707 matches
-
de dragoste se convinsese de la Început că nu are pentru el. Părinții lui nu mai trăiau, avea numai două surori În sat care erau femei serioase la casa bărbaților lor. A muncit mai departe și a cumpărat o casă veche bătrânească ce avea un lot mare de pământ și acolo și-a construit cu mâna lui un mic paradis. Aproape că nu era floare mai deosebită care să nu se găsească și În grădina lui. Toate zarzavaturile creșteau aliniate frumos În
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
toate bunătățile culinare respectând tradițiile din zonă. Nu am să uit niciodată sărbătorile de Anul Nou și de Paști cu obiceiurile satului. În clasa a IV-a ne-am mutat la Iași, am locuit pe strada Roșcani, într-o casă bătrânescă cumpărată de părinți. În apropiere de stradă Hotin, era o școală, unde mi-am continuat studiile și am inceput sa invat românește, desi îmi era foarte greu. În vecinătate erau alte două străduțe Lazăr Guttemberg și C.A. Rosetti unde
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
toate bunătățile culinare respectând tradițiile din zonă. Nu am să uit niciodată sărbătorile de Anul Nou și de Paști cu obiceiurile satului. În clasa a IV-a ne-am mutat la Iași, am locuit pe strada Roșcani, într-o casă bătrânescă cumpărată de părinți. În apropiere de stradă Hotin, era o școală, unde mi-am continuat studiile și am inceput sa invat românește, desi îmi era foarte greu. În vecinătate erau alte două străduțe Lazăr Guttemberg și C.A. Rosetti unde
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
Getei și al lui Ștefan Sonia Mihail, 20 de ani fiica Getei și a lui Ștefan Un editor Maricica I Livingul mare și cam neglijent al unei case modeste, cu curte, probabil într-un oraș mic de provincie. E locuința bătrînească a familiei Văleanu unde locuiesc acum cu ginerele și nepoții lor. Uși dau spre curte, spre alte încăperi. Ilie, bunicul, pare că citește ziarul. Cocuța, bunica, tricotează. Sună telefonul. Nu înțelegem de ce Bunicul și Bunica nu răspund. De fapt Bunicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
a avea vreo reținere în acest sens. Un alt chip al luării numelui lui Dumnezeu în deșert este cel al purtării necuviincioase în Sfânta Biserică. Spune o vorbă din bătrâni că “omul prost e prost și când doarme”. Înțelepciunea tipic bătrânească de demult a vrut, astfel, să certifice un adevăr indubitabil potrivit căruia așa cum suntem, tot așa ne și comportăm, oriunde și oricând, indiferent de împrejurări. Sfânta Biserică este un loc sobornicesc, al tuturor celor care împărtășesc aceeași credință și respectă
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
de proprietate este acerbă. Intre primărie și foștii cooperatori,între frați și surori,între copii și părinți,între rude de toate gradele." Nu ne lasă Cartea !",spun ei. Cei de la orașe sunt amenințați cu bătaia,dacă vor călca pe la casa bătrânească și pe pămîntul strămoșesc. „Trei prăjini primi-n total, De la fratele cel mare; O prăjină sus,pe deal, Și-alte două pe spinare”.(I.Toderașcu). Certurile sunt interminabile.Mai ales pentru cheltuielile de înmormântare,pentru locurile de casă,pentru reparațiile
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
La gât, cămașa are niște încrețituri care se numesc chelea găinii. Ornamentele erau cusute cu lânică, arnici, mătase, fir metalic, fluturi și mărgele. La gât și la mâneci era aplicată o broderie realizată în diverse tehnici: ajurul în cruciulițe, punctul bătrânesc, butucește, pe dos, punturește, în cheițe. Nu lipseau găurelele. Cromatica era diversă: nuanțe de roșu, galben, negru, vișiniu, albastru, verde. Toate acestea dădeau strălucire și frumusețe cămeșii. O altă componentă a costumului femeiesc, folosită atât la muncă, cât și sărbătoarea
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
doare pe vreun scriitor de azi (ca pe alții din trecut) că un confrate înjură pe hîrtie și în lume? Nu, și nu! Ni s-au golănit ochii, ni s-a birjărit limba". Desigur "foarte importantă" în această privire cochet "bătrînească" e disocierea dintre "cinstea sufletească" și "cinstea cu acte". Dacă ultima e în vogă, cum să ne îndoim că prima e unica adevărată? "Cel cinstit sufletește are legea morală în el, care ține loc de coduri și regulamente. Cinstitul cu
Un conservator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8754_a_10079]
-
a creației eminesciene"). în editoriale vine vorba adesea de Caragiale, Slavici, T. Maiorescu și, o dată, autorul ține să reamintească radioascultătorilor debuturile marilor scriitori intrate în legendă: Poeziile populare ale Românilor culese de V. Alecsandri. Titlul exact Poezii poporale, Balade, Cântece bătrânești, adunate și îndreptate... (1852), Poeziile lui Eminescu (1883), Poeziile lui Octavian Goga (1905), Plumb de G. Bacovia (1916), Cuvinte potrivite de Tudor Arghezi (1927), Joc secund de Ion Barbu (1930), Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare de V. Voiculescu (1964
