98 matches
-
ți-o încredințez pentru a o da publicității, cu tot riscul ce comportă". Chiar a doua zi, la 6 decembrie 1935, apare, în Vremea, cronica lui Pompiliu Constantinescu, o negare hotărîtă a romanului, recunoscînd superioritatea biografiei lui Călinescu din 1932: "Bălăuca este schema nuvelei fantastice Sărmanul Dionis, aplicată eroului Eminescu. Dl E. Lovinescu ia o ficțiune literară drept o intuiție, construind un roman întreg pe o teorie bănuită a fi însă structura eroticei eminesciene. Abstracția acoperă viața, fiindcă însăși tehnica romanului
Un episod dramatic din viața lui E. Lovinescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16255_a_17580]
-
structura eroticei eminesciene. Abstracția acoperă viața, fiindcă însăși tehnica romanului ni se pare arbitrară, orice obiecție de amănunt nu-și mai are rostul față de această obiecție esențială". A doua zi, pe 7 decembrie 1935 marele critic notează sec: "Convingerea că Bălăuca a eșuat! Penibil". De adăugat faptul că s-a întîmplat, tot acum, că s-a înșelat și în calitatea sa de critic și amfitrion al cenaclului, cînd, în 1936, a văzut într-un roman mediocru al lui Ion Iovescu (Nuntă
Un episod dramatic din viața lui E. Lovinescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16255_a_17580]
-
Și, asigurat de I. Petrovici, își pregătise și un discurs de recepție. Și, totuși, căderea se produce, Lovinescu consemnînd 36 de articole și intervenții lui favorabile după acest scandalos eveniment, la care Iorga s-a folosit, nepotrivit, de incidentul romanului Bălăuca și chiar Mite, declarînd că marele critic - se putea astfel? - defăimează marile valori naționale și, deci, locul său nu e în Academia Română. Firește că incidentul fatal l-a deprimat, încît, la 24 iunie 1936, mărturisea amar: "totală incapacitate de lucru
Un episod dramatic din viața lui E. Lovinescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16255_a_17580]
-
Tlà. Ediție îngrijită, prefață, note, anexe și indici de D. Vatamaniuc. Iași: Junimea, 1979, 191 p. (Eminesciana;18) * PAPU, Edgar. Poezia lui Eminescu. Ediția a 2-a revăzută și adăugită. Iași: Junimea, 1979, 256 p. (Eminesciana 19) * LOVINESCU, E. Mite. Bălăuca. Ediție critică, prefață, note, variante, glosar și bibliografie de Ion Nuță. Iași: Junimea, 1980, 460 p. (Eminesciana 20) * BULGĂR, Gh. Eminescu. Coordonate istorice și stilistice ale operei. Iași: Junimea, 1980, 191 p. (Eminesciana 21) * CARACOSTEA, D. Arta cuvântului la Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Micle a fost o relație de adversitate totală și, desigur, o rivalitate pe măsură. Acum, în 1893, după moartea lui Eminescu și a Veronicăi Micle, doamna și fiica Emilian vor să demonstreze că ele l-au ajutat pe poet, nu „Bălăuca” de Veronica și fac demonstrația cu „acte”, recte: cu scrisorile Hanrietei, moartă și ea tot de 4 ani. Mai târziu, în 1933, descendenții nu consideră că a venit momentul potrivit să depună aceste scrisori private într-un depozit public iar
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
epocilor”, și „receptivitatea la nou, la modernitate”. În Mitul biografic eminescian este urmărită „constituirea unei imagini epice a biografiei eminesciene în narațiuni ce împletesc în proporții diferite documentarul și ficțiunea”, în discuție fiind biografia scrisă de G. Călinescu, Mite și Bălăuca de E. Lovinescu, trilogia Romanul lui Eminescu de Cezar Petrescu. Macedonski este privit ca un poet „integrat în totalitate” modelului romantic, model pe care nu reușește să îl depășească: „Macedonski vrea să iasă din infernul romantic, dar nu are puterea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
cărții, note despre criza editorială din țară), Tudor Arghezi, cu un număr mare de intervenții începând din 1925. E. Lovinescu, unul dintre cei mai fideli colaboratori, trimite articole de fond, printre care Războiul generator de frumos estetic, De la „Mite” la „Bălăuca”, Mai mare ca natura (despre arta realistă și simbolism), Cum devii pamfletar, în care îl acuză pe Tudor Arghezi de „lipsă de inspirație și o atât de puțină stăpânire a materialului sensibil al poeziei”, Critica, în care își expune concepția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289125_a_290454]
-
psiho- somatic la antipodul "cloroticului" fălticenean), de o inteligență practică ce-l va propulsa mai târziu în vârful ierarhiei sociale. Personajul apare și în celelalte romane ale ciclului în câteva situații-cheie, ca element de "contrast" (același "tip" întâlnim și în Bălăuca, sub numele de Neagoe), și tot el e cel care-l îndeamnă peste ani pe Bizu să scrie, pentru a prezenta și altora "icoana experienței lui psihologice". În capitala bavareză, Bizu își petrece timpul mai mult la bibliotecă decât în
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
