11,781 matches
-
Rodica Zafiu Sper ca motivația subiectivă ușor de bănuit în alegerea ca temă de discuție a numelui Rodica să poată fi scuzată: e normal ca direct interesații, cei cărora li se cer mai des explicații asupra etimologiei propriilor nume, să încerce să le studieze. Iar numelui în cauză, pe
Ipoteze onomastice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14823_a_16148]
-
Rodica Zafiu Studierea inventarelor caracteristice de termeni poetici sperie de obicei, pentru că e bănuită de intenții normative sau practici reductive. Tradiția eclectică și slab normativă a culturii române a făcut ca în domeniul literar uzul să decidă, criteriile și regulile rămînînd cel mai adesea neexplicite. Judecata de valoare a fost exprimată mai curînd în numele
"Cuvinte poetice" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14904_a_16229]
-
ar merita cîndva comparată cu aceea propusă de Școala de la Păltiniș, de epistolarul recuperat de Gabriel Liiceanu. Deși multe lucruri comune se pot găsi, printre care cel mai important probabil ar fi antrenamentul cultural continuu, o mare deosebire se poate bănui: tîrgoviștenii posedă un firesc al prieteniei lor, un firesc al întîlnirilor, al lecturilor reciproce, o lipsă de încrîncenare, o seninătate care la păltinișeni e de multe ori absentă. Și dacă fenomenul de la Păltiniș va rămîne inevitabil legat de timpul istoric
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
Tony Judt din New York Review of Books, de pildă. Probabil că, dacă cercetătorul englez ar fi avut acces la România: țară de frontieră a Europei, ea ar fi putut foarte bine să fie acea sursă din interior pe care o bănuiau unii comentatori. În realitate, ceea ce-l scoate pe Boia din furcile atacatorilor lui Judt nu e ce spune, ci cine este el: o personalitate a istoriografiei românești de astăzi, foarte greu, dacă nu imposibil, de atacat pe propriul teren. Pentru că
România mea by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14922_a_16247]
-
Ideea acestui microscop mi-a venit citind Jurnalul foarte intim atribuit lui Marin Preda. Ștefan Agopian l-a publicat în Ziua literară exprimînd firești îndoieli redacționale asupra autenticității sale. Cred însă că a făcut bine publicîndu-l chiar dacă e vorba, așa cum bănuiesc, de un text apocrif. Istoria dactilogramei pe care Darie Novăceanu a încredințat-o celor de la Ziua literară e aburită rău. O persoană care a murit între timp a fost pusă să copieze la Ministerul Justiției toate manuscrisele lui Marin Preda
Note la un jurnal foarte intim by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14915_a_16240]
-
o umbrelă care să se închidă automat. În privința umbrelelor, pot spune că le prefer pe cele care se deschid automat, iar nu pe cele care se închid automat; chiar dacă nu am făcut cercetări asupra motivelor psihologice care determină asemenea preferințe. Bănuiesc, totuși, că oamenii pot fi împărțiți în două mari categorii: cei care preferă ca umbrela să se deschidă automat și cei care preferă ca, dimpotrivă, să se închidă automat. Nu cunosc nici o umbrelă care să se deschidă și să se
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
N. Gheran într-un articol care prezintă săptămînalul MIȘCAREA LITERARĂ scos de Rebreanu și de poetul și dramaturgul A. Dominic la București între noiembrie 1924 și decembrie 1925. Articolul dlui Gheran este prilejuit de apariția la Bistrița a unui lunar (bănuim) cu numele săptămînalului lui Rebreanu. Articolul e, de altfel, publicat în deschiderea noii reviste, după un editorial al celor care de azi și un editorial (reluat) al celor de ieri. Primul număr se bucură de semnături cunoscute, Gh. Grigurcu, M.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14942_a_16267]
-
venit din mers? Din mers, absolut. Ideea primă a fost să fac o carte despre cafenelele de cartier, cu aceste notații pe viu. Să le culeg în timp. Nici nu știu cît a durat. Vreo doi ani. Mult. Da, pentru că bănuiesc că ți s-a întîmplat și să te duci în cîte o seară și să nu se întîmple nimic. Absolut. Am și un capitol în carte, în care descriu chiar acest fenomen. Se cheamă "Echecs". Totuși, mi-am dat seama
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
că trăgea cu urechea, să audă ce vorbesc, mă uitam să văd care ar fi fost... Aerul independent al lui Labiș, independent și timid, ascultător, în timp ce urmărea ce-i spunea Păstorel. Din toată literatura română a epocii eram singurul (exceptând, bănuiesc, Securitatea) care asistam foarte lucid la această deosebire frățească, atât de elocventă și de emoționantă în solidaritatea ei, pentru mine, martorul, înțelegând ca nimeni altul fraternitatea oamenilor de talent, breasla lor urgisită, însă invincibilă în orice fel de împrejurări. E
Schneider by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14955_a_16280]
-
