109 matches
-
vecină, nu fi supărată! Se poate-ntâmpla... și la case mari; Asta nu-i nimic!... De-ar fi fost tâlhari, Nu scăpai ușor, of! și erai prădata. Vai!... ce spaimă am tras: Fierul... de mă curentă, Vecinul... dacă nu venea! Bărbate, casa ne-ar fi ars.” ................................................ - Cum! ce-a căutat azi-noapte? De spaimă... zău! puteam să mor! Casa-i bântuita: văzui în pridvor Un ghebos, urât cât se poate... Dar Costel, curajos, că-l știi... Umbră neagră mi-a alungat. Și
ORBUL de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377474_a_378803]
-
anume vrea ? - Nu știu ! ... Cică ceva „cims” sau „spițe” și „banoni”, le pronunța bunica stâlcit. - „Sprite Energy” de un sfert, corectă Ionuț pe bunica sa. Și semințe de migdale necojite... - Nu știu ce să fac, mă doare capul! se tângui bunica. Vezi bărbate, când te duci mâine în sat, la prăvălie, să întrebi dacă nu au „banoli” acela, sau cum îi zice. Și mai zicea ceva de „spițe”... - Sprite Energy și Danone cu căpșunică ! corectă Ionuț! - Doamne, ce necaz! Când aici ai tot
MOFTURI LA MANCARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374321_a_375650]
-
grup de 4 divinități pelasge descoperitoare ale metalurgiei.Kabirii/kabilii sunt și astăzi renumiți pentru prelucrarea metalelor, mai ales a argintului 15.Kabilii își spun Imazighen (Oameni Liberi), la singular A-Mazigh. Femeile lor se numesc Ta-Mazigh. 16.Homer le numește “bărbatele” adică un feminin al bărbaților Referință Bibliografică: Dahia - al Kahina / Mariana Bendou : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1703, Anul V, 30 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mariana Bendou : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
AL KAHINA de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372198_a_373527]
-
dulce poezie, Dorurile ți-s doar clipe de melancolie, Zările care te cheamă sunt lumi ce te așteaptă Departe, în vocile vântului prin mreaja sărutului. *** Mi-e dor de bărbatul ce, cutreieră mările și oceanele lumii. Mă-nclin în fața ta, bărbate călător, Ce vii și pleci sporindu-mi setea În sanctuarul nopților și al zilelor... De ce mi-e dor când ești lângă mine?! De ce nu te-ntorci bărbate călător? De ce nu-mi împlinești viața? Mi-e dor de tine, bărbatule călător
ZIUA MARINEI ROMÂNE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374785_a_376114]
-
dulce poezie, Dorurile ți-s doar clipe de melancolie, Zările care te cheamă sunt lumi ce te așteaptă Departe, în vocile vântului prin mreaja sărutului. *** Mi-e dor de bărbatul ce, cutreieră mările și oceanele lumii. Mă-nclin în fața ta, bărbate călător, Ce vii și pleci sporindu-mi setea În sanctuarul nopților și al zilelor... De ce mi-e dor când ești lângă mine?! De ce nu te-ntorci bărbate călător? De ce nu-mi împlinești viața? Mi-e dor de tine, bărbatule călător
ZIUA MARINEI ROMÂNE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374785_a_376114]
-
statului ca garanția cea mai puternică a chiar libertății sale. Căci, pe când iubirea de libertate e cel mai nobil instinct al omului, acela al egalității are rădăcina lui în invidie și în slăbiciune. Există într-adevăr - zice Tocqueville - o patimă bărbată și legitimă pentru egalitate, care împinge pe oameni de-a voi să fie toți tari și stimați. Această patimă cearcă a ridica pe cei mai mici la rangul celor mari. Dar se găsește asemenea în inima omenească un gust depravat
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Cătând, și chip și formă să-l pun frumos alături Cu Dragu voievod. SAS Dar, Bogdano, mă-nspăimînți O nouă-nveninare? BOGDANA Ce-ți pasă ție? Oare Nu am și eu un suflet cuvîntător? A mea e Și fapta, dar și vina... Bărbate, nu gândi La toate astea... Dragă! mai bine te gândește Cum m-ai văzut odată... SAS Taci, taci, o, nu mai spune! BOGDANA Eram o copiliță frumoasă ca și ziua, Și mai frumoasă încă, de zi fiind ascunsă, Copil de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Rămîi! COR Rămînea-va. IONEL Vin iarăși la primăvară Și cobor când ea coboară, Când păstorii strigă și cheamă voios, Cât munții răspund cu răsunet duios Aduce-oi flori și cânturi. COR Atunci purta-va el flori, Cînta-va veselitor. S-arate-odată Simțire bărbată. Purtând o podoabă de flori Cînta-va vesele hori. Lăsați-l să meargă Voinic să s-arate. MARIA Cum vei putea să cânți vodat Unde se șterge semnul urmei {EminescuOpVIII 410} Neauzind talanga