105 matches
-
Chrétiennes, n. 11 bis, Les Éditions du Cerf, Paris, 1968, p. 80. footnote>. E apodictic deci că acesta e un argument solid al botezării pruncilor și o nezdruncinată mărturie de la Sfântul Ipolit al Romei. În timpul Fericitului Augustin, Și ulterior, întrebările baptismale referitoare la nou-născut erau încă adresate părintelui sau patronului său spiritual (nașului) la persoana a treia: „Crede în Dumnezeu?” etc., cu răspunsul, „Crede”. Încă de la Sfântul Ipolit, rezerva specială realizată pentru acei care nu puteau răspunde singuri marchează nou-născuții ca
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
moștenirea, înfrățirea, să fie mădulare ale lui Hristos, să devină sălaș al Duhului”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia a III-a a aceluiași rostită către neofiți, Traducere din limba greacă veche de Pr. Marcel Hancheș, în vol. Cateheze baptismale, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2003, p. 59. footnote>. Pentru copii botezul este o pecete (σϕραγίς) a slavei Și o consacrare în slujba lui Dumnezeu. Prin botez, copilul este instituit în paradisul din care a fost alungat Adam<footnote Philip Schaff
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
profund este lumina îndepărtării de false păreri despre Dumnezeu și nu, așa cum va vedea apoi, lumina unirii divine, care este o cale de crescândă lumină și frumusețe. Intrarea în viața spirituală începe cu botezul prefigurat de trecerea Mării Roșii. Apa baptismală distruge viața omului egiptean pentru a face începutul unei vieți noi în Hristos. Moartea față de păcat, săvârșită în Botez, se prelungește în viața duhovnicească prin efortul depus pentru despătimire. În partea de început a operei De vita Moysis, Sfântul Grigorie
Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
endnote id="(3, p. 19)"/>. La acest ghem de clișee s-a mai adăugat unul : ca să scape de putoarea pe care, chipurile, o emană, nu ar fi suficient ca evreul să se spele pe corp cu apă, fie ea și baptismală („Firea evreului n-o schimbă botezul”, zice un proverb din lumea slavă) ; el ar trebui, zice-se, să se spele cu sânge de copil creștin. Deicidul provoacă deci foetor iudaicus, iar acesta impune infanticidul. Încă din 1523, În perioada sa
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și 281)"/>. Zicala poloneză „Îi este frică de apă ca unui evreu” <endnote id="(70, p. 180)"/> pare să nu se refere la apa simplă, de spălat, ci la cea rituală, de botez. Nefiind botezați, nefiind deci „curățați” de apa baptismală și fiind stăpâniți de Diavol, evreii erau „păgâni”, deci o „liftă spurcată” <endnote id="(3, p. 14)"/> sau „jivine spurcate” <endnote id="(29, p. 7)"/>. La români, Diavolul era numit Necuratul sau „Diavole necurate și spurcate [...], cu rea Împuțiciune” ( Într-
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a interzis lăutarilor și dansa torilor evrei să performeze la nunțile și sărbătorile creștine. În 1641, arhiepiscopul Harrach și ulterior Împăratul Ferdinad al III-lea de Habsburg au semnat privilegii prin care permiteau muzicanților evrei să cânte inclusiv la ceremonii baptismale și nupțiale creștine. Concu rența și colaborarea dintre lăutarii evrei și cei creștini au dus la influențarea reciprocă a temelor repertoriale și a instrumetelor folosite <endnote id="(705)"/>. Acest tablou este completat de numele de dansuri populare - gen Jidăncuța, Ovreicuța
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
id="(311, p. 26)"/>. Conaționalii lor convertiți la creștinism „sunt evrei orbiți”, care „rătăcesc În Întuneric”, cum se exprimă un poet evreu din Spania secolului al XIV-lea <endnote id="(455, II, p. 129)"/>. Deschid aici o paranteză. În afara apei baptismale, oamenii de rând cred că mai există un remediu Împotriva cecității evreului <endnote id=" (192)"/>. Nu este vorba aici de remediul evanghelic : „și a uns Isus cu scuipat și tină ochii orbului” (Ioan 9, 6 ; Marcu 8, 23). Conform tradiției
