68 matches
-
a putea pune echipa în funcțiune. Apărută sub denumirea FC Ghimbav 2000, echipa a promovat în Divizia C, și chiar mai sus, cu jucători ca Silviu Anghel, Sorin Alexandru, Sebastian Colt, Ovidiu Gall, Laurențiu Hapau, Mihai Kiuta, Claudiu Varodi, Dan Balerca, Ștefan Ciolan, Cătălin Caraincica, Mihai Vancu, Marius Chiper și mulți alți jucători talentați. Clubul s-a format în anul 2000, cu o nouă denumire, cu un nou statut, promovând până în Divizia B. Echipa, la care au mai jucat și Silviu
FC Viitorul Ghimbav () [Corola-website/Science/317721_a_319050]
-
titlul „Hopa-Broscuță” în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori. Povestirea poate fi categorizată ca una dintre povestirile de răzbunare ale lui Poe, ca și „Balerca de Amontillado”. La fel ca și în acea povestire, criminalul pare să scape fără a fi pedepsit pentru faptele sale. În timp ce victima din „Balerca de Amontillado” poartă costum de bufon, în „Hopa-Hop” criminalul este cel ce poartă așa ceva. Cu toate
Hopa-Hop sau opt urangutani înlănțuiți () [Corola-website/Science/325636_a_326965]
-
ori. Povestirea poate fi categorizată ca una dintre povestirile de răzbunare ale lui Poe, ca și „Balerca de Amontillado”. La fel ca și în acea povestire, criminalul pare să scape fără a fi pedepsit pentru faptele sale. În timp ce victima din „Balerca de Amontillado” poartă costum de bufon, în „Hopa-Hop” criminalul este cel ce poartă așa ceva. Cu toate acestea, în timp ce narațiunea din „Balerca de Amontillado” este relatată din punctul de vedere al criminalului, „Hopa-Hop” este narată din punctul de vedere al unei
Hopa-Hop sau opt urangutani înlănțuiți () [Corola-website/Science/325636_a_326965]
-
ca și în acea povestire, criminalul pare să scape fără a fi pedepsit pentru faptele sale. În timp ce victima din „Balerca de Amontillado” poartă costum de bufon, în „Hopa-Hop” criminalul este cel ce poartă așa ceva. Cu toate acestea, în timp ce narațiunea din „Balerca de Amontillado” este relatată din punctul de vedere al criminalului, „Hopa-Hop” este narată din punctul de vedere al unei persoane terțe neidentificate. Povestirea folosește scrâșnetul de dinți a lui Hopa-Hop ca un element simbolic, chiar înainte ca el să vină
Hopa-Hop sau opt urangutani înlănțuiți () [Corola-website/Science/325636_a_326965]
-
nou, imediat după executarea acestuia. Poe a folosit adesea dinții ca un semn de mortalitate, ca și în buzele zbătându-se deasupra dinților unui om hipnotizat în „Faptele în cazul domnului Valdemar” și în obsesia cu privire la dinți în „Berenice”. Așa cum „Balerca de Amontillado” reprezintă încercarea lui Poe de răzbunare literară pe un dușman personal, „Hopa-Hop” ar fi putut avea motivații similare. În timp ce Poe avea relații cu Sarah Helen Whitman și Nancy Richmond (nu se știe dacă platonice sau romantice), membrii cercului
Hopa-Hop sau opt urangutani înlănțuiți () [Corola-website/Science/325636_a_326965]
-
neagră”. În această versiune nu este ochiul pisicii, în schimb îi este tăiată o ureche. Segmentul de mijloc al filmului antologic "Tales of Terror" (1962) al regizorului Roger Corman combină povestirea „Pisica neagră” cu o altă povestire a lui Poe, „Balerca de Amontillado”. În această versiune joacă Peter Lorre ca personajul principal (căruia i s-a dat numele Montresor Herringbone) și Vincent Price ca Fortunato Luchresi. Filmul "The Black Cat" (1981) al scenaristului/regizorului Lucio Fulci este vag inspirat din povestirea
