196 matches
-
logică și o ierarhie instituționale. Această integrare simbolică este crucială pentru funcționarea instituției. Ea operează zilnic roluri, priorități și modalități de acțiune, plasîndu-le în contextul celui mai general cadru de referință imaginabil. În acest fel, orice acțiune intră în rutina banalizării penitenciare 27. Înscrierea activităților în "natura lucrurilor", în firesc și banal se face "corect" la toate nivelurile organizaționale. Orice individ înțelege că toate lucrurile din interiorul unui penitenciar au sens și sînt integrate într-un univers ale cărui coordonate sînt
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
pénitentiaire ou le voué d'une reforme impossible", în Déviance et Société, 1980, vol. IV, nr. 2, p. 131. Originea expresiei nu este indicată, dar se menționează utilizarea lui în rapoartele Adunării generale a Consiliului superior al Administrației Penitenciarelor franceze, banalizarea desemnînd condițiile generale ale vieții de detenție. Ulterior, termenul a căpătat alte semnificații, în special pregătirea deținutului pentru lumea din afară, depenalizarea și decarcerarea arestatului în preajma liberării (cf. Jean-Hervé Syr, Punir et rehabiliter, Éditions Économica, Paris, 1990). Prefer însă semnificația
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
lumea din afară, depenalizarea și decarcerarea arestatului în preajma liberării (cf. Jean-Hervé Syr, Punir et rehabiliter, Éditions Économica, Paris, 1990). Prefer însă semnificația inițială, cea de activitate ajunsă în stadiul rutinei, al obișnuitului. Astfel, turnătoria dintre deținuți este un exemplu al banalizării penitenciare, ca și loviturile aplicate de către mascați, furturile din pachete sau personalizarea bunurilor publice. 28 Mircea Eliade, Tratat de istorie a religiilor, Editura Humanitas, București, 1992, p. 405. 29 Poziția patului unui deținut într-o celulă spune lucruri semnificative despre
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
și Își vor canaliza conduitele, modul de a gândi și de a acționa, În conformitate cu voința liderului, devenind În final grupuri manipulate de acesta. Cele de mai sus reprezintă efectele, În timp, ale mitologizării persoanei umane. Opusul mitologizării persoanei Îl reprezintă banalizarea individului. Acesta este actul de reducție valorică și formală care tinde să uniformizeze indivizii, dizolvând personalitățile individuale Într-o masă colectivă amorfă, lipsită de identitate. Acestea sunt ideile egalitare, care conferă maselor, prin ștergerea diferențelor personale dintre indivizi, falsa impresie
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
s-au decernat Premiul „Suplimentului literar-artistic al «Scânteii tineretului»” (1983), Premiul Uniunii Tineretului Comunist (1984), Premiul Filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor (1998, 2001), Premiul „Mihai Eminescu” al Fundației Scrisul Românesc (2000). Deși debutul lui P. prefigurează o accentuată preferință pentru banalizarea intenționată a recuzitei poetice tradiționale, pentru acuta autoreflexivitate a eului, sunt căutate sursele de inspirație în cadre și situații dintre cele mai derizorii („în noaptea asta/ vreau să scriu cel mai lung poem/ de dragoste/ e ora zero unu/ sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289003_a_290332]
-
reacția e aceeași, de factură albatrosistă cum intuiau redactorii revistei, un refugiu într-un univers virtual, oniric uneori, un spațiu al imaginarului care reflectă temerile și ideile ce bântuie eul liric, sau o aspirare a realului în lumea imaginară, o banalizare a imaginarului ori o ficționalizare a banalului. Percepția despre sine și despre artă e demitizantă, există permanent un ochi care privește din exterior și care înregistrează excesele literaturizării, chiar și atunci când ele fac parte din propria creație. Recunoaștem aici un
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
strigă/ invită adunarea la un spectacol care se vrea apropiat de cel al bâlciului, e o alunecare voită spre derizoriu. În mod paradoxal însă renunțarea la idealizarea trăirilor, a experienței are ca efect desprinderea de clișeele literare care duceau la banalizarea anumitor teme, motive, structuri expresive. Ceea ce devine laitmotiv într-un text precum Biliard nu va fi o structură metaforică evidentă (deși textul nu duce lipsă de astfel de secvențe), ci elemente exclamative, emotive sau conative lipsite de un adaos poetic
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de o poezie pronunțat idealistă. Totodată se subminează și acest tip de text (a se vedea repetarea insistentă a sintagmei "în general", care accentueză ideea că excepțiile nu numai că nu sunt negate, dar sunt absolut necesare), atrăgând atenția că banalizarea excesivă duce la falsitate și eșec. Poemele devin protestatare, violente, nu atât prin mesajul transmis, cât prin sugestii și prin modul de organizare a materialului poetic, astfel nu lipsesc imperativele, interogațiile retorice, tot arsenalul unui fals dialog: "Și stingeți odată
