69 matches
-
rațiunii, ci simțurilor, provocînd frică. Nu alta este intenția lui Houellebecq. Romanul lui provoacă foarte multe senzații, se adresează În mare măsură subconștientului. Dezgustul, crede autorul, are o funcție cathartică. Ne dezgustă protagonistul - să nu-i semănăm! Ne dezgustă obscenele bacanale - să iubim! Ne dezgustă societatea În care trăim - să luptăm, deși epoca utopiei a trecut; dacă nu, ne retragem și murim. Mesajul lui Houellebecq este astfel paradoxal: dintr-un ocean pestilențial sîntem chemați la puritate. Iubirea ne-a rămas, spre deosebire de
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a pulsiunilor libidinale sexuale. Modul de manifestare este reprezentat prin dansuri cu ritmuri stereotipe, dezordonate sau sincronizate, agitație colectivă de tipul unor stări de transă generală, care imită sau chiar reproduc conduite care mimează violența. Ca exemple pot fi amintite bacanalele sau serbările dionisiace din Antichitatea clasică elenă, posesiunile demonice din Europa medievală, precum și megafestivalurile de muzică modernă (Pop, Rock etc.Ă din zilele noastre ș.a. Bucuria și starea de beatitudine, de fericire sufletească și moral spirituală are, la rândul ei
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Cina era adeseori un eveniment obscen și, cel puțin În casele nobililor, un spectacol cu trubaduri, clovni, acrobați și diverse animale domestice cutreierând prin Încăpere. Pentru uzanțele moderne, mesele medievale erau adunări zgomotoase și greu de controlat, care reaminteau de bacanalele romane. Mesenii stăteau pe bănci lungi și plate - alții se Învârteau pe margine intrând În conversații zgomotoase. Podeaua era plină de gunoi atât de la prânzul În curs, cât și de la cele dinainte. Erasmus descrie scena ca „o veche colecție de
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
eternei reîntoarceri" a zeului. Ceva mai târziu îl regăsim pe Dionisos în epoca romanică sub trasăturile bătrânului zeu italic Liber Pater, asimilat cu Bachus și cu Ceres, zeița grâului. Această mutație s-a manifestat în ceea ce s-a numit "scandalul Bacanalelor", care a izbucnit la Roma în jurul anului 186 î.Hr. Foarte asemănătoare cu Dionisiile, Bacanalele erau celebrate noaptea, în sunetele unei muzici vrăjite, într-un climat unde alternau scenele de exces și de desfrâu. Cea mai populară dintre aceste sărbători orgiastice
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
sub trasăturile bătrânului zeu italic Liber Pater, asimilat cu Bachus și cu Ceres, zeița grâului. Această mutație s-a manifestat în ceea ce s-a numit "scandalul Bacanalelor", care a izbucnit la Roma în jurul anului 186 î.Hr. Foarte asemănătoare cu Dionisiile, Bacanalele erau celebrate noaptea, în sunetele unei muzici vrăjite, într-un climat unde alternau scenele de exces și de desfrâu. Cea mai populară dintre aceste sărbători orgiastice era ținută în luna februarie și se pare că se află, potrivit tradiției, într-
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
carnavalului care precede în zilele noastre postul Paștelui. Sub influența asimilării dintre Dionisos și Osiris, cultul lui Bachus a evoluat către consacrarea vieții de după viață. De la vinul de aici, simbolismul se îndrepta către viața de dincolo. Spre deosebire de creștinismul de la începuturi, Bacanalele nu erau îndreptate împotriva ideologiei dominante. Dar reuniunile bahice, al căror caracter secret nu putea decât să neliniștească statul, provocau dezordine și, în special, fervoarea adoratorilor lui Bachus, al căror număr nu înceta să crească, se îndrepta către un zeu
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
Vibo Valentia; către 400 Î.Hr.) demonstrează că exista o anumită răspândire și o anumită continuitate a ideilor, riturilor și comunităților bahice. Nu știm când a ajuns această tradiție la Roma. Câteva indicii ne pot oferi „cărțile lui Numa” și bacanalele romane (secolul al II-lea Î.Hr.); mărturia ultimă este constituită de mormântul Caeciliei Secundina pe via Ostiensis (Roma), unde a fost găsită cea mai recentă plăcuță „orfică” de aur (secolul al III-lea d.Hr., Zuntz, 1971, pp. 333
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și al istoriei ei Încă din epoca arhaică. Apusul cetăților din Grecia Magna, ca urmare a unor conflicte interne și a unor distrugeri provocate de samniți și lucani, de puni și, nu În ultimul rând, de represiunea romană (cf. suprimarea bacanalelor, În 186 Î.Hr.) a slăbit ulterior legătura și schimbul cu Roma. În vremea lui Augustus, călătorii care ajungeau În multe centre antice au putut găsi numai „urme” al modului de viață grec. Strabon a descris Napoli ca pe un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pe larg construirea fortăreței de pe Campitoliu, după a cărei terminare cultul lui Jupiter Summanus a fost aproape uitat. Se vorbește apoi despre instituirea funcțiilor sacerdotale și despre alte construcții. Acest compendiu, care amintește În treacăt de așa-zisul scandal al bacanalelor (186 Î.Hr.), ajunge până În vremea lui Varro, când plebeii din Roma au Încercat să instaleze un cult egiptean chiar pe Campitoliu (I fr. 41). În cartea a IV-a, „Despre quindecemviri” se povestește istoria celor zece Sibylle, care sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să prezinte propriile scrisori de acreditare: ei vor trebui să Îi Înmâneze autorității copia „discursului sacru” pe care se Întemeiază riturile și să demonstreze vechimea cultului de cel puțin trei generații. Mult mai neliniștitoare și mai dramatică a fost „chestiunea” bacanalelor reprimate prin celebrul senatus consultum din 186 Î.Hr. Riturile secrete Înființate din inițiativa unui sacrificulus et vates („practicant de rituri și ghicitor”, de origine greacă, venit În Etruria: Titus Livius, XXXIX, 8-18) și atât de periculos Înclinate să se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vie și rodnicia câmpurilor. Zeul italic nu avea o mitologie proprie, așadar a fost cu ușurință asimilat lui Bachus, în timp ce zeița Libera a fost identificată cu Ceres, zeița grâului. Această permutare este pusă în evidență în așa-numitul "scandal al Bacanalelor" despre care Titus Livius relatează în detaliu în capitolul VIII, volumul XXXIX, din cartea sa Istoria Romei de la fondarea orașului până în secolul al IX-lea înainte de Hristos. Bacanalele erau petreceri nocturne unde femeile, vrăjite de entuziasmul și de delirul mistic
