77 matches
-
bogată, din care unii termeni au fost deja înregistrați de dicționare: în DEX 2009 există desigur maimuțoi (cu mai multe sensuri, printre care și de „maimuță mascul"), rățoi (definit ca „bărbătușul raței"), dar și lebădoi („masculul lebedei") și chiar bărzoi („bărbătușul berzei"). Nu se va înțelege, sper, că milităm pentru includerea în dicționar a simpaticului caracatițoi.
Caracatițoiul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6169_a_7494]
-
pești și nevertebrate marine și oceanice care pot fi valorificate pe teritoriul României ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Nr. crt. Denumirea comercială Denumirea științifică ──────────────────────────────────────────────────────────────────────��─────── 0 1 2 ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Specii marine 1. Anghila Anghilla anghilla 2. Aterina Atherina boyeri 3. Bacaliar Merlangius merlangus euxinus 4. Barbun Mullus bărbătuș 5. Calcan Scophthalmus spp. 6. Cambula Platichthys flesus flesus 7. Câine de mare, rechin Squalus acanthias 8. Garid, garid de piatră Palaemon serratus 9. Gingirica Clupeonella cultriventris 10. Hamsie Engraulis encrasicolus 11. Hanos Mesogobius batrachocephalus 12. Laban, chefal Mugil cephalus
EUR-Lex () [Corola-website/Law/142075_a_143404]
-
Și mă lătra întruna. îmi dădea de înțeles că e la curent. - Și n-ai luat-o niciodată... - Nu numai la păsări o duc. îi plac ei fazanii. După culori, se joacă, țopăie, e un spectacol la fazani. îi plac bărbătușii... că sunt mai colorați și au cozile alea lungi. Știi cum se deplumează un fazan, că trebuie să-i smulgi penele; dar mai întâi trebuie să-l lași să se fezandeze bine, - și mi-a explicat pe larg cum se
Fofo a III-a by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9749_a_11074]
-
voi reciti versurile poeților morți,/ pînă mă voi naște din nou" (Casă memoriala). Relicvele istoriei constituie alibiuri ale palingeneziei: În jurul statuii lui Anastasie Fătu -/ parcă am fi la rozalii,/ lipsesc doar morții și togele române// Cine pricepe/ deznădejdea cintezei fără bărbătuș?/ Ea ne convinge că sîntem vii/ în pădurile virgine,/ desenate pe ălei de copii..." (După-amiază cu actori). Scurgerea timpului, în ciuda aparentelor de moarte și descompunere, are, de fapt o natură senzuala: Că somnul soldatului/ sub pătură de campanie,/ trece vremea
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
ca să-l păcălească întru neființă; iar ea îți arată că de fapt așteaptă pe altcineva. Atunci de ce s-o mai fi uitat la inele? îi întind unul, pe care-l ia mașinal, surprinsă, dar cu figură disprețuitoare. Deodată îi vine bărbătușul. Vezi că e la fel de posac ca ea, unul din ăia care se fâțâie printr-un cabinet pe la UE cu costum obscen de mătăsoși care n-ar ști să poarte cu grație inele de cupru. Ridicându-mă, i-am aruncat posomorâtei
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
amanți și face copii culului seminței, care e așezat alături cu scara ouălor, și câteva fire de sămânță se introduc prin micropile în ou și acesta dă naștere unei femei; nefăcîndu-se această apăsare și lăsîndu-se oul nefecundat, se naște un bărbătuș. Desigur, curios fenomen! Dar mai mult încă: toate ouăle predestinate a deveni indivizi feminini regina le pune în cășițe mici, în cășițe de lucrătoare; embrionii predestinați a deveni trântori se pun în cășițe mari, în așa-numitele cășițe de trântori
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sleită, regina nu suspendă ouarea; dar se-ntîmplă amăgiri. Sute de ouă le pune în căsițe mici, sigură în intenția ei că le-a fecundat în toată regula; și din toate sau, în caz de împreunare insuficientă, din multe se dezvoltă bărbătuși cari nu-ncap în cășițele strâmte destinate pentru surori lucrătoare și cresc mai mari decât cășițele, încît lucrătoarele trebuie să clădească cupole întregi asupra chilioarelor respective, pentru ca să ajungă a face legene în raport cu mărimea trupului celor ce cresc în ele. Ouăle
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de rudimentar încît se sustrage chiar celei mai amănunțite cercetări microscopice. După ce viermușul au crescut în opt zile atât de mult încît se poate ridica în chilioara lui (ca copilul în piciorușe), atunci, daca e vorba să devie lucrătoare sau bărbătuș, i se dă o mâncare mai energică, care consistă dintr-un amestec simplu de miere, polen și apă, în locul mâncării de mai nainte (asemănător laptelui. Albina se-nțarcă). Numai individele predestinate a fi regine primesc înainte terciul regal mai sus
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