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
creștin <endnote id="(70, p. 130)"/>. În afară de trimiterea explicită la mitul extrem de Înrădăcinat și răspândit privind infanticidul ritual pe care l-ar practica evreii (vezi capitolul „Infanticid ritual”), această credință trimite și la alte legende foarte vechi, În care apa baptismală și sângele de copil Își dispută puterea tămă duitoare (vezi legenda Împăratului Constantin și a episcopului Sylvestru ; <endnote id="cf. 174, 472, 543"/>). Desigur, toată această mitologie a lipsei de văz și de auz are și influențe biblice. Dar nu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
principalul său scop fiind aprofundarea tainei credinței. Cateheza moștenește trăsături din cele două genuri opuse, având caracter elementar și complet în același timp. Simbolul de credință este coloana vertebrală a catehezei. Pe de altă parte, cateheza este legată de contextul baptismal și, prin aceasta, de ideea fundamentală a inițierii creștine. Este vorba de o inițiere care se desfășoară în trei direcții: doctrinară, simbolică și mistagogică (predarea Simbolului de credință). Spațiul nu ne permite să prezentăm nici măcar pe scurt un istoric al
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
bolnav, va delega această misiune importantă discipolului său apropiat, arătând încrederea pe care o acorda calităților sale teologice și pastorale. Predicile au fost rostite în cel dintâi edificiu al marelui complex construit de împăratul Constantin pe Golgota. A cincisprezecea cateheză baptismală A cincisprezecea cateheză baptismală, „improvizată la Ierusalim”, are ca temă de reflecție articolul din Simbolul de credință despre a doua venire a lui Cristos: „Și va veni cu slavă să judece viii și morții, a cărui împărăție nu va avea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
misiune importantă discipolului său apropiat, arătând încrederea pe care o acorda calităților sale teologice și pastorale. Predicile au fost rostite în cel dintâi edificiu al marelui complex construit de împăratul Constantin pe Golgota. A cincisprezecea cateheză baptismală A cincisprezecea cateheză baptismală, „improvizată la Ierusalim”, are ca temă de reflecție articolul din Simbolul de credință despre a doua venire a lui Cristos: „Și va veni cu slavă să judece viii și morții, a cărui împărăție nu va avea sfârșit”. Pe măsură ce avansăm în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
celor nefericiți. Prin această distincție este de fapt valorificată la maximum cea dintâi înviere, cea a sufletului prin botez, importanța celeilalte, cea a trupului, fiind întrucâtva diminuată. În concepția lui Augustin, învierea spre Judecată nu există decât pentru „eșecurile” învierii baptismale. Sufletele tuturor oamenilor sunt moarte, atât din pricina păcatului originar, cât și din cauza păcatelor personale. Isus a murit prin trupul său, pentru ca noi să putem renaște prin sufletul nostru. Cea dintâi înviere, fundamentală, are loc la botez, când sufletul, adică partea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Toc125451298" Epitoma PAGEREF Toc125451298 \h 233 HYPERLINK \l " Toc125451299" Capitolul VI. HYPERLINK \l " Toc125451300" Anticristul la Chiril al Ierusalimului PAGEREF Toc125451300 \h 237 HYPERLINK \l " Toc125451301" Chiril și tradiția catehetică PAGEREF Toc125451301 \h 237 HYPERLINK \l " Toc125451302" A cincisprezecea cateheză baptismală PAGEREF Toc125451302 \h 239 HYPERLINK \l " Toc125451303" Parusiile lui Cristos și înnoirea cosmosului PAGEREF Toc125451303 \h 241 HYPERLINK \l " Toc125451304" Semnele eshatologice PAGEREF Toc125451304 \h 242 HYPERLINK \l " Toc125451305" Anticrist: diavolul fără mască PAGEREF Toc125451305 \h 244 HYPERLINK \l " Toc125451306
