82 matches
-
exasperat de îndărătnicia ei. ― Tocmai fiindcă e nebunie mă ispitește! zise Nadina cu o lucire mai vie în ochi. Într-adevăr Nadina se înverșuna mai ales pentru că toată lumea o sfătuia să renunțe. Avocatul Olimp Stavrat, care-i susținea divorțul, un bătrâior cochet, cu o bărbuță îngrijită, a fost cel dintâi. Îi făcea puțină curte, uneori mai indiscret. Suspina în fața ei și ridica ochii spre cer, în semn de supremă pasiune. Când a auzit însă că trebuie să meargă cu ea la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-i gardul de beton, iar în liceu făcuse practică acolo. Era mai degrabă o cooperativă, unde zeci de muncitoare tot înfășurau la niște bobine uriașe. Mirosea permanent a liță și a carton îmbibat cu unsoare. Arhitectul vorbi cu un maistru bătrâior, care-i dădu în fine toate detaliile în legătură cu diferite tipuri de claxoane. Când află că existau și claxoane muzicale, care cuprindeau mai multe cornete electrice și care puteau să cânte câte o frază melodică, Emil Popescu se simți, nici el
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
la viața ei și p-amândoi îi îngropase !... Și bărbatu dintâi fusese ditamai Profesoru, și când venise nemții-l băgase la zdup, ei știa unde-l băgase. Nu-l ținuse mult, da el se-ntorsese neom, vezi că era mai bătrâior, și ce boală o mai fi avut, că repede-repede p-ormă dăduse ortu-popii. — Ți-o fi și foame ție, Vico, se trezea madam Ioaniu din poveștile ei, ți-o fi foame, nu vrei ceva ? Vrei, calule, ovăz ? îi era ei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de ea, s-a îmbolnăvit... Era un copil cuminte, dar bolnăvicios, și așa a rămas toată copilăria... Nu o plăcuse madam Ioaniu pe fii-sa, prea semăna cu bărba-su. Și ăla, cumsecade, cum o fi fost, da slab și cam bătrâior, și cu nasu lung ; nu o plăcuse ea pe fii-sa și toată viața trebuise s-o ducă în cârcă. Da a dracului ce era, baba, vicleană și rafinată, nici dă-te mai încolo nu-i zicea fii-sii ; acu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe cap, și cu-o mână vârâtă-n manșon, și cu ailantă cum trage de sfoară o grindă. Târa amândouă cu sfoară o grindă prin toate hârtoapele din Iancului, ele știa de unde-o găsise. Și după ele un domn mai bătrâior, da un domn bine, cu cotleți, cum se-mpleticește pân nămeți, c-un par în brațe. Și io, când îi văz, mă opresc în loc, și mă socotesc : dacă ei abia le duce, ce să mai bat drumul pân frig, degeaba
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Reilly. O-nvăț să joace popice.“ Asta-i tot, Irene. Ș-a dus mâna la pălărie ș-a plecat din piață. — Mă-ntreb cine poate fi, spuse doamna Reilly, cu mult interes. Zău că-i nostim! Cum arăta, fetițo? — Drăguț. Bătrâior. L-am mai văzut p-aici prin cartier și mai ’nainte, mergând cu niște copii la biserică. Cred că-s nepoții lui. Nu-i ciudat? Cine-ar putea să-ntrebe de mine? — Nu știu, fetițo, da’ ia seama. Cineva ș-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
considerabil de demoni și diavoli și toată lumea răcnește În același timp, uimită, probabil, de miriadele de coincidențe care le populează viețile lor Jungiene, clipă de clipă. După ce acceptă o băutură rozalie turnată dintr-un bol de punch de către un Elvis bătrîior, Wakefield o regăsește pe Zelda așezată pe o canapea, alături de un alt Înger, unul negru. — Wakefield, ți-o prezint pe Reverendul Telluride. Tocmai Îi povesteam despre problema ta. Reverendul este preoteasă voodoo. De fapt, Îi sînt ucenică. E de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
aș fi lăsat să-mi scape așa ceva pentru nimic În lume, răspunse el ridicînd glasul pentru a acoperi vacarmul. În fața aerului descumpănit al Annei, arboră un zîmbet Întristat. - Nu e decît un foarte stîngaci joc de cuvinte al unui scriitor bătrîior care e mișcat că a fost poftit să pătrundă Într-un cerc atît de Închis. Anne Încă se mai Întreba dacă ăsta era cumva modul lui de a spune că e mulțumit că se află acolo, cînd Christian li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
VI. 3), sau chiar să se răzbune, dându-le o lecție ce nu va fi uitată ușor (VIII. 4). Este cazul Piccardiei, ce îl pedepsește pe un canonic, descris într-o lumină mai mult decât defavorabilă („Era canonicul acesta cam bătrâior de ani, dar tare tânăr la simțire, cutezător, semeț și foarte plin de sine, cu un fel de a fi dezgustător și cu apucături grețoase, într-un cuvânt așa scârbos și urâcios de felul lui, că nimeni nu-l putea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
