76 matches
-
Codreanu cu al său Complex Bacovia (2002), un opus impunător prin obiective, proporțiile investigației, dar în primul rând prin rezultatele atât de convingătoare la toate nivelurile: caracteristicile imaginarului poetic, cronotopul acestui univers aflat sub semnul negativului stilistic, dubla descendență a bacovianismului (Eminescu și simbolismul), reprezentanții acestuia în timp și spațiu. Totul este făcut cu o suverană stăpânire a unui imens material, investigat fără crispări și complexe (inutile), cu delimitări, nuanțări și preluări critice, autorul fiind permanent interesat de a controla și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
părți care se susțin reciproc, fără șansa reală de a minimaliza sau ignora un capitol sau altul: cap. I Introducere: la judecata criticii sau "complexul Cenușăresei"; cap. II Narcisul bacovian; cap. III "Complexul Bacovia"; cap. IV Negativul stilistic; cap. V Bacovianismul, care propune o radiografie completă și complexă asupra vieții și operei poetului, proză de idei de cea mai bună calitate realizată cu probitate, dar uneori cu un surplus de pasiune și orgoliu. Vreau să spun că e relativ ușor de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
alte cuvinte, mereu este de descoperit ceva esențial, datorită metodei folosite și ochiului sagace al celui care cercetează straturile de profunzime ale unei opere ce mai are destule lucruri de "ascuns" și de "arătat". Pentru a putea ajunge la esența bacovianismului, Theodor Codreanu explică de ce "eticheta simbolistă" a împiedicat pentru mult timp o receptare corectă a autorului băcăuan, după un excurs necesar în critica interbelică. Găsește totuși loc și timp să vadă în Bacovia "ipostaza literară și morală a Cenușăresei", dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de program și nu un semn al declinului valoric, cum s-a crezut mult timp. În schimb, repetițiile bacoviene, remarcate de mai toți comentatorii, au "radicalitatea negativului stilistic". Cu toată motivația și prudența, pe care le afișează la început, capitolul Bacovianismul reprezintă o sinteză echilibrată despre modul în care se particularizează arhetipul de repliere la nivel național și european; cu observația că doar poetul din Bacău întrupează acest arhetip "în toată puritatea sa". Discutând despre prebacovieni, reia exemplele și aprecierile lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o părticică din arhetipul bacovian se ascunde în fiecare din noi, dovadă a universalismului său" (pag. 435). În caz contrar, întâlnirea dintre poet și cititori ar fi ratată. Dar cea mai spectaculoasă demonstrație (la acest capitol) este aceea legată de "bacovianismul originar" al lui Titu Maiorescu. Dacă Poetul venea direct din condiția de Cenușăreasă, asumându-și umilința acesteia ca mască pentru cei din jur, viitorul "spiritus rector" venea din poziția de Prințesă, asumându-și masca de aristocrat. Eroii lui Caragiale din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
născut capodopere atât la noi, cât și pe alte meridiane. Dintre contemporani, Th. Codreanu discută succint pe Constantin Virgil Gheorghiu (1916-1992) și Horia Stamatu (1912-1989), ca o dovadă că exilul a produs "cea mai tulburătoare și mai puternică ipostază a bacovianismului"; dintre cei care și-au desfășurat activitatea în interiorul granițelor naționale, preferă pe moldoveni: Ovidiu Genaru, Sergiu Adam, Cezar Ivănescu sau Ion Tudor Iovan, nu numai pentru valoarea intrinsecă a poeziei lor, nu numai pentru faptul că ilustrează atât de variat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dintre cei care și-au desfășurat activitatea în interiorul granițelor naționale, preferă pe moldoveni: Ovidiu Genaru, Sergiu Adam, Cezar Ivănescu sau Ion Tudor Iovan, nu numai pentru valoarea intrinsecă a poeziei lor, nu numai pentru faptul că ilustrează atât de variat bacovianismul la cele mai rafinate cote, dar și pentru că sunt, în ultimul timp, ostentativ și nemeritat ignorați de către "instanțele" bucureștene. Nici de data aceasta, vasluianul Th. Codreanu nu uită să-și verse năduful pe corifeii postmodernismului românesc, care au vidat poezia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
