180 matches
-
găletuța Între picioare, așezată pe un trepied de lemn lângă ugerul primei Evlampii, care se acoperise și ea de-o pojghiță, luând la rându-i forma altui ou dispus pe orizontală. Din vechea Evlampie mai rămăsese Întregi doar coarnele și bărbuța, ce se mișca În jos și-n sus, scoțând din timp În timp câte un behăit nerăbdător. Deasupra acestor două ouă uriașe, unul așezat pe verticală, altul pe orizontală, pluteau alte două ouă mici, bătând din aripioare și căutând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
burtă În mijlocul drumului. Fotografiind bătălia, cu cămășile fluturându-le pe spate. Fetele erau supărate. Luate pe sus de pe Via Veneto, probabil, fără să știe clar unde mergea avionul. Apoi, dezgolit până la brâu, un corespondent elvețian, bondoc, dar musculos, cu o bărbuță blondă, creață și răsucită și cu pieptul acoperit de aparate de fotografiat Începu să li se plângă ofițerilor israelieni că nu era normal ca fetele să fie pe linia frontului. Sammler Îl auzi protestând printre dinți, care erau mici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
fel și fel de hârtii cu însemnări despre ei. Au mai rămas câteva, într-un plic pe care scrisesem „Stop Cadru“. Probabil astfel voiam să se numească acea carte pentru care fișam Bulevardul. ZIARISTUL. Bătrânul în palton cărămiziu. Pirpiriu. O bărbuță albă, rară. Umblă cu o servietă neagră, burdușită cu ziare. O ține strâns în brațe, pe burtă, încovoiat de greutatea ei. Uneori are și un teanc de ziare, strânse cu sfoară. Atunci, cu un fel de cablu cauciucat, verde, leagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ce spițer? nu-i spițer...”), cade victima unei alte confuzii. Agresiv, aleargă după bietul Crăcănel, care este amantul Miței, dar nu cel cu „traducerea”. Mache Razachescu, „ce-i mai zice și Crăcănel” este marele naiv al piesei. Ajuns la vremea „bărbuțelor și a cheliei”, sfidează romantic destinul vitreg de „volintir” în garda națională și, pierzându-și orice speranță că nu va mai fi „tradus”, are predispoziții spre iertări „lăcrimoase”: „am plâns, cum plâng și acuma, căci eu țin mult la amor
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Întrebă dacă e posbil să folosească femeia-ușă pentru a trece din regnul vegetal În cel bântuit de ființe bipede și profesorul răspunse afirmativ. Oliver stătea liniștit la locul său, ținându-și cele două ramuri pe genunchi cu ochii ațintiți spre bărbuța Înspicată a Înaltei somități, căreia toată asistență i se adresa cu „excelență” și chiar cu „maestre”. „Prin urmare”, Își spuse Oliver, „vreți să mă duceți din nou cu zăhărelul...” „Unde s-a mai văzut”, spuse Înalta somitate, tot apropiindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
imprimată o roză a vânturilor de culoare aurie. Buzunarele, buzunărașele și mânecile, manșetele de la cămașă și cele de la pantaloni, ciorapii și maioul erau doldora de cărți. Fața sa pătrată, cu umerii obrajilor ieșiți În relief, Încadrată Într-un fir de bărbuță neagră care-i scotea În evidență maxilarul proeminent, nu se potrivea deloc cu mâinile sale albe, neașteptat de delicate, cu degete lungi și subțiri, care mânuiau cărțile (și zarurile) cu o măiestrie ieșită din comun. De fapt, Întreaga Înfățișare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
proprie. Acum, își are armata lui, dar ea și-a pierdut sănătatea și veselia. Are douăzeci și opt de ani, e bonavă și slabă ca un pai. Stă pe un scaun într-un hotel ieftin, nemișcată, pierdută în gândurile ei. Bărbatul cu bărbuță de țap nu se poate abține să nu o admire pe actriță. Deși cuvântarea președintelui Mao mi s-a părut revelatoare, mi-e greu să înțeleg anumite opinii, zice ea. Există vreo posibilitate să-i pot adresa personal câteva întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
îndelungată care-l investighează pe Wang Ming, numele lui Kang Sheng e adus în mod repetat în discuție ca partener al lui Wang la mai multe crime politice. Biroul Politic e decis să-l înlăture pe Kang Sheng. Bărbatul cu bărbuță de țap stă la ședință ca pe un covor de ace. Acesta este momentul în care Kang Sheng primește o informație crucială, care transformă pericolul în binecuvântare. O telegramă de la Shanghai, trimisă de Liu Xiao, șeful filialei de partid. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
