211 matches
-
în județ au circulat de-a lungul timpului și cântări lirice. În multe din cântecele lirice apar rămășițe baladești: dialogul baladesc (element al cântecelor haiducești), discuția dintre cuc și turturea sau tendința de a se povesti fapte, evenimente după model baladesc (jurnalele orale). Acestea se pot diviza în două mari categorii: doinele („cântecul lung” gorjenesc) și cântecele propriu-zise, care la rândul lor au mai multe subdiviziuni: cântece haiducești, cântece de război, cântece de cătănie, cântece de oprimare socială și necaz, cântece
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
(n. 11 noiembrie 1964 la Plopi, în județul Teleorman) este un etnolog, publicist (membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România) și traducător român. Doctor în filologie al Universității din București (cu o teză despre "Jertfa zidirii în fondul baladesc nord și sud-dunărean. Corpusul baladei jertfei zidirii din spațiul slav sud-dunărean") și cu o specializare în antropologie culturală și folclor (Universitatea București), este interesat, cu precădere, de spațiul etnologic și religios românesc, balcanic și slav (baladă, legendă, colind, hagiografie, mentalități
Gheorghiță Ciocioi () [Corola-website/Science/335647_a_336976]
-
de la Sibiu, alături de Ștefan Augustin Doinaș, Dan Constantinescu, Deliu Petroiu, Alexandru Cucu, Viorica Guy Marica, Eugen Todoran, Ion Negoițescu, Ion Desideriu Sârbu, Ioanichie Olteanu, Cornel Regman, Nicolae Balotă, Victor Iancu, Henri Jacquier, Wolf von Aichelburg, ș.a. În poezie a teoretizat baladescul (în eseul "Resurecția baladei" (1945)) si a fost adeptul poeziei pure, rupta de contextul social. A debutat în presă încă de la vârsta de 12 ani, în anul 1932, în cadrul revistei “Universul Copiilor” cu lucrarea sa intitulată “Legenda Peștilor”. A debutat
Radu Stanca () [Corola-website/Science/299004_a_300333]
-
licență în anul 1942, pe care a susținut-o la Sibiu În realitate, după cum demonstrează propria-i creație poetică, Radu Stanca a relevat capacitatea baladei - specie prin excelență a genului epic - de „a se deghiza“ în spațiile lirico-dramatice, cultivând trinomul baladesc: 1. lamentația (eroului cu fruntea pe-o limită tragică: "Lamentația Ioanei d’Arc pe rug, Lamentația poetului pentru iubita sa, Nocturnă, Pistolul, Tristețe înainte de luptă, Un cneaz valah la porțile Sibiului" etc.) - 2. alegoria-legendară (povestea întâmplării / evenimentului la cea mai
Radu Stanca () [Corola-website/Science/299004_a_300333]
-
un lapte, / Pantofi cu baretă mi-ajută sveltețea / Și-un drog scos din sânge de scroafă noblețea". Marele câștig al poeziei românești datorat resurecției Cercului literar de la Sibiu, îndeosebi lui Radu Stanca, Ștefan Augustin Doinaș ș. a., constă în "extinderea sferei baladescului de la o „scară națională“ la o „scară planetară / cosmică“". Ilustrativă în acest sens este și balada "Turn înecat", turnul simbolizând "axis mundi", având în crucea-i celestă o crăiasă adormită „de două mii de ani“, Runa, un soi zeiesc de „sămânță
Radu Stanca () [Corola-website/Science/299004_a_300333]
-
și de a-i imprima o accentuată conștiință estetică și națională. Volumele următoare ("Pomii dulci", 1972; "Inima alergând", 1981; De dorul vieții, de dragul pământului", 1983; "Valurile", 1984; La capătul vederii", 1984; " Viața pe nemâncate", 1999) conțin poezii cu o tonalitate baladescă, de o nedezmințită ardoare etică și socială. În multe poezii, apare ca personaj epic Moș Pasăre, ale cărui „pilde” socratice sunt rostite în spirit folcloric, ironic sau ludic, el ironizând pe toți acei cărora le sunt străine idealurile naționale, adevărul
Gheorghe Vodă () [Corola-website/Science/312885_a_314214]
-