începură să latre. Marioritza își îndemnă calul spre locul în care căzuse potârnichea. Șoimul o aștepta acolo cu capul ridicat și ghearele înfipte în ghemul de pene și carne. Ciocul și zăpada din jur erau stropite cu sângele prăzii, un bărbătuș cu o pată maronie pe albul pieptului. Marioritza descălecă și fluieră de două ori scurt. Șoimul părăsi imediat prada și zbură lin spre mâna ei înmănușată. Além făcuse o treabă bună. Mulțumită, mângâie capul, pieptul și aripile șoimului. Dar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pămîntene, la neajunsurile lumii, la miliardele de vieți care se sfîrșesc, la sălbăticiunile care se hăituiesc Între ele, la șerpii care le mușcă pe căprioarele tolănite la umbră, la lupii care-i sfîșie pe miei, la libelulele care-și ucid bărbătușul, la albinele care pier după prima Înțepătură, la chinurile mamelor cînd ne aduc pe lume, la puii de mîță azvîrliți de copii În apa rîului, la groaza peștilor În pîntecele balenei, la groaza balenei prăvălite pe uscat, la jalea elefantului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
crengilor și frunzișului. Păsările din pădure zburară și se împrăștiară alarmate, țipetele lor amestecându-se cu vocile de dedesubt în aerul plin de satin rosu, albastru și negru, de penele aurii și arămii ale fazanilor și păunilor, ale ciocănitorilor și bărbătușilor... Și totuși, maimuțele își continuau drumul. Mai sus și mai sus. Ca o pală de vânt venită de nicăieri, ce trece printre copaci și se topește în neant, asemeni fantomelor. Mulțimea stătea cu răsuflarea tăiată în livadă. Spionul se târa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
aici, repetă fermierul și luă pușca de calibru 33 pe care o ținuse până atunci rezemată de scaun. În anotimpul ploios, Jonas își petrecea zilele dormind în coliba lui, iar nopțile, până la ivirea zorilor reci, păzea câmpurile de porcii și bărbătușii care atacau plantele tinere. Într-o singură noapte, o turmă de porci putea devasta întinderi întregi de pământ. Jonas luă pușca, o salută, cântărindu-i pe braț greutatea devenită familiară. Și totuși, parcă nu-l prea trăgea inima. — Anul ăsta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
devasta întinderi întregi de pământ. Jonas luă pușca, o salută, cântărindu-i pe braț greutatea devenită familiară. Și totuși, parcă nu-l prea trăgea inima. — Anul ăsta, Jonas, vei împușca tot ce vezi - înțeles? — Da, stăpâne. — Tot ce-o fi - bărbătuș, maimuță, porc. Și tot ce se face auzit. Nu stai să te uiți. Cum auzi un zgomot, tragi. Printre cei care ascultau se produse foială și se iscară murmure de protest. — Și dacă se arată a fi un porc de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
pământene, la neajunsurile lumii, la miliardele de vieți care se sfârșesc, la sălbăticiunile care se hăituiesc Între ele, la șerpii care le mușcă pe căprioarele tolănite la umbră, la lupii care‑i sfâșie pe miei, la libelulele care‑și ucid bărbătușul, la albinele care pier după prima Înțepătură, la chinurile mamelor când ne aduc pe lume, la puii de mâță azvârliți de copii În apa râului, la groaza peștilor În pântecele balenei, la groaza balenei prăvălite pe uscat, la jalea elefantului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
crengilor și frunzișului. Păsările din pădure zburară și se împrăștiară alarmate, țipetele lor amestecându-se cu vocile de dedesubt în aerul plin de satin rosu, albastru și negru, de penele aurii și arămii ale fazanilor și păunilor, ale ciocănitorilor și bărbătușilor... Și totuși, maimuțele își continuau drumul. Mai sus și mai sus. Ca o pală de vânt venită de nicăieri, ce trece printre copaci și se topește în neant, asemeni fantomelor. Mulțimea stătea cu răsuflarea tăiată în livadă. Spionul se târa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
flori, în care s-a retras imediat pentru refugiu, dar s-a împiedicat într-un pâlc de rogoz păros, amestecat cu trestioară și câteva tufe de ferigă, la umbra cărora se retrase prepelița, care a început să strige după ajutor bărbătușului ei: -Ajutor, pitpalacule! Ajutor! Salvează-mă! -Ce s-a întâmplat ? a întrebat pitpalacul. -Ferește-mă de pedeapsa acestei zâne, zise prepelița, pitpalacului. -Dar ce rău ai pricinuit acestei zâne? Se interesă pitpalacul. -Spiritul mi-a zis să o ademenesc în pădure
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de gândire furnica strigă tare: -Știu eu! -Știi să răspunzi la întrebare greierule? -Nu, a răspuns scurt, acesta . -Bine, atunci răspunde tu furnico. -În Amazonia trăiește cea mai mică maimuță din lume. Femela are greutatea de cincizeci de grame iar bărbătușul are optzeci de grame. -Oare de unde vine mirosul acesta? a întrebat păianjenul. -Cum, nu știți? i-a întrebat furnica pe cei doi prieteni. -Nu! au strigat amândoi deodată. -De la albine, le-a răspuns furnica și repet: nu mai strigați
