33,214 matches
-
Alain Chabat, creatorul acestui nou episod cinematografic (produs tot de Claude Berri) din aventurile lui Asterix și Obelix a fost aceea de a se întoarce la "spiritul benzilor desenate ca formă de artă"; se vede cu ochiul liber că translarea "benzilor" în film a fost făcută nu de un spirit iconoclast, ci de un admirator fanatic. Oricît de mult au fost modificate și adăugate personaje, acțiuni sau gaguri - totul e făcut în spiritul paginii originare, în spiritul dialogurilor lui René Gosciny
Nasul Monicăi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14232_a_15557]
-
la tribunal înregistrările audio nu sînt considerate probe. N-ai martori, înfunzi pușcăria sau plătești, dacă ai cu ce, despăgubiri de miliarde și ca să te consolezi poți asculta din cînd în cînd caseta care îți dă dreptate. (Neîncrederea Justiției în banda audio e justificată. Cu ajutorul unui computer poți falsifica orice declarație dată pe bandă și cu puțină răbdare izbutești chiar să construiești declarații la care interlocutorul tău nici n-ar fi visat. Din acest motiv nici înregistrarea adevărată nu e admisă
Spînzurarea de limbă a ziaristului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14266_a_15591]
-
sau plătești, dacă ai cu ce, despăgubiri de miliarde și ca să te consolezi poți asculta din cînd în cînd caseta care îți dă dreptate. (Neîncrederea Justiției în banda audio e justificată. Cu ajutorul unui computer poți falsifica orice declarație dată pe bandă și cu puțină răbdare izbutești chiar să construiești declarații la care interlocutorul tău nici n-ar fi visat. Din acest motiv nici înregistrarea adevărată nu e admisă ca probă la Tribunal.) Zicerile din categoria celei citate mai sus rămîn cel
Spînzurarea de limbă a ziaristului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14266_a_15591]
-
le aud de la personalitățile care se scapă în particular la urechile lor, de multe reputații s-ar alege praful. Numai din înjurăturile de pe culoarele Parlamentului s-ar putea scoate niște anale de dimensiunea cărții de telefon a Bucureștiului. Din motivul benzii audio care nu contează la tribunal, declarațiile scandaloase pe care un ziarist le obține între patru ochi nu ajung în presă dacă nu pot fi probate și cu martori. Între noi fie vorba, nu cred că cineva care și-a
Spînzurarea de limbă a ziaristului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14266_a_15591]
-
el), subit, de solicitudine (partinică) față de fostul președinte și-l execută, paternel, pe executantul său, declarînd că, mde, a vorbit în nume propriu. Ce-i în Gușă, e și-n căpușă, ar fi continuat, paremiologic, șeful, dar s-a rupt banda. Fabulosul gazetar ieșean Valer Mitru mă saluta cu un parșiv: Salut, Picasso! Descoperise el, cumva, în pictura mea de-atunci laba leului andaluz? Sau, mai degrabă - spun acum - sărmana victimă a imitației? Cucuvae victis! vorba lui Mihai Ursachi. E o
Românul s-a născut mim by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14270_a_15595]
-
și scotea tot felul de lucruri pe care le punea într-o pungă de plastic cu toarte. Când și-a ridicat privirea, a prins să se lumineze de ziuă. Mi-a zâmbit din nou și s-a apropiat. - Îți plac benzile desenate? m-a întrebat. Eu am dat din cap că da, și atunci mi-a întins o grămadă de reviste legate cu șnur. - Ia-le, mi-a spus. Apoi, arătând spre cort: - Spune-i că am plecat. Și a luat
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
făcut-o. A cerut să i se aducă de la Biblioteca Academiei cărți iar ele creșteau în mormane în jurul său. Era foarte bolnav, când citea și scria. Se izolase de lume pentru a-și urmări liniștit gândurile. Se înregistra singur pe bandă de magnetofon pentru a se verifica. Nu de puține ori, nemulțumit, ștergea banda și relua totul de la început. Alături de biografia eminesciană care, în momentul apariției, în 1932, marca un strălucit debut al autorului ei în istoria literară, această ultimă contribuție
"Nimic fictiv" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15155_a_16480]
-
mult sau mai puțin naturală a interesului crescut față de acest spațiu, însă asta numai dacă uităm condițiile speciale în care a fost construită cartea. Avem de-a face cu o selecție dintr-o serie de interviuri luate de autor, pe bandă de magnetofon, la mijlocul deceniului nouă, unor persoane considerate reprezentative, fiecare, pentru unul din chipurile Bucureștiului începutului și mijlocului secolului abia încheiat, interviuri rămase nepublicate pînă la fericita întîlnire dintre autor și Institutul Român pentru studiul Istoriei Recente, condus de Andrei
Fețele nevăzute ale Capitalei by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15167_a_16492]
-
