33,137 matches
-
oameni care încă nu sunt pregătiți pen¬tru acțiune și care sunt prea puternic legați de convenționalul creat de societate. Astfel, de pildă, Ana lui Toader din Părău Podului, o femeie săracă odinioară (ce amintește de Ludovica, nora lui Urcan Bătrânul al lui P. Dan), este însetată de înavuțire, motiv pentru care a născut un singur fiu, căruia dorește să îi găsească o soție bogată. Când întrezărește fericirea pe chipul fiului său îndrăgostit, renunță la planurile sale. Scriitoarea nu iese din
LANSARE DE CARTE MARIA IONIŢĂ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 by http://confluente.ro/voichita_palacean_veres_1460532489.html [Corola-blog/BlogPost/368948_a_370277]
-
dumneata. - Io-s batrân, nu măi pot... Râdea mereu înfundat dar nu puteam să mă înfurii pe râsul lui. Dacă rânjea, cât ar fi fost de simplu! Trânteam cuțitul și-l lăsam acolo, cu oaia lui cu tot... Dragostea, pentru Bătrâni, era ceea ce noi numim har. Un dar de Sus, cu care ai fost înzestrat, de care, la un moment dat, devii conștient, pe care ți-l asumi și îl pui în valoare, cu bucuria împlinirii. Dragostea o simți atunci când faci
Povestea ca Viață. Sisif by https://republica.ro/povestea-ca-viac-a-sisif [Corola-blog/BlogPost/338432_a_339761]
-
antreului și-am fugit. Am umblat pe coclauri până noaptea târziu. La fiecare pas mă căzneam, ca și cum m-aș fi întors din drum și aș fi luat după mine acel călăreț nevăzut, cu cal cu tot, pe târâș. Dragostea, pentru Bătrâni, era ceea ce noi numim har. Un dar de Sus, cu care ai fost înzestrat, de care, la un moment dat, devii conștient, pe care ți-l asumi și îl pui în valoare, cu bucuria împlinirii. Dragostea o simți atunci când faci
Povestea ca Viață. Sisif by https://republica.ro/povestea-ca-viac-a-sisif [Corola-blog/BlogPost/338432_a_339761]
-
să mai visezi!... că urâta ți-a mâncat tinerețea.- Dragă Madam Mami, nu fi rea cu nenea Bușoiu, că dacă-și purta pică și te-ar fi urât... nu mai venea la în cârciumioara matale seară de seară; așa-i bătrâne? Ce-ți spune inima? - Cam așa... conașule: prima dragoste nu se uită niciodată, și își simți un ochi lăcrimându-i. - Ei, nu vă fie cu supărare, dar noi așa ne contrăm, suntem două pietre tari și ne place să ne
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 by http://confluente.ro/Partea_a_ii_a_pariul_blestema_marin_voican_ghioroiu_1359791646.html [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
Acasa > Literatura > Naratiune > BĂTRÂNUL ȘI MAREA Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1002 din 28 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Bătrânul și marea Nu, nu este vorba despre celebrul roman „Bătrânul și marea” (The Old Man and the Sea) al lui Ernest Hemingway, pentru care autorul a primit în 1953 Premiul Pulitzer, ci o poveste locală adevărată, întâmplată pe Marea Neagră, nu
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Batranul_si_marea_stan_virgil_1380392197.html [Corola-blog/BlogPost/365101_a_366430]
-
zi în urmă din ghearele nemiloase ale mării înfuriate. Așa am ajuns să prind și vârsta de 69 de ani. Poate o prind și pe cea de 70 dacă pescuiesc de pe țărm și nu mai ies pe mare. Referință Bibliografică: BĂTRÂNUL ȘI MAREA / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1002, Anul III, 28 septembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Batranul_si_marea_stan_virgil_1380392197.html [Corola-blog/BlogPost/365101_a_366430]
-
aceste locuri, oamenii trăiau frumos, iar diversitatea etnică era copleșitor de interesantă și vie. Astfel se încheie încă o zi de neuitat. A treia zi, Marius urma să meargă într-o comunitate rurală din împrejurimi, unde avea să discute cu bătrâni, care să îi povestească despre viața pe care o trăiau părinții și bunicii lor. Foarte des merge să îi cunoască pe oamenii de la sat și să le cunoască poveștile. Așa își scrie el însuși povestea, așa și-o și cântă
OAMENI SI POVESTI PE PORTATIVUL MEMORIEI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 by http://confluente.ro/eleonora_stoicescu_1441543464.html [Corola-blog/BlogPost/373274_a_374603]