în cameră". Lucidă, femeia conștientizează că "visul transformase realitatea în situațiii sentimentale; i se păruse chiar că o și sărutase". Altfel spus, imaginația lucrează în sensul dorinței, după tiparele melodramei (la fel se întâmplă și cu Eminescu în Mite și Bălăuca), pe când conștiința, așa-numitul "simț al realității", pune mereu sub semnul întrebării melodrama, sancționată pe motiv că nu ar fi verosimilă. De fapt, de aici încolo, romanul lovinescian urmărește procesul treptat de mistificare a realității, care ajunge să se conformeze
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ca fiind prea pedestră, vulgară. La prima vedere, pretenția aceasta pare total nefondată, dacă ne gândim că acribioaselor cercetări istoriografice ale autorului Vieții lui Eminescu amfitrionul de la Sburătorul le opunea doar câteva texte gazetărești și cele două romane, Mite și Bălăuca, care s-au bucurat, într-adevăr, de un mare succes de public, dar de o rezervată receptare critică. Mai mult, "romanele" acestea vor aduce criticului un imens prejudiciu, determinând respingerea candidaturii sale la Academie 74. Sigur pe sine, Lovinescu nutrea
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
iar Mite își construise o "imagine ideală" contrazisă, parțial, de realitate, pentru că doar "nemțoicuța", mai snoabă, se arată dezamăgită ("Adâncimea pe care o așteptasem, în care trebuia să privesc și față de care trebuia să mă înfior nu exista!"149), pe când "Bălăuca" trăiește parcă într-o stare de euforie perpetuă, cu uimirea că poetul i-a citit atât de bine în suflet, fără s-o fi cunoscut înainte. Cele două femei nu practică, prin urmare, același tip de lectură. Motivele invocate de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
din rasa moldovenească" ("argilă românească arsă de soarele românesc și zbicită de vântul nostru"), și abia în sufletul unui asemenea exemplar feminin își găsește versul eminescian ecoul lui profund și "specific". Din acest motiv, între fotografia din gazetă și "realitate" "Bălăuca" nu vede nicio diferență, ceea ce o ajută să înțeleagă că nici ea nu reprezintă, pentru bărbatul îndrăgostit, decât copia imperfectă a unui prototip ("în Bianca se fixa elementul esențial al sufletului feminin, de acum și dintotdeauna, din care ea nu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
texte în variantă definitivă! -, pe când Veronicăi, care va juca în viața poetului un rol mai complex decât cel de muză, nu ezită să-i arate și versuri mai puțin șlefuite, fără să se teamă că ar putea-o dezamăgi. Așadar, "Bălăuca" nu-și dorește să fie o "icoană", ca Mite, mulțumindu-se să întruchipeze în ochii poetului varianta cea mai apropiată de viață a "portretului ideal", întrezărit la prima lor întâlnire în rama unui tablou al lui Palma Vecchio. Asupra acestui
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
cât și în identitatea (feminină) a "obiectului" adorat 154. Interesant e că, invocând mitul antic, Eminescu inversa rolurile, atribuind femeii inițiativa erotică și, nu mai puțin, privirea vinovată, încărcată de o intensă dorință. Interpretarea lovinesciană surprinde și nuanța aceasta. În Bălăuca există o secvență în care poetul, odată ajuns la Iași, înainte de a merge la Veronica "reală", rememorează cele mai semnificative evenimente din istoria locului un locus amoenus, în care îi place din nou să se regăsească: "Iașii trăiau în el
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
gospodină de ale noastre, de la Botoșeni, harnică, cinstită, frumușică". Dar "ca să poată cânta frumos, e nevoie ca poeții să sufere", iar suferința nu le-o provoacă decât femeile fatale și inaccesibile, și nicidecum gospodinele "cinstite" și "frumușele". Nu întâmplător, în Bălăuca, Eminescu și-o imaginează mai întâi pe Veronica în postura compromițătoare a unei femei ușoare, însă cu suflet curat, care se sinucide din cauză că nu poate suporta rușinea de a fi "privită" ca o prostituată. În vis, poetul își mărturisește dragostea
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
pensiei de la minister, fără alte "iluzii". Așadar, pragmatica Veronică nu vrea să fie doar muză (ca Mite), și nici eroină de melodramă, asemeni femeii sinucigașe din "romanul" plăsmuit în visul poetului. Știind să-i citească în suflet de la bun început, "Bălăuca" încearcă mai întâi să-l facă gelos, ca pe orice bărbat, pentru a se conforma ulterior, când realizează că strategia aceasta banală nu dă roade, rolului dictat de imaginația "pervers"-melodramatică a partenerului. Drept urmare, când Eminescu se arată indignat de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Gabriela Omăt semnalează "preferința netă a lui Lovinescu pentru Mite ca prototip al femeii eminesciene", în defavoarea Veronicăi, "față de care criticul-romancier nutrea prejudecățile și chiar antipatia" perpetuată "pe filieră maioresciană".181 Așadar, văzând în ea o femeie distinsă, mai rafinată decât "Bălăuca", Lovinescu credea că Mite ar fi avut "o mult mai puternică influență spirituală asupra lui Eminescu". În schimb, "trivialul" Călinescu neglijează cu totul "episodul Mite", ca și Ibrăileanu de altfel, care nutrea convingerea că Eminescu nu iubise cu adevărat decât
