511 matches
-
mi-o amintesc doar vag. În drumul meu culeg de pe marginea ei câteva flori colorate cu parfum de vară. După ce rătăcesc pe mai multe alei, găsesc până la urmă chipurile familiare zâmbindu-mi așa cum le țineam minte. Așez florile pe pământul bătătorit și, după ce șterg cu mâna praful de pe poza alb-negru ce-mi zâmbește a copilărie, mă așez pe bordură și îi întreb printre două lacrimi de ciudă: — Nu mai știu cum era cu vița-de-vie. Se tăia, se lega, se săpa? Sau
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
pălămidă țepoasă crescută fără preget, ca o hălăciugă, însuflețind colinele spre ținte îndepărtate. Făgașele uscate ale apelor dogorite în țărâna zgrunțuroasă, măcinată de mersul căznit al furnicilor, drumurile înfundate-n văiugi spârcuite pe buza crăpată a râpelor și ponoarelor, șerpuirile bătătorite și însăilările șovăitoare încrucișate la tot pasul cu prăpăstiile înguste, cotite și-ntortocheate, săpate sub palmele brusturilor, în amara aromă de pelin, ca și drumurile late și hârtopite, cu colbul ars pe ele, zvârlite parcă de-a dreptul spre cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Deasupra stratului superior de nisip se acceptă material fin provenit din săpătură, în straturi tasate, de circa 30 cm grosime (figura 2.42). Pentru o umplere ulterioară a șanțului se poate folosi material de recuperare care trebuie să fie bine bătătorit. Umplerea trebuie să se efectueze într-o singură direcție. Pentru montări ulterioare de conducte extremitățile tubului trebuie să fie libere. În condiții speciale, operația de pozare poate fi îmbunătățită (figura 2.43) utilizând materiale geotextile în scopul stabilizării fundului gropii
Reţele de canalizare : partea teoretică by Viorel TOBOLCEA,Valentin CREȚU, Cosmin TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Administrative/91723_a_93003]
-
mi-a zis că ai creat bijuterii de o mare frumusețe și finețe. Cred că mâinile tale arătau altfel și mă gândesc că, după ce ai făcut atâtea în acești ani pentru noi, ar trebui să te oprești, ca mâinile acestea bătătorite și mari să se odihnească. Și el se uita cu mirare la mâinile lui, de parcă nici nu le văzuse până atunci. Adevărat! Nu și le mai recunoștea. Avusese altfel de mâini. Tot dibace, dar altfel. Eu, tată, spuse Ana, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
primăverile voastre/ tot mai tăcută e pasărea de pe umărul stîng/ la marginea satului satul meu l-ați mutat/ închid cuvintelor ochii și ies pe lume să plîng" (Locuri gata să zboare). Irepresibila nostalgie a satului natal nu merge pe făgașul bătătorit al sentimentalismului dezarmant, ci se străduiește a se contrage în conturul unor imagini insolite. Patetismul de fond își caută căi de omologare formală. Poetul se simte un crucificat al dureroasei amintiri: "mă bateți în cuie pentru liniștea voastră/ să uit
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
răspândirea ceții peste anumite detalii neconvenabile, presărând, în confesiunile din volumul Cu soțul meu (1963), multe inadvertențe. Puia Florica Rebreanu a intervenit, aducând, pe lângă pioșenia firească, alte aproximații și lirism evocator în volumele Zilele care au plecat (1969) și Pământul bătătorit de părintele meu (1980). În replică, Ilderim Rebreanu a publicat nu de multă vreme un fel de răspuns pentru Fanny în volumul Minciuna și impostura, Editura Gramar, 2000, unde primul capitol se intitulează Erori, mistificări, denaturări, confuzii în volumul memorialistic
Capcanele rebrenologiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9005_a_10330]
-
nepăsătoare, ștergând toate urmele. Suferințele, patimile, năzuințele, mari sau mici, se pierd într-o taină dureros de necuprinsă.../ Herdelenii tac toți trei. Numai gândurile lor, ațâțate de speranța împodobitoare a sufletelor, aleargă neîncetat înainte. Copitele cailor bocănesc aspru pe drumul bătătorit și roțile trăsurii uruie mereu, monoton-monoton ca însuși mersul vremii./ Drumul trece prin Jidovița, pe podul de lemn, acoperit, de peste Someș, și pe urmă se pierde pe șoseaua cea mare și fără început..." Șoseaua a înconjurat locul, i-a dat
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
taină dureros de necuprinsă, ca niște tremurători plăpînde într-un uragan uriaș" Și, mai departe, imaginea familiei: "Herdelenii tac toți trei. Numai gîndurile lor, ațîțate de speranța împodobitoare a tuturor sufletelor, aleargă neîncetat înainte.Copitele cailor bocănesc aspru pe drumul bătătorit și roțile trăsurii uruie mereu, monoton ca însuși mersul vremii. Drumul trece prin Jidovița,pe podul de lemn, acoperit, de peste Someș, și se pierde în șoseaua cea mare și fără început." Și finalul finalurilor, o dedicație: "Celor mulți umili!" Ceea ce