-
comunitate bisericească, parohială, vie, activă, dinamică, filantropică, propovăduitoare și mărturisitoare, este una bazată pe armonie frățească și familială, cucernică și evlavioasă, totodată, sănătoasă, neipocrită, nefățarnică și cu totul autentică!... Aici se simt toți ca într-o familie: preoții cu credincioșii, bătrânii cu tinerii, bogații cu săracii și intelectualii cu muncitorii!... Prin urmare aduc laudă și cinste, respect și recunoștință tuturor celor care contribuie la realizarea, săvârșirea și desăvârșirea acestei stări, specifică creștinismului primar, răsăritean și autentic!... Iată cum și de ce poate
BISERICA „SF. IER. NICOLAE ŞI SF. ANTONIE CEL MARE” DIN CARTIERUL BUCUREŞTEAN TITAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 by http://confluente.ro/Stelian_gombos_1396007056.html [Corola-blog/BlogPost/353555_a_354884]
-
o minge destul de grea, iar cei de la primire trebuie să fie cu simțurile încordate pentru a prinde mingea. Simplu, câștigă echipa care stă mai mult la bătaie. Pentru ca povestea unui joc devenit de tradiție în comunitate să fie mai savuroasă, bătrânii locului povestesc că țuru s-ar fi jucat încă din 1850, atunci când unii medieșeni s-ar fi repatriat din America, iar aici se stârnesc unele discuții la care după ani de zile încă se caută un răspuns, cu zâmbetul de
Ţuru, tradiţie medieşeană by http://www.zilesinopti.ro/articole/2360/turu-traditie-medieseana [Corola-blog/BlogPost/99466_a_100758]
-
Și iar adorm, și iar mi-e dat un vis/ Că biata cifră doi s-a sinucis.// Și de atâta viscol vestitor/ Nu ochii mei, ci ochii tăi mă dor,/ Că tineri am intrat, și cu ce rost/ Și ce bătrâni ieșim din tot ce-a fost.// (...)// Dar nu pentru a-ți spune că e rău/ Am dat cu bulgări mari în geamul tău,/ Ci ca să știi, în viscolul câinesc,/ Că plec, și mor, și plâng, și te iubesc.”... „Ce dacă
DOR DE ALBASTRU..., ARTICOL DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 921 din 09 iulie 2013 by http://confluente.ro/Dor_de_albastru_articol_de_al_florin_tene_1373346261.html [Corola-blog/BlogPost/343511_a_344840]
-
de veșminte. Bănui că este Toamna, după trena de frunze ce-i împodobea veșmântul. Pentru că a început să plouă iar vântul să bată din ce în ce mai tare, Alexiei i se făcu pielea ca de găină și se adăposti în scorbura călduroasă a bătrânului arbore. - Doamne, ce frig e! exclamă fetița supărată. De ce ești așa de furioasă?! E frig, ai alungat păsările și ai scuturat frunzele copacilor. -Eu ador frigul și zilele mohorâte, nu-mi place căldura! îi răspunse zâna. Chiar de mai apare
VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Vis_de_iarna_floarea_carbune_1355384516.html [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
-
inima Bisericii baptiste „Betel” din Salonta, Duminică, 24 mai 2015, cinci salontani L-au mărturisit pe Domnul Isus Hristos ca Dumnezeu - Mântuitor și Mijlocitor în fața Tatălui Ceresc. Harul Duhului Sfânt i-a îmbrăcat pe înțelepții Iov și Valeria de la Centrul de bătrâni al Asociației „Smiles” din Salonta, pe tânăra, statornica și dedicata Diana, și pe exemplarii soți Melinda și Attila în puterea vindecătoare a Cuvântului Sfintei Scripturi, prin care cugetele lor au făcut Legământul cel Nou și Sfânt de credință veșnică, de
NOUL LEGĂMÂNT MĂRTURISIT DE CINCI CUGETE CURATE de SORIN PETRACHE în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 by http://confluente.ro/sorin_petrache_1432469769.html [Corola-blog/BlogPost/367597_a_368926]
-
de ras pe toata fața (uneori mă moscolea și pe mine: cât de deosebit mi se părea mirosul acela, parcă venea din alte lumi)... cu gesturi calculate trece lama pe toata fața... întotdeauna am fost fascinat de felul în care bătrânul se bărbierea! era una dintre bucuriile copilăriei să-l văd cum se bărbierește... senin, atent, revărsându-și înțelepciunea-i caracteristică... privirea aceea lucitoare! în câțiva ani deja știam să citesc... bărbieritul bătrânului continua să mă fascineze... de fiecare dată lăsam
