23,978 matches
-
cu boi și, ceva mai tîrziu, un camion. N-am să uit niciodată mirosul aferent. Apa curgătoare exista în puține case. I-am mai prins pe sacagii, care cărau butoaie cu apă de băut. Casele n-aveau, în aceste condiții, băi sau dușuri. Dușul este, dealtfel, foarte recent, și ca instrument și ca obicei. Părinții mei făceau baie în cadă, deprindere la care mama ține pînă în ziua de azi. Și, oricum, apa nu era trasă decît în cel mult o
Se schimbă lumea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15092_a_16417]
-
exista în puține case. I-am mai prins pe sacagii, care cărau butoaie cu apă de băut. Casele n-aveau, în aceste condiții, băi sau dușuri. Dușul este, dealtfel, foarte recent, și ca instrument și ca obicei. Părinții mei făceau baie în cadă, deprindere la care mama ține pînă în ziua de azi. Și, oricum, apa nu era trasă decît în cel mult o încăpere. Nici, totdeauna, la bucătărie. Se căra și se păstra în oale mari, acoperite cu capac. Străzile
Se schimbă lumea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15092_a_16417]
-
atribui criteriului estetic "un statut de exclusivitate normativă, absolută" este o greșeală. În consecință, dacă dorim să regîndim istoria și cultura literaturii noastre - și ar fi poate timpul s-o facem [...] - cred că ar trebui s-o trecem printr-o baie radicală de multiculturalism". În plus, dl Borbély socotește că atunci cînd foiletoniștii erau la putere (expresia îmi aparține) "nu putea exista decît un singur palier normal de apreciere a literaturii: cel estetic". Se subînțelege că generația dlui Borbély are norocul
Dl. Borbély față cu reacțiunea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15077_a_16402]
-
bărbaților de femei făcea mai arzătoare impulsurile noastre stângace. Chiar și acum, când îmi vin în minte primele mele emoții sexuale, mi se pare că simt miros de pânzeturi. La San Sebastian, când aveam treisprezece sau paisprezece ani, cabinele de baie ne ofereau un alt mijloc de informație. Cabinele erau despărțite de un perete, astfel încât era ușor să intri într-una din încăperi și, printr-o gaură făcută în acel perete, puteai observa doamnele care se dezbrăcau de cealaltă parte. În
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
Privirea vine de undeva de dincolo de mînie și părtinire, cu resemnare și fără justificări, cu oarece patetism, oarece ironie și mult ludic. E același cocktail inegalabil (plus amoruri printre tangouri, telefoane sau reportaje la hidrocentrale...) din Pronumele personal, dintr-O baie de umanitate, din Despre Max. Și, mai ales, din Viața frazei - cu savuroasele portrete în mișcare ale lui Marin Preda și Zaharia Stancu (cu genial reprodusele ticuri stilistice transplantate din Desculț la Uniunea Scriitorilor), cu zoologia și botanica bizară din
„Adevărul integral” al ficțiunii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13433_a_14758]
-
pe care am avut plăcerea să-i întîlnesc la Frankfurt: Alexandru Ecovoiu și Nicolae Breban. Consternarea mea a fost cu atît mai mare cu cît, după ce am stat o bună bucată de vreme în țară, după ce am beneficiat de o baie de literatură la festivalul și colocviul internațional de la Neptun, după ce am vizitat librăriile românești, bucurîndu-mă de bogăția ofertelor și de sincronizarea titlurilor și temelor la pulsul Europei și al culturii universale contemporane, mi-a fost dat să mă opresc în fața
Tîrgul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13425_a_14750]
-
de bun simț. Gala Galaction face uneori observații oarecum neutrale. El constată, spre exemplu, că „burghezia românească nu vrea să moară la comandă. Asaltul democrației roșii e din ce în ce mai stăruitor. Alteori, condamnă crimele naziste din lagărele Germaniei, „cuptoarele, zalhanalele de oameni, băile în care te scăldai pentru vecie.” Prieten și apărător din totdeauna al evreilor, participă la una din sărbătorile lor (Kol-Nidrei), la Templul Coral, „spre supărarea lumii întregi”, cum consemnează ziarul „Momentul”, ceea ce-l duce pe atât de însuflețitul și neobositul
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
propriu-mi uter sunt postere la ieșire mare spectacol mare EU”. A fost acesta textul numerotat a fi al cincilea din poemul în 11 părți intitulat Mandala, din care îl transcriu și pe cel de-al doilea: „în halatul de baie încăpem amândoi eu în buzunar tu în mâneca stângă/ în rest morții noștri cu sâni plini calzi cu mustața nerasă cordonul ombilical este/ din cârpă și vată cu petice de plastic și pete de cerneală prin el ne schimbăm saliva
Post - Restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13557_a_14882]
-