turmei Ș-al câinilor voios lătrat? IONEL Gîndi-voi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ci în genere ceea ce convenea mai mult intereselor străine. Asta a fost și va rămânea, ne temem, linia de purtare a acestor oameni, până se vor stinge și până va veni în locu-le o altă generație, mai vrednică și mai bărbată, dacă România mai e în stare a o produce și daca canalele de scurgere ce înșine le-am creat supraproducerii și suprapopulației străine nu vor ajunge a ne înmlăștina și a ne nimici cu totul. Drumurile de fier, făcute cu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ca un C. A. Rosetti a fost posibil măcar pe pământ românesc. Precum marii și înțelepții egipteni, gonind pe hyxoși, au nimicit orice urmă ce-o lăsase pe pământul sfânt al râului cu izvoarele necunoscute, tot astfel o generație mai bărbată va zdrobi toate urmele ce le faceți pe acest pământ. [26 mai 1883] ["MIERCURI SEARA... "] Miercuri seara metropolitul romano -catolic s-a întors de la Roma și a fost primit cu mare pompă la gara Tîrgoviștii. Peste cincizeci de preoți catolici
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
au nicio pretenție științifică fiind vorba de documente canonice. Este o pură fabulație, o ficțiune literară care nu pretinde să submineze sau să perturbe credința. Personajele: Adam (adamh = praf de pămînt), Havvah (Eva) (hayhaw = viața); primul nume era Ishshah, adică "bărbată", fiind făcută din bărbat (Ish). Iahve Dumnezeu: "nu este bine ca omul să fie singur; vom face o însoțire potrivită pentru el". A luat sămânța de viață de la el și a făcut o femeie. Adam s-a trezit din somn
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
trecând afectul în note de vag umor și ironie discretă. Un mod al distanțării cu simpatie de personaje constă în semnalarea unor mici ciudățenii, ivite la senectute, ca în Tătucu, Greșeala, Păcatul coanei Asica, La masa calicului ș.a. O „femeie bărbată” se crede, ba chiar este, protagonista din Pe valea Oltețului. Tânăra proprietăreasă din schița „De închiriat” e o parșivă de speță caragialiană, la antipod, tipologic, aflându-se o bătrână longevivă, care, totuși, „se pregătește să moară”, asemenea bunicii lui Anton
THEODORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
folclorice în general, s. are o structură internă construită pe baza paralelismelor. Sunt utilizate frecvent paralelismele de sinonimie, de gradație, de enumerație și, mai ales, paralelismul contrastant. Contrastul poate fi aparent, pentru a sublinia o trăsătură caracterologică („Fata muicăi cea bărbată / Cu cânepa nelucrată / Cu casa nescuturată”), sau poate fi real, reliefând o satiră socială („Are hâda șese boi / Mândra n-are nice doi”). Mai puțin întâlnite, epitetele contribuie la marcarea puternică a satirei, ducând-o, în unele portretizări, până la sarcasm
STRIGATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289980_a_291309]
-
să chiamă cucu - sunt sfătuiți urmașii - care-și dă oaolă dă le clocescu alte păsări și-i scot pui, ci fiți ca șoimul și vă păziți cuibul vostru. Că șoimul, feții miei, are altă pildă și are inimă vitează și bărbată întru sine și multe pasări oblăduiaște și biruiaște și nici de una nu-i iaste frică, nici să teme...”. Prudența și înțelepciunea sunt chemate să vegheze curajul și să cenzureze manifestările pripite. Aceste sfaturi nu sunt bune pentru oricine, oricând
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
mult, aproape de nivelul estrogenului (ăsta-i hormon sexual feminin); și la femei scad hormonii, dar nu atât ca la bărbați; mai mult, nivelul lor de hormoni masculini e MAI RIDICAT decât la bărbați. După 65 de ani, femeile devin mai bărbate, în sensul cel mai clar, mă-ndzelegi ’mneata, nenicule. Clopoțeii, zdranga, zdranga, ling-ling, cu trăsura, cadențat... Parol, pe-onoarea mea! Pune-te mata pe bordură în Piața Universității și uită-te după cuplurile de peste 65 de ani și numără mata câți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