Tradiția unei reviste vorbite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8820_a_10145]
-
furat de tonalitatea "serioasă", sentimenta-lizantă ori meditativă a paradigmei pe care o continuă cu nota simpatetică proprie. Exemplu: Odaia bunicului, prilej de incursiune în lirica lui Ion Pillat: "Pe Argeș în sus nimic nu s-a clintit și iată/ Casa bătrînească în care-a stat bunicul,/ Casa amintirii, pridvor, cu tot tipicul,/ Să intru în odaie, e ușa descuiată.// Văd ordine în toate, custodele, vecinul/ S-a întrecut pe sine, e totul ca-n trecut,/ Văd pînă și ulciorul din care
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
îi momea adeseori cu țuică. Devenit matur și irosit în industria semipublicitară negocierilor pentru uși dotate cu detectoare de tot felul, decide să-și lămurească trecutul tulbure: o despărțire neanunțată (neprovocată de fapt) și un ritual de arhivar al smintelilor bătrânești. Trece prin chinurile cozilor de la graniță, prin mirosul de usturoi al unui preot de țară, autostopist nițel cam doctrinar, dă peste o tragedie familială (scena descarcerării celor doi viitori soți, cu rochii de mireasă și costume elegante șfâșiate, e cât
Un final românesc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9115_a_10440]
-
se făcea înzestrarea erau destul de stricte și de clare. Astfel, un părinte își împărțea averea în părți egale (corespunzătoare numărului de copii + 1), își înzestra fiecare copil, iar el rămânea cu o parte egală cu a acestora și cu casa bătrânească. Aceasta din urmă deținea un rol important în cadrul sistemului de distribuție a proprietății. Casa bătrânească devenea proprietatea acelui copil care rămânea în familie pentru a avea grijă de părinți (Costa-Foru și Stahl, 1932). Unul dintre criteriile care stăteau la baza
Reguli şi mecanisme de exploatare a sistemelor de resurse comune în satele din Vrancea. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
în părți egale (corespunzătoare numărului de copii + 1), își înzestra fiecare copil, iar el rămânea cu o parte egală cu a acestora și cu casa bătrânească. Aceasta din urmă deținea un rol important în cadrul sistemului de distribuție a proprietății. Casa bătrânească devenea proprietatea acelui copil care rămânea în familie pentru a avea grijă de părinți (Costa-Foru și Stahl, 1932). Unul dintre criteriile care stăteau la baza înzestrării era munca depusă pe proprietatea familiei. Apartenența obșteanului la comunitate era o condiție fundamentală
Reguli şi mecanisme de exploatare a sistemelor de resurse comune în satele din Vrancea. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
despre care am mai vorbit (România literară, 27, 2003), e provocare (traducerea lui challenge, cu o modificare destul de marcată a sensului). Ideologia pe care o presupune, formulabilă în termeni noi - că nu există probleme, ci doar rezolvări - sau ai înțelepciunii bătrînești (orice dificultate e o ocazie de a-ți forma caracterul, nu e bine să te temi de încercările vieții etc.) e corectă și utilă în esență, dar devine iritantă în momentul în care ajunge să fie obligatorie, suprimînd libertatea și
"Limbaj corporatist" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8169_a_9494]
-
mângâietor... Domnița Dana! DANA (intră, la fel ca Ana) PRICINĂ (tot mohorât): Hm... da... Treci lângă soră-ta. (Dana trece) LINGUȘITORUL: Fiica cea mică a Măriei Sale, cu părul bălai ca lumina primăverii, mlădie ca trestia în vânt, înțeleaptă ca zicerea bătrânească... Domnița Liana! LIANA (intră, la fel ca celelalte) PRICINĂ (tot mohorât): Mda... treci și tu... (arată spre celelalte două. Liana trece) Mda... Trei fete, trei belele... Unde mi-ați umblat? Iaca, de supărat ce-s, m-am așezat pe jâlțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
care acoperea vechiul pod. Din acest punct de vedere, polata poate fi interpretată și ca un muzeu al vechii case. Pentru că acolo se mai află și țigle marca „Leu“ fabricate în anii ’30, perioada în care a fost construită casa bătrânească. Mai găsim și cărămizi foarte vechi și sfărâmicioase care nu mai pot fi folosite decât eventual în tratamente medicale obscurantiste pentru a remedia durerile de burtă. Polata poate fi interpretată ca un spațiu de trecere. Nimic nu se aruncă pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