structurat în cinci secțiuni, diferite ca orientare tematica și ca maniera de abordare: I. Introducere la judecata criticii sau "Complexul Cenușăresei" (p. 1-60); II. Narcisul bacovian (p. 60-126); 111. "Complexul Bacovia" (p. 126-241); IV. Negativul stilistic (p. 241-420) și V. Bacovianismul (p. 420-522), la care se adaugă o Bibliografie selectivă (p. 522-544), precum și o listă cu Indice de nume. După ce sintetizează studiile și opiniile critice pertinente ale antecesorilor sau exegeților contemporani emise pe marginea poeziei / operei lui George Bacovia, dl. Th.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
p. 163). Criticul intuiește o alchimie asumată superior: "Am văzut că Bacovia procedează, totuși, ca un alchimist. El încearcă să-și repudieze narcisismul, limitele eului, făcând un pas inițiatic decisiv (...). Această mișcare produsă la nivelul imaginarului constituie veritabila originalitate a bacovianismului. Având o conștiință de alchimist, Bacovia nu s-a mulțumit, însă, niciodată cu încremenirea propusă de "complexul Meduzei". De aceea el nici nu este un poet monocord, cum încă se mai crede." (op. cit., p. 211). În multitudinea de aspecte surprinse
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
structură exigentă, situare diacronică și sincronică a tezei elaborate, dezvoltare concentrică a ideii, la fiecare întoarcere asupra problematicii discutate se simte progresia înregistrată în paginile eseului. Introducere: la judecata criticii sau "Complexul Cenușăresei", Narcisul bacovian, "Complexul Bacovia", Negativul stilistic și Bacovianismul. George Bacovia este singular în istoria literaturii, afirmația se sustrage truismului prin demersul hermeneutic din paginile cărții lui Theodor Codreanu, demonstrație riguroasă a ipotezei lansată în Introducere, cu atât mai fundamentată științific, cu cât ea a plecat, se vede, dintr-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dintr-o pasiune autentică pentru lirica bacoviană. "Mai greu e de stabilit de ce este Bacovia unic și ce importanță are această unicitate pentru soarta literaturii moderne. (...) Tragismul condiției umane atinge cota unui zero absolut. Pentru cadrele cercetării de față, enigma bacovianismului trebuie căutată chiar în sintagma acelui zero absolut al pesimismului bacovian, aparent." Enigma bacovianismului... ideea suscită reacții contradictorii din partea lectorului poeziei bacoviene, prozei lui, și familiarizat cu receptarea critică a lui Bacovia: dacă poetul "Plumbului" este ușor descifrabil, nu există
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Bacovia unic și ce importanță are această unicitate pentru soarta literaturii moderne. (...) Tragismul condiției umane atinge cota unui zero absolut. Pentru cadrele cercetării de față, enigma bacovianismului trebuie căutată chiar în sintagma acelui zero absolut al pesimismului bacovian, aparent." Enigma bacovianismului... ideea suscită reacții contradictorii din partea lectorului poeziei bacoviene, prozei lui, și familiarizat cu receptarea critică a lui Bacovia: dacă poetul "Plumbului" este ușor descifrabil, nu există enigma; dacă lucrurile nu stau așa, pretenția descifrării enigmei este riscantă. Theodor Codreanu își