realitatea noțiunii. Gândul e totuși mai palid decât cuvântul, care e materie și lovește urechea. Distanța dintre oameni (inevitabila sau cultivată de oameni) duce mereu la fetișizări; presupunem mai mult decât este, în timp ce ignorăm date pe care nici nu le bănuim. Dacă poți, fii misterios în claritate. "Antijurnal"? (cochetărie Blandiană) "Antimemorii"? Orice fenomen are în el propriul său "anti". Chiar și cadavrul, în măsura în care e viu. Simțim mai puternic tragedia ireversibilității timpului atunci când e vorba de viața oamenilor. Ideea de a stăpâni
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
într-un nou mileniu, ne lipsește darul descripției, vâna unui Dante, râca unui Jonathan Swift, verbul lui Arghezi, dar, ca supraviețuitori - căci, atenție, numărul celor care au pierit altfel decât prin glonț este cu mult mai mare decât s-ar bănui - constatăm numai discrepanța dintre ceea ce expunea multicolorul album al eternei și fascinantei de muls Românii și ceea ce ochiul străinului cam pretutindeni vedea: peticele murdare ale mizeriei. Dacă vom afirma că mai bine de un deceniu diriguitorii s-au ocupat cu
Obsesiva, irepresibila imagine by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14945_a_16270]
-
sertar și nici, în fine, dorința de a publica vreodată acest jurnal. Un lucru pe care trebuie să-l credem pe cuvînt și să nu considerăm vreodată că ar fi aici un artificiu de diarist, pentru că de orice poate fi bănuită Tia Șerbănescu, dar de cochetărie în nici un caz. Ca Spirache în Titanic vals, această scriitoare strigă: "nu mă publicați". Rolul editorului e imens și informația că jurnalul a apărut la insistențele Adinei Kenereș spune foarte mult. De unde atunci seducția pe
Un jurnal ca un spectacol literar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15265_a_16590]
-
și apoi din cea elvețiană, nu mi-a stârnit un entuziasm excesiv. M-am decis să mă duc, totuși, trecând și peste motivele inavuabile, numai pentru a-mi satisface curiozitatea față de o zonă teatrală la care nu am acces direct; bănuiam că o să fie prezenți "noi și ai noștri", critici, cronicari, actori, regizori, o să ne salutăm, o să bârfim în timp ce autorii proiectului o să mai bifeze o acțiune. Chiar din prima seară a "programului german", când Mihaela Sârbu și Florin Piersic jr., îndrumați
Un loc curat by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15277_a_16602]
-
nu reușesc să se exprime pe ei, nu știu să iubească, nu izbutesc să se adreseze inteligibil și articulat unul altuia și de aici incapacitatea de a comunica normal cu lumea, altfel decât prin zgomot. Antoaneta Cojocaru lasă să se bănuiască eroziunea și confuzia sentimentelor, existența unor răni deschise, golul personajului jucat de ea este alcătuit dintr-o combinație de plinuri inavuabile. Arta sugestiei o diferențiază de partenerii ei, monotoni în monomania lor. Ecranul televizorului copleșește decorul: de acolo vine veselia
Un loc curat by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15277_a_16602]
-
Ana-Stanca Tabarasi Integrare europeană Obor. îmi sar în față niște chivuțe strivite sub saci de rafie sintetică: "Cum ajungem la Europa?" ( Deși bănuiam că se referă la niște depozite en gros situate pe Șoseaua Afumați, o clipă m-am gândit la analizele lui Havel). "Uite tramvaiul 21, chiar în stație. Mergeți până la capăt și acolo, mai întrebați". Culmea e că și eu tot
Actualitatea by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/15329_a_16654]
-
reprezintă, după spusa unui politolog american, "ciuma" actuală a Estului. Ca o expresie a numitorului comun ideologic, criticul învinuiește categorial, referindu-se nu la individ, ci la grupuri etnice, reprobate în întregul lor. De asemenea învederează mentalitatea conspirativă a totalitarismelor, bănuind pretutindeni comploturi, mari mașinațiuni de ordin internațional, considerîndu-se împresurat din toate punctele cardinale. Imoralitatea lui Mihai Ungheanu e dublă: pe de-o parte, d-sa încearcă a acoperi fărădelegile comunismului, reducîndu-le la acțiunile unor alogeni, pe de alta prelungind atmosfera
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15347_a_16672]
-
realul prin prisma unei sensibilități hipertrofiate. Glisînd între mai multe registre ale senzorialului, poetul nostru urmărește să surprindă acele insesizabile mutații ale gîndului provocate de impactul obiectelor asupra subiectivității. Iată-l notînd neutru, tern, indiferent, ceea ce tentaculele sensibilității sale înregistrează - bănuim - cu o intensitate alarmantă. Gesturile prozaice și umile ne trimit cu gîndul la Bacovia ("îmi scot ciorapii și-i arunc pe scaun/ gest scurt cît o viață/ singurul ce-mi rămîne în creier/ ciorapii albaștri scaunul negru"). Ca și acesta
Geometria visătoare by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15365_a_16690]
-