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în linia cutumelor. Textul e interesant și pentru modul în care se preia o imagine care a făcut carieră în literatură și se transpune într-un alt registru. Astfel reflectarea și dispariția lunii în spațiul acvatic devin aici prilej de banalizare, chiar trivializare a peisajului descris. Totul e convenție, totul are o plată, chiar și imaginația poetului. Strofa finală sugerează și ea modalitățile prin care se constituie lumea aceasta, textul tonegarian e unul care urmează regulile sau, mai bine zis, lipsa
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
realității. Este aici și o răsturnare de viziune. Lumea exterioară și deopotrivă universul intrinsec al creației par a se fi plictisit de lipsa de viziune, de talent a celor care încearcă să facă artă. Există și o anumită atenție acordată banalizării imaginii și a enunțului, "vreo litografie" - înseamnă o reducere la banal, o punere sub semnul lui "oarecare". Modalizatorii de incertitudine nu lipsesc nici aici, eul poetic nu impune o viziune, ci încearcă să surprindă o fărâmă din realitatea care se
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
90 (nouăzecismului), își numește volumele Faruri, vitrine, fotografii, Strada castelului 104, 1, 2, 3..., Cîntece de trecut strada, La fanion, Pantelimon 113 bis, garsoniera 49 etc."251. Nu e o poezie a faptului divers propriu-zis, ci mai degrabă una a banalizării întregii existențe fără ca aceasta s-o anihileze. Poezia banalului nu poate fi niciodată separată de cea a demitizării, a parodicului, în care ironia nu reușește să îndulcească imaginea ciudată a unei lumi degradate care nu mai înspăimântă, ci produce mirare
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
reacția e aceeași, de factură albatrosistă cum intuiau redactorii revistei, un refugiu într-un univers virtual, oniric uneori, un spațiu al imaginarului care reflectă temerile și ideile ce bântuie eul liric, sau o aspirare a realului în lumea imaginară, o banalizare a imaginarului ori o ficționalizare a banalului. E o poezie care oscilează între afirmarea unor certitudini (banale, scandaloase, provocatoare sau, chiar, absurde) și ezitarea în conturarea unui univers care, deși pare arhicunoscut, se fluidizează și devine tot mai greu de
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Analiza mecanismelor de administrare a actului de poliție politică în regimul totalitar comunist din România arată că brutalitatea a fost ridicată la rang de politică de stat, în numele „luptei de clasă” și a provocat un reflex de lungă durată, o „banalizare” a răului, întreținută cu ajutorul aparatului poliției politice (p. 14). Scopul era inculcarea și menținerea fricii în rândul populației, intimidarea acesteia și administrarea fricii în mod ramificat și procentual. Securitatea a apelat la brutalitate fizică extremă în prima etapă a funcționării
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
avantaj concurențial se poate face prin urmărirea și prognozarea poziției organizației în topul (clasamentul) de piață al grupului său. Un avantaj durabil înseamnă o cotă de piață stabilă, acompaniată de o poziționare relativă similară. Pentru multe industrii există totuși pericolul banalizării produselor și al modificării percepției legate de valoarea subiectivă asociată. Aceasta echivalează cu o „scurtcircuitare” a valorii resurselor, adică cu o înrăutățire a performanțelor economice. Ea este semnalată de o scădere a vânzărilor, în condițiile în care prețul începe să
[Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
din care inima este absența. Amantă de profesie, Pariziana caută prin eros dobândirea unei dimensiuni sociale absențe 232. Cu toate că nu are, în cazul Parizienei, o experiență mutilanta și limitativa (cum este, de obicei, experiența altor femei), ea comportă riscul de banalizare, reduce partenerul extraconjugal la dimensiunile unui subiect lipsit de valoare, din seria celor de duzină. În literatura franceză a acestei perioade se proliferează ceea ce noi am putea numi fenomenul dublului sau multiplului adulter 233. El se deosebește de adulterul doamnei
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
prăbușirea finală, el a fost puternic erodat În momentele de criză politică, fiind, pe de altă parte, banalizat ca urmare a extinderii considerabile a aparatului de partid și a generalizării Învățământului de partid care cuprinsese toate categoriile de populație. O banalizare cu atat mai puternică cu cat procesul de de-diferențiere politică a fost mai important. Este și cazul României, țara cu partid comunist unic, cel mai mare din Europa În raport cu populația activă, a cărui rapidă expansiune s-a realizat și
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
faptului cultural prin Însăși selecția și fasonarea didactică În perspectiva accesibilității acestuia. Conținuturile culturale ale școlii nu sunt identice cu cele generate, sau cu care este obișnuită elita culturală. Cultura nu poate fi transferată În școală fără riscul unei minime banalizări, ocultări, falsificări. Cum remarcă un filosof al istoriei, A. Toynbee, „hrana intelectuală dată poporului sub formă educativă duce lipsă de vitamine și de savoare”. O altă problemă constă În aceea că educația se poate transforma Într-o simplă trambulină de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