recuzi primii douăzeci de ani de viață ca să nu se vadă că ești slab, zici că ești bărbat când nu ești cu o femeie, o parte din bărbăția ta vine de la supușenia femeilor, iar ultimii douăzeci de ani ea devine bărbată și are grijă de tine? Asta e realitatea din spatele mitului. Ding-dong, aramă sunătoare și chimval răsunător! He, he! Acum câteva luni am fost la Luvru. Primisem un premiu de la o asociație științifică din Germania și mi-am zis hai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ce și cum! strigă Ignat Cercel mânios din ogradă, către nevastă-sa, care-l cicălea mereu din tindă: ― Apoi ție ți-e ușor să sudui, că umbli toată ziulica de ici-colo, dar eu ce să mă fac cu copilașii ăștia, bărbate, ce să mă fac? Și cu ce să le astup gura? Că de unde am putut am cerut, și m-am împrumutat, și m-am zbătut de-am ajuns să nu-mi mai dea nimeni nici un pumn de mălai... Ignat înțelegea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cum doamna vorbea și în fața jandarmilor și chiar a civililor, îi demoraliza oamenii și răspândea între sătenii lui gânduri de rebeliune. A admonestat-o cu frumosul, a și înjurat-o, dar cucoana se ținea scai: ― Cu mine ce-ai hotărât, bărbate? Mă ții aici să mă... ― Ascultă, Didino, mă scoți din sărite! izbucni Boiangiu, profitând că erau singuri. N-auziși cu urechile tale că vine prefectul cu comandantul companiei? ― Am auzit, dar... ― Atunci să mă slăbești! Am să-ți bag pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să fac pe detectivul. Și se zice că doctorii nu mai fac vizite la domiciliu. Dar ce mai caz! Medicina trebuie să știe de el. —Medicina ar trebui să știe multe. Mă bucur că faci chestia asta. Te cunosc eu, Bărbate. Ăsta te-a măcinat. —Femeie? Adu-mi aminte să-l sun pe frate-meu când ajung acasă. După ce termină de vorbit la telefon ieși și o luă pe jos până în oraș, pe lângă casele ca de turtă dulce înșirate una după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ai culcat cu ea? —Nu-i asta. Nici măcar nu cred că am atins-o. —Ah. Atunci chiar că am încurcat-o, nu? Meritase palma asta, chiar și-o dorise. Dar dădu înapoi și nu mai spuse nimic. —Te cunosc eu, Bărbate. Noblețea Weber. Cunosc eu mintea aia a ta de idealist. — Nu e ceva ce... îmi doresc. De-aia m-am întors așa de repede. —Ai fugit? izbucni ea. Apoi se înmuie iar, rușinată. Nu știai, atunci când am vorbit despre întoarcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
calmul în timpul descompunerii lui constante. Fiecare scădere a încrederii lui în sine o lovise. Nu, spuse ea, străduindu-se să rămână stăpână pe sine. Se apropie de el; mâinile ei se agață de cămașa lui. Nu-mi place treaba asta, Bărbate. E o greșeală. E o aiureală. Stai liniștită, spune el. Își dă seama de ridicol imediat ce cuvintele îi ies pe gură. Sinele e o casă în flăcări; salvează-te până nu-i prea târziu. Își vede soția, o vede cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
că regretă că scriu tot soiul de năzbâtii care nu folosesc nimănui, în loc să mă recuplez la ceea ce am fost și să devin mai mult decât atâta: adică Proclamația, mitinguri, ochii să-i țin mereu sus spre steaua fericirii colective, inima bărbată să-mi fie și intens militantă. Nu știu ce să-i spun, înainte de toate ar fi de arătat că limba a început să mi se întărească, un gust fără gust mi se preumblă dinspre bolta palatină spre omușor și invers, mai apoi
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
sărutat-o. S-o văd pe mama așa supusă era la fel de ciudat cum ar fi fost să văd o oaie vânând un șacal sau un bărbat alăptând un copil. Mama, care niciodată nu rămânea fără replică, aproape că se bâlbâia. - Bărbate, tată al copiilor mei, dragul meu prieten, a spus ea. Vin să te rog ceva, nu pentru că ar trebui, ci pentru că mi-e milă. Bărbate, Iacob, a șoptit ea, știi că eu îmi pun viața în mâinile tale și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
se vede treaba, iar mie nu-mi mai e de nici un folos. Lea era furioasă. - Cheam-o pe nevasta ta, pe sora mea, a zis ea. Rahela a dus-o acolo. Rahela e cea care are ochi pentru oraș, nu eu, bărbate. Întreab-o pe nevasta ta. Vorbele mamei mele aveau gustul amar al fierii. Mă întreb dacă s-a gândit vreun pic la mine atunci. O fi chinuit-o întrebarea dacă am consimțit sau am țipat, o fi tânjit să afle dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Dar din vorbele ei nu răzbătea decât pierderea unei fete, dusă în oraș unde avea să stea cu alte femei, să le învețe obiceiurile și să le uite pe cele ale mamei ei. Apoi tata a chemat-o pe Rahela: - Bărbate, a ciripit Rahela, toată un zâmbet. Aud că avem vești bune. Dar Iacob nu zâmbea. - Nu-mi place orașul și nici regele lui, a zis el. Dar îmi plac încă și mai puțin o fiică nedemnă de încredere și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]