781 matches
-
grenadă în față. Tocmai acolo ne-am reîmperecheat, lângă cușcă, după ora închiderii, în vreme ce Marjan se învârtea nervos, scoțând răgete neputincioase, țicnit de adierile de stupru ce îi veneau de la noi. Leila mă călărea lângă cușca leului cu figura pocită, balansându-se din față în spate, lunecoasă pe dinăuntru și pe dinafară și gemând dulce, cum n-o mai auzisem, mângâindu-mă pe față și aplecându-se să mă sărute tandru, când brusc s-a oprit, zicând că trebuie să facă
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
drum apucă, într-un atare context, autorul Ușii interzise? Detașat de "limbajul filosofiei", plictisit de filosofi, agasat de culturalizarea maximală, lipsită de orizont, nu-i rămîne decît calea literaturii. Cu toate că îmboldit de pintenul unei mari ambiții prezumate, d-sa se balansează în unele momente între imposibilități reale sau pretinse: "Aș fi vrut eu să fiu scriitor, adică Ťautor de literaturăť - ceea ce înseamnă că Dumnezeu mi-ar fi dat la naștere un dar deosebit: suprema libertate în spațiul cuvîntului -, dar nu eram
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
mobile asociate și cu decorul, prevăzut cu multiple și insolite deschideri, prin care corpurile pătrund sau ies întregi, sau sunt vizibile doar parțial. Imaginile care se nasc în acest fel au o funcție metaforică, dând naștere unui univers fantastic, suprarealist, balansând între absurd și dramatic, fără a atinge pateticul, deoarece întregul discurs este puternic marcat de umor. În Filozofii, Josef Nadj și-a conceput spațiul scenic pe trei cercuri concentrice (inițial, ne-a spus coregraful, au fost patru, mai existând un
Un teatru al imaginilor by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9062_a_10387]
-
care a lăsat Ceaușescu România: imposibil de reformat fără a arunca peste bord întregul balast adunat în zeci de ani de domnie a tâmpeniei. Or, Geoană e departe de-a avea forța necesară unei curățiri masive. El se mulțumește să balanseze barca plină cu găuri a partidului astfel încât să devină artizanul unei scufundări lente, evitând înghițirea bruscă a corabiei lui Noe pe care s-au cățărat mai degrabă monștrii și ticăloșii, decât exemplarele umane normale. Perfect cunoscător al mecanismelor vieții de
Iliescu, mereu printre noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9417_a_10742]
-
Magistrului Casvaneus și anume fuga de generalizarea aplatizantă în favoarea factorului particular. Deviza sub care își așează, pe jumătate serios pe jumătate zeflemitor, concepția este patafizica, "știința soluțiilor imaginare", dar și cult al faptului neîncadrabil, "simbolizat de bastonul Taicăi Ubu". Ne balansăm între definițiile "iluzorii" și libertatea unei lumi care nici nu îmbunățește nici nu înrăutățește starea lucrurilor, care neavînd legi nu se poate găsi în afara legii, care nu stabilește vreo valoare socotind valorile drept simple "fapte de opinie": "Știința științelor anvizajează
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
în favoarea unei apartenențe baroce, după cum, în sens contrar, Tasso, receptat la sfîrșitul secolului XIX de către Wölfflin drept poet baroc, a ajuns mai nou a fi înfățișat drept un clasic dintre cei mai specifici. Să mai amintim că însuși Don Quijote a balansat între eticheta de "antibaroc" și cea de "cel mai bun exemplu al barocului iezuistic"? Așa încît nu ne surprinde cîtuși de puțin cartea d-lui Zenovie Cârlugea, subintitulată Eseu asupra barocului macedonskian, cu atît mai mult cu cît "materialul clientului
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
toamnă, stând la povești cu Borger pe băncuța din fața casei părintești. Doar mi-a promis... că o să vină să culegem struguri și, mai apoi, seara să ne găsească admirând Împreună - amurgul Încărcat de taine.... Necunoscuta Mergea Înaintea mea, fără grabă, balansându-se ușor de pe un picior pe altul. Nu știu ce m-a făcut să am o oarecare trăsărire sau ce m-a fascinat În prima clipă În care am zărit-o: părul negru ca abanosul, alunecâd În valuri molatice pe umerii albi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mătușa ei, la Paris. Parisul devenise, din povestiri, un ținut altfel decât cele obișnuite, un fel de tărâm fantastic pentru noi, ceva dintr-o altă lume, la care nu visa nimeni să ajungă vreodată. Într-o zi, Ana Maria se balansa Într-un leagăn scârțâitor, singură ca niciodată, fluturându-și rochița de clorofilă vaporoasă și mușcând impasibilă dintr-o felie de pâine unsă cu dulceață. Emilian o privea În secret de după un gard de nuiele, furișat printre urzicile Înalte din preajmă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