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de dragoste se derulează lent, ca în orice "romanț", în manieră pur lovinesciană, pentru ca de la capitolul al XV-lea încolo idila dintre Eminescu și Mite să dobândească un aspect pur teatral, prin aglutinare de secvențe dialogate, fără intervenția naratorului. Nici Bălăuca nu iese, vom vedea imediat, din cadrele romanului-melodramă, cu tot efortul prozatorului de a inova și de a scrie o literatură mai captivantă sub raport narativ. Or, dacă "tehnica" rămânea aceeași, singura "schimbare" notabilă pare să fi fost, am mai
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
numai sugerată, și nicidecum expusă teoretic"198. Cu toate acestea, "romanul" trăiește mai degrabă prin "atmosferă", cum s-a și remarcat, iar nu prin "narațiune", limitată la prezentarea episodică a unor "scene" și secvențe dialogate. Abia în următorul roman, în Bălăuca, încearcă Lovinescu să-și convingă publicul că a realizat cu adevărat o "operă de creator", după cum precizează în repetate rânduri 199. Citez doar câteva mărturisiri, care mi s-au părut mai semnificative: în Bălăuca, spune el, "totul e o pură
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
dialogate. Abia în următorul roman, în Bălăuca, încearcă Lovinescu să-și convingă publicul că a realizat cu adevărat o "operă de creator", după cum precizează în repetate rânduri 199. Citez doar câteva mărturisiri, care mi s-au părut mai semnificative: în Bălăuca, spune el, "totul e o pură invenție, a cărei singură obligație e de a fi posibilă, plauzibilă"200; "Bălăuca este un roman, un adevărat roman, fără amestecul de genuri ce a trezit atâta larmă la apariția lui Bizu"; În evoluția
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
operă de creator", după cum precizează în repetate rânduri 199. Citez doar câteva mărturisiri, care mi s-au părut mai semnificative: în Bălăuca, spune el, "totul e o pură invenție, a cărei singură obligație e de a fi posibilă, plauzibilă"200; "Bălăuca este un roman, un adevărat roman, fără amestecul de genuri ce a trezit atâta larmă la apariția lui Bizu"; În evoluția spre epicul pur Bălăuca este cu mult superioară lui Mite. Subiectul oferea o mai mare bogăție sufletească, o pasiune
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
e o pură invenție, a cărei singură obligație e de a fi posibilă, plauzibilă"200; "Bălăuca este un roman, un adevărat roman, fără amestecul de genuri ce a trezit atâta larmă la apariția lui Bizu"; În evoluția spre epicul pur Bălăuca este cu mult superioară lui Mite. Subiectul oferea o mai mare bogăție sufletească, o pasiune mai profundă, o mai amplă gamă de teme. [...] pe lângă aceasta, meșteșugul meu a evoluat și sunt în drept să mă cred astăzi în posesiunea instrumentului
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
mult superioară lui Mite. Subiectul oferea o mai mare bogăție sufletească, o pasiune mai profundă, o mai amplă gamă de teme. [...] pe lângă aceasta, meșteșugul meu a evoluat și sunt în drept să mă cred astăzi în posesiunea instrumentului epic. În Bălăuca nu se vor găsi nici urme din reziduurile lirice sau din procedele de analiză critică încă vizibile în Mite. Totul este obiectivat și simplificat, totul e pus în acțiune și acțiunea nu e întâmplătoare, și duce la un final". Decupajul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
iar "cheia" succesului i se pare a o fi descoperit într-un subtil procedeu tehnic, exersat mai degrabă intuitiv, fără sistem, în romanele anterioare. Într-un interviu acordat lui Pericle Martinescu, autorul lui Bizu atrage atenția asupra "inovației" sale: "Romanul Bălăuca e o continuare în timp a romanului Mite; lucrul ar părea curios, întrucât legătura cu Veronica a precedat, cel puțin în partea sa ideală, legătura cu Mite. E un joc de tecnică din care se scot mari efecte literare și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și o noapte petrecute la Iași de Eminescu, să evoc întregul epizod romantic al iubirii marelui poet, desfășurat la Viena, Berlin și în cei doi ani petrecuți înainte la Iași, în scene actuale, și nu memorate"201. E drept, în Bălăuca narațiunea devine ceva mai dinamică, printre altele și pentru că prozatorul reconstituie aici o secvență amplă din biografia poetului, de la studenția vieneză și până la "episodul Mite", derulat la aproape un deceniu distanță. Continuitatea epică dintre cele două romane e mai mult
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]