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
înseamnă muncă de teren, întîlnire față către față cu obiectul de cunoscut, cercetare in vivo de-a lungul mai multor ani de observații. În privința aceasta, un singur creier nu mai poate aproape nimic, decît cel mult să reia căi deja bătătorite. Spulberarea aurei romantice ce a înconjurat atîta timp actul cunoașterii se regăsește în luciditatea pragmatică cu care americanii știu astăzi să privească realitatea. O descriu fără candori preconcepute și fără ambiția de a dovedi că au avut dreptate mai înainte
Oceanul de emoții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9709_a_11034]
-
vândă zarzavaturile în Brinac, la orice preț va putea obține. Poate că bătrânul murise și nu se mai găsise nimeni în sat care să-și asume rolul de succesor. Poate că nu mai rămăsese nimeni în sat. Stând pe pământul bătătorit și nelucrat de lângă seră, vedea biserica urâtă din cărămidă roșie înălțată spre cer ca un semn de exclamare la sfârșitul unei propoziții pe care, de aici, nu o putea desluși. Apoi observă că se plantase totuși ceva: un petic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
care nu vei mai putea pleca vreodată. nouă în primul loc: deschide larg ochii, ai ațipit destul, e timpul să mergi mai departe, să îți continui călătoria neobosită către luo na, către prințesa inimii tale, simți pietrele împungându-ți spinarea bătătorită, ridică-te, cerul este plin de cuburi grele de aer, care atârnă deasupra șesului ca ramurile grele ale grădinii suspendate a prințesei tale, semn de succes se arată prin aer, iepuri-de-curcubeu aleargă dintr-un cub de aer într-altul, îți
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
tale s-a stricat, necesiți intervenții de chirurgie estetică de mare amploare, din cauza poftelor tale înțelepciunea ta suferă. șase în al treilea loc: stomacul tău este inundat de valuri de acid arzător, muști din bucata de pastramă uscată sub șaua bătătorită a călătoriei către purificarea ta, simți gust sulfuros de otravă, poveștile tale vechi, din orologiul cu cuc, au mucegăit, au făcut viermi, carnea versurilor tale a îmbătrânit, mitologiile tale personale au ruginit, cineva ți-a luat mințile, a modificat amintirile
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
zile, e timpul să îți schimbi pielea ta cea groasă cu una mai elastică, mai ușoară, cu care să poți naviga mai rapid printre aceste stânci colțuroase, urmărit uneori de oștirile dușmanilor tăi. e vremea să schimbi învelișul tău gros, bătătorit și ud, de piele de vacă galbenă, pe unul uscat și proaspăt, ca un așternut apretat. îmbracă acum, odată cu venirea primăverii pe drumeagul tău, aripa subțire de liliac-cu-nas-de-frunză și vei pluti, ușurat, mai departe. năpârlirea, schimbarea dinților de lapte șase
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ființă impură, solzi de reptilă. Ființe intermediare într-un spațiu intermediar. Ființe tâmpite. Iar obiectele astea tâmpite le accentuează deruta. Polata se află între cotețul porcului și cel al găinilor. Vecinătăți contrastante. Mortăciune între vietăți. Pe jos se află pământ bătătorit. Tot un fel de muzeu al vechii case. Bătătură era termenul care se folosea pentru cam tot ce însemna curte. Vezi și expresia „Treci în bătătură!“. Zicea cineva cum că podul sau polata ar fi un muzeu mereu amânat. Polata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Știu că ești un băiat deștept și desigur că, mai devreme, sau mai târziu, tot ai să răzbești în viață. Însă trebuie să înveți să fii suficient de abil și de isteț, încât să apuci doar pe calea cea mai bătătorită, aceea pe care au apucat-o și alții înaintea ta și care lor le-a adus negreșit câștig și beneficii trainice, care satisfac oricând. Nu te aventura pe poteci îndoielnice și vagi, care ar putea sfârși în mijlocul pustietății. Este, de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cineva ar fi avut intenția de a-și bate joc de narațiune și de lectorii ei. — Spun, domnule profesor, că întreaga operă ramaniană pare să fi fost scrisă la două mâini; cea dreaptă bine intenționată, aplicând normele narative, urmând calea bătătorită... — Iar cealaltă? Cea stângă parcă trage textul și povestirea înapoi. Nu asta ar face o operă de artă? — Știu și eu? — Trebuie să fii sigur, Zara..., pe deplin sigur. Și atunci îi era mai la îndemână să amâne. Deși strânsese
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
