66 matches
-
2. Testarea sensibilității la chimioterapice (mecanisme de acțiune, rezistență, antibiograma, CMI, CMB, interpretare). 3. Testarea răspunsului imun (umoral, celular, mixt) în infecții. Bacteriologie: 1. Date generale de morfologie și structura a celulei bacteriene, fiziologie bacteriană, proces infecțios, factori de patogenitate, bacteriofagi, lizotipie. 2. Diagnostic de laborator în infecțiile cu: stafilococ; streptococi (Streptococus pneumoniae, Streptococcus pyogenes); meningococ (Neisseria meningitidis); Mycobacterium tuberculosis și alte mycobacterii, Haemophilus influenzae: Bordetella pertussis; Corynebacterium diphteriae; Enterobacteriaceae (E.coli, Shigella, Salmonella, Proteus, Klebsiella, Yersinia); V. cholerae 0:1
ANEXE din 9 decembrie 2011 cuprinzând Anexele nr. 1 şi 2 la Ordinul ministrului sănătăţii şi al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi Sportului nr. 1.670/2011 / 3.106/2012 pentru completarea Ordinului ministrului sănătăţii publice şi al ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 1.141 / 1.386/2007 privind modul de efectuare a pregătirii prin rezidenţiat în specialităţile prevăzute de Nomenclatorul specialităţilor medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/266238_a_267567]
-
2. Testarea sensibilității la chimioterapice (mecanisme de acțiune, rezistență, antibiograma, CMI, CMB, interpretare). 3. Testarea răspunsului imun (umoral, celular, mixt) în infecții. Bacteriologie: 1. Date generale de morfologie și structura a celulei bacteriene, fiziologie bacteriană, proces infecțios, factori de patogenitate, bacteriofagi, lizotipie. 2. Diagnostic de laborator în infecțiile cu: stafilococ; streptococi (Streptococus pneumoniae, Streptococcus pyogenes); meningococ (Neisseria meningitidis); Mycobacterium tuberculosis și alte mycobacterii, Haemophilus influenzae: Bordetella pertussis; Corynebacterium diphteriae; Enterobacteriaceae (E.coli, Shigella, Salmonella, Proteus, Klebsiella, Yersinia); V. cholerae 0:1
ANEXE din 9 decembrie 2011 cuprinzând Anexele nr. 1 şi 2 la Ordinul ministrului sănătăţii şi al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi Sportului nr. 1.670/2011 / 3.106/2012 pentru completarea Ordinului ministrului sănătăţii publice şi al ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 1.141 / 1.386/2007 privind modul de efectuare a pregătirii prin rezidenţiat în specialităţile prevăzute de Nomenclatorul specialităţilor medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/266259_a_267588]
-
bacterian sau pentru inocularea semințelor. Transducție - încorporarea ADN-ului bacterian în particule de bacteriofage și transferul acestor particule la bacterii recipient. Transformare - absorbția de ADN pur de către o celulă. Vector - o moleculă purtătoare de ADN sau ARN, de exemplu plasmidă, bacteriofag, în care se poate insera o secvență de material genetic care trebuie să se introducă într-o nouă celulă gazdă în care va fi replicată și, în anumite cazuri, exprimată. Virulență - capacitatea de a dăuna. Capacitatea sușelor unor microorganisme de
32005D0174-ro () [Corola-website/Law/293615_a_294944]
-
întrebarea 5. 3. (b) Dacă da, vectorul este integral sau parțial prezent în organismul modificat? Da Nu Dacă nu, treceți direct la întrebarea 5. 4. Dacă răspunsul la întrebarea 3 (b) este da, precizați următoarele informații: (a) Tipul vectorului plasmidă bacteriofag virus Cosmidă transpozon altul (precizați) (b) Identitatea vectorului (c) Ansamblul de gazde ale vectorului (d) Prezența în vector a secvențelor care produc un fenotip selectabil sau identificabil Da Altele, precizați Precizați care este gena de rezistență la antibiotice inserată (e
jrc5557as2002 by Guvernul României () [Corola-website/Law/90727_a_91514]
-
