587 matches
-
treisprezece pe aproape copiii dau năvală cotropind trotuarele pictate în buline colorate - de gume mestecate și scuipate - și-alergă țipând și săltându-și ghiozdanele pline curând pentru mulți dintre ei inutile în veacul junglei - încă invizibile - ce va urma o bătrânică-și rupe frunze verzi și proaspete de brusturi pentru un leac știut numai de ea și-aude - încă fără să-nțeleagă - uscatul foșnet - ora de nisip - ce-și scurge clipele-n clepsidră în ritm alert și hotărât la fel cum
ORA NISIPULUI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383679_a_385008]
-
decât cea natală, dar ceva peripeții implică, firește.Pentru că nici aerul nu mai este la fel, nici locurile nu mai seamănă, nici oamenii. După repartiție, mi-am luat postul în primire în Ardeal, m-am instalat în gazdă la o bătrânică și a început adaptarea. Cu limbajul, cu accentul, cu mentalitatea, cu mâncarea, cu clima, cu tot. N-a fost greu, dat fiind faptul că la noi se înțeleg oamenii din diferite colțuri ale țării, fără a recurge la limba literară
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383518_a_384847]
-
decât cea natală, dar ceva peripeții implică, firește.Pentru că nici aerul nu mai este la fel, nici locurile nu mai seamănă, nici oamenii.După repartiție, mi-am luat postul în primire în Ardeal, m-am instalat în gazdă la o bătrânică și a început adaptarea. Cu limbajul, cu accentul, cu mentalitatea, cu mâncarea, cu clima, cu tot. N-a fost greu, dat fiind faptul că la noi se înțeleg oamenii din diferite colțuri ale țării, fără a recurge la limba literară
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383518_a_384847]
-
marginea de intrare a satului Dolhești, imediat ce treceai de centrul comunei Pipirig, într-o coastă a Dealului Cotnărel, nu prea înaltă, dar plină cu fagi și stejari seculari. De cum se licărise de ziuă, chemase așa zisa moașă a satului, o bătrânică adusă de spate ca o seceră, uscățivă, de-ți ziceai că dacă nu ar avea pielea, i s-ar împrăștia oasele pe jos, după cât era de străvezie, însă pricepută la asistarea nașterilor. Adusese pe lume în viața sa o droaie
CARTE BIOGRAFICA A RENUMITEI SOLISTE DE MUZICA POPULARA MARIA LOGA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380178_a_381507]
-
sport. Cele mai captivante sunt însă - cum aminteam deja - întâlnirile cu pasagerii săi deosebiți. De pildă, cu Imelda Marcos, văduva dictatorului filipinez Ferdinand Marcos, „regina pantofilor” cum i se spunea, pentru că avea vreo trei mii de perechi; sau cu o bătrânică îmbrăcată elegant, dar purtând o pălărie de modă veche, o femeie cu fața distinsă pe care se vedea că a fost foarte frumoasă cândva, dar care tot drumul „tace ca un sfinx și privește absentă pe fereastră” și despre care
MĂRTURIA UNEI EXISTENȚE REMARCABILE [Corola-blog/BlogPost/94099_a_95391]
-
un reper pentru localnici: acolo drumul se despica în trei: spre satul vecin, spre vii, spre islazuri. Acolo era loc de taină în zilele de sărbătoare, căci veneau să se vadă și să-și povestească câte cele femeile măritate și bătrânele de pe linie, punând țara la cale, clătindu-și ochii pe rarii trecători. Acolo se ruga de sănătatea alor săi oricine venea la fântână. Toți spuneau că apa de la troiță era a mai bună apă din sat, că, bând din ea
TROIŢA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377250_a_378579]
-
spre a munci în străinătate. Paradoxul vi-l explic imediat. Cei mai mulți dintre ei vor să revină măcar la pensie și drept urmare și-au clădit în satele lor părăsite niște case arătoase,cu toate dotările, în care mai trebăluiește câte o bătrânică uitată de Dumnezeu și uneori câte un nepoțel de care are grijă până îl vor lua părinții în Spania sau în Italia unde se descurcă și ei cum pot, dar nu uită să strângă banul pentru casa din sat. E
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93253_a_94545]
-
tot mai blafard sub metamorfoza aceasta... Până la plecare mai rămăsese aproape un sfert de ceas, socotind după mersul trenului... Am condus-o pe culise până în clipa despărțirii, - n-aveam s-o mai văd niciodată, - mă gândeam, lăsam în urmă o bătrânică - bătrânică - și de undeva, totuși, cu fața ascunsă sub farduri, mi-a surâns spunându-mi: "îmi pare rău că nu-ți rămân în amintire decât o babă..." Mi-am luat rămas bun, încurcat. Nu mai era ea. Trecuseră treizeci de
Cabina de machiaj by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8556_a_9881]
-
cumpărat de la el de oamenii lui Kazimir pentru un apartament uriaș într-un bloc din piața Sofievskaia. E adevărat, din greșeală le dăduse o chestie asemănătoare, numai că era de la Audi-ul lui. Acum pot s-o gonească cu ușurință pe bătrânica lui, dar nu vă pot deconecta pe dumneavoastră... E adevărat, va trebui ca o vreme să avem grijă de el. - Și uite, încercai să aflu greutatea piesei ridi-când-o în palmă, uite, asta e libertatea mea? - Și viața, adăugă generalul. Însă
Andrei Kurkov Ultima iubire a președintelui by Antoaneta Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8084_a_9409]
-
cu cei mai longevivi oameni, rata centenarilor fiind de 30 de procente la 100.000 de oameni. De ziua sa, femeia a mărturisit secretul unei vieți lungi și sănătoase: Îmi văd de treaba mea și nu mănânc prostii". De asemenea, bătrânica a servit un castron de orez, două bucăți de carne de porc, o bucată de carne de rață și una de pui, iar apoi, ca desert, două felii de tort.
