7,651 matches
-
melancolia stărilor de crepuscul. Imediat după întregirea României, Gheorghe Baba hotărăște să se întoarcă, împreună cu familia, în Banatul pe care îl părăsise cu multă vreme în urmă. După o pregătire minuțioasă, care a durat aproape trei ani, în 1921 familia Baba părăsește Craiova. Locul ales este Caransebeșul, orașul în care Gh. Baba se născuse și unde, după douăzeci de ani, avea să-și recupereze prietenii și rudele. Această plecare de la Craiova la Caransebeș nu este lipsită de importanță pentru Corneliu Baba
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
să se întoarcă, împreună cu familia, în Banatul pe care îl părăsise cu multă vreme în urmă. După o pregătire minuțioasă, care a durat aproape trei ani, în 1921 familia Baba părăsește Craiova. Locul ales este Caransebeșul, orașul în care Gh. Baba se născuse și unde, după douăzeci de ani, avea să-și recupereze prietenii și rudele. Această plecare de la Craiova la Caransebeș nu este lipsită de importanță pentru Corneliu Baba și ea își va găsi un ecou puternic în însăși configurația
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
Baba părăsește Craiova. Locul ales este Caransebeșul, orașul în care Gh. Baba se născuse și unde, după douăzeci de ani, avea să-și recupereze prietenii și rudele. Această plecare de la Craiova la Caransebeș nu este lipsită de importanță pentru Corneliu Baba și ea își va găsi un ecou puternic în însăși configurația operei sale de mai tîrziu. Migrația din Oltenia în Banat, chiar dacă acum însemna o deplasare în aceeași țară și o mișcare pe un spațiu geografic mic, era, în fond
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
artiști cu o mare forță de exprimare, precum și o mulțime de tendințe avangardiste, de spirite neliniștite și contestatare. Pe jumătate însetat de informație și de experiențe culturale autentice, pe jumătate sedus de revoltele boemei și de fervoarea căutărilor novatoare, Corneliu Baba participă, la sfîrșitul deceniului trei, la neliniștile și la gesticulațiile creatoare din jur, mai degrabă ca un observator decît ca un agent activ. Admiră necondiționat pictura lui Tonitza, Pallady, Iser și este entuziasmat de pictura lui Pătrașcu, iar acest fapt
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
îndoielnic, răspunde cîte unei comenzi de portret, fără prea multă tragere de inimă și fără prea mari pretenții. Cu toate că acum deosebirile dintre tată și fiu se adînciseră ireversibil și ei exprimau tot mai limpede aspirații, timpuri și concepții diferite, Corneliu Baba deschide prima sa expoziție împreună cu tatăl său. Și ea nu a fost una bucureșteană și nici măcar una organizată la Caransebeș, ci una mult mai modestă, cu un iz oarecum comercial, deschisă într-un oarecare pavilion din stațiunea balneară Băile Herculane
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
bucureșteană și nici măcar una organizată la Caransebeș, ci una mult mai modestă, cu un iz oarecum comercial, deschisă într-un oarecare pavilion din stațiunea balneară Băile Herculane. Această expoziție, cu tot anonimatul ei, va relansa cariera artistică a lui Corneliu Baba și îl va conecta iremediabil pe artist, prin hazard, la propriul său destin. Un vizitator întîmplător, avocatul ieșean Omer Popovici, avea să mijlocească întîlnirea tînărului pictor, proaspăt absolvent al Facultății de Litere și Filosofie din București, cu Nicolae Tonitza. Tonitza
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
Popovici, avea să mijlocească întîlnirea tînărului pictor, proaspăt absolvent al Facultății de Litere și Filosofie din București, cu Nicolae Tonitza. Tonitza îi va deveni, peste puțină vreme, profesor, sfătuitor și un prieten apropiat, în perioada adevăratei studenții a lui Corneliu Baba, cea de la Iași. Incepînd cu acest moment, anul 1934, Baba devine pictor pur și simplu și tot ceea ce a urmat mai tîrziu - profesoratul de la Iași, profesoratul de la București, onorurile oficiale și legenda publică, faima est- europeană și o exemplară carieră
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
Facultății de Litere și Filosofie din București, cu Nicolae Tonitza. Tonitza îi va deveni, peste puțină vreme, profesor, sfătuitor și un prieten apropiat, în perioada adevăratei studenții a lui Corneliu Baba, cea de la Iași. Incepînd cu acest moment, anul 1934, Baba devine pictor pur și simplu și tot ceea ce a urmat mai tîrziu - profesoratul de la Iași, profesoratul de la București, onorurile oficiale și legenda publică, faima est- europeană și o exemplară carieră de peste jumătate de veac - nu este decît consecința faptului că
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