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
refaceri. Am putea spune că acest eveniment are un aspect imemorial, întrucât memoria individuală nu poate înregistra momentul nașterii trupești și, cu atât mai puțin, clipa survenirii, „dintr-odată” (exaiphnes), a harului renașterii duhovnicești. Pe de altă parte, acest eveniment baptismal nu se uită, întrucât efectele regenerării sunt atotprezente. Indelebil, evenimentul renașterii „din apă și din Duh” formează învelișul amniotic al conștiinței noastre etice și teologice. Fără acest har al începuturilor, care trebuie înnoit mereu, nimeni nu are garanția unității și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Sofronie îl reprezintă limbajul personalist, folosit pentru a exprima taina omului făcut „după chipul și asemănarea” lui Hristos. Noutatea o reprezintă aici nu atât viziunea despre om, cel care, fiind înzestrat cu daruri prin însuși faptul creației și al restaurării baptismale, este chemat de Hristos la îndumnezeire. Noutatea rezidă mai degrabă în limbajul adoptat, mai cu seamă pentru că, în mod tradițional, limba greacă exprimă prin termenul de hypostasis un aspect particular al realității. În contextul dezbaterilor trinitare în jurul Crezului de la Niceea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
vârstă cât mai înaintată, eventual pe patul de moarte, pentru a recurge la această iertare. Se observă că păstorii Bisericii și teologii pun mereu în raport analogic botezul și penitența, aceasta din urmă având rolul de medicament ce recuperează darurile baptismale, pierdute prin păcat. Dacă, prin botez, omul primea iertarea păcatelor în mod gratuit din partea lui Dumnezeu, prin penitență, această iertare venea ca rezultat al efortului uman, pentru că penitența era numită și „botezul lacrimilor”. Procesul dialogic era destul de intens, trăit atât
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
a celui căzutîntre tâlhari și jefuit de averea părintească de la Dumnezeu, adicăde plinătatea ființei de la „izvorul vieții” (Psalm 35, 9), rămas, astfel,„abia viu” (Luca 10, 30) înainte de a se întoarce în pământ (Facere 3,19). Era ca o coborâre baptismală de la „pomul cunoștinței” la „Po-mul Vieții”, și de la Cuvântul de pe Tablele de piatră, la „tablele decarne ale inimii” (2 Corinteni 3, 3).Când spunea: „Nu caut voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis”(Ioan 5, 30), Mântuitorul arăta
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Ioan CARAZA Ca operă a primelor două Sinoade Ecumenice de la care își trageși numele, Simbolul niceo constantinopolitan este cea mai importantă mărturisire de credință a Bisericii.În învățătura de credință pe care o întâlnim de la începuturile Bisericii concentrată în Simboalele baptismale, învățătura de credință a Simbolului niceo constantinopolitan nu aduce lucruri noi,căci credința Bisericii era completă și neschimbată. Dar prin fixareași precizarea credinței în punctele controversate la începutul secolului al IV-lea și proclamarea lor ca dogme, Biserica le rânduia
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
nu cuprindea articolele necesare despre Biserică, botez, învierea morților și viața viitoare. Sinodul II Ecumenic include în acest sensformula de la Niceea în mărturisirea sa de credință, odată cu între girile necesare impuse de ereziile apărute între timp, precum și cuadaosul de la simbolurile baptismale, care redau pe scurt întreaga credință în sens ortodox.Între participanții la Sinod pot fi numiți: Sfântul Grigorie de Na-zianz, Sfântul Grigorie de Nysa și Sfântul Chiril al Ierusalimului,adânci cunoscători ai Sfintei Scripturi, cei care au putut contribui înmare