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
grâului. Această permutare este pusă în evidență în așa-numitul "scandal al Bacanalelor" despre care Titus Livius relatează în detaliu în capitolul VIII, volumul XXXIX, din cartea sa Istoria Romei de la fondarea orașului până în secolul al IX-lea înainte de Hristos. Bacanalele erau petreceri nocturne unde femeile, vrăjite de entuziasmul și de delirul mistic, se dedau la desfrâu și la dezmățuri sexuale, orgii care, evident, au stârnit imaginația artiștilor (în special a grecilor Euripide în tragedia sa Bacantele și sculptorul Scopas care
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
tânăr roman Æbutius și a amantei acestuia, Hispala, consulul Postumius a convocat o reuniune extraordinară a Senatului în anul 186 înainte de Hristos. În urma ședinței, un decret al senatului (De Bacchanalibus) a interzis atât în Roma cât și în Italia, celebrarea Bacanalelor "ca atentând la siguranța statului și contravenind principiilor morale și religioase". Textul senatorial, care a fost regăsit în Calabria gravat pe o masă din bronz, prevedea în egală măsură că "niciun bărbat nu avea voie să intre la bacante". Ordinul
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
masă din bronz, prevedea în egală măsură că "niciun bărbat nu avea voie să intre la bacante". Ordinul roman i-a afectat extrem de mult pe "complotiști" (se pare că represiunea a făcut mai multe mii de victime). Cu toate acestea, bacanalele vor renaște în epoca Imperiului sub numele de Liberalia. Rămâne totuși adevărat că Bacanalele, de altfel ca și orgiile, au fost mult timp desconsiderate, deși acești doi termeni desemnau până atunci ceremonii religioase licite. Băutura zeilor va inspira în mare
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
intre la bacante". Ordinul roman i-a afectat extrem de mult pe "complotiști" (se pare că represiunea a făcut mai multe mii de victime). Cu toate acestea, bacanalele vor renaște în epoca Imperiului sub numele de Liberalia. Rămâne totuși adevărat că Bacanalele, de altfel ca și orgiile, au fost mult timp desconsiderate, deși acești doi termeni desemnau până atunci ceremonii religioase licite. Băutura zeilor va inspira în mare măsură arta funerară a creștinilor. Scenele dionisiace în care zeul păgân este înlocuit de
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
decembrie) sunt astfel invocați de către viticultori. Cei mai importanți dintre sfinții protectori ai viilor în Franța sunt Sfinții Vincențiu, sfântul Martin și ... "sfântul" Bachus care este sărbătorit în duminica următoare zilei de 7 octombrie (ziua sfântului Sergiu)32, adică în timpul bacanalelor de toamnă. III. "Sfântul Bachus"33 "Sfântul Bachus a venit de dincolo de mare. Acesta-i adevărul scris în istorie" După cum povestește această istorioară populară în versuri din secolul al XIV-lea numită "Martiriul Sfântului Bachus", legenda "sfântului păgân" a luat
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
asemeni spiridușului din lampa fermecată, spre a nu-i fi deranjat somnul. Serbările în cinstea zeului Dionisos, Dionisiile, se organizau iarna, din decembrie până în martie, în inima Greciei, în provincia Atica. La romani, aceste sărbători erau cunoscute sub numele de Bacanale. Închinate zeului Bachus, zeul vinului, ele aveau loc noaptea pe fondul unui zgomot asurzitor, într-o atmosferă de beție și orgie, cu jocuri și dansuri amețitoare. De cele mai multe ori, aceste manifestări nocturne erau organizate în luna februarie. Se consideră că
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Partizanii lui i se roagă ca vinul nou să fie cel puțin la fel de bun și proaspăt ca cel din roada anului care a trecut, iar tradiția serbării lui să dăinuie mereu."53 III. Sărbătorile culesului viilor și carnavalurile viticole Dionisiile, Bacanalele, Lupercaliile, Saturnaliile, aceste sărbători simbol al reînnoirii dar totodată și prilej al răsturnării perceptelor morale curente, care invadau străzile orașelor antice cu freamătul sarabandelor nebunești și obscene, reprezentau deja încălcări legale și periodice ale ordinii stabilite. Carnavalul este, de asemeni
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
cu referire la timpul culesului, al recoltatului. (n.trad.) 14 Ceres, Liber și Libera aveau un templu pe muntele Aventin aproape de Tibru (și în apropierea lemnului sacru al Stimulei, nimfă care trecea pentru a "agita" femeile), unde se desfășurau și Bacanalele. 15 Unii autori văd totuși originea istorică a navei emblematice în sigiliul folosit din secolul al XIII-lea de către "negustorii apei" din Paris, descendenți ai navigatorilor din Luteția. 16 Inițiere vine de la cuvântul initium, ceea ce înseamnă în latină "începutul". A
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]