Pisica neagră (povestire) () [Corola-website/Science/325685_a_327014]
-
a fost lansată în 1997 pe un dublu CD intitulat "Closed on Account of Rabies", cu diverse celebrități interpretând vocile din povestiri. „Pisica neagră” a fost citită de interpreta avangardistă Diamanda Galás. „Pisica neagră” a fost adaptată și interpretată alături de „Balerca de Amontillado” ca "Poe, Times Two: Twin tales of mystery, murder...and mortar" — un dublu proiect de piesă scurtă într-un singur act scris și interpretat de Greg Oliver Bodine. El a fost produs inițial de Manhattan Theatre Source din
Pisica neagră (povestire) () [Corola-website/Science/325685_a_327014]
-
vieții lui Poe. Prima traducere în limba română a fost publicată în anul 1876 sub titlul „Butoiul cu Amontillado” în ziarul "Timpul", anul I (1876), nr. 150, pp. 1-2. Povestirea a fost tradusă apoi de I.L. Caragiale sub titlul „O balercă de amontillado”, versiunea sa fiind publicată în anul 1896 în revista "Epoca literară" din București, anul I (1896), nr. 8, pp. 2-3. Tălmăcirea era făcută după versiunea franceză a lui Charles Baudelaire și a fost reprodusă în ediția operelor lui
Balerca de Amontillado () [Corola-website/Science/325714_a_327043]
-
traducere a fost realizată de C. Scurtu și publicată sub titlul „Amontillado” în revista "Universul literar-septemînal" din București, anul XXVIII (1911), nr. 38, pp. 3-5. O nouă traducere a fost realizată de Ion Vinea și a fost publicată sub titlul „Balerca de Amontillado” în vol. "Scrieri alese" (vol. II), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. Povestirea a fost tradusă apoi de Liviu Cotrău (publicată sub titlul „Butoiul de Amontillado” în volumul
Balerca de Amontillado () [Corola-website/Science/325714_a_327043]
-
Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori) și de Gabriel Mălăescu (publicată sub titlul „Butoiul de Amontillado” în volumul "Butoiul de Amontillado", editat în 2014 de Editura MondoRo din București). Deși subiectul povestirii lui Poe este o crimă, „Balerca de Amontillado” nu este o poveste de identificare a criminalului precum „Crimele din Rue Morgue” sau „Scrisoarea furată”; nu există nici o investigație a crimei lui Montresor, iar criminalul însuși explică modul în care a comis crima. Misterul din „Balerca de
Balerca de Amontillado () [Corola-website/Science/325714_a_327043]
-
crimă, „Balerca de Amontillado” nu este o poveste de identificare a criminalului precum „Crimele din Rue Morgue” sau „Scrisoarea furată”; nu există nici o investigație a crimei lui Montresor, iar criminalul însuși explică modul în care a comis crima. Misterul din „Balerca de Amontillado” constă în motivul lui Montresor pentru crimă. Fără prezența unui detectiv în povestire, cititorul este cel care trebuie să rezolve misterul. Montresor nu precizează nicăieri motivul său dincolo de „nenumăratele nedreptăți” vagi și „când a trecut la insulte”, la
Balerca de Amontillado () [Corola-website/Science/325714_a_327043]
-
că Poe a lucrat „într-o cărămidărie în toamna anului 1834”. Această sursă a fost identificată ca fiind Robert T. P. Allen, un student de la West Point, fost coleg cu Poe. O legendă apocrifă susține că subiectul de inspirație pentru „Balerca de Amontillado” provine dintr-o poveste pe care Poe a auzit-o la Castle Island (South Boston), Massachusetts, pe când era soldat acolo în 1827. Potrivit acestei legende, în timp ce staționa la Castle Island în 1827, el a văzut un monument dedicat
Balerca de Amontillado () [Corola-website/Science/325714_a_327043]