călătorie, spre marea aventura. O zi - atât a mai rămas până la Întâiul Pas. Cerul e luminat. Se aude trecând o birjă. Claxonul unui automobil. Vocea precupețelor de la taraba din colț. Clopotul bisericii Împrejmuită de salcâmi: „ding - dang... ding - dang...”. Mă balansez de pe un picior pe altul, asemenea unei corăbii. O senzație de fericire bântuie pereții somnului. Cu pleoapele crăpate alunec din așternuturi. Mă Îndrept spre camera cu oglindă mare. Vreau să-mi admir trupul alb, cu reflexe trandafirii. Găsesc oglinda acoperită
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fluturau pe dinainte crâmpeie dintre cele mai neașteptate: chipul unui băiețel cu părul Încâlcit și genunchii juliți, care alerga săltând după un cârd de gâște... surâsul unei fetițe În rochiță vișinie, cu guler alb și buze foarte roșii, ce se balansa Într-un leagăn și Îl privea tăcută numai pe el... palma-i plină de sânge, mușcată de o gură cu dinți fioroși... fluturele imens, descoperit În liniștea unei nopți de vară pe prispa casei de la țară... freamătul zarzărilor Înfloriți, care
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
grasa, cea cu un picior mai scurt, care umblă tot timpul În haine largi, tărcate și Împrăștie un miros nemaipomenit de transpirație, e “Scoancsa”, “ Putoarea”, “ Scrofica”. Iar pe fata aia mare de la unu, cu coșuri pe față și care se balansează somnolent când merge, am numit-o “Rățușca” (cea urâtă). Și domnul acela palid, care a... e... De câteva zile n-am mai intrat În baie. Și nici n-am mai vorbit cu cineva despre asta, despre ceea ce se Întâmplă acolo
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
se poate spune și se temea să o vadă un doctor. Firește că nu o ascultam. Îi priveam din când În când trupul robust (de Balenă eșuată așa o „alintam” uneori, fără Însă ca ea să se supere) cum se balansa greoi În timp ce vorbea, provocându-mi o vaga senzație de amețeală. Nasul mic, fluturat, semăna cu o șa de ponei și această găselniță mă făcu să zâmbesc, fapt pe care mama Îl sesiză și Înțelese că nu o ascultam. Se opri
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
aprinsă. Agăț și pantalonii În josul sacoului. Pe un alt umeraș aranjez rochia neagră a Melaniei. Cea cu dantelă la poale și la decolteu, care mie Îmi place cel mai mult. O așez lângă sacoul și pantalonii mei, apoi Încep să balansez lustra, ale cărei abajururi strălucitoare aruncă iradieri luminoase pretutindeni. Fredonez un vals și Încep să mă rotesc ușor, țopăit, ca și cum aș fi prins În ritmul nestăvilit al dansului Înaripat. Piciorul schilod mă doare Îngrozitor. Nu iau În seamă durerea. Nu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Fredonez un vals și Încep să mă rotesc ușor, țopăit, ca și cum aș fi prins În ritmul nestăvilit al dansului Înaripat. Piciorul schilod mă doare Îngrozitor. Nu iau În seamă durerea. Nu mai iau În seamă nimic. Lustra Începe să se balanseze tot mai intens, apoi să se Învârtă odată cu mine. Viteza ei crește de la o clipă la alta. Camera e un vârtej de lumini, proiectate pretutindeni. Apoi se-ntâmplă ceva de-a dreptul ieșit din comun: hainele se desprind din umerașe
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
simțeam nici un moment nevoia să-i vorbesc. La naiba, nu doream decât să o... Lola privi galeș, cu un soi de duioșie maternă, după care Își ridică triumfător capul, mă Înlătură delicat făcându-mi semn să rămân locului și ieși balansându-se unduios pe sub privirile cotrobăitoare ale bărbaților, care o cunoșteau din vedere sau abia o remarcaseră. Toată noaptea m-am zvârcolit În așternut fără a visa nimic concret. Doar frânturi de imagini, gesturi, glasuri În care se amestecau diferite chipuri
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu abajururi plate, am văzut cearșaful răscolit, pătat vag de linii sângerii. Pe brațe și pe piept eram acoperit de zgârieturi. Undeva, lângă peretele din față, o rochie neagră zăcea boțită, printre alte boarfe, lângă o pereche de pantofi Înalți. Balansându-mă, am tras un halat de baie pe mine și am ieșit În goană. Pe scări era cât pe ce să răstorn o doamnă grasă cât o vacă, cu un plod obez de mână (Cisterna dracului!). Am dat nas În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
deschiși, poartă la tine două scobitori și pune-le proptele ca să poți vedea și atunci când ai halucinații, în permanență, pe timp de zi sau de noapte dacă vrei să nu calci alături de trotuar...! Era o dimineață de august incertă care balansa între o toamnă grăbită să răpească cât mai multe zile din luna lui Gustar și dorința firească a verii de a-și menține autoritatea statuată pentru acest anotimp de Mama Natură. În asemenea zile, nici oamenii nu par a fi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