m-am străduit să-mi mențin echilibrul pe scaunul de birou cu trei picioare. În curând, apartamentul acesta nu va mai fi al meu. În câteva ore - acum e 9. 30 seara, conform ceasului deșteptător - va fi predat În mâinile bătătorite ale lui Frau Britz. Va aștepta probabil până mâine pentru a implementa schimbarea proprietarului, dar după aceea eram sigur că nu voi mai avea unde sta. Problema era Încotro s-o apuc. Acum o jumătate de oră, când mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
văruiți, iar podelele erau din mozaic roșiatic șlefuit, dispus în pătrate mari. Astfel de podele păreau răcoroase pentru picioare în lunile caniculare, deși, ca să te simți cu adevărat confortabil, erau de preferat podelele tradiționale din balegă de vite sau nămol bătătorit. Mma Ramotswe se uită în jur. Erau în camera de zi, în care se intra direct de afară. Mobila era masivă - costase mult la vremea ei -, dar acum arăta evident neîngrijită. Fotoliile, cu brațe largi, de lemn, aveau tapițerie roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și de aclamațiile unui milion de oameni. I se părea că zgomotul Îi răsună până În măduva oaselor, că nu mai poate să Îl despartă de trup. Brusc, s a prăbușit. Capul i s-a lovit cu zgomot surd de pământul bătătorit. și-a lăsat bărbia În piept, dar În aceeași clipă a simțit o durere ascuțită deasupra cefei, Îl izbea cineva cu călcâiul. Apoi, lângă ureche, o altă lovitură i-a umplut capul cu un zbârnâit surd care a acoperit toate
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Adam, Înspre o stivă de scânduri din fundul magaziei. Sticla s-a izbit de lemn cu zgomot surd, Însă nu s-a făcut țăndări, mai degrabă s-a spart nespectaculos În trei sau patru cioburi care au căzut pe pământul bătătorit. Haide, a spus el. Trebuie s-o luăm din loc! Drumurile erau barate de poliție În apropierea Monumentului Național, iar becak-ul În care erau a fost nevoit să se oprească din pricina aglomerației. Au coborât și au continuat pe jos, ocolind
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
braț și o trase spre el aproape brutal. Hai, hai că n-a murit nimeni, te văd vecinii și te faci de râs. Veșnicul lui orgoliu de a salva aparențele. Păreau ciudați toți patru, opriți acolo la poartă pe zăpada bătătorită așa cum îi vedea Carmina din pragul casei, tatăl trăgând de un braț al mamei, cuscra de celălalt braț de parcă ea era obiectul ce trebuia împărțit între cele două tabere și mama neputincioasă, alertată, cu mâinile atârnând de parcă erau tăiate, luptându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
purtă din nou la Fana. Era sfârșitul lui iunie, fata culesese vișine într-un coșuleț din plastic galben, avea o rochie roșie cu punctișoare mici, movulii, o fundă pe cap din același material ca și rochia, pășea absentă pe cărăruia bătătorită și atunci când o observase pe Sidonia,așteptând-o pe băncuța din chioșc, își îndreptase spatele și pornise către ea maiestos, sigur, dând o mai mare amploare mișcării șoldurilor parcă nu mai era o biată țărăncuță ce-și culesese vișinele pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
metru, și să aducă un „străchinoi”, un fel de lighen din lut. Cioplea cu cuțitul un băț de o palmă, lega de acesta capătul unui fir de tort, trecea printre cercevelele ferestrei celălalt capăt al sforii și presăra pe locul bătătorit semințe de cânepă, grâu și făină. Fixa străchinoiul cu gura În jos, folosea bățul pentru al ridica și a obține o deschizătură prin care veneau vrăbiile, ciocârlanii și adesea câte o ciocănitoare. Când se adunau mai multe, Ionel, de dincolo de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
face reprezentarea neverosimilă: „Un scâncet slab, abia auzit, făcu să-și îndrepte privirile către leagăn, spre mezinul ei scump și drag. Se apropie de el și îi luă mânuțele fine și catifelate ca petalele florilor, între mâinile ei aspre și bătătorite.“ „Silvia ieși în uliță cu albia doldora cu rufe subsuoară, cu scăunelul pentru lăut deasupra și își desfătă câteva clipe sufletul cu splendorile zilei ce purta veșmânt de azur, împodobit cu frunze de smarald și petale de mătase, ale căror
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
audă, dar cum să se audă, când, dincolo de zid, din fiecare zid, țipete de pământ ars, de pământ mlăștinos, sfâșiau timpanele cu chemările lor de asalt? "Hai, trebuie să faci doar un pas, un singur pas, mai departe este calea bătătorită. Ascultă cum se nasc simfonii în firul de iarbă, răsfățatule! Atinge-le ca și cum ar fi ale tale... atinge-le!" La 16 ani, orice mângâiere este un amestec între epiderma stejarului și palmele bătătorite după o lună de coasă. Cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]