BACIYELMICĂ... de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 by http://confluente.ro/ioan_adrian_trifan_1426161240.html [Corola-blog/BlogPost/365646_a_366975]
-
întotdeauna am fost fascinat de felul în care bătrânul se bărbierea! era una dintre bucuriile copilăriei să-l văd cum se bărbierește... senin, atent, revărsându-și înțelepciunea-i caracteristică... privirea aceea lucitoare! în câțiva ani deja știam să citesc... bărbieritul bătrânului continua să mă fascineze... de fiecare dată lăsam cartea de povești și mă pierdeam în gesturile sale și în privirea din oglindă... albeața spumei de ras dispărea lăsând un chip limpede, lucitor... apoi mă întorceam la cărțile mele, la povești
BACIYELMICĂ... de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 by http://confluente.ro/ioan_adrian_trifan_1426161240.html [Corola-blog/BlogPost/365646_a_366975]
-
de povești și mă pierdeam în gesturile sale și în privirea din oglindă... albeața spumei de ras dispărea lăsând un chip limpede, lucitor... apoi mă întorceam la cărțile mele, la povești, la lumea aceea imaginară... țin minte că uneori, seara, bătrânul îmi povestea din tinerețile sale sau îmi înșira geografia lumii atât de pe-ndelete ca și cum ar fi călătorit în toată lumea... cât har!!! și reveneam la cărțile mele de povești... la prinți și cavaleri cu coifuri... mai toata ziua era o joacă
BACIYELMICĂ... de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 by http://confluente.ro/ioan_adrian_trifan_1426161240.html [Corola-blog/BlogPost/365646_a_366975]
-
călătorit în toată lumea... cât har!!! și reveneam la cărțile mele de povești... la prinți și cavaleri cu coifuri... mai toata ziua era o joacă... iar când poveștile deveneau realitate îi furam bătrânei oalele și sitele ca să-mi fac coifuri... uneori, bătrânul îmi făcea fie arcuri de răchită, fie coifuri din foi de ziar... ce timpuri neprihănite... ... baciyelmo... mai târziu, m-am trezit jucând pe diverse scene ale lumii, ca actor amator... astfel, m-am confruntat cu cea mai baciyelmică situație dintre
BACIYELMICĂ... de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 by http://confluente.ro/ioan_adrian_trifan_1426161240.html [Corola-blog/BlogPost/365646_a_366975]
-
am confruntat cu cea mai baciyelmică situație dintre toate: jucându-l pe Quijote... cât de bine m-am înțeles cu Quijote! cu nebunia și copilăria lui pe care le simțeam până în ultimele capilare: erau aceleași senzații plăcute ca în curtea bătrânilor sau a vecinilor când ne lăsam furați de poveștile citite, călărind Rosinante și purtând tot felul de coifuri... iar finalul piesei era un gest calculat, simplu, de a înmuia pămătuful în ligheanul de aluminiu, de a îmbălsăma barba cu spuma
BACIYELMICĂ... de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 by http://confluente.ro/ioan_adrian_trifan_1426161240.html [Corola-blog/BlogPost/365646_a_366975]
-
și apoi de a trece lama de-a lungul, de-a latul și în răspăr pentru a lăsa acel chip limpede, senin... la urmă rămânea privirea: tandră și plină de înțelepciune... apoi reflectoarele se stingeau încet, așa cum prosopul ștergea chipul bătrânului... privirea era aceeași... curios e că niciodată nu l-am jucat pe Quijote cu coif... cât de baciyelmic e totul... și cât de simplu e de înțeles Quijote! tot ce trebuie să știi e ce-i acela un baciyelmo, adică
BACIYELMICĂ... de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 by http://confluente.ro/ioan_adrian_trifan_1426161240.html [Corola-blog/BlogPost/365646_a_366975]
-
fi putut să descrie de unde știa aceste lucruri ? În ciuda faptului că nu dormise toată noaptea, Safiye poruncise să nu fie deranjat ă. Nu avea nevoie nici de cafea, nici de odihnă, duăa o viață de veghe lângă patul stăpânului ei, bătrânul sultan Murad, se obișnuise de mult să reziste fără ele. Acum nu avea nevoie decât de tăcere și de un spațiu în care să se gândească. Fusese o vreme, atunci când Safiye venise prima dată în Casa Fericirii, când tăcerea de
