372 matches
-
Piaget nu este neapărat universal valabilă. Teoriile sociocognitive. Contribuțiile lui Albert Bandura (1977, 1986) la domeniul cogniției sociale se bazează pe studiile sale privind procesele de învățare socială, învățarea prin observație și agresiunea. Concentrându-se pe aspectele sociale ale învățării, Bandura (1977) a scos în evidență învățarea prin observație. Observarea și, mai apoi, imitarea comportamentului adulților de către copii poate avea consecințe pozitive (comportamente afectuoase și empatice) și negative (reacții agresive, cum ar fi, de exemplu, cele determinate de asistarea la scene
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
-i pedepsi pe ceilalți (Dodge, Bates & Pettit, 1990). Mai mult, comportamentele negative sunt de multe ori rezultatul tendințelor de a interpreta în mod greșit situațiile sociale negative ca ostile. Este vorba de ceea ce se numește atribuire ostilă negativă. De reținut Bandura a elaborat conceptul de reciprocitate triadică pentru a explica natura complexă a indivizilor, a comportamentelor și a mediului. După părerea lui, comportamentul este răspunsul persoanei la un anumit mediu sau la o anumită situație, dar, în același timp, influențează persoana
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
la o anumită situație, dar, în același timp, influențează persoana și mediul. Persoană Mediu Comportament De reținut Din perspectivă sociocognitivă, agresiunea ar putea fi explicată ca rezultat al învățării prin observație (copilul este martor potențial al scenelor de violență domestică; Bandura) sau ca rezultat al interpretării unei situații pe baza unor asumpții greșite - atribuire ostilă negativă (Dodge et al., 1990). Teoriile cogniti-comportamentale. Perspectiva cognitivă behavioristă își propune clarificarea asocierilor între gânduri și comportamente. Prin urmare, accentul cade pe înțelegerea modului în
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
necesită înțelegerea influențelor exercitate de toate variabilelor contextuale. Pentru a evalua nivelurile multiple de influență, trebuie de asemenea pus accentul pe natura duală a acesteia, copilul și părintele influențându-se reciproc. Prin urmare, natura bidirecțională a acestor influențe - determinismul reciproc (Bandura, 1985) - devine un aspect crucial în interpretarea modului în care anumite efecte interactive ale acestor influențe joacă un rol concret în crearea diferitelor traiectorii de dezvoltare. Modelul tranzacțional al lui Sameroff (Sameroff & Chandler, 1975) surprinde natura continuă și interactivă a
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
pildă, mediul de acasă cu cel de la școală), permite să se prevadă măsura în care un sistem rămâne sănătos, funcțional și echilibrat. De reținut Există mai multe teorii care pun în evidență complexa dinamică dintre influențele individuale și de mediu. Bandura a elaborat conceptele de reciprocitate triadică (1977) și determinism reciproc (1985) pentru a sublinia natura bidirecțională a influenței. Bronfenbrenner (1979, 1989) a analizat influențele ecologice ce vin din interiorul copilului către lumea exterioară (familie, comunitate, cultură). Modelul tranzacțional al lui
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
vezi Anexa B. Tratament După o trecere în revistă a tratamentelor clasice a fobiilor infantile, Ollendick și King (1998) trag concluzia că modelarea participativă și practica întărită sunt două metode terapeutice confirmate. Prima se bazează pe principiile învățării prin observație (Bandura, 1977), studiile dovedind că este mai eficientă decât folosirea exclusivă a modelelor filmate sau a metodei participative. Tehnica practicii întărite își are și ea rădăcinile în teoria comportamentală, mai exact în condiționarea operantă și managementul situațional. Cercetările au arătat că
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