doar al unei inteligențe vii și a unui bun-simț impresionant, dar făcând figură de om rațional într-o lume de apucați. Nu știu care e poziția acestor doi prelați în lumea de mișmașuri bizantine care a ajuns biserica de stat. Pot doar bănui că ei stau precum ardeiul iute în ochii ahtiaților de putere și de bogății care și-au făcut din jurământul de a-l servi pe Dumnezeu o armă de parvenire socială. Așa cum merg lucrurile, după înhăitarea bisericii cu forțele politice
De-a secu(la)rizarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15338_a_16663]
-
politicește corect" să vorbim" (FRL 16.03.2002). Productivitatea formulei se vădește și în apariția unor corespondente negative: politic incorect, incorectitudine politică, antipolitic corect ("într-un ton destul de anti-politic-corect" - algoritma.ro/dilema) ba chiar și politicește incorect: "mulți dintre noi bănuim însă dedesubturile acelei afaceri sângeroase despre care devine din ce în ce mai politicește incorect să întrebăm" (FRL 11.03.2002). Toate aceste variații sînt permise de traducere; sintagmele păstrate în forma engleză au desigur mult mai puțină disponibilitate contextuală, chiar dacă uneori sunt tratate
"Politic corect" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15396_a_16721]
-
noi investigații, dincolo de retorica rutinieră ce amenința îndeobște arta. Peisaje urbane, case, acoperișuri, interioare, figuri stilizate la maximum, pe linia unei prestigioase tradiții plastice, aunțau parcă un "muzeu imaginar" în expansiune, a cărui formă ultimă (dacă există) nu se putea bănui. Toate se întemeiau pe o reflecție severă, sistematică, asupra realului, sugerând în același timp o reverie superioară, capabilă să inducă un efort de comprehensiune, a cărui miză artistică se recunoaște în orice temă a înțeles să trateze. Dacă Ardeluța Tarcăului
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
și civilizație: Oglinda literară. Salutînd-o cordial și urîndu-i ani mulți și o față neaburită de ce se aburesc deobicei revistele de la noi. Cronicarul își declară cu sinceritate și cu sentiment de invidie: pentru titlul rubricii dlui Virgil Panait: O scrisoare pierdută. Bănuim despre ce va fi vorba în ea. Deocamdată, dl. Panait îi aduce lui Caragiale, în introducerea rubricii, o veste bună: "Maestre, pentru 2002 vi se pregătește ceva." Succes! * Un săptămînal ce se cuvine urmărit este Piața literară de la Cluj care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15440_a_16765]
-
pentru a o gusta așa cum probabil a făcut-o indianca Mira Nair. Din palmares nu a lipsit nici ansamblul celor 8 actrițe din "8 Femmes", distinse cu Ursul de Argint. François Ozon, după dramaticul "Sous le sable" de anul trecut, bănuiesc că s-a amuzat copios la această parodie-musical după "Gosford Park", reușind să le aducă sub bacheta sa pe Danielle Darrieux, Catherine Deneuve, Fanny Ardant, Emmanuelle Beart, Isabelle Huppert, Virginie Ledoyen, Ludivine Sagnier și Firmine Richard. Nici Otar Ioseliani nu
Festivalul de film de la Berlin: "Accept Diversity" by Dan Petrila () [Corola-journal/Journalistic/15479_a_16804]
-
continuă ipoteză, o stare paranoidă continuă alimentată de diverse semne, de diverși oameni. în josul paginii găsim o altă identitate, un personaj al rapoartelor de Securitate, un dublu tulburător care are o existență paralelă cu modelul său. Acesta din urmă îi bănuie existența celuilalt Stelian Tănase, dar nu are cum să-i intuiască concretețea. Șocul deschiderii dosarului chiar de către "eroul" său (în 2001), este redat perfect într-o prefață intitulată sugestiv: "Scheletul din dulap". Nu erau informații seci, vitale (fuseseră scoase), ci
Teroarea pe înțelesul copiilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15493_a_16818]
-
unele comentarii apărute în presă după premieră, o deplasare a accentului de pe obiect (filmul propriu-zis) pe subiect (povestea unui copil cu "handicap locomotor", interpretat chiar de un copil cu handicap locomotor), și un anumit ton călduț de "bunăvoință obligatorie" (care, bănuiesc, pentru un cineast autentic, cum e Gabrea, trebuie să sune enervant). E adevărat că, în contextul de semideșert al cinematografiei românești de azi, în care apariția meteorică a cîte unei premiere are ceva de ciudățenie eroică, orice cronicar de bună
Cinema cu handicap by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15504_a_16829]
-
și pentru judecătorii și procurorii care se bat în lux cu întreprinzătorii pe care i-au scos basma curată, în loc să-i înfunde. De aceea subiectul corupției a ajuns în România o simplă afacere de scandal, în loc să devină o treabă scandaloasă. Bănuiam că Sorin Ovidiu Vîntu va deveni subiect de anchetă penală din cauza afacerilor sale, dar nu scandalul Vîntul e problema de profunzime în materie de corupție din România. Întrebarea e de ce Internele și Justiția nu au reacționat din timp față de caracterul
Justiția chioară din România by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15566_a_16891]