153 matches
-
voastre, zise cerșetorul aproape tremurînd. Tata Îi zîmbi senin și Îi Întinse mîna. Cerșetorul nu Îndrăznea să i-o strîngă, rușinat de aspectul său și de rapănul care Îi acoperea pielea. — Auziți, mai bine plec și vă las pe domniile voastre, bălmăji el. Tata Îl apucă de braț cu blîndețe. În nici un caz, pentru că fiul meu mi-a spus că dumneata vii să iei masa cu noi. Cerșetorul ne privi, uluit, Îngrozit. — De ce nu urcați În casă să faceți o baie bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pentru ucis oameni sau pentru a te ucide, nici o pușcă de vânătoare, cred. O pușcă ridicolă, de recuzită sau de copil. Părea un bufon dintr-o comedie. În momentul acela, l-am urât mai mult decât orice pe lume. A bălmăjit niște cuvinte pe care nu le-am înțeles. I-am întors spatele. Aș da viața a mii de oameni ca el pentru o secundă în brațele tale. Aș da capul lor pe o tavă, l-aș tăia eu însămi dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
melancolie, din dispreț pentru Tennyson și pentru tot ce reprezenta el - fiindcă Îl considera un portdrapel al victorienilor. „Victorieni, victorieni ce nu știu cum să plângă, Ci seamănă amarul copiii ce-au să-l strângă...“ a mâzgălit Amory În caietul său. Conferențiarul bălmăjea ceva despre soliditatea lui Tennyson și cincizeci de capete se aplecau deasupra notițelor. Amory a Întors foaia și a scris În continuare pe pagina intactă: „S-au cutremurat aflând ce-nseamnă Darwin, În sfârșit, S-au cutremurat când valsul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ducea. Era agil ca o zvârlugă. Nu pregeta niciun pic. În plus nici nu mânca mult. Iarna era mai anevoie, că dacă viscolea cumva risca să-și ia zborul. Ei, după cum vă ziceam, coana mea îl căprea pe Iliuță și bălmăjeau verzi și uscate. La un moment dat eu am auzit din post o formă ciudată de gălăgie, dar nu am luat-o în seamă. Mi-am văzut de-ale mele. După câteva momente m-a strigat nevastă-mea: — Ia ieși
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
parale! Și-așa rămâi în veci! -Oh, nicidecum! Am acționat precum apa! Simbol al acțiunii consecvente, ea străpunge orișice obstacol nu prin forță, ci indirect prin maleabilitate și fluiditate! Astfel am procedat și eu! Să știi! -Ce, ce, ce tot bălmăjești ?! Al cui simbol te vrei acum?! Și după cine?! -A, să gândești mai poți, dar nu-ți dorești efortul să mi-l dăruiești?! Ei bine, am deprins în anii de pe urmă o-nvățătură veche taoistă! -Cuuum?! Lixandro! -Ca și apa
ARTHUR SE-NTOARCE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365214_a_366543]
-
înaltă ținută artistică, găsind în George Nicole Podișor scriitorul tuturor celor care gândesc în favoarea viitorului, dar nu subapreciind prezentul, Acest autor este un autentic pur sânge în pleazna sa, nu pentru a face lumea să râdă și nici să o bălmăjească, ci să-i ofere destule motive de analiză personală. Prin cartea de față ne demonstrează încă o dată vocația sa de scriitor autentic... Pentru că acest scriitor cu harul său pe cât de inventiv este, pe atât de realist pare când vine vorba
SINCERE CONDOLEANŢE FAMILIEI ÎNDOLIATE ŞI ZBOR LIN CĂTRE PATRIA ÎNGERILOR, GEORGE NICOLAE PODIŞOR! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352448_a_353777]
-
discuție cu Mișu Casapu. Acolo mi-a dat primăria locul, după actul nostru de proprietate și după scriptele ei. Nu eu le-am cerut locul cu târla. Acolo a spus specialistu’ primăriei că e locul nostru. Și, despre ce comoară bălmăjește lumea? N-are decât să sape tot satul sub târlă. Nu mă interesează! Eu vreau să ne dea locul nostru. --Păi nu ți-a oferit, mă, primăria un hectar în câmp? De ce l-ai refuzat? De ce ții morțiș să iei
SRL AMARU-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352839_a_354168]
-
i se potrivește cel mai bine și nimeni nu îndrăznește să îi spună altcumva. - Alo, aici Sandy, ce faci fato? Privesc ceasul și nu-mi vine să cred că s-a trezit într-o duminică mai devreme de ora zece. Bălmăjesc un răspuns care putea însemna orice, știind că oricum nu mă ascultă. Aveam să o refuz de data aceasta, indiferent care i-ar fi fost propunerea, pentru că promisesem mamei să trec pe la ea în cursul zilei, să îi duc niște
ALO, AICI SANDY! de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352939_a_354268]
-
Ia stai! Contractul de concesiune...ce-ai făcut cu el? Adu-l imediat să-i pun o viză și să-l duci urgent la Anișoara ca să-l înregistreze pentru proxima ședință de Consiliu. Cu privirile-n plafon , vicele începu să bălmăjească: --Nu înțeleg...Despre ce contract vorbiți? Nu-mi amintesc... --Cum nu-ți amintești, ticălosule? șuieră primarul scrâșnind din dinți. Ești mai periculos decât Bucluc. Ăla vrea doar să fie corect, dar tu, lichea ordinară, vrei să-mi iei locul. Fălcuțele