pe verosimile localizări. Atunci când le-am descoperit, am reținut în lectură diferența dintre spovedania largului viu al spațiilor din poezia Tinerețe (volumul În robia lor, 1926): „Să iau într-un apus de soare trenul de Constanța,/ Să te-oțelesc în băi de soare la Sorrento,/ Să-ți dau femei frumoase la Paris,/ Să-ți deschid o locuință între nori la New York” și evocarea târzie: „țintirim verde, pe care l-am văzut, de-atâtea ori în vis,/ la Blaj și la Brașov
Stăruința pe document by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13596_a_14921]
-
spre a primi apoi sigiliul eternității prin moartea iubitului, autoarea de jurnale, epistoliera, femeia de societate respectând conveniențele ce nu acceptă rupturi de cei ce te dezamăgesc prin ipocrizia lor, prin micime omenească, se salvează prin apetitul de cunoaștere, prin băile de artă, printr-o fire care are din ce să dăruiască. Decizia sa, de a-și trăi viața sub semnul autenticității, al sincerității, al unei autoscopii ce poate însângera, fac sarea, dau farmec unor pagini de o mare larghețe de
Pe portativul a trei meridiane by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13613_a_14938]
-
pârâului se vedea prundișul și se mai vedeau pietricele curate și lustruite. Pe maluri creștea iarbă fină, amestecată cu trifoi. Și arbori cu coroana rotundă, încărcați de poame, creșteau în grădina aceea. De îndată ce ajungem, a spus ea, mergem să facem baie în pârâu. Facem baie în pârâu și pe urmă ne culcăm să ne odihnim pe iarbă, a spus bărbatul, cu ochii tot ațintiți pe șosea. Și atunci ea, însetată, și-a imaginat că simte apa limpede și rece învăluindu-i
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
și se mai vedeau pietricele curate și lustruite. Pe maluri creștea iarbă fină, amestecată cu trifoi. Și arbori cu coroana rotundă, încărcați de poame, creșteau în grădina aceea. De îndată ce ajungem, a spus ea, mergem să facem baie în pârâu. Facem baie în pârâu și pe urmă ne culcăm să ne odihnim pe iarbă, a spus bărbatul, cu ochii tot ațintiți pe șosea. Și atunci ea, însetată, și-a imaginat că simte apa limpede și rece învăluindu-i umerii și și-a
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
îngust și limpede pe malurile căruia creșteau flori sălbatice, albe și roz. Bărbatul și femeia s-au culcat pe burtă, și-au apropiat fața de apă și au început să bea. Ce apă curată a spus femeia. Să facem o baie. S-au dezbrăcat și au intrat în pârâu. Când râzând, când tăcuți, au înotat mult. Se cufundau cu ochii deschiși, atingând pietricelele lustruite de pe fund, străbătând o lume suspendată, străvezie și verde. Păstrăvi albaștri lunecau pe lângă gesturile lor. Pe urmă
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
păcatul ăsta. Mă ocup de foarte mulți ani de Caragiale, este autorul pe care îl iubesc cel mai mult din toată cultura română. Întotdeauna mă simt bine cînd îl citesc sau cînd mă gîndesc la el. E lucid, e o baie de moralitate și de inteligență, pentru mine. Ideea să scriu o carte despre filosofia lui Caragiale mi-a venit de foarte multă vreme, la început într-o formă modestă, ce cunoștințe de filosofie avea Caragiale, și, pe măsură ce eu însămi am
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
este prezent în aceeași măsură la Sângiorz Băi, la Bistrița, la Târgu-Mureș, la Cluj și la București. Neobosit și fără inhibiții, creator de forme, de evenimente și de instituții el este inițiatorul Simpozionului de pictură, sculptură și ceramică de la Sângiorz Băi și al Muzeului de Artă Comparată din același oraș, aproape finalizat în acest moment Max Dumitraș a traversat toate experiențele artistice și a experimentat toate limbajele, de la cele tradiționale și pînă la cele de ultimă oră. Această neliniște permanentă, această
Imagini ale interregnului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13777_a_15102]
-
Franței, de pe poziții politice de dreapta, pro-fasciste și pro-hitleriste, motivate de el prin opoziția necesară față de pericolul bolșevic și oriental în general - gustând mai puțin laturile propriu-zis pitorești, de interes pentru reporterul care scria că face în capitala României "o baie de nepăsare". Scriitorul Morand, cu modul său specific de a se raporta la mediile românești vizitate în timpul șederii sale la noi este, astfel, oarecum nedreptățit. Rezumatul istoriei românești, oferit de autorul București-ului, după Xenopol sau Iorga, ar încorpora și
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