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
îndemn, dar și o avertizare. Ilustrul scriitor sintetiza prin câteva fraze simbol întreaga operă: ... Un vânător întinsese o plasă în deșert, pe nisip. În ea se prinsese o pasăre, un fluierar. Vânătorul își dădu seama că era o femelă, fiindcă bărbătușul se pogorî din zbor asupra plasei și rupse ochiurile unul câte unul până ce făcu o deschizătură prin care perechea lui putu să scape. După numai câteva momente însă, vânătorul văzu cum fluierarul împleticindu-se se încurcase el însuși în plasa
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
aeroportul insulei Espagnola din Galapagos, unde își desăvârșesc estrul. În zborul erotic al perechilor, Ciocurile se prind într-un duel amoros, producând un fel de zgomot de castaniete, ritmat, ce dă cont de tempo-ul mișcării și de ritmul dansului. Bărbătușul curtează mereu aceeași consoartă, oferindu-i flori de stâncă și de cactus, ce îmbracă peisajul idilic al insulei, dar mai ales îi oferă dansul. Mai întâi face o reverență laterală, legănându-se pe dreapta, apoi pe stânga, după care ciocurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
măiastră. Modelul uman al aeroporturilor pare să fie o copie a obiceiurilor acestor păsări fantastice. Ciocurile se prind într-un duel amoros, se distinge un fel de zgomot de castaniete, cadențat în tempo-ul mișcării și al ritmului de dans. Bărbătușul curtează mereu aceeași consoartă, oferindu-i "dansul" și florile de stâncă și de cactus din peisajul idilic al insulei. Mai întâi face o reverență lateral, legănându-se pe dreapta, apoi pe stânga, după care ciocurile se întretaie ca săbiile, patetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Între aceste reprize scurte de castaniete, duelul erotic este încadrat de legănări laterale ale șoldurilor în prelungirea gâtului cambrat la fiecare îmbrățișare. O altă probă a loialității și a spiritului de cuplu este oul, asistat pe rând de femelă și bărbătuș, în timp ce unul dintre ei se ocupă de procurarea hranei. Bizar, albatrosul clocește oul în afara cuibului. Cu fiecare schimb la straja lui, oul este împins cu ciocul și rostogolit pe pământ în toate direcțiile, descriind un drum neînțeles, ca o inscripție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
gușile încăpătoare ale pelicanilor, fregatele scoteau cu iscusință peștele, pe jumătate regurgitat. Unele din ele își purtau chiar și prin aer, ca pe un stindard, gușa uriașă, roșie și gonflată ca un balon, semnul bărbăției și al împerecherii. Aidoma prostituatelor, bărbătușii fregați își scot lampioanele roșii la strada pavată cu lavă și-și îndreaptă semeț gâturile către cer, ca într-un fel de erecție, întocmai parcă pentru a face cât mai mult loc balonului roșu să crească sub efectul luminii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Las-o în pace! Ți-am spus că are necazuri. Nu te da prea tare la ea. Să nu iasă cu nasoale. Vine și bărba-su! Nu i-am răspuns. Eram convins că mă gelozea din cine știe ce tâmpenie de-asta de bărbătuș îngrijorat că-i ademenește altul puica. Și ea poate țopăi și pe lângă acela. Voi ridica doar paharul. Îl voi îndrepta spre ea. Zâmbește răsturnată între pernele acelea care parcă o ascund, îngropând-o în promisiuni de cine știe ce voluptăți. Ne vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și de un an așteaptă să aterizeze femela în cuibul său, mobilat, curățat și cu televizor gigant cu plasmă. Binevoitori, vecinii săi au făcut reclamă holteiului și cîteva păsărele, cam călătoare, ce-i drept, au venit la chirăitul insistent al bărbătușului. Asta nu. Prea a stat mult prin Italia. Știu eu ce a făcut pe acolo? Dar nici tu nu mai ești neînceput la vîrsta ta. Ce-ai vrea? Costică înghițea în sec și n-ar fi spus secretul său nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
litigiu". Vreo trei-patru s-au răzbunat crunt pentru "necooperare". Pînă și hulubul gras și înfoiat pe care-l hrănesc de ani buni, vreo cinșpe, cînd e turbat de dragoste huruie la geam ca nebunul, dară-mi-te mîndrele exemplare de bărbătuși din Jurassikul ieșean. Mmda. Și Magda U. și-a digerat cu discreție multele eșecuri. S-o luăm de la capăt. Nu anarhic, ci metodic. S-a oprit la adolescenta cu gleznele cutremurate de apa prea rece a lacului Dorobanț și citește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]