de desișul pădurii. Înfrângerea suferită de inginerul Bernard dobândește o dimensiune fantastică. Pădurea îi ocrotește pe cei care vor să o apere, făcându-i să nu fie găsiți de autorități. Romanul lui Sadoveanu promovează comuniunea între om și natură, element baladesc impregnat adânc în credința străveche a poporului român. Ca și în alte scrieri, Mihail Sadoveanu prezintă o lume rurală tradiționalistă, care viețuiește după reguli străvechi și respinge inovațiile modernității. Neamul românesc este în viziunea lui Mihail Sadoveanu un neam bătrân
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
este acum sugestia picturală. Expresia este proaspătă și pregnantă dezvăluind în I. Barbu un poet al cuvântului , nu numai al ideii și viziunii, cum îl cunoaștem la început. Descripția însă nu există exclusiv pictural, ci fixează o atmosferă adecvată. Teoria baladescului avea să fie reluată în estetica Cercului literar de la Sibiu de poeți ai acestui curent cum ar fi Radu Stanca și Ștefan Augustin Doinaș. "Isarlâk, (inima mea)", spre exemplu, este o cetate ideală, "dată-n alb ca o raia" așezată
Ion Barbu () [Corola-website/Science/296811_a_298140]
-
vara anului 1945, istorică prin confruntarea dintre promotorii recentelor transformări sociale și inamicii acestora, retrași în munți, de unde acționează împotriva noii ordini de stat. Romanul, conformist ideologic, e dezavantajat și de hibriditatea formulei narative, aliaj de monografie sociografică și epos baladesc. Discontinuitatea relatării, ambiguitatea artificială a comportamentului unor personaje, vălmășagul de întâmplări tind să sugereze starea de provizorat, atmosfera confuză a anilor de după război. Confruntarea politică violentă din aceeași perioadă este o componentă esențială și în romanul Solemnitățile umiliților (1991), care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290294_a_291623]
-
Un model epic (1988), dedicat începuturilor romanului românesc. Modelul epic identificat este bonus pastor și s-ar fi constituit dintr-o îmbinare a structurilor epice europene curente cu elemente literare autohtone de mare circulație, precum epistolaritatea, retorica, dramaturgia istorică și baladescul. Demonstrația se întemeiază pe argumente literare, culturale și de istoria mentalităților, plecându-se atât de la paradigme intertextuale, cât și de la posibilitățile oferite de interacțiunea dintre „lectura” textului de bază și „interpretarea” lui. Pelerinaj spre ființă (1999) este un „eseu asupra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287997_a_289326]
-
care citește doar epica unui text poetic, doar anecdotica lui, sau, dimpotrivă, pentru acela care nu vede în poezie decît jocuri de umbre, aerosoli și precipitații atmosferice difuze. Însă și cel care caută doar aburi lăptoși sau, viceversa, exclusiv narații baladești, ar găsi în lumea lui Șerban Foarță material pentru bucurii estetice enorme. Dacă poezia lui este, la prima vedere, o construcție în epură, o invocație de tip mallarméan sau barbian, adică oricum din zona pe care a încercat s-o
La aniversară by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13623_a_14948]
-
bunătății noastre" decurgea anevoie, cu multe chinuri și frământări, iar scriitorul a trecut prin mai multe schimbări atât în viața profesională, cât și în cea personală. Scrisul lui Druță a dobândit o altă tonalitate, abandonând definitiv aspectul blând, liric și baladesc pe care-l avusese până atunci. Ion Druță a scris în 1967 un roman care prezenta în continuare destinul comunității rurale din satul basarabean Ciutura din Câmpia Sorocii în primii ani ai regimului sovietic instaurat după cel de-al Doilea
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
lui Ion Druță a reprezentat o formă de rezistență națională și spirituală în fața încercărilor sovietice de subminare a culturii și tradițiilor naționale românești din RSS Moldovenească. Scriitorul a impus o „formulă narativă lirico-simbolică”, potrivit acad. Mihai Cimpoi, cultivând o narațiune baladescă cu vădite aspecte polemice în spiritul prozei lirice ce se impunea tot mai mult în literaturile rusă, ucraineană sau kirghiză. Literatura sa se înscrie pe linia tradiției prozei moldovenești cultivate de Ion Creangă și Mihail Sadoveanu, cu o curgere domoală