Katie Hickman: Poarta coliviei. Recenzie, de Mirela Teodorescu by http://revistaderecenzii.ro/katie-hickman-poarta-coliviei-recenzie-de-mirela-teodorescu/ [Corola-blog/BlogPost/339294_a_340623]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > ÎN SATUL PE CARE-L MAI STRIG Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1871 din 14 februarie 2016 Toate Articolele Autorului În satul pe care-l mai strig bătrânii cu grabă se sting, ne lasă amuțiți, fără cuvinte și merg obosiți să sfărâme bulgării grei din morminte. În satul pe care-l mai strig mereu se închide o poartă, deschisă era altădată, azi, lacăte dorm înghețate în frig. În
ÎN SATUL PE CARE-L MAI STRIG de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 by http://confluente.ro/cristina_cretu_1455428744.html [Corola-blog/BlogPost/373634_a_374963]
-
ne lasă amuțiți, fără cuvinte și merg obosiți să sfărâme bulgării grei din morminte. În satul pe care-l mai strig mereu se închide o poartă, deschisă era altădată, azi, lacăte dorm înghețate în frig. În liniște ni se sting bătrânii, fără să-i simțim și pe ascuns ei pleacă, îi mai zărim sub a cerului pleoapă, mai tineri ca noi, cuminți ne așteaptă. Referință Bibliografică: În satul pe care-l mai strig / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ÎN SATUL PE CARE-L MAI STRIG de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 by http://confluente.ro/cristina_cretu_1455428744.html [Corola-blog/BlogPost/373634_a_374963]
-
1992) Chiar despărțite fiind Principatele Române, marii Voievozi au întreprins acțiuni comune pentru consființirea drepturilor social-naționale și inițieri în vederea unității național-politice, menținându-se concomitent și aproape identic organizarea politică și administrativă, ca în vremurile de glorie ale lui Mircea cel Bătrân, Alexandru cel Bun, Vlad Țepeș, Ștefan cel Mare, Neagoe Basarab, Radu cel Mare, Radu de la Afumați, Mihai Viteazul, Petru Rareș, Matei Basarab, Vasile Lupu, Constantin Brâncoveanu, Grigore Ghica, Domnul Tudor, care și el viza un gând și un glas cu
UNIREA PRINCIPATELOR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1422200497.html [Corola-blog/BlogPost/377012_a_378341]
-
românilor ardeleni de la Albă Iulia din data de 1 DECEMBRIE 1918, cănd VASILE GOLDIȘ a citit Proclamația Unirii ARDEALULUI de bună voie pentru totdeauna cu ȚARA MAMA - ROMÂNIA. În aceste locuri sfinte am copilărit și cum le-am auzit de la bătrânii satului, cu litere de foc le port și azi în inima și-n sufletul meu... Fie-le amintirea lor luminoasă neștearsa în conștiința românilor! Tinerele generații să afle și să nu uite! Prin Șimand pe drum de care, De Pătimi
1919 de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 by http://confluente.ro/raul_constantinescu_1430525304.html [Corola-blog/BlogPost/371350_a_372679]
-
pe iarba grasă, răcoarea ierbii mă înfioară plăcut, simt sângele cum începe să circule prin vene. Încet revin la viață, îmi amintesc că sunt pe munte, mai am puțin până la cabană, nu mă grăbesc să plec, e bine la umbra bătrânului prieten, stejarul. Mulți oameni vor fi găsit adăpost și răcoare de-a lungul timpului, la umbra acestor făloși arbori, sunt bătrâni, coaja este brăzdată de șanțuri adânci, mușchiul mare, crescut pe partea de nord, ne arată că stejarul meu, nu
EXCURSIE LA MUNTE de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1467636240.html [Corola-blog/BlogPost/370564_a_371893]
-
amintesc că sunt pe munte, mai am puțin până la cabană, nu mă grăbesc să plec, e bine la umbra bătrânului prieten, stejarul. Mulți oameni vor fi găsit adăpost și răcoare de-a lungul timpului, la umbra acestor făloși arbori, sunt bătrâni, coaja este brăzdată de șanțuri adânci, mușchiul mare, crescut pe partea de nord, ne arată că stejarul meu, nu este chiar la prima tinerețe. Simt pleoapele din ce în ce mai grele, somnul vine pe furiș, mă cuprinde fără veste, ațipesc cu gândul la
EXCURSIE LA MUNTE de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1467636240.html [Corola-blog/BlogPost/370564_a_371893]