garda de Fier, a creat o adevărată derută în rândul electoratului, fiindcă timp de patru ani de zile, poporul român, asistase la o acerbă dispută între cele două organizații, în care se porceau și se bălăcăreau copios, mânjindu-se cu rahat și aruncându-și zoaiele în față, acuzându-se reciproc de „trădare națională” și „slujirea unor interese străine”. De altfel, mai mulți fruntași țărăniști, printre care Nicolae Lupu, Armand Călinescu sau Virgil Madgearu și-au zis
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
-i spună că nu se cuvine să strige în gura mare, să știe toți proștii de afacerile lor, și uite-l și pe Rafael îndurându-se să-și întrerupă exercițiul de craul dezlănțuit, ca să ia aminte la cel care-l bălăcărește de mama focului aplecat peste un evantai de lansete. O căpățână fricoasă, căruntă și rumenă, de Moș Crăciun bărbierit, cu ochelari aburiți, crăpați, prinși cu o bucată de elastic peste ceafă și o gură mare, plină cu dinți îmbrăcați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
îndatoraseși, Mirelo, se simțeau obligate să-ți țină companie și să-ți țină curajul treaz, dându-ți ceva bani și câte ceva de mâncare și hăinuțe pentru ăla mic din ce le rămăsese de la ai lor și întrecându-se să-l bălăcărească pe idiotu’ ăla de Velicu că s-a dat la fund ca un laș nenorocit ce este și a lăsat-o de izbeliște când îi e mai greu, deh, un împuțit și o zdreanță, și las’ că tot răul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pumnul în piept cum a crescut, ca voinicul din poveste, într-un an cât alții în șapte, Rafaele, păi, nu-mi spune tu mie că fără un sprijin ocult, din partea cui, dacă nu tot din partea neamurilor proaste, pe care le bălăcărește în revistă de ochii lumii, și nu te gândi că ar mișca în front în fața neamurilor proaste care l-au făcut ditamai magnatul de presă și om politic, dintr-un pârlit de profesor de matematică de liceu, da, poet pârât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
răstească! Mârâia, Frate, la pisici, ca un dog german! E-e-e-e..., lasă-te de cioace! Sub cuvânt de onoare! Mâțele negre au stopat asaltul și s-au pus, dintr-odată, pe mieunat. Mieunau urât, sinistru, de-mi spărgeau timpanele, cleveteau, îl bălăcăreau și-l cobeau, pesemne, pe iepuroi. Ba, mi se pare că se distingea și o notă șuie, defetistă, ca un chițăit de frustrare, în concertul lor! Ț-ț-ț-ț..., culmea! De pisici frustrate, care chițăie, chiar că nu s-a mai pomenit
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pe la Sărindar, cu amicul Bădescu. A ținut morțiș să mergeți pentru aperitiv la bodegă, la Mircea. (De reț. : Bădescu despre prim-ministrul Brătianu : acest om nu este popular, dar e drept că nici nu ține să fie. Lasă a fi bălăcărit și înjurat în gazete, fără a-și lua o măsură de apărare, disprețuiește jurnalele, creierul lumii moderne, s-ar părea că niciodată nu le deschide. Așadar, Bădescu - atitudine proliberală. în general informat. S-ar putea la viitoarea alegere să meargă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
existase niciodată. R.E.M. nu mai era acum nici măcar un vis produs de febră. —Soției sale i s-a părut ceva ciudat în chestia asta, dar nu s-a alarmat decât abia după o lună, când David a început să-și bălăcărească autorul preferat, pe J.D. Salinger, acuzându-l că e un pericol public. A început să adune, deși nu le citea niciodată, ceea ce el numea „cărți adevărate“, care se limitau la westernuri și aventuri pe mare. Stilul de a se îmbrăca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
