739 matches
-
lacăt șandramalei și să-și urmeze instinctul? Nu-i așa de simplu, se încăpățînează Tîrnăcop, nu ăsta fusese pactul revoluției, spune Gulie, cum să-și lase el totul baltă și să plece? Nici dacă fi vreo femeie la mijloc, zice bănuitor Curistul, Roja ăsta a fost întotdeauna cam muieratic, să nu-mi spuneți că o fi iar vorba de Delfina, ăsta ar trebui să fie un capitol închis. Așa crezi tu, eu zic că oricînd se poate întoarce la ea, ești
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
a intrat niciodată în calcul. — Recunoașteți măcar că a avut și ea aventurile ei, îi amintește Gulie. Da, îi răspunde Roja, numai că n-a călcat strîmb niciodată. Angelina și Tușica în schimb, să nu mai vorbesc. Întotdeauna greu de găsit, bănuitoare și greu de convins. De ce trebuia de fiecare dată să duc cu ele aceeași muncă de lămurire? Ce dovadă mai bună vreți că acolo își băgase dracul coada de la început? — Le vorbiți de parcă ar fi fost niște scorpii cum nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fi ieșit În cale, să sfâșii, să urlu, să rănesc, să fur, să mă bat, dacă cineva ar fi Îndrăznit să mă Împidedice. Devenisem o fiară la pândă și, dat fiind faptul că trebuia să ne ascundem iubirea, eram extrem de bănuitor și mă temeam În fiecare moment petrecut cu Ema, de o catastrofă, de ceva Îngrozitor, care ar fi putut să ucidă sentimentele mele. Nu-mi puneam problema dacă și ea mă iubește la fel de mult, eram orbit de propria mea pasiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pasagerii stau pe scaune unii În fața altora, ca la o masă lungă, festivă, le vede Însfârșit cu claritate fețele. Primul lucru care-i atrage atenția, sunt chipurile călătorilor: mohorâte, Îmbătrânite, triste, mânioase, curioase, plictisite, dar, mai ales Încruntate. Încruntate și bănuitoare. În metrou, cerșetorii foșgăie teatral și se amestecă spasmodic cu călătorii. Cel de Sus Îi vede dacă dăruiesc din puținul lor . În metrou, cerșetorii sunt și ei călători grăbiți, și, de cele mai multe ori nu-și duc până la capăt repertoriul vast
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Închiriată. În sfârșit, Anton găsi un loc Într-o clădire dezafectată, Învecinată Într-o parte cu un cimitir, iar În cealaltă, cu o piațetă modestă dar fermecătoare. — Ce-ți treb’e mai mult de-atât? se Întrebă În timp ce eu, Încă bănuitor, inspectam un geam spart, acoperit cu ziare. Într-o parte, viață, În cealaltă, moarte. Pe la Începutul lui octombrie 1925, după o călătorie În sudul Franței, În care, surprinzător, mă invitase, Anton stătea pe scări cu o sticlă de șliboviță Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cale... iar ei, de fapt, plănuiau o petrecere surpriză pentru ziua mea de naștere! Nu era nimic Între ei! Uneori mă gândesc că ăsta a fost singurul lucru care putea să-l Împingă să mă Înșele, până la urmă: eram prea bănuitoare. Trebuie să fii sigură Înainte de a face ceva. Nu poți să sufli o vorbă. Promite-mi că nu o să-i zici nimic. Am dat probator din cap, fără prea multă tragere de inimă. Poate că Lauren avea dreptate, așa că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
puteam să iau fără probleme Înapoi rochia de la Nina. Este... la o ședință foto, minții. A, OK, făcu Salome morocănoasă. O luă agale spre dormitor, unde Thack se ocupa de Alixe, care ceruse intimitate totală. — Ce faceți acolo? Întrebă Tinsley, bănuitoare. O urmă pe Salome În dormitor, Marci se ținu după ea și am rămas, În sfârșit, singură. Am lăsat să cadă la pământ rochia la care lucram și m-am uitat În gol pe fereastră. Toate astea mi se păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
te frămînt eu... să aibă ce coace viața din tine..." Scuzați gluma cu femeia care mi-a cerut mia de lei... se întoarce Mihai către musafir. Nu înțeleg de ce mi-ați spus toate astea folosește Muraru același ton calm, dar bănuitor, însoțit de privirea ațintită spre ochii lui Mihai. Pentru că... De fapt, trebuia să vă povestesc tot calvarul trăit din clipa cînd femeia mi-a spus, cerîndu-mi bani, pînă în ziua cînd, după ce-i dădusem mia, a răspuns la telefon sec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