mâine. Nimic nu e mai enervant decât umezeala asta. Daniel îi întoarse spatele și călcă mai departe pe cărarea proaspăt făcută. Ploaia îi aluneca sub haine, picăturile i se scurgeau pe urechi, pe gât și apoi pe umeri. Cuțitul se balansa ușor între degetele ude. Amândoi păreau fântâni arteziene din care apa țâșnea inegal și, prin fiecare por, fântânile respirau apă. — Am auzit ceva. — Nu poate fi decât ploaia. Stai puțin, sunt sigur că am auzit. — ți s-a părut. — Stai
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
aranjă cravata, gulerul și părul. Ar fi vrut să se privească în oglindă, însă nu se putu întoarce, în spatele său se afla un puști plin de coșuri, mestecând gumă cu toată gura. Dădea din cap în ritmul muzicii din căști, balansând din inerție cutia de carton în care toți bănuiau că se afla pizza. Nici unul nu încerca să-l privească pe celălalt, erau niște străini fără istorie sau identitate, genul de oameni cu care te întâlnești o dată în viață și atunci
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
nici un farmec și tot ce își doreau era să atingă din nou pământul, să apară un port. Experiențele au început să se succeadă din ce în ce mai repede. După plăcere și plictiseală, a urmat furtuna. Era prima lor furtună pe mare. Vasul se balansa în stânga și-n dreapta, ridicând prora peste valuri uriașe în urma cărora pupa cădea peste golul rămas. Cerul întunecat îi alungase pe toți turiștii în cabine. Primiseră prosoape în plus și fuseseră rugați să nu iasă pe punte. Din semiîntunericul cabinei
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ancorate puternic în streșinile casei. Firele subțiri, invizbile, aproape, din cele pe care pescarii le folosesc la plasele de braconaj, i-au agățat ca pe niște mormoloci. și i-au ridicat în sus. și i-au spânzurat, pe sub streașina casei. Balansau, țipând și urlând, ca din gură de șarpe. Bătrânul a telefonat la 112. și a rostit. Veniți repede, cu o dubă încăpătoare, că am prins dracii de la Pomârla. Cum i-ai prins? Cu meșteșug. Chiar pe toți? Pe câți s-
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
pornind de la melodramaticul text confesiv, nimic altceva decît un fragment de scenariu. Din improvizație în improvizație, scenariul construit ad hoc cuprinde o patetică mărturisire a unui cumplit adevăr, Katia are cancer într-o fază avansată. Ca și în telenovele, personajul balansează dramatic, noua Katia se vinde ca o telenovelă de succes spectatorului captiv care, deși discreditează genul, intră pe nesimțite în convenția lui. Sinceritatea nu este decît un alt chip al înșelăciunii, al histrionului și farmecul filmului regizat de Steve Buscemi
Duel verbal by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9216_a_10541]
-
a cincea roată la căruță, să nu-i mai placă direcția în care se îndreptau lucrurile, așa este, spune Bătrînul. — Speculații, dezinformare, intervine iritat Roja, dînd semne că vrea să renunțe, lăsînd moale receptorul din mîini, privindu-l cum se balansează în aer la capătul cordonului. — Să-i ia dracu’ pe toți, spune Tîrnăcop, haideți dom’ Șef, luați și dumneavoastră loc cu noi la masă, îi face semn să se așeze pe un scaun rămas liber. N-au știut băiețașii cum
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de siguranță. În clubul de jazz pereții se Înmuiaseră parcă de respirația fierbinte a consumatorilor de hot-dog și vin fiert. Nu mai puteai suporta fumul de țigară și nici mirosul de transpirație. Lângă tine, două fete amețite de băutură Își balansau capul și mâinile În ritmul muzicii. Fotograful te sâcâia cu insistența lui reportericească de revistă de trei lulele. Ai plecat traversând parcul care era În vecinătatea Ambasadei Spaniei. Te gândeai la antologia de texte persane pe care ai fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
câteva secole. Te-am rugat să-mi faci un ceai nu să privești flacăra aragazului. Ai văzut vreodată un copil bălăcindu-se În apă? I-ai văzut chipul inundat de plăcere? Mulțumesc! Am luat ceaiul din mâna ta. Ceșcuța se balansează puțin, pentru că-mi tremură mâna. Sorb din lichidul fierbinte, trandafiriu. Era să spargi arlechinul foindu-te pe lângă el. Astăzi nu ne-a vizitat scriitorul cu chip de apostol. Vroiam să-i citesc o baladă populară germană din secolul XVI pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]