nici să dai cu tunul, iar la circumscripțiile de sector bate vântul dezolant al maidanelor părăsite. Și totuși, pe unde hălăduiesc "apărătorii legii", dacă de infractori se ocupă mai mult presa iar cetățeanul e atacat, ziua-n amiaza mare, de bande perfect organizate de borfași? Un student îmi mărturisea recent că a te adresa poliției pentru că ai fost jecmănit în stradă înseamnă o dublă greșeală: mai întâi, că polițaiul te va trata cu un sictir absolut, iar apoi există riscul ca
Economia de piață între bulanul dogmatic și oul pragmatic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15209_a_16534]
-
Un student îmi mărturisea recent că a te adresa poliției pentru că ai fost jecmănit în stradă înseamnă o dublă greșeală: mai întâi, că polițaiul te va trata cu un sictir absolut, iar apoi există riscul ca tot el să dea bandelor adresa ta, și astfel să te trezești atacat în casă. Nu de alta, însă în destule cazuri polițiștii sunt principalii furnizori de "ponturi" ai lumii interlope. Cu ce se ocupă poliția română am constatat încă o dată în preajma Paștelui. Din înalt
Economia de piață între bulanul dogmatic și oul pragmatic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15209_a_16534]
-
amfiteatrul Colegiului, coborî strada Saint-Jacques și câteodată chiar părăsi Franța, căci mulți dintre auditorii săi erau studenți sau cercetători străini. Există o impresionantă arhivă sonoră a intervențiilor publice foucaldiene; prin urmare, trebuie realizată o audiografie a lui Foucault. înregistrarea pe bandă magnetică este o tehnică relativ recentă ce a produs un nou tip de arhivă dar și o nouă serie de probleme, cum ar fi contextualizarea sau statutul arhivei în raport cu textele. După aproape 15 ani de la dispariția lui Michel Foucault, fondul
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
a obiectelor de artă pop ce împodobesc pereții și rafturile. Unul din aceste obiecte, aflat aproape de intrarea în holul strîmt, poate servi drept emblemă și comentariu global: este o Olivetti ușoară, cu claviatura intactă, dar cu suportul și ruloul pentru banda de scris „extirpate”. Poartă eticheta „Mașină de scris pentru disidenți”. Pe un perete, în mărime naturală și înrămată, o lopată vopsită în roșu aprins. Obiectul are legenda „Sabia lui Damocles în cea de-a doua jumătate a secolului XX, într-
Cu Jiøi Gruntorád despre 10 000 de tipărituri clandestine by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13389_a_14714]
-
neapărat de fabricație americană, altfel nu se înțelegea nimic. În final, s-a ajuns la concluzia că respectivii cobai ar putea fi strămoșii îndepărtați ai unor prezentatori de televiziune din zilele noastre. Astăzi, prin conectarea acestui sistem la un receptor-radio „banda vest”, pot fi ascultate în voie hohotele de râs ale cobailor... Explicația oamenilor de știință e simplă: vietățile râd fiindcă-și amintesc de momentele când „sacoșa” de sub bărbia lor era plină de furaje, iar motanul miorlăia sfâșietor-erotic pe acoperișul stațiunii
TRIMINEAȚA! by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13427_a_14752]
-
refugii, disperări. Așa că-l înțeleg pe Krapp în exercițiul lui obsesiv de a-și pune sub lupă trăirile din trecut și de a-și asculta, ca într-un ritual perfect al inactivității, analizele ce le însoțesc. Eu am carnete, el, benzi de magnetofon. Vocea sună ciudat. Puternic, major. Scrisul meu pare bizar. Acolo, pe bandă, cuvintele sînt rostite cu siguranță, cu vioiciune în glas, cu aplomb. Acelui Krapp, mai tînăr, mai viril, mai important, îi place să emită tot felul de
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
pune sub lupă trăirile din trecut și de a-și asculta, ca într-un ritual perfect al inactivității, analizele ce le însoțesc. Eu am carnete, el, benzi de magnetofon. Vocea sună ciudat. Puternic, major. Scrisul meu pare bizar. Acolo, pe bandă, cuvintele sînt rostite cu siguranță, cu vioiciune în glas, cu aplomb. Acelui Krapp, mai tînăr, mai viril, mai important, îi place să emită tot felul de teorii, să comită evaluări și să facă portrete, să descrie, absurd, chipuri, senzații, situații
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
în glas, cu aplomb. Acelui Krapp, mai tînăr, mai viril, mai important, îi place să emită tot felul de teorii, să comită evaluări și să facă portrete, să descrie, absurd, chipuri, senzații, situații, iubiri. Îi place să se imprime pe banda de magnetofon, așa cum lui Narcis îi place să-și privească chipul în apă. Un Krapp vorbește. De mult. Clar, sonor, răspicat. Altul ascultă. Acum. Buimac, răvășit de propria-i viață și amețit de băutură, dezabuzut, mofluz, negativist. Cîtă singurătate... Și
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