Vezi cum arată cea mai bătrână femeie din lume by Sarbu Liana () [Corola-journal/Journalistic/81198_a_82523]
-
că abia foarte puțini dintre ei sunt scriitori; singurul al cărui contur face excepție Prozatorul, bunul prieten în filigranul căruia se poate recunoaște figura lui Alexandru Vlad). Inși ai paradoxelor, admirabili deci, în primul rând, prin expresivitatea apucăturilor lor: o bătrânică care strânge în propria debara cantități imense de reziduuri; un protestatar care intră în greva foamei exact atât cât durează o mahmureală; o femeie care vrea să se asigure că, de va cădea de pe scară, va avea, cel puțin, martori
În căutarea poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2873_a_4198]
-
mine însumi, i-au stimulat și „mania de colecționar de lucruri și manuscrise ale geniilor” (un manuscris al lui Freud, o pană de scris a lui Goethe), sau de oameni care au venit în legătură cu geniile (a cultivat cu entuziasm o bătrânică, fiica doctorului Vogel, medicul personal al lui Goethe - ultima persoană din ambianța lui Goethe cu care ar fi putut sta de vorbă). Walther Rathenau i-a dat primul îndemn de a călători în afara Europei. „Nu puteți înțelege Anglia atâta timp cât nu
Culorile Europei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4327_a_5652]
-
scris împotriva războiului, contribuind, vizionar, la închegarea identității europene. Întoarcerea în Austria devastată a fost primul cutremur. Împăratul părăsea țara devenită Republică - într-o gară în care soldații și impiegații nu știau dacă să mai dea onorul, și unde o bătrânică în doliu, venită de departe să-l mai vadă o ultimă oară pe împăratul „ei”, plângea lângă trenul cu perne sfâșiate de junghere. De pe terasa conacului vechi pe care și-l cumpărase în Salzburg, Zweig putea zări Berchtesgaden. Putea să
Culorile Europei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4327_a_5652]
-
se putea citi pe chipurile lor triste, înfrigurate. Un milițian își aprinse lanterna, încercând să străbată întunericul de-a lungul șinelor, pesemne pentru a se convinge că acceleratul sosește într-adevăr... Vine, maică, l-ai zărit? încercă să afle o bătrânică, aflată lângă un sac plin și două canistre de plastic, la un pas de omul în uniformă. Nu l-am văzut încă, oleacă de răbdare, mamaie, dar fii atentă la canistre! De tren am eu grijă... La câțiva pași de
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
ele nu au cui să le lase moștenire sau să le dea cuiva care crede în ele, le aruncă într-o apă curgătoare, ca să fie de folos tuturor celor ce folosesc într-un fel sau altul acea apă. și toate bătrânele pe la care a fost soțul meu l au întrebat: Crezi ? și el răspundea: Cred . și așa am adunat câteva icoane. Dar nu pe bani. Nici una din bătrâne n-a vrut bani, ci o icoană (litografie) sfințită de la Mitropolie. și cu
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
dă, nu trebuie să ne întristăm, căci Dumnezeu vede și judecă, iar noi trebuie să ne facem în continuare datoria de om. Lumea mea Fiecare om are lumea sa, și eu am lumea mea, în care mereu o să ajut o bătrânică să ducă o sacoșă grea până acasă sau să-i duc o căldare de apă, căci și altcineva poate să facă acest lucru pentru bunica mea. În lumea mea, voi da întotdeauna ajutor unei persoane nevoiașe. Voi oferi locul meu
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
Totul. Am desprins destule fâșii din viață. Și fiecare dintre ele m-a secătuit de vlagă. Acum va fi ultima oară. Consumul de energie este prea mare, nu mai sunt în putere, Jack, după noaptea asta vei descoperi o simplă bătrânică gârbovită, pregătită sufletește pentru marea călătorie. După noaptea asta, Jack, voi avea mai mult ca oricând nevoie de tine. Jack, bunul meu prieten... Voi fi aici, doamnă. Până la final. Apoi... Da. Tablourile. Te vei îmbogăți de pe urma lor. Sau le vei
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