anexă, la un laborator. De acolo, o fată îl conduce înapoi în clădirea centrală, la demisol, în încăperea microscopului electronic. Și vrei să te transferi la mine? îi surîde Muraru, îndesîndu-și palmele desfăcute în buzunarele halatului alb, privindu-l lung, bănuitor. Hai alături, să stăm de vorbă, că de cunoscut, parcă, numai din vedere... Tovarășa Matei mi-a recomandat... începe Vlad imediat ce se așază pe scaun. A! rîde zgomotos Muraru. Știi ce se întîmplă pe front cu soldații indisciplinați? Sînt trimiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se ambalează Mihai -, la care se adaugă temperamentul Sătenilor. Deci asta era, numai atît... surîde Maria fericită, absentă la vorbele lui Mihai, turnîndu-și singură un deget de vodcă. Vrei? întinde puțin sticla. "Ce naiba-i cu ea? aruncă Mihai o privire bănuitoare femeii. Dacă n-a venit să-mi ceară s-o las în pace pe Doina, ce vrea??" Te-am întrebat dacă vrei vodcă? arată Maria cu privirea spre sticla din mîna sa. Poftim?! A, da, mulțumesc! Mărturisesc surîde Mihai, ducînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
grăbi să ascundă o sticlă În sertarul unui fișet. — Scuzați-mă, zise Rowe. N-am avut pe cine să Întreb: Îl caut pe domnul Rennit. — Eu sînt domnul Rennit. — Mi-ați fost recomandat de cineva. Chelul Îi aruncă o privire bănuitoare, fără să-și ia mîna de pe sertar. — Cine anume? Întrebă el. — Un anume Keyser. Dar au trecut mulți ani de-atunci. Nu mi-l amintesc. Nici eu, de fapt. Nu eram prieteni. Ne-am Întîlnit În tren. Mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Îți plătesc bine. Fii Înțelegător, deschide bufetul și hai să bem cîte-un păhărel În cinstea tranzacției noastre. Raidurile astea aeriene ne zdruncină nervii, trebuie să mai bei din cînd În cînd... Atitudinea domnului Rennit se Înmuie vizibil. Aruncîndu-i o privire bănuitoare lui Rowe, se Întoarse și spuse, mîngîindu-și tigva pleșuvă: — Poate că ai dreptate. Toți suntem cu nervii la pămînt. Eu unul n-am fost niciodată Împotriva alcoolului - dar numai ca stimulent! — Toată lumea are nevoie de stimulente, În zilele noastre. — Noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pămîntului. Rowe se convinse, Însă, că acea părticică a lumii continua să existe: Orthotex nu dispăruse Încă. Se Întoarse la masa lui și mai comandă o cafea. Ceru de asemenea hîrtie de scris. Chelnerița Îi aruncă o privire și mai bănuitoare. Chiar și În această lume pe cale de a se prăbuși, convențiile trebuiau respectate: a comanda din nou ceva după ce ai achitat nota de plată era o necuviință, dar a cere și hîrtie de scris era un lucru obișnuit doar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de praf. Rowe nu-i promisese nimic, dar știa prea bine că altă cale nu există: n-avea tăria să plece și să-l lase pe moșneguțul acela să care singur atîta greutate. Coborî din taxi cu valiza, sub ochii bănuitori ai portarului. — Ați reținut o cameră,... domnule? Îl Întrebă acesta, neîncrezător. — Nu locuiesc aici, vreau doar să las valiza asta domnului Travers. — Întrebați, vă rog, la recepție, zise portarul - și alergă În Întîmpinarea unor persoane mai simandicoase. Anticarul avusese dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Poate că-n valiza asta nu sînt cărți, ci cărămizi, căci e prea grea, adăugă el, lăsînd mîna Annei Hilfe și pipăind una din Închizătorile valizei. Nu-i Încuiată, ia să vedem... Dar nu Îndrăsniră. Se zgîiau amîndoi la valiză, bănuitori, paralizați la gîndul că dușmanii lor, atît de prevăzători din fire, nu uitau nimic, nici un amănunt. — Eu nu m-aș atinge de valiză, spuse ea. Stătea acolo, Încremenită În atitudinea unei păsări fascinate de un șarpe atotputernic și atotștiutor. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
lîngă croitorie, și o femeie coborî pentru a face niște cumpărături, lăsînd la volan un bărbat. — E timpul să mă urnesc, zise Rowe. Inima Îi bătea cu putere. Era emoționat ca un băiețaș În pragul unei aventuri neașteptate. Se uită bănuitor la Davis, care parcă Încremenise acolo, deși un tremur nervos al obrazului Îi trăda agitația lăuntrică. — Numeri pînă la o sută și vii după mine, Îi răspunse Rowe. Înțelegi? PÎnă la o sută! — Ce-i comedia asta? exclamă Davis, furios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de bere, ca pe toți băutorii cărora mi-e dat să le sap groapa. Am considerat acest dialog un avertisment să fiu în gardă: lumea se destramă și încearcă să mă tragă după sine. Vineri. Pescarul a devenit pe neașteptate bănuitor: — La ce vă trebuie? Ce faceți dumneavoastră cu o ancoră cu grapină? Erau întrebări indiscrete; ar fi trebuit să răspund: „Ca s-o desenez“, dar cunoșteam rezerva domnișoarei Zwida în a-și etala activitatea artistică într-un mediu incapabil s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