man show a însemnat și spectacolul Cetatea soarelui, în regia lui Mihai Măniuțiu, dar și rolul extraordinar din Creatorul de teatru, pus în scenă tot de Alexandru Dabija și tot la Teatrul Act. Krapp și structura complicată a monodramei Ultima bandă... au venit pe un teren pregătit cu enormă răbdare și cu responsabilitatea cu care își construiește cariera un mare actor. Drumul acesta spre performanță trebuie întotdeauna vegheat și punctat de inteligența unui/unor regizor/regizori mare/mari, care să observe
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
ca un prolog, ca o pregătire înaintea întîlnirii cu scene din viața lui. Cu el însuși. Așa cum fiecare are o sumă de gesturi pe care o traversează cu sfințenie înainte de a se apuca de treaba zilnică. Are un teanc de benzi de magnetofon pe care sînt imprimate fragmente din viața lui și interpretările personale asupra lor. Își ascultă vocea înregistrată tot așa cum alții își privesc chipul în oglindă și îi observă modificările din linii, din desenul adîncit în fiecare cută. Asta
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
altă parte, să vezi schimonoseala pe care urîțenia din suflet a lăsat-o în traiectoria unei vieți. Krapp este un robot direcționat de cîteva gesturi și de cîteva obiecte, față de care a devenit dependent. Așa cum este dependent și de conținutul benzilor, de inflexiunile propriei voci, de ce a reținut ea în observații și analize. Krapp își provoacă singur rău vîrîndu-și la infinit în urechi erorile, ororile, adevărul, minciuna, concluziile vieții. Cumplită pedeapsă. Băutura, singurătatea și dependența de ce păstrează în ele benzile de
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
conținutul benzilor, de inflexiunile propriei voci, de ce a reținut ea în observații și analize. Krapp își provoacă singur rău vîrîndu-și la infinit în urechi erorile, ororile, adevărul, minciuna, concluziile vieții. Cumplită pedeapsă. Băutura, singurătatea și dependența de ce păstrează în ele benzile de magnetofon l-au redus la un număr fix de senzații, de gesturi, de reacții. Acum, numărul și succesiunea lor îl dau la iveală, în interpretarea lui Marcel Iureș, pe Krapp. Niciodată treaz, își plimbă limba peste buzele uscate de
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
iveală, în interpretarea lui Marcel Iureș, pe Krapp. Niciodată treaz, își plimbă limba peste buzele uscate de alcool, își trece mîna prin păr, își sprijină capul în palmă, privește în același punct, cu ochii pe jumătate deschiși, își așează tacticos banda, o înfășoară puțin cu degetele, îi dă drumul, se ascultă, mut, oprește, se înfurie, reia, oprește, plînge, se înjură, se ascultă, oprește, trage o dușcă după perdea, tușește, se șterge la gură cu dosul palmei, dă drumul, plînge, se revoltă
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
după perdea, tușește, se șterge la gură cu dosul palmei, dă drumul, plînge, se revoltă... Nu mai e loc de cuvinte. Ci doar de senzații. După stingerea luminii pe scena de la Act, plec în mine. Simt nevoia să împrumut o bandă. Dar nu mai am magnetofon...
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
România nu poate satisface toate orgoliile și ambițiile profesionale. Mereu vor fi învingători și învinși. Ceea ce e și rațional. Iraționale sunt criteriile după care unii ajung în fruntea piramidei iar alții sunt călcați în picioare fără milă. Deus ex machina, banda de aranjori versați ce-a confiscat sferele puterii a pătruns curajos și pe tărâmul promovărilor profesionale, instaurând regula de fier a contraselecției. În fruntea instituțiilor publice nu se vor afla niciodată cei mai buni și cei mai competenți — ba nici măcar
Pesedeus ex machina by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13465_a_14790]
-
România o lege a dreptului de autor, asta să i-o spuie doamnei Puwak. Ceea ce-a făcut Beuran e furt calificat și se pedepsea, și în 1995, pe baza Codului Penal. Cam așa stau lucrurile. În rest, toată această bandă de manglitori, n-are decât să-și vadă de agoniseală. Dacă românii îi rabdă și de-acum înainte, îi privește! Năstase a simțit că situația conține un potențial exploziv și s-a grăbit s-o împingă în zona înaltelor principii
„Nașu’ + Corleone = Urs Meier” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13502_a_14827]
-
beștelire a diplomaților români de către Ion Iliescu și, în aceeași (i)logică de idei, numirea lui Joița Tănase drept consul general al României la Strasbourg. Cu ochelarii pe nas, într-o postură indignată ce mi-a evocat niscaiva personaje de bandă desenată din revista „Pif”, Ion Iliescu le-a ținut șefilor de misiuni diplomatice românești o lecție de principialism tovărășesc, de etică și echitate pesedistă. Departe de mine gândul că prezidentul n-ar fi avut dreptate. Camerele de luat vederi au
Schizofrenia militans by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13521_a_14846]