parte, iar, pe de altă parte, pentru a se potrivi cu golul existențial și cu vidul valoric ce-și face simțită prezența În țările În care civilizația ridicată a anihilat componenta spirituală a vieții. Nu este vorba nicidecum despre o banalizare sau o desacralizare gratuită a tezaurului dogmatic sau liturgic, ci despre un efort atent de selecție și prezentare discursivă În perspectiva unor paradigme interpretative contemporane. Pe de altă parte, mesajul nostru trebuie să fie destul de ferm, pentru a fi auzit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
îi face purtătorii unor potențe ce-i ridică cu mult peste normalitatea celor a căror iubiri s-au stins ori nu s-au aprins încă. Însă, deplina recunoaștere și confirmare a dictonului Cine iubește acela și suferă mult, dincolo de reflexul banalizării și obișnuinței în raport cu această afirmație, își găsește deplina justificare. Și tocmai prezența celor a căror iubire nu a început alături de cei a căror dragoste a apus deși nu vine spre a arăta că orizontul acestui sentiment divin, odată dispărut, nicicând
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
undei de rezonanță și conversia sa fragmentară în clipe de criză ontică ce par a fi momente simple și efemere asemeni banalului cotidian. Este o încercare de a controla suferința individuală prin demersul unei integrări alunecoase și perfide ce intenționează banalizarea ei, reducerea sa la nivelul superficialității mundane care vorbește prin expresi precum trebuie să fie cumplit dar va trece sau după această încercare va fi și bine. Este tonul optimist ce proiectează prematur suferința în relativitate evitând astfel răgazul, pauza
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
narativă a acțiunii și interacțiunilor violente se impune ca o logică naturală a lumii reale a oamenilor. Scenarizarea violenței „Televizorul însoțește acum copiii în călătoriile de pe glob chiar înainte ca aceștia să aibă permisiunea de a trece strada.” - Josuha Meyrowitz „Banalizarea violenței a devenit un fapt izbitor și amenințător. Lumea noastră nu este mai violentă decât cea de odinioară, dar amuzamentul și indiferența cu care lumea contemplă propriile violențe și modul în care sunt imaginate violențe tot mai multe și mai
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
violentă decât cea de odinioară, dar amuzamentul și indiferența cu care lumea contemplă propriile violențe și modul în care sunt imaginate violențe tot mai multe și mai monstruoase grație imaginilor de cinema și de televiziune este fără precedent.” - Jean Daniel. Banalizarea violenței este răul absolut. În programele TV, violența nu mai este cel mai adesea legendară, eroică ori cavalerească sau instrumental-pragmatică (după epocă, ca în literatură), ci un amalgam pseudocultural, deosebit de periculos pentru copii, întrucât violența apare în postura de comportament
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
și minții umane. Ca urmare, efectele violenței televizuale sunt mai complexe decât ne spune teoria „mimetismului” sau a „învățării”: violența depersonalizează, dezechilibrează și desensibilizează (se ajunge în masă la o stare denumită ca fiind „crima de indiferență”, ca rezultat al banalizării mediatice a violenței). Falsele mesaje pe care le transmit filmele violente Violența este omniprezentă: auzind vestea că tatăl unei prietene a murit, o fetiță întreabă: „cine l-a omorât?”. Întrebare evident indusă de privitul la televizor, arată că, în mintea
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
în mod deosebit caracterul difuz al influențelor violenței mediatice și, în consecință, două categorii de efecte: a) reducerea emoționalității individuale la stimuli (acte de violență) și, în felul acesta, un anumit grad de indiferență față de violența reală (sau mediatică); b) banalizarea violenței, ceea ce echivalează cu atenuarea reacțiilor oamenilor față de violența din jurul lor, formarea unor atitudini de acceptare a violențelor ca un „rău necesar”. Atitudinile se distribuie de la insensibilitate până la împăcarea oamenilor nu doar cu acte izolate de violență, ci chiar cu
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
a violențelor ca un „rău necesar”. Atitudinile se distribuie de la insensibilitate până la împăcarea oamenilor nu doar cu acte izolate de violență, ci chiar cu o societate sau cu grupuri și acțiuni tot mai violente (de aceea, trebuie contracarat serios riscul banalizării terorismului și al reducerii reacțiilor societății față de terorism). 3. Teoria fricii care integrează două procese-efecte: a) procesul de incubație (instalarea progresivă a sentimentului de teamă și de insecuritate, care poate deveni paralizant) și b) fenomenul „cultivării” (G. Gerbner) având ca
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]