donatistul. - Gând la gând cu bucurie. Eu merg la Cividale tocmai pentru a-i preveni pe duci despre apariția acestor preoți care-i ațâță la răzvrătire pe servitorii și sclavii din ducatul nostru și din alte ducate vecine. Hangiul îl bălăcărea cu glas tare pe cel care fugise, fiindcă nu-și plătise mâncarea. L-am chemat și l-am întrebat: - Ai mai avut și alții din rasa lui și îmbrăcați la fel? Mi-a răspuns: - Da, domnule, este al treilea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ori nici nu putea să intre. O dată i s-a întâmplat ceva și mai rău, pe la mijlocul anilor ’70, când n-a mai putut să iasă dintr-un ins agitat și smucit, care alerga de dimineața până seara prin fabrici și bălăcărea oamenii. Dădea telefon, spunea răstit sunt tovarășul Arapu, în două ore sunt acolo să văd cum merge treaba, apoi, cum ajungea, trecea vijelios pe lângă o sumă de oameni care tremurau aplecați în fața lui, intra în hale, privea crunt într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și mai tare în brațe. — Șșt! Asta a fost acum paisprezece ani, tati! E mult de-atunci. Bătrânul încercă să mă împingă. L-am îmbrâncit către balustrada pridvorului și l-am țintuit acolo. Buzele i se schimonosiră, gata să mă bălăcărească, apoi fața îi deveni inexpresivă și mi-am dat seama că nu-și amintește cuvintele. Am închis ochii și am vorbit eu în locul lui: Știi ce-am pățit din cauza ta, nenorocitule? M-aș fi putut înscrie în poliție cu dosarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o mulțime de „activități de grup“. Majoritatea pensionarilor din azil erau evrei și mă bucuram în sinea mea că frițul nebunatic își va petrece restul vieții în tabăra inamică. Împreună cu Pete, l-am instalat acolo, iar când am plecat, o bălăcărea pe sora șefă și îi făcea ochi dulci unei fete de culoare care aranja paturile. După asta m-am izolat în apartament. Citeam, ascultam jazz la radio și lipăiam înghețată și supe, singurele mâncăruri pe care le puteam băga în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lăsat mașina într-un loc interzis și m-am grăbit să ajung la el. Un individ într-un costum șifonat și cu un coif de hârtie pe cap mergea țanțos pe alee, cu un zâmbet de bețivan pe mutră. Ne bălăcări: — Tura următoare, nu? Doi pe una, măiculiță! Russ mă conduse pe scări. Am bătut la ușă. Ne deschise o blondă nu tocmai tânără, ciufulită și cu machiajul întins, care ne luă în șuturi: — De data asta ce-ai mai uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
citate. Am vorbit despre pietre la rinichi și la fiere, despre măcelul din Noaptea Sfântului Bartolomeu, despre celălalt frate din casa hanseată, iarăși despre necazurile fără sfârșit ale hughenoților și, prin comparație, despre Bordeaux și Lübeck. În treacăt i-am bălăcărit pe juriști ca fiind un dezastru general, am comparat scaunele tari cu cele moi, am invocat apoi puiul duminical din oala oricărui francez și ne-am certat - în timp ce, după supa de pește, prietenii mei savurau o mâncare de râșcovi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
simțeam nici măcar ușurată. Asta nu era o victorie. Îmi doream ca lui James să-i pese de copilul nostru. Îmi doream ca fetița mea să aibă un tată. Aș fi preferat ca James să mă cheme în instanță, să ne bălăcărim, să mă calomnieze numindu-mă lesbiană sau femeie de moravuri ușoare (deși asta nu era o calomnie, din păcate) sau în orice alt fel. Pentru că dacă ar încerca să obțină custodia lui Kate întinându-mi numele, atunci ar însemna că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
o mișcare complet involuntară, țineți cont - cu o zecime de milimetru mai aproape de organul lor fierbinte, gestul mi-ar fi fost interpretat ca un semn de încurajare. Apoi, de vreme ce nu prestam, existau mari șanse ca gentlemanul în chestiune să mă bălăcărească, să mă acuze că l-am ațâțat fără rost, să mă facă lesbiană frigidă și-n multe alte feluri îngrozitoare și pe deplin nemeritate. Să zică chestii de genul: — S-a dat la mine toată noaptea. N-a prostit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pe el, pe profesor, pe culoare, de altfel sictiream Întreaga lume socialistă, În perioada de stagiu medicii făceau la Început cercuri largi În jurul meu, de parc-aș fi fost o pietricică aruncată-n mijlocul lor cînd deschideam gura și-l bălăcăream cu ochii săriți din cap probabil misterios pe Geniul Carpaților, credeau că sînt provocator, așa și eram, mi se părea că sînt curajos și mi-era teamă, dar nu reușeam să mă abțin, să tac, o boală, poate, de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Ce talent avea femeia asta să‑mi distrugă viața! — Iartă‑mă, i‑am zis lui Lily și m‑am uitat cum pe ecran se vedeau cuvintele MP MOBIL. Nu Îi trebuie decât o secundă ca să mă umilească sau să mă bălăcărească pentru ceva, așa că ține minte ce voiai să spui. Lily a pus jos peria și s‑a uitat la mine cum răspund. — Biroul Mira... Răspunsesem din nou de ca și cum aș fi fost la birou. — Andrea la telefon, m‑am corectat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