VI. 3), sau chiar să se răzbune, dându-le o lecție ce nu va fi uitată ușor (VIII. 4). Este cazul Piccardiei, ce îl pedepsește pe un canonic, descris într-o lumină mai mult decât defavorabilă („Era canonicul acesta cam bătrâior de ani, dar tare tânăr la simțire, cutezător, semeț și foarte plin de sine, cu un fel de a fi dezgustător și cu apucături grețoase, într-un cuvânt așa scârbos și urâcios de felul lui, că nimeni nu-l putea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ce prostie le trecuse prin minte... Polițiștii care mi-au venit pe cap erau cu siguranță fani Discovery, arătau exact ca-n FBI files: măști textile, mănuși chirurgicale, pensete, genți cu eprubete, punguțe pentru probe... Îi însoțea și unul mai bătrâior, de modă veche, stătea cu o ruletă în mână și tot măsura ceva prin bucătărie... N-au avut ce să analizeze pentru că vasele erau deja pe scurgător; ca să nu plece cu mâna goală, mi-au demontat sifonul de la chiuvetă, au
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
a dreptul superbe. Mă tentează să mi-o iau la labă, da tresă-mi păstrez rezervoru plin pentru afacerea serioasă a preacurvirii. Așa că În cartierul roșu mă uit prin vitrine după o prostituată potrivită. Pe lângă Old Kirk toate-s numa bătrâioare grase și negre, iar asta nu-mi surâde pe moment. Apoi ajung la o alee plină de fete thailandeze, unele dintre ele având fețe lungi și ciupite care sunt evident băieți cu sexul schimbat. Însă acum, după filmul ăla, tresă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
elementul comun al toponimelor „gemene“ Abrud și Dobrud, radicalul rud, ar putea proveni din adjectivul sl. rud, „roșu“ (> ruda „pămînt roșu“, „minereu“). În Abrud, tema este anticipată de prefixul slav ab-, care diminuează însușirea exprimată de adjectiv (ca în abstarî, „bătrîior“), sensul originar al toponimului putînd fi „roșiatic“. În Dobrud, tema este anticipată de prefixul dob(< sl. dobro, „bun, bine“) care intensifică însușirea exprimată de adjectiv, în cazul nostru, „roșu aprins“. Ambele adjective ar putea fi substantivizate după separarea din formația
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
din nopți, a fost să termini, să te golești, să te ștergi, să aprinzi lumina și să continui să citești ziarul. Du-te acum, Efraim. Eu am deja patruzeci și nouă de ani și tu ești deja un flăcău cam bătrâior. Povestea asta s-a terminat. Nu există sesiunea a doua. Am avut un copil cu tine și nu l-ai vrut. Am fost deci fată bună și m-am dus și l-am omorât, ca să nu-ți stric ție vocația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de la o vreme plouă cu evangheliști peste țară, exceptînd unele inundații locale, cerebrale, nu s-a semnalat vreo răcorire semnificativă a climatului psihic general. Publicul acestor americani stranii, canadieni și indieni cu bubițe-n frunte este mai totdeauna același, unul bătrîior, năucit de căldură și de-o jumătate de secol de privațiuni, de la jucării pînă la minuni și cărucioare cu roți de cauciuc. Deveniți brusc foarte curioși asupra intențiilor divine În privința lumii, patriei și a vezicii lor mai mult sau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
rupsese mâna. Dar nu suportam, oricum, pe nimeni în jur. Ploua cu sfaturi prin telefon, eram foarte obosită, telefonul era dușmanul meu personal. Când a venit asistenta care se ocupa de noi acasă m-a găsit plângând, ditamai femeia, mamă bătrâioară la cei 34 de ani ai mei. Mi-a făcut un carnet, mi-a scris o listă cu ce am de făcut, cum trebuie să cântăresc copilul și tot așa. Era foarte sigură pe ea, era un bun comandant, iar
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
crezut că am venit să-i șantajez. Totul a mers prost. Aveau niște negative porno mai vechi și am Încercat să-i fac să identifice personajele. Aveau niște heroină și medicamente antipsihotice. Mi-au spus că știu ei un șmecher bătrîior gata să lanseze pe piață un compus pe bază de heroină care o să pună lumea pe jăratic, dar că ei ar putea să facă o chestie și mai tare. Au rîs de mine și m-au făcut „tataie“. Mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