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
pitorească”, „Informația zilei”, „Curierul de Vâlcea”, „Viața Vâlcii” ș.a. I s-au decernat, în 1980, Premiul Uniunii Scriitorilor și Premiul Asociației Scriitorilor din Craiova. De la prima plachetă, Testamentele înțeleptului (Descriptio Valachiae), apărută în 1974, Ț. cultivă simplitatea expresiei și tonalitatea baladescă. Registrul e variat, cuprinzând, cu egală aplicare, peisajul rustic și plictisul provincial, legendele haiduciei și pantomima de bâlci, cântecul bahic și atmosfera melancolică a hanurilor așezate la răspântii sau poezia patriotică, adesea declamatoare. Din manierismul celor dintâi volume poetul încearcă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290090_a_291419]
-
elegiac al stărilor sublime” (Laurențiu Ulici). Lirismul devine mai reflexiv, mai sugestiv, sunt exploatate atent metafora și simbolul polisemantic, iar versul, deși descătușat de rimă și de ritmul clasic, își accentuează muzicalitatea. Prin Cartea Clara (1986) se revine la tonul baladesc al începuturilor, dar cu o expresie mai cizelată și cu vibrații interioare intense, fiecare baladă fiind construită pe o idee pe cât de imprevizibilă, pe atât de adecvată sensibilității poetice a autorului: grația, călătoria de plăcere, întrebările eterne, frumusețea miresei, iubirile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290090_a_291419]
-
brejnevistă" (p. 88). Un popor care nu are conștiința arheității, adică a trecutului, se poate trezi cu un gol etnic, care se poate forma și din cauza discordiilor inter-etnice, "mioritice". Invidia are rădăcini ontologice: cazul mitic al lui Cain sau cel baladesc al Păstorului moldovean care are oi mai multe. "Ion Druță, subliniază Th. Codreanu, l-a văzut pe ciobanul moldovean când nu mai are oi, când nu le are decât în cântec și totuși e invidiat și crucificat mai departe" (p.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de o persuasiune neobișnuită, incantatorie, stilizarea maximă a formelor populare și a celor culte, limbajul popular-arhaizant cu asprimi, dar și catifelări dulci-otrăvitoare, mergând până la sugestia scoasă din jumătățile de cuvânt (și aceasta o inovație), ingerințele vag-baroce și de ev mediu baladesc (iar, mai nou, formele concentrate ale orientului), toate au darul nu numai de a marca originalitatea idiomului stilistic, dar și de a descuraja pe imitatori". Analiza poeziei lui Cezar Ivănescu se face în contextul mișcării poetice ambiante, a generațiilor de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Beethoven redeschide, după război, celebra Staatsopera; atmosfera de gală cosmopolită e completată cu una strict muzicală, prin reproducerea portativelor cu muzica interpretată. Dar P. își dă măsura talentului mai cu seamă în narațiunea istorică. Romanul Pașala (1968) are un aer baladesc, descriind pitoresc viața de huzur în raiaua Brăilei pe la 1734 într-o succesiune concentrată și rapidă de capitole, cu intermitența specifică serialelor cinematografice, cu episoade de luptă și răzbunare, cu iubiri pătimașe și răpiri haiducești. Știința stilizării arhaizante este demnă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288946_a_290275]
-
a poeziei sale - O sălbatică floare iese de sub tipar cu câteva săptămâni înaintea săvârșirii din viață a scriitorului, urmându-i Strada care urcă la cer (1977), și cuprinzătoarea ediție Un ceas de hârtie - a dezvăluit o literatură preponderent lirică și baladescă. În contrast cu firea sa jovială de actor, poemele lui S. se înscriu în linia tradiției interbelice, figurile tutelare fiind Lucian Blaga, G. Bacovia, Ion Pillat. S-a afirmat că el „restaurează mai mult o sensibilitate decât traiectul unui singur autor” (Gheorghe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