un titlu mare, cât mai mare, deasupra articolului. Ceva în genul ASASINUL CU CREION (lucrăm cu materialul clientului, o să mă obișnuiesc) LOVEȘTE DIN NOU. POLIȚIA ÎN DERUTĂ. TEROAREA STĂPÂNEȘTE STRĂZILE ORAȘULUI. Incitant... Curva din Babilon a fost găsită de o bătrânică, își scosese potaia la plimbare, mergea pe trotuar și a văzut-o rezemată de zid. S-a temut că femeii îi era rău - asta da, glumă! și abia după câteva minute a văzut creionul din ureche. De tot râsul... Aș
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
lucarnă, cu livadă. Mai văzuse și alte case până acolo, dar pe poarta celei de pe colină era un carton pe care scria "De vânzare". Uite ce noroc pe mine! Parcă mașina, deschise portița și intră. Îl întâmpină, în prag, o bătrânică. I se păru puțin cam amețită, căci toată zona era de pomi fructiferi, majoritatea pruni, meri și viță de vie. Ajunse repede cu bătrâna la o învoială, la un preț convenabil ce cuprindea casa, livada și ceva pământ în spatele casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
perioadă de viață pe care el n-a cunoscut-o. Cel puțin, dacă ajung până acolo. La șaizeci și nouă de ani ești încă tânăr. Din ce în ce mai tânăr. Când eram copil, bunica, la optzeci de ani, era privită ca un fenomen. Bătrânica aceea în negru, cu șalul croșetat pe umeri, părea uitată de Dumnezeu. Nici rana de la mână, care nu se cicatriza, nu putea să-i vină de hac. A murit în somn. Acum, la optzeci de ani, te bronzezi pe plaje
Pierre Charras Recviem by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/9531_a_10856]
-
fac astea și el tot mai dădea În mine. M-a dat afară din casă, mi a spus că până se Întoarce el să plec... a plecat două zile acasă, atunci. Am plecat și mi-am găsit gazdă la o bătrânică, și am stat acolo...și În timpul ăsta cât am stat despărțită de el, am cunoscut un băiat, care se purta foarte frumos cu mine și care m-a ajutat mult. Pe acest băiat l-am cunoscut la tipografia la care
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
am putut să rezist, ne-am Întâlnit și mi-a spus că Îi pare rău, că și-a dat seama că a greșit, chiar Îi părea rău. Ei și până la urmă ne-am Împăcat, dar cum: eu stăteam iarăși la bătrânică, o doamnă care, cât am stat acolo era ca și mama mea. Am uitat să menționez ceva: ca să pot Închiria un apartament, cel În care stau și acum, după un timp ne-am mutat iarăși Împreună, aveam nevoie de bani
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
traistă ceva, dar îi puțină. Până una-alta, mâncați ce este și eu trag o fugă acasă, fac mâncare și îndată-s înapoi” - o grăit bătrâna, bucuroasă. „Că bine zici, bre!” - o aprobat-o moșul. Cât ai bate din palme, bătrânica ne-o pus în față o bucată de brânză și un dărăb de mămăligă. Alături, un ulciuor cu apă. Nu ne venea să credem. Am făcut cruce și ne-am așezat lângă ștergarul cu bunătăți... „Doamne Dumnezeule! De când nu am
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
făcea mult să sufăr. Treceau zilele și eu nu mă puteam hotărî ce să fac. Într-o duminică, îmi veni un gând să merg la biserică, așa ca din senin, că doar nu mă duceam alteori. Acolo, am văzut o bătrânică, pe care tot satul o considera credincioasă și mulți chiar îi cereau sfatul în diferite situații. Îmi veni și mie în gând să-i cer un sfat pentru cazul meu. Mă ascultă cu răbdare și exclamă: - Doamne ferește! Auzi tu, să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
acest pas. Se gândea să plece pentru doi-trei ani, să câștige ceva și să se întoarcă acasă. Nu a durat mult timp pregătirea și organizarea plecării. Peste două luni, era deja aranjată la muncă în Italia. Avea grijă de o bătrânică. Nu se plângea de nimic. Se descurca bine și toți membrii familiei, în care muncea, erau mulțumiți de ea și au îndrăgit-o foarte repede. Apreciau atât hărnicia și felul ei de a face tot, cât și persoana ei, inteligența
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]