constituie partea de prevenire a recidivelor. Investigațiile empirice au analizat eficiența acestor terapii atunci când sunt efectuate individual, în grup sau în familie. De reținut Waldron și Kern-Jones (2004) arată că introducerea unei perspective cognitive într-un model de învățare socială (Bandura, 1977) permite o mai bună înțelegere a multiplilor factori implicați în apariția și întreținerea abuzului de substanțe psihoactive. Este vorba aici de mecanisme de învățare prin observație și imitație (părinți și copii de aceeași vârstă) în sfera întăririi sociale, a
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
activity in combat veterans with Posttraumatic Stress Disorder”, American Journal of Psychiatry, 156, pp. 585-588. Baker, L. A., Decker, S. N., & DeFries, J. C., (1984), „Cognitive abilities in reading-disabled children: A longitudinal study”, Journal of Child Psychology and Psychiatry, 23, pp. 111-117. Bandura, A., (1977), Social learning theory, Englewood Cliffs, NJ, Prentice Hall. Bandura, A., (1985), „A model of causality in social learning theory”, in M. Mahony & A Freeman (eds.), Cognition and therapy, New York, Plenum Press, pp. 81-99. Bandura, A., (1986), Social foundations
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
Psychiatry, 156, pp. 585-588. Baker, L. A., Decker, S. N., & DeFries, J. C., (1984), „Cognitive abilities in reading-disabled children: A longitudinal study”, Journal of Child Psychology and Psychiatry, 23, pp. 111-117. Bandura, A., (1977), Social learning theory, Englewood Cliffs, NJ, Prentice Hall. Bandura, A., (1985), „A model of causality in social learning theory”, in M. Mahony & A Freeman (eds.), Cognition and therapy, New York, Plenum Press, pp. 81-99. Bandura, A., (1986), Social foundations of thought and action: A social cognitive theory, Englewood Cliffs, New
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
Psychiatry, 23, pp. 111-117. Bandura, A., (1977), Social learning theory, Englewood Cliffs, NJ, Prentice Hall. Bandura, A., (1985), „A model of causality in social learning theory”, in M. Mahony & A Freeman (eds.), Cognition and therapy, New York, Plenum Press, pp. 81-99. Bandura, A., (1986), Social foundations of thought and action: A social cognitive theory, Englewood Cliffs, New Jersey, Prentice Hall. Barkley, R. A., (1997), „Behavior inhibition, sustained attention, and executive function”, Psychological Bulletin, 121, pp. 65-94. Barkley, R. A., (1998), Attention Deficit Hyperactivity Disorder
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
The lingering problem of treatment resisters”, Learning Disabilities Research & Practice, 1, pp. 55-64. Tremblay, R.E., Japel, C., Perusse, D., McDuff, P., Boivin, M., Zoccolillo, M., et al. (1999), „The search for the age of „onset” of physical aggression: Rousseau and Bandura revisited”, Criminal Behaviour and Mental Health, 9, pp. 8-23. Tueth, M.J., Murphy, T.K., & Evans, D.L., (1998), „Special considerations: Use of lithium in children, adolescents, and elderly populations”, Journal of Clinical Psychiatry, 59, pp. 66-73. U.S. Bureau of the Census, (1996
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
Herbert Mead (1934, 1963), Întărite de cele ale lui Jean Piaget (1969), Lev Semionovici VÎgoțki (1920, 1930), Henri Pièron și Maurice Reuchlin (1923), Întregite de contribuțiile lui Basil Bernstein (1961, 1965), Jerome Bruner (1985, 1990), Benjamin Bloom (1965, 1971), Albert Bandura (1986) ș.a. (Dave, 1991, pp. 151-152). În esență, s-a conturat concepția, potrivit căreia evoluția cognitivă a copilului nu poate fi disociată de mediul social (clasă, școală) În care acesta este Încadrat, că structurile cognitive nu sunt rezultatul doar al
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
fi definită ca Învățare prin cooperare sau colaborare, structuri de Învățare promovate cu tot mai multă stăruință În practica școlii, mai ales În a doua jumătate a secolului XX, când paradigma învățământului centrat pe grup, Întărită de teoria Învățării sociale (Bandura,1986), a cucerit tot mai mult teren. Dacă Învățarea prin cooperare presupune activități Împreună, cu sarcini șiscopuri distribuite, cu funcții și responsabilități individuale Între membrii grupului, fiecare subordonându-și eforturile rezultatului comun În beneficiul tuturor (Danciu, 2004, p. 85), Învățarea