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
și hotărârile dogmatice ale celorlalte Sinoade Ecumenice, care l-au recunoscut și confirmat ca învățătură de bază a Bisericii și chiar au interzis oriceschimbare a sa, așa cum citim în canonul 8 al Sinodului III Ecumenic.Alcătuit astfel pe osatura simbolurilor baptismale și având precizată în sensul autentic ortodox învățătura despre Sfânta Treime,Simbolul niceo-constantinopolitan, și-a găsit locul cuvenit în viațaBisericii, luând locul simbolurilor locale la slujba Botezului, la Sfân ta Liturghie și în alte practici ale cultului. El a devenit
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
credință a Simbolului niceo-constantinopolitaneste legată în modul cel mai strâns de nașterea cea de-a doua, „nașterea din apă și din Duh”, adică de teologia Botezului. Spiritualitatea Bisericii Ortodoxe, o spiritualitate axată pe cunoașterea luiDumnezeu și a tainei mântuirii este baptismală și prin acest lucru sobornicească.Mărturisirea lui Dumnezeu ca Cel ce nu poate fi conceput cumintea, dar care este prezent în mod real în om, face ca teologia Sfinților Părinți despre om să fie o realitate și nu doar un
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
în ființă și în desfacerea ce prevestește un nou început. Iar ceea ce se spune se arată difuz, prinde a se închega precum "forma din aburi", figură inconsistentă a inaparentului, întrezărită prin breșa deschisă între începutul incandescent al nesfârșirii și posibilul baptismal al veșnicului reînceput: "focul care mă va-ncheia se află în cer/ roua care mă va boteza e încă neplânsă". In-formarea semnificabilului care se rostește este o lentă pășire în ființă, trudnica înaintare a formei spre desăvârșire. Dacă forma absolută
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cea nouă, Imperiul "roman" a dispărut în Occident la sfârșitul secolului al V-lea, dar el a rămas solid în Răsărit, cu puternice momente de revenire, de-a lungul a încă unui mileniu. Imperiul, zid de apărare al Bisericii, cuptor baptismal și civilizator al popoarelor. "În Imperiul "roman", miraculos creștinat în secolul al IV-lea, relația Stat-Biserică se dorea "simfonică", o "armonie" a puterii spirituale și a celei temporale, ambele funcții ale aceluiași organism. Împotriva tendințelor "cezaro-papiste" ale împăraților, patriarhii mențineau
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
Ferréol (coord.), Minoritari, marginali, excluși, Iași, Editura Polirom, 1996. Ianoși, Ion, Prejudecăți și judecăți, București, Editura Hasefer, 2002. Jelloun, Tahar Ben, Hospotalité Française. Racisme et immigration maghrébiene, Paris, Seuil, 1997. Jenkins, Richard, Social identity, London, Routlegde, 2004. Jensen, Robin M., Baptismal Imagery in Early Christianity: Ritual, Visual, and Theological Dimensions, MI, Baker Academic, 2012. Jodelet, Denise, Reprezentarea socială: fenomene, concept și teorie, în Serge Moscovici (coord.), Psihologia socială, traducere de Anca Verjinski, București, Editura Ideea Europeană, 2010. Joly, Martine, Introducere în
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
Mary Douglas, op. cit., p. 11). 285 Joseph Fontenrose, op. cit., p. 52. 286 Ibidem. 287 Simon Price, Emily Kearns (eds.), The Oxford Dictionary of Classical Myth and Religion, Oxford, Oxford University Press, 2009, p. xvi. 288 Ibidem. 289 Robin M. Jensen, Baptismal Imagery in Early Christianity: Ritual, Visual, and Theological Dimensions, MI, Baker Academic, 2012. 290 Ernst Cassirer, op. cit., p. 99. 291 Idem, The Philosophy of Symbolic Forms, 3 vol., New Haven, Yale University Press, 1953-1957. 292 Jürgen Habermas, The Liberating Power
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]