zeițe comuniste. În final, aruncă mingea în mulțime. Cum ați explica fapta tovarășei Jiang Ching de a părăsi orașul luxului și plăcerii, Shanghai, pentru greutățile din Yenan? Dacă asta nu e credința ei în comunism, atunci ce e? Bărbatul cu bărbuță de țap face o pauză, privește în jur și e încântat de eficacitatea sa - de felul în care creează confuzie. Pentru a strânge șurubul, oferă o ultimă întorsătură. Prin urmare, a avea încredere în rezultatul anchetei Partidului înseamnă a avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
am poftă de lumini puternice, fierbinți. Nu voi lăsa ca răceala unui mausoleu să se infiltreze în pielea mea. Kang Sheng este cel care mă informează de sifilisul lui Mao. El, din nou. Sunt paralizată de mânie. Mă holbez la bărbuța lui de țap și la ochii de pește. Rezistența este cheia succesului, îmi reamintește el. Vrei să-ți fac o programare la un doctor, să te consulte? Adică, pentru ca să fii sigură... Degetul lui îmi injectează cerneală neagră în fiecare vinișoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
faptul că Kang Sheng i-a furnizat lui Jiang Ching informații esențiale, care au ajutat-o să ajungă unde e. Pentru a-și arăta disprețul, Mao nu i-a mai răspuns lui Kang Sheng la scrisori și bilețele. Omul cu bărbuță de țap e speriat. Și-a petrecut viața făcându-i pe plac împăratului, iar acum înfruntă dezonoarea și moartea. Am un mesaj foarte important pe care să i-l dai tovarășului președinte. De pe patul de moarte, Kang Sheng vorbește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Gavin? a izbucnit ea. Cea care tot investighează cine e adevăratul ucigaș al Lindei? — Ei bine, așa bănuiesc... Gavin nu arăta prea fericit. Își mângâia nervos bărbia, iar când Își Îndepărtă mâna, am observat că Încerca să-și lase o bărbuță de țap. Până În prezent, nu obținuse decât ceva ce semăna cu părul de la sub braț. — ăăă, nu doriți să luați loc? mă invită el, străduindu-se să redevină stăpân pe situație. Dumneata trebuie să fii dna Jones. — Spuneți-mi Sam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
am dat seama că nu era Patrick. El se afla la mii de kilometri distanță, tocmai în New York. Bărbatul acela avea părul mai închis la culoare și mai cârlionțat. Dar îl purta la fel, strâns în coadă. Avea chiar și bărbuța lui Patrick, deși, dacă mă uitam mai atent, a ăstuia era ceva mai deasă. Ochii negri, mari și blânzi, semănau cu ai lui Patrick, dar erau mai rotunzi și mai întunecați. Din păcate, tipul avea un aspect neîngrijit. Patrick se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
recunoscut și m-a recunoscut și el - cam prea repede, aș zice. Eu Îl văzusem În Împrejurări care pentru mine erau ieșite din comun, el În cursul unei anchete de rutină. Mai ales că În epoca lui Ardenti purtam o bărbuță rară și părul ceva mai lung. Ce ochi! Oare mă ținea sub observație Încă de când mă Întorsesem? Sau poate că era doar un bun fizionomist, polițiștii trebuie să-și cultive spiritul de observație, să memoreze fețe, nume... „Domnul Casaubon! Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
noi am întîrziat un sfert de oră! îl întrerupse Grigore amical. Așa suntem noi românii toți... Dar să cunoști pe prietenii mei! Făcu prezentările. Avocatul Baloleanu, deși numai cu câțiva ani mai mare ca Iuga, era foarte voinic, avea o bărbuță cafenie tunsă energic și un început de chelie pe care o ascundea cu fire de împrumut. Ochii albaștri-verzui îi sticleau inteligent și șiret. Mânca mult, se văita că băutura îl balonează și nu se putea reține oricât medicii îl preveniseră
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și astfel putu schimba vorba: ― A, dar e aproape de tot... Nici n-apuci să pornești și ai sosit! Dintr-o ogradă le ieși în cale, grăbit și important, un om în capul gol, cu părul lung și încîlcit, cu o bărbuță cafenie, rară, cu niște ochi mari, negri, foarte vii, îmbrăcat cu un suman larg, cenușiu, care-i ajungea până la genunchi, desculț și cu o traistă vărgată în băț. Se adresă lui Titu, parcă I-ar fi pândit de mult, cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Tocmai fiindcă e nebunie mă ispitește! zise Nadina cu o lucire mai vie în ochi. Într-adevăr Nadina se înverșuna mai ales pentru că toată lumea o sfătuia să renunțe. Avocatul Olimp Stavrat, care-i susținea divorțul, un bătrâior cochet, cu o bărbuță îngrijită, a fost cel dintâi. Îi făcea puțină curte, uneori mai indiscret. Suspina în fața ei și ridica ochii spre cer, în semn de supremă pasiune. Când a auzit însă că trebuie să meargă cu ea la țară, s-a crezut