un sfert de oră. Intri. Ieși. Îi dădu pachetul. Arma fusese pusă la loc în hârtia cerată, care, la rândul ei, fusese împachetată într-o hârtie maro, obișnuită. Ambalajul ascundea natura conținutului, dar pachetul era destul de greu, iar el deveni bănuitor. — Nu mă-ntreba nimic, îl sfătui ea. Nu întreba și nu vei ști nimic. E o armă, își spuse el. Vrea să strecor o armă în casa din Zebra Drive. Nu vreau să mă plimb prin oraș cu chestia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mâna mamei, încercând să facă față agitației din jur. Sanda avusese dreptate. Toate fetițele purtau "cornițe" din funde albe. Una mai uriașă decât cealaltă. Cu cât "coșmarurile" erau mai mari, cu atât fetele se arătau mai mândre. Se priveau sfioase, bănuitoare, se măsurau pe furiș. Băieții, mai comunicativi și mai practici, lăsaseră ghiozdanele lângă gard și încinseseră un joc diavolesc de fotbal cu șapca unuia dintre ei. Pe Luana o mâncau tălpile și dacă nu s-ar fi ordonat adunarea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de evenimente din cele mai năstrușnice. Ieșiseră de la cursul de radio plictisite. Luana propuse să facă ceva deosebit. Ce anume? Nu știu, ceva ieșit din comun. Să se uite toată lumea la noi. În ciuda firii dotate cu umor, Anita o privi bănuitoare, pe sub sprâncene. Nu te uita așa la mine. Hai să facem ceva. Și strigă, deodată: Știu! Descalță-te! Poftim?! Hai, descalță-te! Anita se opri din mers și înțepenită în mijlocul drumului se uită la domnișoara Leon, gata să-i spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
deși nu făcuse nimic rău. Timp de vreun ceas, până la plecarea autobuzului, cât bătuse străzile În după-amiaza care Înainta spre amurg pe străzile acelui oraș așezat Între doi munți, toți cei pe care Îi Întâlnise În cale Îi aruncau priviri bănuitoare și circumspecte. În viața lui nu se simțise mai murdar. și-a căutat drum spre bucătărie, unde s-a apucat să deschidă dulapurile parcă mai mult Într-o doară, Însă tot ce a găsit a fost un borcan cu unt
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ajută, dar nu făcuse nimic pentru el. — Cel puțin, voi știți din sursă sigură, tu ori Bill Schneider, dacă Din are intenții criminale? Cunoașterea asta sau instinctul sau, mă rog, cum Îi spui tu, pe ce-i bazată? Ești prea bănuitoare. La urma urmelor, tu lucrezi cu tipul ăsta și n-ai avut niciodată motive să-l bănuiești. Margaret a ridicat din umeri. În lumina lămpii de pe masă, fața lui Mick, nebărbierită de patru zile, invadată de o barbă deasă ca
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe lângă corp. Își freca degetele unele de altele, parcă s-ar fi jucat cu nisip. Nu sun tem nici de la ambasadă și nici de la vreun ziar, a continuat Margaret când a observat că infirmiera Îl scruta pe Mick, curioasă și bănuitoare. Pacientul e o persoană la care ținem foarte mult, iar noi, singura familie care i-a rămas, am suferit când n-am mai avut nici o știre de la el. Are un fiu, priviți, vă rog. I a Întins o fotografie de-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
lacăt șandramalei și să-și urmeze instinctul? Nu-i așa de simplu, se încăpățînează Tîrnăcop, nu ăsta fusese pactul revoluției, spune Gulie, cum să-și lase el totul baltă și să plece? Nici dacă fi vreo femeie la mijloc, zice bănuitor Curistul, Roja ăsta a fost întotdeauna cam muieratic, să nu-mi spuneți că o fi iar vorba de Delfina, ăsta ar trebui să fie un capitol închis. Așa crezi tu, eu zic că oricînd se poate întoarce la ea, ești
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
a intrat niciodată în calcul. — Recunoașteți măcar că a avut și ea aventurile ei, îi amintește Gulie. Da, îi răspunde Roja, numai că n-a călcat strîmb niciodată. Angelina și Tușica în schimb, să nu mai vorbesc. Întotdeauna greu de găsit, bănuitoare și greu de convins. De ce trebuia de fiecare dată să duc cu ele aceeași muncă de lămurire? Ce dovadă mai bună vreți că acolo își băgase dracul coada de la început? — Le vorbiți de parcă ar fi fost niște scorpii cum nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]