S.R.L.AMARU-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352927_a_354256]
-
Hunfalvy cuvintele Câmpu-Lung și Argeș nume ale vechilor capitale românești? Bătrânul lingvist ungur se clatină în derută: Eu nu știu dacă aceste nume sunt vechi. În Aulă se așează alături de ungur, ridicolul situației. Hașdeu rămâne în picioare. Hunfalvy se împleticește bălmăjind: Aici discuția este închisă, „grație” memoriului prea lung... evitând neplăcerea de a obosi chipurile atenția Congresului și că transmite manuscrisul d-lui profesor Roth, președintele secțiunii ariene, pentru a fi publicat în întregime în Buletin. Urmarea imprevizibilului s-a produs
CINE SUNT HUNII-UNGRO-MAGHIARII? de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353592_a_354921]
-
în pumn, o aruncă în larg și apoi duse mâna udă la gură și la frunte. Mi s-a tăiat răsuflarea când l-am văzut că face exact cum făceam eu de câte ori veneam aici. ─Eu nu cred în ritualuri − am bălmăjit eu în timp ce mă inundau toate transpirațiile lumii, dar aici în singurătatea mea, fără să-mi dau seama mi-am făcut un obicei din aceasta. Iată cum, dintr-o prostie, se naște un ritual în mintea celor care m-ar putea
...JAFFO, LOC ANTIC AL REVELATIILOR! de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354040_a_355369]
-
și dincolo de Țara Norilor, scobită într-o stâncă ascuțită, se află chilia lui Moș Vreme, cel care toarce caierul Ursitei, stăpân pe soarta oamenilor și pe viitorul lor. - Ei și? Ce-i cu asta? zise nerăbdător unul, văzând cum le bălmăjește moșul. - Păi așa spuneau ciobanii. Și bunicul îmi spunea că Moș Vreme are un caier cu miliarde de fire, dar nu de lână sau cânepă. Firele alea sunt viețile oamenilor și ale tuturor vietăților de pe lumea asta și de pe cealaltă
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
civic și de sloganul că el e cetățean european și are drepturi, a sunat la dispecerat de câteva ori și mi-a spus că suni degeaba, că au apărut multe firme de taximetrie și, deoarece duc lipsă de oameni, vor bălmăji niște scuze stupide, vor promite că vor lua măsuri, dar nu se va întâmpla nimic concret. Între Crăciun și Revelion, într-o seară, am ieșit în Centrul Vechi. Cam în jurul orei unu am mers spre Unirea cu intenția să iau
„- Bă, mi-ai dat decât 15 lei!...” Antidot contra taximetriștilor care îți cer pe o cursă dublu față de cât face () [Corola-blog/BlogPost/338254_a_339583]
-
să pună mâna pe un băiat bun și, drept să vă spun, de asta m-am lăsat înduplecat mai mult decât de ideea că ingineria lui va fi o matematică aplicată. Ce condiții va avea, ce salariu și ce mai bălmăjeau ei pe-acolo au fost apă de ploaie. Am fost de acord până la urmă. L-au băgat fără examen. Eu m-am bucurat de trecerea pe care o avea copilul meu, el deloc! Singura lui mângâiere a fost faptul că
Puntea măgarului. Fragment de roman: Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339240_a_340569]
-
acum, deși m-au lovit cu picioarele în genunchiul bolnav. Baremi, pe-ăia i-am considerat niște brute... -Mai dă-i dracului, nu-i băga în seamă! Poți să te îmbolnăvești, să iei câmpii, dacă pui la inimă tot ce bălmăjesc și ce fac ei, părea indiferent Nistorescu, deși el avusese necazuri mai mari decât Călugăru, fiindu-i luată întreaga gospodărie. - Cum crezi că aș putea să rămân pasiv când sunt dat afară ca un netrebnic!? Tată-meu a muncit cu
Harta comandantului. Proză, de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339241_a_340570]
-
o mai dus? - Nu știu. Noi nu știm. Duceți-vă la primărie. De după tăblița ruginită de la intrarea în sat apare de nicăieri o bătrână care se-ndreaptă spre magazin. Se uită prin noi după ce intrăm în vorbă cu ea și bălmăjește, fâstâcită: „Brâncuși a fost și el om printre oameni în viața asta”. O femeie din magazin spune că-i o prostie asta cu locurile de muncă. Cine vrea, muncește. „Noi păstrăm memoria lui Brâncuși, oamenii mai merg la cimitir, se
„Mie să-mi aducă Cuminţenia aia la poartă, eu nici n-aş băga-o în seamă. Să dai atâtea milioane de euro”. Reportaj din satul lui Brâncuși () [Corola-blog/BlogPost/337918_a_339247]
-
strâmoși. Cei de acum blindați carton Furat-au tot și vând “gogoși”, Că au avut “unchi și mătuși”. Să pară cinstea cu mănuși! Balansul legilor. Cu răspundere asumată Legea, iar a fost schimbată Si urmează, că se poate, Să le bălmăjim pe toate! Partidele și țara. Cu partidele în frunte, Am avut bătălii crunte. Dar așa cum simte”roiul”, Am pierdut mereu râzboiul Si acum, ca și altădată Tara e bună de “plată”, Că din cea, mai ieri avută, Astăzi toată e
