70 matches
-
pe cale de-a trage storul, când observă lângă propria reflecție imaginea omului ponosit, În balonzaid, care aruncase o privire În compartimentul lui. Hainele sale, lipsite de culoare, textură și opacitate, rămășițele vechii arte a croitoriei, aveau Încă o eleganță forțată. Balonzaidul deschis lăsa să se vadă gulerul Înalt și tare, precum și jacheta Încheiată până sus. Omul Își aștepta răbdător cina sau așa crezu Myatt la Început, permițând minții sale să fugă puțin de subtilitățile cu Stein și domnul Eckman, dar, Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
omul se trezi brusc. — Da? Întrebă el. Myatt se scuză. — N-am vrut să vă trezesc. Omul Îl privi cu suspiciune și ceva În brusca trecere de la somn la o mai familiară neliniște, ceva În hainele bine croite, trădate de balonzaidul ponosit, Îl făcu pe Myatt să se simtă mișcat. Se referi la Întâlnirea lor de mai devreme: Ați găsit un compartiment, presupun? — Da. Myatt spuse impulsiv: — Poate că nu vă puteți odihni. Am niște aspirină În bagaj. Pot să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
crescând În dimensiune, și el căută un ac de gămălie ca să le Înțepe unul câte unul. Îl readuse la starea de completă trezie zgomotul unor pași trecând și Întorcându-se de-a lungul coridorului. Sărmanul om, se gândi, zărind un balonzaid maroniu dispărând prin fața geamului și două mâini Încleștate. Dar nu-i era milă de domnul Eckman, pe care-l urmâri iar În imaginație de la birou În apartamentul lui foarte modern, În toaleta strălucitoare, În baia cu argint aurit, În salonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cuier și ieși pe coridor. La Köln trenul stătea aproape patruzeci și cinci de minute, Îndeajuns ca să bea o ceașcă de cafea fierbinte sau un pahar de vinars. Până atunci putea să se plimbe, Înainte și Înapoi, asemeni omului În balonzaid. Deoarece nu era nimic care să-i capteze atenția În aerul de-afară, știu cine va păși alături de el În spirit de-a lungul coridorului și la baie: domnul Eckman și domnul Stein. Domnul Eckman, se gândi el, Încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
plângă: „Berea aia pe care mi-ai adus-o. M-a terminat. Stomacul mi-a luat-o razna“. Pe locul din fața ei, soțul stătea și zâmbea; Își freca c-o mână bărbia aspră, trăgând cu coada ochiului la fata În balonzaid alb, care se Întinsese pe banchetă, atingându-i cu picioarele cealaltă mână. Myatt se opri o clipă și-și aprinse o țigară. Îi plăcea figura subțiratică a fetei și fața ei, cu buzele rujate doar atât cât să facă acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
tot așa, până la oglinzile mai Îndepărtate și propria reflexie, ca un fel de tabelă alfabetică de oculist. Cu ocazia aceasta, prima literă a alfabetului, A-ul cel mare și negru, se nimeri să fie un bărbat mai În vârstă, În balonzaid, care stătea lângă una din mese și-și Îndepărta firimiturile de pe veșminte Înainte de-a pleca să prindă trenul. — Dumnezeule mare! spuse domnișoara Warren, acoperindu-și privirile cu mâna. M-am Îmbătat. Nu văd bine. Cine-i omul de-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ciudat, ca o coroană pusă strâmb. Norocul o favoriză. Un bărbat ieși dintr-un compartiment și Își făcu drum spre toaletă, iar ea, În timp ce se lipi cu spinarea de-o fereastră ca să-i facă loc, Îl zări pe omul În balonzaid moțăind Într-un colț, deocamdată singur. El ridică privirile și-o văzu pe domnișoara Warren În ușă, clătinându-se puțin Înainte și Înapoi. — Pot să intru? Întrebă ea. Am urcat În tren la Köln și nu găsesc loc. Vocea Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se plânseră de ea În nemțește, știind că-i englezoaică și Închipuindu-și că nu-i poate Înțelege. Ea le rânji cu malițiozitate, dezvelindu-și dinții mari din față, și alergă mai departe. Compartimentul era ușor de găsit, pentru că recunoscu balonzaidul aninat Într-un colț, precum și pălăria moale și pătată. Pe banchetă zăcea un ziar de dimineață, pe care doctorul Czinner Îl cumpărase cu un minut sau două În urmă În gara din Würzburg. În scurta căutare Întreprinsă de Coral Musker
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
dejun, iar doctorul Czinner, care o căuta la celălalt capăt al trenului, va fi plecat pentru cel puțin trei minute. În acest interval de timp trebuia să afle destul de multe ca să-l facă să vorbească. În primul rând, acolo era balonzaidul. În buzunare nu avea nimic, doar o cutie de chibrituri și un pachet de Gold Flake. Mabel luă pălăria și pipăi În lungul panglicii și În interior, la căptușeală. Găsise uneori informații destul de prețioase ascunse-n pălării, dar a doctorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și pipăi În lungul panglicii și În interior, la căptușeală. Găsise uneori informații destul de prețioase ascunse-n pălării, dar a doctorului nu avea nimic. Acum ajunse la momentele periculoase ale căutării ei, pentru că examinarea unei pălării sau chiar a buzunarelor balonzaidului putea fi mascată, dar să tragă geamantanul din plasa de bagaje, să forțeze Încuietoarea cu lama briceagului și să ridice capacul erau acțiuni care o făceau și pe ea pasibilă de acuzația de tentativă de furt. Una din lamele briceagului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