prizonierul român, nu i s-a mai servit slănină, ci doar mazăre soldățească și arpacaș fiert cu varză. Drept vorbind, suferiră de foame și ceilalți răniți din spitalul de la Klosterholtzen, care începură a duce dorul mazării cu slănină, iar gradatul bătrâior dispăru într-o bună zi, lăsând, lângă patul lui Iuga, pușca lui veche. Invalizii din spitalul de la Klosterholtzen deveniră, apoi, pacienții unui lagăr de prizonieri nemți, pe care îi străjuiau un gard de sârmă ghimpată și soldățoi anglo-americani, nepăsători, molfăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Maiestatea Sa ar putea s-o ia anume de rău. Auzi, Pandarus ambasador? Dar cititorii vor fi întrebînd cine e Pandarus? într-o dramă mai puțin cunoscută a lui Shak[e]speare intitulată Troilus și Cressida e un boier cam bătrâior care izbutește a liniști inimele celor două suspinătoare turturele din Troia primindu-i întru casa sa. Nu e vorba, și în Biblie se zice: În vremea aceea mers-au Isus într-un sat, iar o femeie, numele ei Marfta, l-
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
sunt atât de uimit, încât și acum îmi mai tremură mâinile și picioarele. De asta am întârziat astăzi în oraș. Kapiton Alexeici Radomski, unchiul lui Evgheni Pavlovici... — Ah! strigă prințul. — S-a împușcat dimineață, în zori, la ora șapte. Era bătrâior, onorabil, șaptezeci de ani, epicurean și, exact cum a zis ea, lipsesc banii statului, o sumă enormă! — De unde putea ea... — Să afle? Ha-ha! Păi are în jurul ei un întreg stat-major, de cum și-a făcut aici apariția. Dacă ai ști ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
deja la Petersburg, iar la nouă și ceva suna la ușa lui Rogojin. Urcase pe scara din față și așteptă mult timp în fața ușii. În sfârșit, ușa de la apartamentul bătrânei mame a lui Rogojin se deschise și apăru o servitoare bătrâioară, plăcută la înfățișare. — Parfion Semionovici nu-i acasă, îl anunță ea din prag. Pe cine căutați? — Pe Parfion Semionovici. — Nu-i acasă. Servitoarea îl cerceta pe prinț cu o curiozitate bizară. — Spune-mi cel puțin, a dormit acasă astă-noapte? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
veritabilă alegorie a tradiției interpretării literare - Orlando are o revelație: "În toți acești ani se gândise la literatură [...] ca la ceva dezlănțuit ca vântul, fierbinte ca focul, iute ca fulgerul, ceva nonconformist, incalculabil, abrupt, și... poftim: literatura era un gentleman bătrâior, într-un costum gri, care vorbea despre ducese". Și pentru că romanul a fost considerat "cea mai lungă și mai fermecătoare scrisoare de dragoste din literatură" (Nigel Nicolson), această dragoste poate fi motivul pentru care scriitoarea și-a înzestrat eroina cu
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
adică la fără frecvență. Mai erau și cei care își pregăteau examenul de definitivat, cei care dădeau gradul II și chiar gradul I. Mai erau unii necăjiți care pregăteau mereu și mereu examenul de stat. Unii mai tinerei, alții mai bătrîiori, toți însă făceau parte din mulțimea aia simpatică și studioasă. Eu făceam parte dintre fumătorii ocazionali, care fumau, evident, "Cerșetorul". Ceream țigări cu chibzuință, adică cît se poate de rar și, mai ales, așteptam, uneori, cu o abia sesizabilă ostentație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mânia-mi intră pân’la stea. Și-n timp ce spirturi ustură s-o spele, Ce chelfăneli grozave de motani Se-ncing pe-acoperișurile mele!!! VERBA WOLANd Arta buchinismului și moartea unei librării Ruxandra CESEREANU Îmi închipui, uneori, buchiniști glumeți, bătrâiori și pitorești pe malul Someșului: și îmi închipui nu cum ar fi Clujul dacă ar fi Paris, ci cum ar fi Clujul dacă ar avea gherete, tejghele și tarabe cu opuri vechi, afișe matusalemice și alte chestiuni livrești de odinioară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
jăratec și apă rece, îl spală cu vin, îl acoperă cu cioltarul de argint și nu uită pernița brodată. Roșu spune: Că v-o fi, babo, păcat, Aici de când m-ați băgat; Că mi-am intrat tretior Ș-acuma ies bătrâior". Bătrâna îl ia de frâu și scoate afară. Roșu trage în piept vântul călduț al serii, plin de trilul păsărilor; își umple ochii cu priveliștea câmpurilor, munților și pădurilor peste care apune soarele și scoate un nechezat mândru care face
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]