tandră recuperare lirică a trecutului proiectat fabulos, la care concură deopotrivă umorul și fantezia, anecdoticul și ludicul, tragicul și grotescul, macabrul și ironia distanțatoare. Banalul cotidian, omenesc-firescul iau o turnură carnavalescă, explicit epică prin derularea meseriilor și profesiilor sub semnul baladescului pitoresc. O amplă desfășurare de personaje originale configurează atmosfera de epocă, perspectiva fiind a unui umorism superior, a anecdoticului dezvăluit cu voluptate, la modul hilar, în secvențe narativ-reportericești: lui Coșobea cel cu mustăți atât de lungi, acestea îi sunt scurtate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
Livrescul răzbate la fiecare pagină, din plăcerea enormă de a combina situații, de a prelucra în mod superior stilistic, din umorismul parodic al viziunii. Postum, în 1981, apare microromanul Moara lui Veselin, replică și totodată prelungire în proză a ciclului baladesc Strada care urcă la cer, în care evoluează o galerie de personaje din toate stările sociale și etniile burgului transilvan de pe la 1900, în aceeași viziune carnavalescă asupra lumii, cultivând senzaționalul de factură populară. S. intenționa (prin 1969) să elaboreze un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
Monica Lazăr, „Hurmuzul jupâniței”, TR, 1968, 37; Sânziana Pop, „Hurmuzul jupâniței”, LCF, 1968, 41; Remus Luca, „Pentr-un hoț de împărat”, VR, 1969, 5; I. Negoițescu, Policromia realismului, CRC, 1971, 16; Al. Piru, Spețe revolute, RL, 1971, 37; Ion Vartic, Baladescul antieroic, ECH, 1974, 4; Cornel Regman, Reflexivitate, LCF, 1974, 38; Balotă, Universul, 125-129; Ioanichie Olteanu, Dominic Stanca, RL, 1976, 31; Ștefan Aug.Doinaș, Prezentul - câmp heraldic al trecutului, RL, 1976, 31; Ioana Diaconescu, Ca o sălbatică floare, VR, 1976, 9
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
sacrificială a demersului creatorului. Interesul sporit pentru construirea întregului roman pe "existențe dispărute" transcende aceleași limite și intensifică sistemul conotativ. Solicitarea de a scrie formulată, în primul rând, către doamna T., dar și de către Fred, are, prin prisma acelorași miteme baladești, rolul "comenzii" lui Negru-Vodă de a se înălța acea mânăstire singulară prin valoare și semnificație. Obiectivul lui Camil Petrescu nu se rezumă la cel declarat de alți scriitori realiști 371. Ținând cont de dubletul cititor concret cititor abstract 372, ultimul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și social posibil și în ridicarea prin cultură (rolul școlii). În special dinspre Ion Ghica vine, prelungindu-se până azi, acea linie din proza noastră care acordă o atenție deosebită culorii, pitorescului cu accente orientale, balcanice, stilizării pe tipare când baladești, când fabuloase, de legendă sau basm. Cu o vizibilă plăcere a jocului estetic, intertextual, în Abu-Hassan sau în Kir Ianulea, la I. L. Caragiale, dar și cu o sugestie, puternică, de sterilitate și marionetizare („trăiri”, gesturi, vervă) a lumii lui „Mitică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
îmbină în predicile ce povestesc viața lui Simion Stâlpnicul, faptele împăratului Constantin în apărarea creștinilor, prezența apostolilor Petru și Pavel în timpul lui Nero, caznele Sfântului Gheorghe sub împăratul Dioclețian ș.a. Legenda sfântului mucenic Teodor Tiron se impregnează de supranaturalul epicii baladești; uciderea balaurului antropofag (atribuită de obicei Sfântului Gheorghe) este o probă a vitejiei lui Teodor, amintind și de eroul popular Iovan Iorgovan. Jertfa în pustie a Cuvioasei Parascheva și martiriul Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava sunt episoade legate de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290433_a_291762]