un tunel. Revoluție, se gândi ea cu harta Încă ridicată, ca să prindă lumina când va veni, asta și nimic mai puțin. Mugetul scăzu și lumina reveni brusc. Dr. Czinner se afla În ușă, cu un ziar sub braț. Purta iarăși balonzaidul și ea Îi privi disprețuitoare ochelarii, părul cărunt, mustața neîngrijită, cravata Îngustă și legată strâns. Lăsă harta jos și rânji În direcția lui: — Deci? Dr. Czinner intră și Închise ușa. Se așeză pe locul din fața ei fără nici un semn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
scaunul mic de oțel, urmări cu privirile bariera. Tot mai puțini pasageri veneau dinspre peroane. Nu se vedea nici urmă de dr. Czinner. Și totuși, când aruncase o privire În compartimentul lui, cu zece minute Înainte de Viena, avea pălăria și balonzaidul și-i răspunse la Întrebare cu „Da, cobor“. Nu-l crezuse și când trenul se opri, așteptă până când el Își părăsi compartimentul, Îl urmări scotocind pe peron după bilet și nu l-ar fi scăpat din priviri nici o clipă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
hăituită și deprimată a profesorului exilat, ci nepăsarea și sarcasmul pe care le semnalaseră jurnaliștii când depusese mărturie În boxă Împotriva lui Kamnetz. — Și? Doamna Peters scoase bomboana de mentă din gură. Dr. Czinner Își Înfundă ambele mâini În buzunarele balonzaidului său și se legănă pe călcâie Înainte și Înapoi. Astfel părea stăpân pe situație, dar nu era sigur cum anume să continue, pentru că mintea-i era Încă plină de fraze grandilocvente, de retorică socialistă. Semnele de exploatare Îl făceau Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
gări, imaginea acesteia era secționată de așchii de gheață opacă, așa că pentru o clipă geamul trenului devenea un caleidoscop În care se scuturau bucăți amestecate de sticlă colorată. Ca să se Încălzească, dr. Czinner Își Înfășură mâinile În cutele largi ale balonzaidului său și se porni iarăși pe culoar. Trecu prin vagonul de serviciu și ieși la cele de clasa a treia, care fuseseră adăugate trenului la Viena. Majoritatea compartimentelor zăceau În Întuneric, cu excepția unui glob orb care ardea În tavan. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de la un grup la altul, bucurându-se și el Într-un mod simplu și indirect. Czinner fusese Înfuriat de satisfacția nepretențioasă a tatălui său. Mai scrise timp de zece minute și apoi Împături hârtia și și-o strecură În buzunarul balonzaidului. Voia să fie pregătit pentru orice eventualitate. Dușmanii pe care și-i știa nu aveau nici un fel de scrupule: mai degrabă l-ar fi ucis imediat Într-o alee lăturalnică decât să-l vadă viu În tribunal. Puterea poziției sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
traversară peste șine, sperând să găsească bufetul gării. Un german Înalt și subțire, cu un cap țuguiat, se plimba fără Încetare În sus și-n jos. Coral Musker Îl văzu pe doctor părăsind trenul, având pe el pălăria lui moale, balonzaidul și o pereche de mănuși gri, de lână. El și cu germanul trecură prin fața geamului, se Întoarseră și trecură iar, dar păreau să se plimbe În lumi diferite, căci nu-și aruncară nici o privire. Se opriră o dată unul lângă altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
tot sufletul că nu pot accepta. Cobor din tren la Belgrad În timpul nopții. Mi-ar fi făcut plăcere... Se opri la mijlocul pasului, cu sprâncenele Încruntate, și păru să fi uitat ce spune. Își vârî mâna cu mănușa uzată În buzunarul balonzaidului. Mi-ar fi făcut plăcere... Doi bărbați În uniformă se apropiau de ei, venind pe linie. Doctorul Își puse mâna pe brațul fetei și o Întoarse cu blândețe, apoi Începură să meargă Înapoi pe lângă tren. El Încă mai dârdâia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
argintiu plăcut deasupra urechilor și la colțul ochilor se vedeau câteva riduri blânde. — Maior Petkovici, spuse el, sunteți bun să le citiți arestaților acuzațiile ce li se aduc? Oferă-i doamnei un scaun. Dr. Czinner Își scoase mâinile din buzunarele balonzaidului și Își șterse ochelarii. Putea să-și stăpânească emoția din vas, dar nu și mâinile, care Îi tremurau puțin. — Acuzații? Întrebă el. Ce vreți să spuneți? Suntem cumva În fața unui tribunal? Maiorul Petkovici, cu hârtia În mână, se răsti la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Myatt putu să deslușească prin blană curba trupului ei ascuns și să-l compare cu acela nud și subțiratic al lui Coral. Va trebui s-o iau și pe Coral, se gândi el. — N-ați văzut o fată Într-un balonzaid subțire, ceva mai scundă decât dumneavoastră? spuse el. — Oh, ba da! spuse Janet Pardoe. S-a dat jos din tren la Subotica. Știu despre cine vorbiți. Ați cinat cu ea noaptea trecută. Îi zâmbi: E iubita dumneavoastră, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
noi, ceilalți. Și cînd mă gîndesc cum era nu demult la Barneys din New York, numai viață, culoare și agitație, și oameni care cumpărau rochii de mii de dolari. Toată săptămîna n-am vîndut decît două fileuri de păr și un balonzaid de la reduceri. Locul ăsta e un dezastru. Și sînt doar zece săptămîni de cînd am deschis. The Look e susținut financiar de un mare mahăr, Giorgio Laszlo. Trebuia să fie un magazin universal de vis, zumzăind de lume, cu un
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]