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
curentului behaviorist, și neobehavioriștii radicali: B.F. Skinner (1904-1990) și C. Hull (1884-1953). Pe aceeași linie s-au situat și contribuțiile teoriilor învățării sociale, cele ale lui E.N. Miller și J. Dollard Ă în anii ’40 Ă și ale lui A. Bandura și C.K. Walters Ă în anii ’60. Modelul interacționist sau al dublei determinări. Universul nu există decât ca interacțiune. Această proprietate este specifică și organismului uman, aflat în permanentă interacțiune cu planul general al lumii fizice, biologice, sociale pentru care
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
de rol și „predicția ce se autoîmplinește”. Termenul de auto-eficiență (self-efficacy) se referă la „credințele oamenilor despre capacitățile lor de a exercita un control asupra evenimentelor ce le afectează viața”, la „credința cuiva de a putea îndeplini o sarcină specifică” (Bandura, 1991, p. 1177). În această formulare, auto-eficiența se apropie de ceea ce unii autori înțeleg prin expectație Ă poziție realistă cu privire la nivelul de reușită a unei acțiuni. Credințele auto-eficienței operează asupra comportamentului prin procese motivaționale, cognitive și afective, influențând comportamentul atât
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
credințele auto-eficienței în situații asemănătoare. Credințele scăzute privind eficiența personală vor mobiliza puține resurse, mărind probabilitatea eșecului și fixând sentimentul ineficienței. De cele mai multe ori expectanțele au un caracter auto-confirmativ, fapt exprimat plastic de proverbul „de ce ți-e teamă nu scapi!”. Bandura a evidențiat rolul deosebit al expectanțelor în învățarea socială Ă factor deosebit de important în modelarea și dezvoltarea personalității. Dacă teoriile condiționării afirmau că învățarea unui comportament este efectul întăririi ce urmează efectuării acestuia, Bandura afirmă că individul uman poate învăța
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
de ce ți-e teamă nu scapi!”. Bandura a evidențiat rolul deosebit al expectanțelor în învățarea socială Ă factor deosebit de important în modelarea și dezvoltarea personalității. Dacă teoriile condiționării afirmau că învățarea unui comportament este efectul întăririi ce urmează efectuării acestuia, Bandura afirmă că individul uman poate învăța și în urma observării unui comportament; el va reproduce un comportament observat într-o anumită situație doar dacă are expectanța succesului. Întărirea vine deci din viitor, este anticipată (feed-forward). În acest context conceptul auto-eficienței evidențiază
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
1997, Caracterizarea dinamică a copilului și adolescentului (de la 3 la 17/18 ani) cu aplicații la fișa școlară, ed. a II-a, Ed. Tehnică, București. • Banciu, D., Rădulescu, S.M., Voicu, M., 1987, Adolescenții și familia, Editura Științifică și Enciclopedică, București. • Bandura, A., „Human Agency în Social Cognitive Theory”, American Psychologist, 44(9), pp. 1175-1184. • Barthélémy, A., 1996, „Médiation: Les ambiguités d’un succes”, Spirale Ă Revue de Recherche en Education, nr. 14, pp. 177-193. • Basiliade, G., (coord.), 1978, Reeducare și reintegrare
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
de apreciere din partea celorlalți, sporirea concediilor de boală, scăderea inițiativei etc. 9.1.3. Factori și intervenții psihologice în prevenirea și combaterea stresului Între factorii psihologici cu rol esențial în prevenirea stresului îl are percepția ridicată a eficienței de sine (Bandura, 1986). Prin acest termen se definește credința unei persoane de a putea îndeplini o sarcină specifică. Asemenea credințe influențează comportamentul unei persoane, generând mai multă perseverență în fața obstacolelor și frustrărilor, deci implicit, mai mari șanse de succes. Din cele prezentate