excesiv. Si nu era caldă, ci clocotită. Firește, „se dădea" doar între opt și zece seara. Asemeni tuturor vecinilor, stocam în cadă cantitățile necesare pentru W.C., iar în oale supradimensionate apa pentru gătit și spălat alimentele. Drept urmare, când intrai în baie te trezeai într-o saună plină de mucegai, iar pereții scorojiți trebuiau recondiționați cam o dată la două luni. Cu toate acestea, absolut toți vecinii oameni de condiții mai degrabă modeste: un maistru militar, o soră de spital, un șofer la
Cu mîinile curate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13890_a_15215]
-
descrie cu lux de amănunte nu fără rafinament misterul primei întîlniri amoroase cu ființa iubită ( "Încercam să o ating și eu cu mîinile, dar se scutura, se ferea ușor, deși cu o anume precipitare. Și-a scos singură costumul de baie (...). Printre firele negre și lucioase îi vedeam buzele mari de culoare roz spre cenușiu, printre care se întrevedea rozul pur și simplu exploziv al celor ascunse. Mi-a scos slipul și s-a răsturnat pe spate, trăgîndu-mă peste ea. Nici
Bărbatul la cincizeci de ani by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13924_a_15249]
-
numea "matrimonial", un pat în care se pierdea sub o pilotă oribil de grea, încât seara se refugia lângă bunica lui, căci acolo toate deveneau mai ușoare. Îi stârneau puțină silă plușul înțepăcios al fotoliilor, vana unde i se făcea baia și mai ales oala imensă de noapte, din noptiera pe care se ferea să o mai deschidă după ce, cotrobăind prin ea, descoperise vasul greu de porțelan al cărui miros îl persecuta ori de câte ori și-l amintea. Odihna de după-amiază cu perdelele
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
prin ea, descoperise vasul greu de porțelan al cărui miros îl persecuta ori de câte ori și-l amintea. Odihna de după-amiază cu perdelele toate trase, la care îl obliga fără drept de replică bunica lui, atât aici cât și în hotelul de la băile din apropierea orașului, unde își petreceau vara în anul acela, era mult mai puțin amuzantă decât joaca bună din grădina casei părintești. Numai că aici era altundeva, se afla în lumea largă, la care nu înceta să viseze. Străduindu-se, în
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
îndată ce se trezea, în cămașă de noapte, copilul o zbughea pe balcon. "E vreme bună de ștrand!", anunța el fericit. După micul dejun, coborau la plajă. Bazinul fiind la câțiva pași de hotel, avea voie să iasă în costum de baie. Dar, cu toate că mai avea și halatul pe el, nu reușea să-și stăpânească dârdâitul. Vara era pe sfârșite, diminețile tot mai răcoroase. Când ajungeau lângă bazin, începea târguiala. Ar fi vrut să sară imediat în apă, dar era obligat mai
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
lângă bazin, începea târguiala. Ar fi vrut să sară imediat în apă, dar era obligat mai întâi să se întindă la soare. "E prea devreme. Nu vezi, îți tremură genunchii de frig...", observa bunica, "trebuie să te încălzești. Mai întâi baia de soare, apoi...". Știa că hotărârile ei erau indiscutabile dar totuși căuta mereu, folosind cele mai felurite argumente, să o convingă. Căci apa era prea ispititoare. "Mâine nu vom putea veni la baie; mergem la operație. Și după aceea, cine
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
bunica, "trebuie să te încălzești. Mai întâi baia de soare, apoi...". Știa că hotărârile ei erau indiscutabile dar totuși căuta mereu, folosind cele mai felurite argumente, să o convingă. Căci apa era prea ispititoare. "Mâine nu vom putea veni la baie; mergem la operație. Și după aceea, cine știe când voi mai putea intra în apă...", încerca el de astă dată, pe un ton jalnic, să o înduplece. Și, într-adevăr, își dădu de îndată seama că bunicii i se făcuse
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
îmbrăcat în lemn al bazinului. Ieși din apă cățărându-se pe mal, ca băieții mari, fără să se urce mai ușor pe treptele de alături. Ședea acolo în capul oaselor, pe scândurile vechi, înnegrite de umezeală, înfășurat în prosopul de baie, când o zări pe aleea cea mare a parcului, după rondul cu trandafiri și iriși. Alături de ea, un domn cu o pălărioară mică, verde, de vânător, cu un pămătuf într-o parte. Se sculaseră de pe o bancă și se depărtau
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
este ea", se întorcea ea încruntată spre mine, "stai să te frec mai bine pe spate; tremuri, vezi, ai stat prea mult în apă". "Ba da, era Sibyle", repetam eu, supărat. Cei doi nu se mai vedeau, dispăruseră după clădirea băilor termale. Eram sigur că fusese ea. Îmi părea atât de rău că nu mă repezisem, nu alergasem după ea, ci rămăsesem ca țintuit acolo, la malul bazinului. Nu mai era îmbrăcată ca fetele din basmele lui Grimm. Începusem brusc să
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]