publică, faima est- europeană și o exemplară carieră de peste jumătate de veac - nu este decît consecința faptului că, prin plecarea la Iași, boemul fascinat de clasici și-a asumat, deplin și ireversibil, condiția și conștiința de pictor. Secvența IV Dar Baba nu este prezent în veacul său doar ca pictor, ci și ca scriitor, ca infatigabil consumator de cultură și ca un spirit saturat de enorme energii și, simultan, sfîșiat de îndoieli și bîntuit de sentimentul zădărniciei. În notele de jurnal
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
spirit saturat de enorme energii și, simultan, sfîșiat de îndoieli și bîntuit de sentimentul zădărniciei. În notele de jurnal și în splendidul autoportret narativ în care artistul își urmărește propria devenire, cu încredințarea că participă la însăși lucrarea destinului, Cornelui Baba este, fără nici o îndoială, una dintre vocile cele mai grave, mai lucide și, în același timp, cutremurate de miracol din literatura noastră din ultimele decenii. El este un scriitor în cel mai adevărat înțeles al cuvîntului, cu o știință a
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
și în ce sistem de semne a fost ea realizată, artistul este tot timpul o prezență voluntară, imperativă chiar, melancolică sau, nu de puține ori, zguduită de patetism și atinsă de frigurile disperării. În loc de epilog "Vin de departe, spune Corneliu Baba, de la capătul de început al veacului, cînd Cézanne mai trăia, iar Picasso nu sfărîmase încă forma, și m-am născut ca să fiu pictor". Dar și un martor incontestabil al veacului, s-ar putea adăuga, iar filmul Un artist și secolul
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
de început al veacului, cînd Cézanne mai trăia, iar Picasso nu sfărîmase încă forma, și m-am născut ca să fiu pictor". Dar și un martor incontestabil al veacului, s-ar putea adăuga, iar filmul Un artist și secolul său - Corneliu Baba dovedește acest lucru într-un mod exemplar.
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
la față. - Huoo... ho... ho! Afurisitul! Ușurel cu tata! Lasă-l, mă, pe seama mea!, s-a repezit Costică după porcul speriat. În curte, a intrat, târându-și picioarele, Însă drept ca lumânarea, și moș Gogu, tatăl lui Gheorghe. Stătea cu baba lui, singuri, dezlipiți de sat, Într-o casă, În gura unei vâlcele, rupt parcă de lume. Acolo, crescuse și Elena. Singură, doar ea și pajiștele de pe dealuri. - Scăpă! Aoleo, scăpă! Păzea, tataie, că te mușcă arătarea!, s-a amuzat ea
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
Și, după aceea, Împărțim și banii! Dar ai răbdare... să mai strâng, să-mi fac „zestre” ! Și vedem noi! * * * - Bă, moș Gogule, lasă copiii cu ale lor! - a strigat Matei al lui Ghici. Mai bine spune drept!...Bă , dar drept, baba ce zice, mai vrea? - Bă, nene, nărod ai fost de când te știu și așa o să și mori! Sunt ei aici, că ți-aș spune eu... - Și cine te ține? Ăștia, din ziua de azi, știu mai multe decât noi! Crezi
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
pământul, - „că mâine, poimâine, al tău o să fie!” - Fugi, bă, moșule, de-aci!... Să dea Tropăneață pământul Înapoi? Păi, ăștia crapă, iar el Își pune lațul de gât! Ce dracu, bă, voi credeți? - s-a revoltat Ghici. L-a lăsat baba dezvelit și o fi răcit uncheșul! Lozăște! De când e lumea, mortul de la groapă nu se mai Întoarce! - Uite, că de data asta... A zis și, În iarnă, de Sfântul Ion, a Închis ochii! - Na, ca să vezi! Moș Gogule, poimâine e
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
în orașul X și a hotărît următoarele..." sau: "în ședința de la răsăritul soarelui, la propunerea lui Ștefan cel Mare și Sfînt (a nu se confunda cu celălalt, doar cel Sfînt), Tatăl Ceresc a trimis către România, prin punctul de contact Babele, un nou transport de slavă etc. etc.?" Evident că nu! Dar exact acest conținut se vehiculează frecvent în presă ca opinie, ca expresie a unei lecturi inițiatice căreia îi sînt supuse faptele diurne. Mutatis mutandis, în- tr-un registru similar este
Opinia și Informația by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15199_a_16524]
-
profesori au surpriza să vadă reeditată întâmplarea din satul de altădată, căci și alți colegi profesori dintre cei ce participaseră la ședința de seară veniseră, fără să știe de ce, în fața aceleiași librării. În povestirea Uriașul, într-o bună zi, copiii, babele și oamenii din sat, ba chiar primarul și popa văzuseră cum poposise pe ulițele satului un uriaș. O minune sau o părelnică înșelătoare zvoană face vâlvă într-un sat întreg. Dârdora ce se iscă la vestea ivirii uriașului, se sparge