stabile care reduc suficient de mult virulența. Dacă nu este neapărat să se înlăture toți factorii de virulență dintr-un organism patogen, trebuie acordată o atenție deosebită genelor care codează pentru toxine, factorilor de virulență transmiși de plasmide sau de bacteriofagi și altor agenți dăunători. Astfel de situații trebuie abordate diferit, printr-o evaluare de la caz la caz. 3. În ceea ce privește criteriul (ii) din anexa II, se indică următoarele linii directoare: (a) Vectorul/insertul nu trebuie să conțină gene care codează pentru
jrc2917as1995 by Guvernul României () [Corola-website/Law/88072_a_88859]
-
oficială de 500 coliformi fecali/100 ml. La această concentrație, scăldatul în apa râului este riscant. Reputația de lungă durată a Gangelui ca un fluviu purificator pare să aibă o bază în domeniul științei. Mai întâi de toate, fluviul poartă bacteriofagi care distrug bacteriile. Cum s-a raportat într-un program național la Radioul Public, dizenteria și holera sunt distruse, prevenind epidemii pe scară largă. Fluviul are o capacitate neobișnuită de a reține oxigen dizolvat, dar motivul pentru care are această
Gange () [Corola-website/Science/308433_a_309762]
-
bacteriile. Denumirea (ce provine de la latinul "bacteria" și grecescul φᾰγεῖν "phagein" - "a mânca", "a devora") a fost introdusă de către bacteriologul canadian Félix d'Herelle în 1917, an în care descoperă un virus care posedă astfel de caracteristici. Cultivați în laborator, bacteriofagii pot fi utilizați în tratamentul unor boli cum ar fi dizenteria, holera. În anul 1917 savantul francez F. de Herelle a descoperit virusurile ce lezează bacteriile, pe care le-a numit "bacteriofagi" sau "fagi." Forma "bacteriofagului" amintește o navă cosmică
Bacteriofag () [Corola-website/Science/323674_a_325003]
-
care posedă astfel de caracteristici. Cultivați în laborator, bacteriofagii pot fi utilizați în tratamentul unor boli cum ar fi dizenteria, holera. În anul 1917 savantul francez F. de Herelle a descoperit virusurile ce lezează bacteriile, pe care le-a numit "bacteriofagi" sau "fagi." Forma "bacteriofagului" amintește o navă cosmică și consta din cap și coadă. Capul se compune dintr-o membrană proteică și o moleculă de acid nucleic. În coadă se află un tub cav protejat de o husă din proteine
Bacteriofag () [Corola-website/Science/323674_a_325003]
-
caracteristici. Cultivați în laborator, bacteriofagii pot fi utilizați în tratamentul unor boli cum ar fi dizenteria, holera. În anul 1917 savantul francez F. de Herelle a descoperit virusurile ce lezează bacteriile, pe care le-a numit "bacteriofagi" sau "fagi." Forma "bacteriofagului" amintește o navă cosmică și consta din cap și coadă. Capul se compune dintr-o membrană proteică și o moleculă de acid nucleic. În coadă se află un tub cav protejat de o husă din proteine contractile. Placa de la capătul
Bacteriofag () [Corola-website/Science/323674_a_325003]
-
consta din cap și coadă. Capul se compune dintr-o membrană proteică și o moleculă de acid nucleic. În coadă se află un tub cav protejat de o husă din proteine contractile. Placa de la capătul tubului poartă filamente, care fixează bacteriofagul de bacterie. La contactul cu peretele bacteriei, husa se contractaă dezvelind tubul. Acesta străpunge peretele bacteriei, asigurând trecerea acidului nucleic în citoplasma bacteriei. Aici el începe să se autoreproducă, folosind nucleotidele celulei-gazdă. Din aminoacizii gazdei, în baza acidului nucleic fagal
Bacteriofag () [Corola-website/Science/323674_a_325003]
-
dezvelind tubul. Acesta străpunge peretele bacteriei, asigurând trecerea acidului nucleic în citoplasma bacteriei. Aici el începe să se autoreproducă, folosind nucleotidele celulei-gazdă. Din aminoacizii gazdei, în baza acidului nucleic fagal, se sintetizează proteinele membranei. Urmează asamblarea componentelor fagale. În urma activității bacteriofagului, celula-gazdă moare. Preparate de bacteriofagiai unor bacterii patogene se folosesc pentru profilaxia și tratarea bolilor omului și animalelor, provocate de aceste bacterii.