-
principale de inspirație a lui Poe, „A Man Built in a Wall” (1844) a lui Joel Headley, care povestește vederea de către autor a unui schelet zidit în peretele unei biserici din Italia. Povestea lui Headley include detalii foarte similare cu „Balerca de Amontillado”; în plus față de zidirea unui inamic într-o nișă ascunsă, povestirea detaliază așezarea cu grijă a cărămizilor, motivul răzbunării și gemetele agonizante ale victimei. Poe ar fi putut lua temele similare din „Le Grande Bretêche” ("Democratic Review", noiembrie
Balerca de Amontillado () [Corola-website/Science/325714_a_327043]
-
autor al „The Black Crow”, care a folosit expresii ca „Nevermore” și „lost Lenore”, cu referire la poemul lui Poe, „Corbul”. Această parodie a lui Poe a fost descrisă ca un bețiv, mincinos și amant violent. Poe a răspuns cu „Balerca de Amontillado”, folosind referințe foarte specifice la romanul lui English. În povestirea lui Poe, de exemplu, Fortunato face referire la societate secretă de masoni, similară societății secrete din "1844", și face chiar un gest similar cu cel prezentat în "1844
Balerca de Amontillado () [Corola-website/Science/325714_a_327043]
-
a folosit și o imagine a unui jeton cu un șoim cu un șarpe în gheare, similar cu stema familiei Montresor cu un picior care strivește un șarpe - deși, în această imagine, șarpele mușcă călcâiul. De fapt, majoritatea scenelor din „Balerca de Amontillado” provin de la o scenă din "1844", care are loc într-o pivniță subterană. În final, Poe este cel care „pedepsește fără a fi pedepsit”, prin nepedepsirea sa pentru răzbunarea sa literară și prin crearea unei povești concise (spre deosebire de
Balerca de Amontillado () [Corola-website/Science/325714_a_327043]
-
încercat să sperie oamenii pentru a-i convinge să se abțină de la consumul alcoolului. Poe ar fi făcut o promisiune de a se alătura mișcării în 1843, după o partidă de băut, cu speranța de a obține o numire politică. „Balerca de Amontillado” poate fi atunci o „poveste întunecată despre cumpătare”, menită să șocheze oamenii prin realizarea pericolelor generate de consumul de alcool. Richard P. Benton, specialist în opera lui Poe, și-a afirmat convingerea sa că „protagonistul lui Poe este
Balerca de Amontillado () [Corola-website/Science/325714_a_327043]
-
conte de Montrésor, conspirator politic din secolul al XVII-lea din anturajul lui Gaston d'Orléans, fratele cu o voință slabă al regelui Ludovic al XIII-lea”. „Intrigantul remarcabil și autor de memorii” a fost legat pentru prima dată de „Balerca de Amontillado” de Burton R. Pollin, un alt specialist în opera lui Poe. Inspirația pentru metoda de ucidere a lui Fortunato provine din teama de înmormântare de viu. În perioada în care a fost scrisă această povestire unor sicrie li
Balerca de Amontillado () [Corola-website/Science/325714_a_327043]
-
s" una dintre primele sale povestiri intitulată „The Visionary” (redenumită mai târziu „The Assignation”) în 1834. A publicat apoi mai multe alte creații literare: „Poveste din Munții Colțuroși” (aprilie 1844), „Lada dreptunghiulară” (septembrie 1844), „Tu ești ucigașul!” (noiembrie 1844) și „Balerca de Amontillado” (1846). Alți colaboratori ai revistei au fost Nathaniel Hawthorne, Oliver Wendell Holmes, Washington Irving, James Kirk Paulding, William Gilmore Simms, Nathaniel Parker Willis și Frances Hodgson Burnett. Redactorul Sarah Hale a promovat-o pe regina Victoria ca model
Godey's Lady's Book () [Corola-website/Science/336329_a_337658]