Între real și fantastic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/13379_a_14704]
-
nu mă toarne? Sunt situații câteodată inutile, câteodată incomode, răutăcioase, dar nu trebuie să le lași să te copleșească. Dacă poți, e bine să le depășești cu zâmbetul pe buze. - Câteodată, nu ne rămân decât iluziile. Bunul dumneavoastră prieten, Corneliu Baba, spunea că preocuparea dumneavoastră este jocul cu iluziile. - Sigur că da. Fără iluzii, viața parcă ar fi mai seacă. Dar așa, iluziile însoțesc toată activitatea noastră, toate eforturile și gândurile noastre. Că se vor realiza sau nu, asta e altceva
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
Autorul a publicat, în ordine, cărți de poezie (Regula jocului, 1996), satire și parodii politice (Urmuz, 1998), poeme în proză (Veto, 1998), poeme (Tetraktys, 2000), poezie pentru copii (Opt povești adevărate/ cu ființe minunate) și un album de artă (Corneliu Baba, 2001). Acestora li s-a adăugat în anul 2003 volumul de proză scurtă Sinuciderea se amînă. Povestiri din vechiul regim. Subtitlul cărții de proză scurtă sugerează faptul că textele care o compun au fost scrise în anii ’80 (cel puțin
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
substanța propriu-zisă a volumului. „Noapte. Și toți intră în ea, pregătiți ca de sărbătoare: vajnicul economist și scriitor local Șarpe Ionuț; vînzătoarea de loz în plic a orașului; muncitoarea perfecționistă; soția respectabilă a șoferului; soldatul cel semeț și supus datoriei; baba Sofica, justițiara; Dida, rezistenta; plina de rîvnă, Evelyn. La acest ceas, orașul este o floare. Dar el trebuie să poarte un nume. Fie numele lui Slobozia.” (p. 11) Povestirile care compun „romanul mozaicat” sînt complet diferite ca tematică și chiar
Oameni din Slobozia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13544_a_14869]
-
Durăul. Unde n-am mai fost de-un veac. Păstrînd, de-atunci, icoana unei așezări picior-de-plai. Încă de bun-simț în frumusețea ei. Cu nemaipomenita frescă a echipei lui Tonitza, studenții săi întru meșteșug. Și cu istorisirea unuia din echipă, pezevenghiul Baba, punînd la cale o întîlnire de taină între colegul său, taciturnul Alupi, cu o dalbă măicuță (iertat fie-le păcatul!). Și cu masivul răcoros al Ceahlăului, atît de bătut cîndva de aceeași lume (bună) venită la Agapia și la Văratic
Peste Ilici dus-întors by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13553_a_14878]
-
să i se ridice în față niște baricade. Ele nu puteau veni, firește, dinspre Putere, pentru că n-ar fi avut nici o credibilitate. Ca dovadă, scheunăturile lui Agathon au avut efectul contrar: ele au arătat o putere... neputincioasă, văităreață ca o babă lovită de reumatisme și scleroze. Prin urmare, dacă Stolojan nu putea fi doborât din exterior, s-a încercat contracararea din interior. Și așa a ajuns Băsescu la „Realitatea TV”, beneficiind de-un tratament de lux din partea păunescului: limbi grețoase de
Popeye-marinarul ia lecții de greacă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13586_a_14911]
-
mai știe nimeni de numele lui. Acesta-i hram?... Și după ce ne-ați calicit, luându-ne moșia și închizându-ne biserica cu un zid... ba până și clopotnițele... tot din pricina voastră de ni s-au împrăștiat poporenii; nici chioară de babă nu mai dă pe la biserică Și încă una: de șaizeci de ani de când slujesc preuția, voi aveți să mă învățați tipicul, pui de năpârcă ce sunteți Ia stați oleacă să vă scot eu gărgăunii din cap... Și, apucând pravila cea
Verva la Creangă... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13818_a_15143]
-
vântul, se duce. Frumoasă, dar neîndemânatecă. Ce să te faci cu ea?... Feciorului mijlociu îi găsește una mai bătrâioară, zbanghie, ce-i drept, însă "foc de harnică." Același criteriu: neveste de corvoadă... Acu’, să-l însoare și pe ăl mic... Baba îi găsise una, dinainte. Dar, te pui cu tânăra generație?... Mezinul, băiat îndrăzneț, ia pe seama lui însurătoarea și într-o zi, vine cu una de mână: mamă, ne-am luat" Baba se scarmănă de cap, dă la deal, dă la
Romanul celor trei nurori - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13930_a_15255]
-
corvoadă... Acu’, să-l însoare și pe ăl mic... Baba îi găsise una, dinainte. Dar, te pui cu tânăra generație?... Mezinul, băiat îndrăzneț, ia pe seama lui însurătoarea și într-o zi, vine cu una de mână: mamă, ne-am luat" Baba se scarmănă de cap, dă la deal, dă la vale, da^n-are ce face." A treia noră, cea mică, nu ne este descrisă, însă caracterul ei va reieși cu vârf și îndesat ca din acțiunea oricărui bun roman. Independență
Romanul celor trei nurori - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13930_a_15255]