UMORISTICE DUPĂ REALITATE de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1276 din 29 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343044_a_344373]
-
menționată, țâșniră, gata să-nainteze. Ce zevzeci! Unde le-or fi plecat mințile? Ăștia precis că sunt șomeri. -...dar dornic de-un câștig pe termen lung... Precizarea îi exaltă! Mai mult de-o treime dintre auditori se ridicară-n picioare bălmăjind ceva ușor de bănuit... și gata de-o renunțare voluntară pe-un timp nedefinit... La cerința sacrificiului, se-auzi din atâtea piepturi dornice să se-ofere pentru câte-un aspect un Aaah! surd, prelungit... După câteva minute de rumoare, un
VOLUNTARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376996_a_378325]
-
trebuie. Era o noapte sticloasă, cu un cer plin de stele, din care picura un geruleț pișcător dar și un șuvoi de energie, care umplea inimile celor din mașină cu speranțe și bună dispoziție. --Ai să vezi, omule, că reușim, bălmăjea mereu mustăciosul de lângă el. Ai să vezi că ne merge din plin. --Sigur că reușim, îi ținea hangul Mototolea. De asta să fii convins! Cu așa bună dispoziție, nici nu au băgat de seamă când au trecut de Târgoviște, că
FRAGMENT 2- TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376783_a_378112]
-
când prepara țuica. A-ncercat de câteva ori să le spună cum face, dar ei l-au repezit: „n-avem timp, altă-dată!” Altădată...Doamne, câtă treabă au, cât de grăbiți sunt!...Cine să mai vadă sau să-l asculte ce bălmăjește... Mereu au avut treabă, iar el... de ce să-i supere cu aiurelile lui. „Scuzați, că mor! Că trebuie să plec și eu, să nu vă mai încurc viața...” Sufletul său obosit se așezase la marginea patului și privea resemnat la
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
ușa și apoi o Închide la loc În urma lui. Când m-am trezit din nou, era dimineața devreme. Ferestrele Începuseră să se lumineze. Iar Scheer era alături de mine. Mă Îmbrățișa stângaci, cu ochii strânși. ― Vreau doar să dorm aici, a bălmăjit el. Doar să dorm. Nasturii de la cămașă Îmi erau descheiați. Scheer era În chiloți. Televizorul era pornit și pe el stăteau cutii goale de bere. Scheer mă ținea strâns, Își băga fața În a mea și scotea tot felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mulțumesc foarte mult“ sau „vă mulțumesc din inimă“, toate acestea fiind formule care se foloseau În Italia chiar și atunci când cineva nu făcea altceva decât să-ți Împrumute un mers al trenurilor sau să te-ndrume Într-o direcție. Tânărul bălmăjise un fel de „mersi“ În sictir și se uita bănuitor după noi În timp ce ne Îndepărtam. Îi făcui cu mâna. Era prea plin de sine ca să-mi răspundă. Ne-am continuat drumul spre Spezia. — Uite-un tânăr care o s-ajungă departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
țineau de domeniul lor și era instituția de resort, iar Raportul era al Guvernului român (nici chiar fostul meu coleg din M.A.E., acum consilier în Ministerul Justiției ambasadorul Constantin Flitan, nu a luat problema în serios și a bălmăjit ceva care nu m-a ajutat cu nimic); nu mi-a plăcut deloc lipsa de solicitudine și începusem să gândesc tot mai prăpăstios. La Geneva, prof. Gheorghe Dolgu reprezenta România, fiind acreditat și la Berna; m-am întâlnit o singură
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
fi considerat arătos și carismatic - el cu siguranță credea asta. Ariella a început o cuvântare de curtoazie, dar George a întrerupt-o scurt, cerând „idei“. — Dacă ai primi contractul Candy Grrrl, tu ce ai face? (Arăta spre Franklin.) Franklin a bălmăjit ceva despre vedete care să promoveze produsul, dar, înainte să termine, George trecuse mai departe. Dar tu ce ai face? A dat ocol mesei și a primit ideile obișnuite, fumate de mult; promovarea prin intermediul vedetelor; campanii de presă; excursii pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
bănuiesc că fetele de la EarthSource trăiesc pe o altă planetă. Trebuie să fie din cauza regimului pe bază de fasole mung. M-a întrebat cât am lipsit și eu am zis că aproximativ două luni. Atunci mă privește cu subînțeles și bălmăjește ceva. A trebuit să mă dau mai aproape de sarafanul ei grosolan din pânză de sac și să întreb, scuze, ce ai spus? Așa că repetă, și de data asta am priceput: spunea s-o iau încet, câte o zi pe rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]