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu analiza tendințelor, receptării critice a lui George Bacovia. Destinul autorului a stat sub semnul diagnosticelor ismelor, de care nici astăzi nu s-a eliberat de tot: "Înțelegem că eticheta simbolistă a constituit principalul obstacol în calea veritabilei consacrări a bacovianismului. Poetul a constituit "material ilustrator" pentru disputele criticilor în marginea a ceea ce își imaginau ei că este simbolismul. S-a convenit, în cele din urmă, că simbolismul implică o acută conștiință a artificiului poetic." Faptul că lirica bacoviană răspundea ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a artificiului poetic." Faptul că lirica bacoviană răspundea ca element ilustrator ismelor, încă poate fi interpretat în cheia unora mai noi, oferă contra-argumentul cel mai clar la teza simplității, a decadentismului. Ismele noi din lirica plumbului anulează ismele vechi, iar bacovianismul le șterge pe toate, în virtutea mecanismului călinescian care descrie modul în care creația își susține cauza: "Opera critică cea mai desăvârșită și mai plină de urmări este marea creație însăși. Ea surprinde prin noutatea ei, reface concepția despre lume și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și cromatică vorbește în acest capitol Theodor Codreanu. Când spuneam că fiecare capitol este o carte în sine, era vorba și de interpretarea pe care această lucrare o reclamă, dacă ar fi spațiu tipografic, pentru fiecare capitol. Negativismul stilistic și Bacovianismul constituie partea cea mai "grea" (plumb) a demersului hermeneutic. Cartea de față susține unicitatea lui Bacovia, astfel încât noțiuni ca "prebacovieni" sau "urmașii lui Bacovia" trebuie înțelese în liniile axiomaticei aprecieri anunțate de Theodor Codreanu chiar din început. Inclusiv taxinomia bacovienilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
demersului hermeneutic. Cartea de față susține unicitatea lui Bacovia, astfel încât noțiuni ca "prebacovieni" sau "urmașii lui Bacovia" trebuie înțelese în liniile axiomaticei aprecieri anunțate de Theodor Codreanu chiar din început. Inclusiv taxinomia bacovienilor trebuie percepută ca atare. În contextul Resurecției bacovianismului, sunt analizate elemente care apropie și cele care diferențiază lirica ultimei perioade (relativ îndelungate, modernistă, în linii mari) de elementele ce definesc bacovianismul. "Din Suceava, Ion Beldeanu trece în ochii criticii drept "cel mai autentic bacovian din literatura noastră de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
anunțate de Theodor Codreanu chiar din început. Inclusiv taxinomia bacovienilor trebuie percepută ca atare. În contextul Resurecției bacovianismului, sunt analizate elemente care apropie și cele care diferențiază lirica ultimei perioade (relativ îndelungate, modernistă, în linii mari) de elementele ce definesc bacovianismul. "Din Suceava, Ion Beldeanu trece în ochii criticii drept "cel mai autentic bacovian din literatura noastră de azi" (Ioan Holban). De fapt, Ion Beldeanu este un bacovian prin recul, în maniera lui Ion Caraion, dar, desigur, ca moldovean ce este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
vers ar fi interpretabil în cheia "poeticii oglinzii" ar fi în număr prea mare. "La Bacovia, neantul se învingea pe sine însuși devenind neant pur, adică poezie în oglindă, pe când la nouăzeciști el are intacte ingredientele materiei corupte." Cu nostalgia bacovianismului șaizeciștilor, Theodor Codreanu urmărește Complexul bacovian până la consecințele cele mai noi, nu neapărat fericite. "Bucovina literară", nr. 12, decembrie 2003 Ion IACHIM "Complexul Bacovia" sau Fenomenul Codreanu El s-a afirmat ca istoric și critic literar de mare autoritate, ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