au făcut casa cea nouă, tatăl său le-a spus: : Facem o casă să intre soarele în ea de cum răsare până apune", și așa au făcut-o. Închide ochii și o vede pe bunica pe lespedea de piatră din fața casei bătrânești, stând cu mâinile în poală, cu ochii uscați, un sicriu alb, ea despletită, fără ochi, îmbrăcată în rochie de mireasă, din coșciug se preling picuri de sânge ... bunica murmurând: "draga mamii, draga mamii". Cineva bate vârtos în ușă, poate doar
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
tot o dosești? - E țuică, țuică de-a noastră, de la primarul din Vutcani, dar dacă vrei... - Hai să lăsăm deoparte toate importurile și să gustăm câteva pahare din rodul autohton! Să știi un lucru, e mult mai sănătoasă țuica noastră bătrânească. Are o dulceață împrumutată din seva acestui pământ și e lipsită de chimicale. Și mai are o calitate : numai după câteva pahare, te ia cu călduri de la călcâi și te face să-ți amintești toți strămoșii până la a opta spiță
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
generație în generație. După întoarcerea tatei din pușcărie și recăsătorirea cu mama care l-a așteptat patru ani cu statornica răbdare a Penelopei, am stat împreună și cu tanti Jeni care l-a ajutat financiar să reconstruiască din temelii casa bătrânească și să-i adauge un etaj. În timpul liceului, când pentru o palmă dată unei eleve ciufute, profesorul de franceză Mitică Axentoi s-a transferat disciplinar la Liceul Dragoș Vodă din Câmpulung îde fapt, era o avansare), postul a rămas vacant
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
pe bună dreptate numele de Perlă a Bucovinei. Imediat ce a avut un serviciu bine plătit, strângând și banii rezultați din vânzarea câtorva hectare de fânaț și pășune, moștenite de la bunica, vărului drept Vladimir Faraon, ne-am apucat de reconstrucția casei bătrânești neîncăpătoare, căci eu și Dorina crescuserăm, iar mătușa Jeni își dorea două camere separate la etaj. Lucrările au durat aproape doi ani, care au coincis cu primii mei ani de liceu, perioadă destul de austeră din punct de vedere financiar, fapt
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
șio onorează cu cinste și aplomb.O să vedeți, ceva mai la vale, o mostră. O mostră, care, sunt sigur, o să vă smulgă un profund admirativ: O, ho! Așa, da! După ce și crease prin Pomârla faima de renumit modernizator de case bătrânești, se apucase de stricat câte ceva, de adăugat câte altceva, și, tot așa, fațada casei lui celei mari căpăta o înfățișare cu totul nouă. Fără contribuția altcuiva, ci, numai și numai, cu eforturi și forțe proprii. Prin comuna sa natală, Pomârla
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
tocmai la marginea dantelată de spumă si valuri, a mării celei mari. Neavând cine să-i scoată din rătăcire, pe acei străini, a fost trimis, de către bunic, să-i descurce el, copil, încă, păzitor de capre și oi, la casa bătrânească. Sa descurcat bine. Când a fost o altă rătăcire de vizitatori ai acelor părți din țară, tot el a fost găsit, sa-i descurce. și i-a descurcat, și pe aceia, bine. Apoi, binele acela a devenit o obișnuință, ori de câte ori
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
a ordonat, Olgăi: de mâine, pleci la mamă-ta! Dacă ea te primește, bine; dacă nu pentru mine, e tot bine. S-a dus, în ziua ce a urmat, la mama. Asta, suflet negru, a urlat de a răsunat căsoaia bătrânească: NU. Ieși afară! și unde să stau? Treaba ta. Olga a ieșit. Așa cum era îmbrăcată, cu haine ponosite, și cam subțiri, s-a dus la poarta cimitirului. S-a așezat pe o piatră și s-a dedicat cerșitului. Prima zi
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și partea superioară a orbitelor îl durea, iar hemoragia parcă se intensificase. Dădu drumul la televizor să vadă un meci, sfârși și a doua bere, dar tot degeaba. Durerea nu-l slăbea deloc. Zăcu așa, gemând și bibilit cu leacuri bătrânești de soție, care profitase de starea lui și mutase pe alt canal. Curând simți cum îl sfredelește din ce în ce mai tare până în baza osului frunții. Atunci nu mai rezistă și hotărî că e cazul să se ducă la urgență, aruncând cât colo
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ca o mângâiere. — Acum buzunarul de la șold. — Nu port pistol, spuse Josef. — Buzunarul de la șold, repetă Herr Kolber și Anna Întoarse căptușeala. Când văzu că și buzunarul acela era gol, Herr Kolber coborî revolverul, dar Încă mai tremura de furie bătrânească. — Faceți din apartamentul meu un bordel! spuse el. Ce ai de spus În apărarea ta, Anna? Frumos Îți mai șade! Anna, cu ochii țintuiți În podele, Își frământa mâinile subțiri. Nu știu ce m-a apucat, Herr Kolber... Dar chiar În timp ce vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]