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și mașina stopă scurt în țipetele doamnei din fund. În clipa următoare șoferul fu lângă copilul care rămăsese cu limba scoasă, încremenit, la doi pași de botul automobilului. ― Rupe-i urechile, Rudolf, să se învețe minte, blestematul! strigă domnul cu bărbuță din mașină. Șoferul zgâlțâi zdravăn urechile băiatului, îi mai arse și câteva palme peste cap și apoi îl azvârli pe podeț, lângă portița în dosul căreia Nicu amorțise de frică cu gura căscată și lumânărele sub nas: ― Acolo să stai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
gâturi izbucni aproape simultan și furtunos același "huo" revoltat, pe când Trifon Guju, apucând o piatră, o zvârli după automobilul ce se depărta, scrîșnind: ― Soarele și dumnezeii voștri de tîlhari! Zgomotul motorului era însă mai puternic decât huiduielile oamenilor. Domnul cu bărbuță din mașină, totuși, parc-ar fi bănuit ceva, se uită o clipă înapoi și văzu fețele mânioase, pumnii ridicați și pe Trifon Guju zvârlind. Îngrozit și buimăcit, întoarse repede capul și strânse umerii, așteptând lovitura. Apoi cu cât depărtarea potolea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că spre seară va reveni să ia pe domnul avocat. ― Sper că ai să-mi faci curte, iar nu să mă sperii cu ororile țăranilor? glumi Nadina către Stavrat pe când Platamonu își lua rămas bun. Olimp Stavrat își mângâia zăpăcit bărbuța, cu un surâs în care îngrijorarea se lupta cu cochetăria. Afară, în curte, Aristide era nerăbdător. Ciupise puțin pe Ileana, în glumă și de față cu tatăl ei, cu care se apucase să discute, ca să-și omoare plictiseala, despre mișcările
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu geamurile încă sparte, părea un moșneag cu ochii plânși. În față, zidurile înnegrite și grinzile arse ale castelului nou, profilîndu-se pe șirul de plopi dinspre uliță, alcătuiau un decor funerar parcă înadins pregătit. În odăjdiile noi, preotul spân, cu bărbuța speriată, citea și cânta, și ridica mereu ochii spre cerul albastru pe care nourași albi, ca niște șiraguri de îngeri, se întreceau să asculte pomenirea morților. Preotul avea un glas mic, subțirel și totuși alinător. Glasul acesta se suia în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
deci, de acumulare. Furie asasină pe Wall Street, moarte celor doi sau doișpe la sută care dețin trei sferturi din averea Franței, jos luxul, rafi na mentul, „cultismul“ și estetismul. Vivat insignele cu Guevara, Cas tro, Mao, Chavez, șepcile și bărbuțele leni niste, vivat incendierea mașinilor în parcările pariziene, vivat devastatorul huliganism londonez, manifestațiile comuniste italiene, marșurile „indignaților“ Spaniei și Portugaliei. Vivat spume gația antieuropeană a narcisis mului grecesc, irespon sabil și profund nociv prin forța contaminantă a nesupunerii acaparante de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
mai era un pas și dacă ar fi continuat musai că ajungeam ministrul sănătății. Vorbă să fie. La Colonești venise ca preot paroh un tânăr de curând hirotonit, Gheorghe Matran. Un bărbat înalt, subțire, frumos, cu părul negru și o bărbuță mică de tot. Și cum eu, ca fost seminarist, știam bine cântările bisericești ne-am împrietenit și, mai mult de atât, la nevoie îi eram de-a dreapta la slujbe. La noi, la Slobozia Panu oficia într-o capelă fiindcă biserică
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
milionari pe care îl primeam abia ajungea pentru opt kilograme de mălai! Într-o zi vine un om de la primărie să mă cheme acolo. Eram la clasă iar la primărie am ajuns târziu. Mi-a ieșit în întâmpinare notarul, Ion Bărbuță, să mă pregătească pentru întâlnirea cu Bera Bercovici, secretarul PCR al plășii Tecuci. “Vezi că e înfuriat rău!”. I-aș fi spus cine știe ce vorbă de-a rostogolul dar și notarul și toată lumea erau prea speriați de valul de arestări care
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
apoi, pisicile de care vorbește Plutarh, parfumate și culcate în paturi somptuoase, ducând o viață de zei... și iarăși mă revăd în biserica din Lisa, lângă tatăl meu, privind spre ușa altarului de unde apare, înalt, ușor gârbovit și cu o bărbuță albă, bătrânul preot Alexandru Popa, care mi-a pus în mână prima carte de mitologie, scrisă de fratele său, Gheorghe Popa Lisseanu... Un pocnet. Niște vorbe răstite. Mă scol să închid ușa ce dă spre balcon. Îi voi lăsa pe
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]