care și-a, pus o mască a Cenușăresei: "Bacovia a fost întruchiparea ideală, în variantă masculină și literară, a mitului Cenușăresei". Cititorul, alături de autor, pornește în căutarea ascunsului Bacovia. Numai că Th. Codreanu, călăuzindu-și cititorul spre complexul Bacovia și bacovianism (peste nouă mări și nouă țări), îi descoperă multe alte lucruri, mai mult sau mai puțin cunoscute; "relația aberantă" a lui Rimbaud cu Verlaine, "idiosincrasia" lui Ion Barbu față de T. Arghezi, un Baudelaire cu părul vopsit verde, măreția și tragismul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pasul. Prefață la vol. Fragmentele lui Lamparia, 2002 Teodor PRACSIU Un intelectual atipic Proteicul Theodor Codreanu, critic și istoric literar, eminescolog, eseist, publicist, editor, umorist, profesor la Liceul Teoretic "Cuza-Vodă" din Huși, doctor în litere cu teza "Complexul Bacovia" și bacovianismul (Editura Junimea, lași, 2002), pune sub ochii cititorilor ultima sa carte, în ordine cronologică, Fragmentele lui Lamparia (Fundația "Scrisul Românesc", Craiova, 2002, 199 pagini, preț neprecizat), cu o prefață a regretatului Edgar Papu. Cum eminentul cărturar a dispărut dintre noi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a oglinzii" a cărei paternitate și-o revendică, evident concepută pe temeiul unor "sugestii" inspirate, în primul rând, de Eminescu și Caragiale. "Metoda" oferă ocazia de a dezbate cu energie și, totodată, cu meticulozitate, structuri de adâncime ale eminescianismului, caragialismului, bacovianismului. Nu insist pentru că aceste însemnări nu vor să fie o cronică literară. De aceea voi lua în atenție ceea ce mi se pare a fi o "obsesie" a lui Theodor Codreanu: aceea a raportării literaturii noastre, necontenit, la caracterul eponim al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dintâi creație majoră a eminescianismului", "dar geniul acestuia (al lui Caragiale, n.m.) este atât de puternic încât devine antiteza complementară a eminescianismului". Dacă această carte, conclude autorul, a început sub semnul eminescianismului trecut în caragialism, încheierea obligatorie îl conduce spre bacovianism, unde încă mai stăruie umbra tutelară a lui Eminescu. În "cinismul" lui (de fapt, kynismos à la Diogene), Caragiale a râs și de cei care au râs la comediile lui, deși, spunea Slavici, "puțini de tot au mai rămas cei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Albu îi lipsește evlavia, „jalea mistică“. Într-adevăr, există un contrast în viziuni de un crud realism, dacă se poate vorbi de realism în poezie. Laconismul, exprimarea mereu fracturată, precum și abundența plumburiului, a negrului, au făcut să se vorbească despre bacovianismul poetei, o filiație literară pe care ea și-o asumă explicit. Într-o poezie, Florența Albu preia celebra sintagmă bacoviană a „golului istoric“, dezvoltând-o în sensul unei străvezii trimiteri la climatul epocii totalitare: Să nu faci nimic să nu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
mai recentă i-a proiectat umbre politice dezavantajoase, de al căror efect Bacovia a fost ferit (încă nu i s-a intentat un proces politic sau moral, deși s-ar putea, nu fără dezvăluiri insolite; niciodată nu e prea târziu!). Bacovianismul în poezie, semnul celei mai clare vitalități a unei tematici și a unui stil, are o întreagă, senzațională istorie, neîntreruptă din 1960 până azi. După Victor Felea, Mircea Ivănescu și Ovidiu Genaru, trei dintre cei mai notorii postbacovieni tardomoderniști, ca
Cota lui Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12562_a_13887]
-
obosite de retina indiscretă.// Scăpat de privirea străină,/ începi să trăiești/ propria-ți singurătate - aluviune incertă/ pe care aluneci, aluneci..." (Posibila identitate). Scrisului monologal îi datorăm o percepție unitară a vieții și a morții, precum în aceste notații de un bacovianism avîntat: "Toamnă, toamnă...// Moartea mi se pare/ caldă și moale,/ aș putea s-o ating./ Fumul ridică străzile/ în ceruri,/ singurătatea mă pîndește/ cu ochi deformați.// Toamnă, toamnă..." (Mereu coborîtor). în aceeași notă autumnală, solitudinea apare ca o demiurgie demisă
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]