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
Cambridge University. Bales, R.F. (1951). Interaction Process Analysis. Cambridge, Mass: Addison Wesley Press. Bamberg, S. (2002). Implementation intention versus monetary incentive comparing the effects of interventions to promote the purchase of organically produced food. Journal of Economic Psychology, 23, 573-587. Bandura, A. (1986). Social foundations of thought and action. A social cognitive theory. Englewood Cliffs: Prentice-Hall Inc. Baquer,A., Sharma,A., (2003). Disability: Challenges vs Responses, Equal Opportunities for All www.http\\online/index.html\..\india file.htlm Bari, I (2001). Globalizarea
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
variabilelor persoană și corespunzător exagerându-l pe cel al variabilelor situaționale în încercarea de explicare a consistenței comportamentale. Unii autori au fost tentați să accepte că inconsistența cross-situațională este înrădăcinată în natura personalității. Pe această direcție, cei cu orientare situaționistă (Bandura, 1969; Mischel, 1968) au avansat câteva explicații, considerând că stabilitatea temporală, confirmată frecvent în detrimentul celei cross-situaționale, este în acord cu teoria învățării sociale. Mai precis, contingențele situaționale ar rămâne constante de-a lungul timpului și de aceea comportamentul amorsat de
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
nu au nici o forță, atâta vreme cât nu-și păstrează caracterul invariant-temporal și în planul perceptiv. Ulterior, Mischel (1973) a revenit, introducând chiar o teorie social-cognitivă a personalității, în care variabilele persoană erau reintroduse în problematica consistenței. La fel a procedat și Bandura (1983), care, datorită acestor considerații, a propus o teorie a învățării sociale renovată, introducându-se noi variabile cognitive cu rol moderator. De pildă, valorile și scopurile personale, expectanțele pe termen lung etc. puteau fi invocate pentru a explica mult mai
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
Do Personality traits apply to social behavior?” în N.S. Endler & D. Magnusson (Eds.), Interactional Psychology and Personality, Hemisphere Publishing Washington, pp. 30-57. Averill, J.R. (1973), „The disposition of psychological disposition”, Journal of Experimental Research in Personality, nr. 6, pp. 275-282. Bandura, A (1983) „Temporary dynamics and decomposition of reciprocal determinism: A replay to Phillips and Orton”, Psychological Review, nr. 90, pp. 166-170. Bandura, A. (1969), Principles of behavior modification, Holt, Rinehart & Winston, New York. Bem, D.J. & Allen, A. (1974), „On predicting some
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
Averill, J.R. (1973), „The disposition of psychological disposition”, Journal of Experimental Research in Personality, nr. 6, pp. 275-282. Bandura, A (1983) „Temporary dynamics and decomposition of reciprocal determinism: A replay to Phillips and Orton”, Psychological Review, nr. 90, pp. 166-170. Bandura, A. (1969), Principles of behavior modification, Holt, Rinehart & Winston, New York. Bem, D.J. & Allen, A. (1974), „On predicting some of the people some ofthe time: The search for cross-situational consistencies in behavior”, Psychological Review, nr. 81, pp. 506-520. Bem, D.J. (1972
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
la bază principiul întăririi operante prin recompense, chiar dacă în timp motivația devine intrinsecă. Dar copiii, ca și adulții, de altfel, învață atitudinile și comportamentele nu numai din experiențe directe, ci și observând comportamentele altora și consecințele acestora. Experimentele lui A. Bandura (1973) sunt convingătoare în a demonstra cât de repede și precis încorporează copiii recompensele și pedepsele observate la alții în propriile atitudini și comportamente: atunci când ei au văzut că cel care a bătut o păpușă a fost gratulat, au imitat
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]