bar cu stridii? Cu dragoste Jack Dragoste? De la unul dintre cei mai importanți clienți ai mei? O, Doamne, Kate. Uită-te și tu ce tâmpenie ai făcut. Să nu uit Tăiat unghiile lui Ben, scrisori cu mulțumiri pentru Crăciun? Plus bălăcărit administrația locală Într-o scrisoare În legătură cu neridicarea bradului de Crăciun. Umilit scârbavnicul de Guy În fața lui Rod ca să-i arăt cine e șeful. Învățat să trimit sms-uri. Ziua lui Ben - găsit tort Teletubbies. Maiou de balerină (roz, nu albastru!). Cadou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
bârfească în oraș, ba chiar și mai rău. Petea tânjea după iubire! Ei, da! asta era cheia sufletului lui Petea! Auzind-o pe Matilda exprimîndu-se astfel, ai fi putut crede că Petea era un suflet ales, că în timp ce noi ne bălăcăream în pasiuni urâte și mici, el tânjea după ceva înalt, sigur, iubire, mai e vorbă? Dar ce dracu se întîmpla între el și tipesele cu care încerca sau credea că îl vor face fericit, de îl dădeau afară porcăindu-1, aruncîndu-i
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
va părăsi peste vreo șase luni cînd o necruțătoare boală își va termina oribila lucrare. Și el știa că a ajuns la capătul firului. Noi, românii, plîngem pe la porțile NATO și UE, ne scărpinăm și stăm. Sărbătorim, luptăm politic, ne bălăcărim în mocirlă. Dar nu vedem oamenii care sînt ca Vannucci. Vannucci este arma împotriva tîmpitei noastre sărăcii. În țara lui Pericle (I) Mai încet, Nikos Treizeci și cinci de grade la umbră. Asfaltul se încinge, se înmoaie și amprentează pantofii trecătorilor. Totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
prin locurile lui de baștină ori ale nevesti-sii, dar până acum nu-l văzusem apelând la mașina lui fii-su. Li s-o fi părut că nu s-au Împăcat cum trebuie după cearta aia, sau poate nu s-au bălăcărit și nu s-au bătut Îndeajuns și le-ar veni mai la-ndemână s-o facă pe drum. Cred Însă că lui Viorel i se aplecase de program de discotecă și se cam isprăvise și sezonul de plajă. Toamna era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
considere normal sau măcar suportabil valul de murdărie de care este Înconjurat, de neglijență socială și instituțională crasă, de lipsa condițiilor elementare de civilizație. Până când ajunge să devină un acomodant și-și pierde simțul critic și stima de sine. Este bălăcărit și nu mai poate vedea ce-i În jurul său. Mi-a trezit aceste gânduri pesimiste un drum recent cu trenul spre București. De-a lungul căii ferate, numai gunoaie, pungi și peturi. Presărate sau grupate În mormane, uitate sau organizate
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
monumentum” în calea uitării, să supună timpul și să-l dilate eventual print-o opera viabilă, de pildă un lest- seller, pentru că în opinia ei scriitorii erau singurii faraoni ai zilelor noastre. Zilele treceau repede și ea continuă să se “bălăcărească” într-un oraș murdar că o mare anonimă.Un bărbat foarte frumos dories să o cunoască,dar ea îi consider ape toți concetățenii ei niște mitocani, niște țărani, așa că refuză din start propunerea. Probabil că mulți dintre ei o considerau
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
și Miruna Vlad, între ele) care au înțeles că poezia nu e o adunătură de cuvinte mai mult sau mai puțin potrivite, ci pulberea aceea fină de deasupra textului, adică fiorul metafizic. Dacă ai dus textul dincolo de metafizic, dacă-l bălăcărești în fiziologic, dacă-l umpli de organe sexuale și înjurături birjarerești ("poezia roz"!) pentru a șoca, pentru un ieftin vedetism, dacă latrinizezi textual și arunci cu noroi în sfinți, dacă nu crezi în inspirație și accepți ingineria textuală doar pentru că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]