Bacteriofag () [Corola-website/Science/323674_a_325003]
-
Creta, Montreal, Valencia, Madrid, Istanbul. În 1951 și-a terminat studiile de biologie și în 1954 și-a susținut doctoratul în biologie la Sorbona consacrat lizogeniei bacteriene (adică starea unei bacterii având integrat în genom materialul genetic al unui virus bacteriofag) și conceptului de provirusuri (un provirus sau profag este numele dat la genomului dormant al unui bacteriofag integrat în cel al bacteriei gazdă). În această lucrare el a descris, în special, consecințele biochimice ale mutațiilor punctiforme în genomul bacterian. Astfel
François Jacob () [Corola-website/Science/329140_a_330469]
-
a susținut doctoratul în biologie la Sorbona consacrat lizogeniei bacteriene (adică starea unei bacterii având integrat în genom materialul genetic al unui virus bacteriofag) și conceptului de provirusuri (un provirus sau profag este numele dat la genomului dormant al unui bacteriofag integrat în cel al bacteriei gazdă). În această lucrare el a descris, în special, consecințele biochimice ale mutațiilor punctiforme în genomul bacterian. Astfel, el a reușit să explice rezistența bacteriilor la profagi prin existența unor mecanisme genetice care pot reduce
François Jacob () [Corola-website/Science/329140_a_330469]
-
care susținea că aranjamentul nucleotidelor din ADN determină secvențele aminoacizilor din proteine. Secvențierea ARN este una dintre cele mai vechi tehnici de secvențiere a nucleotidelor. Studiul de bază al secvențierii ARN a fost secvențierea primei gene complete și secvențierea genomului bacteriofagului MS2, identificat și publicat de către Walter Fiers și colegii lui, de la Universitatea Ghent (Ghent, Belgia), in 1972 și 1976.. Primul genom întreg secvențiat vreodată a fost cel al bacteriofagului φX174 în anul 1977. Cercetătorii de la MRC, Marea Britanie au descifrat ADN
Secvențierea ADN () [Corola-website/Science/335172_a_336501]
-
secvențierii ARN a fost secvențierea primei gene complete și secvențierea genomului bacteriofagului MS2, identificat și publicat de către Walter Fiers și colegii lui, de la Universitatea Ghent (Ghent, Belgia), in 1972 și 1976.. Primul genom întreg secvențiat vreodată a fost cel al bacteriofagului φX174 în anul 1977. Cercetătorii de la MRC, Marea Britanie au descifrat ADN-ul complet al virusului Epstein-Barr în 1984. Mai multe metode noi de secvențiere ADN au fost dezvoltate în anii 90 și au apărut pe piață în anul 2000. În
Secvențierea ADN () [Corola-website/Science/335172_a_336501]
-
pe secundă la noul lanț ADN. Unele ADN polimeraze pot adăuga mai multe nucleotide pe secundă, crescând viteza sintezei ADN. Rata de sinteză ADN într-o celulă vie a fost aproximata prima oara cu rata de elongare a ADN-ului bacteriofagului T4 în bacteria " E. coli". În timpul creșterii exponențiale a ADN-ului la 37 °C, rata de sinteză a fost de 749 nucleotide pe secundă.
ADN polimerază () [Corola-website/Science/335195_a_336524]