80 matches
-
după un timp o scoți și-am auzit că toți la curtea lui s-au îngrășat de cât mănâncă din ce dă tufa aia. — Și cum îi zice la tufa? - întrebă Cosette. — Tufă de barabule - răspunse spătarul. Pentru că tufa dă barabule și barabulele se mănâncă. — Și crezi - zise Barzovie-Vodă - că dacă ducem sultanului barabule și presupunând ca o condiție sine qua non eventualitatea că o să-i placă, va considera el necesar să schimbe actuala stare de lucruri, chiar trecând peste firești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
timp o scoți și-am auzit că toți la curtea lui s-au îngrășat de cât mănâncă din ce dă tufa aia. — Și cum îi zice la tufa? - întrebă Cosette. — Tufă de barabule - răspunse spătarul. Pentru că tufa dă barabule și barabulele se mănâncă. — Și crezi - zise Barzovie-Vodă - că dacă ducem sultanului barabule și presupunând ca o condiție sine qua non eventualitatea că o să-i placă, va considera el necesar să schimbe actuala stare de lucruri, chiar trecând peste firești considerente strategice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
s-au îngrășat de cât mănâncă din ce dă tufa aia. — Și cum îi zice la tufa? - întrebă Cosette. — Tufă de barabule - răspunse spătarul. Pentru că tufa dă barabule și barabulele se mănâncă. — Și crezi - zise Barzovie-Vodă - că dacă ducem sultanului barabule și presupunând ca o condiție sine qua non eventualitatea că o să-i placă, va considera el necesar să schimbe actuala stare de lucruri, chiar trecând peste firești considerente strategice care cer continuitate pe tron, și să mă pună pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
plantă de îndată în pământ și din care, la scurtă vreme, scoase alți vreo douăzeci, foarte buni la gust și înmulțindu-se ca iepurii. Hâtri cum sunt, țăranii, gândindu-se și Ia chipul celui ce-o adusese, porecliră noua legumă barabulă. Spre acest boier se îndrepta acum Barzovie-Vodă cu suita sa. Episodul 174 LA MOȘIA LUI RADU STOENESCU-BALCÂZU De cum pășiră hotarele moșiei boierului Radu Stoenescu-Balcâzu, Barzovie-Vodă, spătarul Vulture, țigăncușa Cosette și rapsodul Broanteș observă cu plăcere pretutindeni semnele unei harnice mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
gospodar: șanțuri proaspăt săpate prin care curgea gâlgâind o apă firească, limpede, lanuri dreptunghiulare, parcă trase cu sfoara, de grâu cu spic greu, gunoi așezat în mici piramide pe pământul de pe care se culesese orzul, poteci pietruite pe lângă parcelele de barabule, sperietori îmbrăcate turcește în mijlocul cânepei și căzăcește în mijlocul ovăzului și altele și altele, de nu te mai saturai privind. La o răscruce de drumuri, dădură peste un țigan bătrân șezând picior peste picior într-un jilț domnesc înalt, cu spătar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
tulburarea și clocotul ce stăpâneau carnea Cosettei. Boierii, în așteptarea mesei, după ce se cunoscuseră și-și spuseseră fiecare păsul, o trecură iar pe politichie, vorbind, cum se și cuvine în asemenea împrejurări, cu glas mai scăzut: — Dacă eu scot atâtea barabule câte-am socotit că scot, zic că-l putem răsturna - spuse Radu Stoenescu-Balcâzu. Cu ce iese din Poiana Morii, aș face vreo 50 de saci, să-l năimim pe armașul Curții, care e cutră și pentru atâta l-ar vinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o vreme până terminăm noi treaba, 20 i-am împărți boierilor, să nu cârtească, iar 5 i-am azvârli prostimii, să strige pentru noul domn. — Și turcilor? întrebă Barzovie-Vodă. — Mai am Dealul Măgurii, de unde ies pe puțin 200 de saci, barabule una și una, cât un cap de copilaș. Pe astea le trimitem peșcheș la Poartă. — Da’ Sima-Vodă nu știe încă de ele? - zise spătarul Vulture. — Ba știe, da’ nu știe la ce-s bune. A trecut în toamnă pe-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cât un cap de copilaș. Pe astea le trimitem peșcheș la Poartă. — Da’ Sima-Vodă nu știe încă de ele? - zise spătarul Vulture. — Ba știe, da’ nu știe la ce-s bune. A trecut în toamnă pe-aici, a luat o barabulă, s-a uitat bănuielnic la mine și m-a întrebat ce-i cu ea. „O legumă proastă, Măria-Ta, pentru porci”, am zis eu. „Ia să văd”, a făcut el și l-a pus pe paharnic să-i taie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
proastă, Măria-Ta, pentru porci”, am zis eu. „Ia să văd”, a făcut el și l-a pus pe paharnic să-i taie o felie, s-o guste, dar a și scuipat-o de cum a pus-o pe limbă. Căci barabula, trebuie să știți, e în așa fel lăsată de Domnul, că n-are gust decât friptă sau fiartă - zise Radu Stoenescu-Balcâzu. — Mare minune! - făcu Barzovie-Vodă. — De aceea - continuă boierul - când trimitem barabulele la turci și la tătari, să meargă și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-o de cum a pus-o pe limbă. Căci barabula, trebuie să știți, e în așa fel lăsată de Domnul, că n-are gust decât friptă sau fiartă - zise Radu Stoenescu-Balcâzu. — Mare minune! - făcu Barzovie-Vodă. — De aceea - continuă boierul - când trimitem barabulele la turci și la tătari, să meargă și-un sol cu ele, să le spună acelora cum trebuie să le mănânce, că de-apucă sultanul să guste una crudă, ne pierdem capetele. Dar dacă mănâncă una friptă, Scaunul e-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
le mănânce, că de-apucă sultanul să guste una crudă, ne pierdem capetele. Dar dacă mănâncă una friptă, Scaunul e-al dumitale, Măria-Ta. Ia spune-mi, boier Radu - zise spătarul - câți știu până acum în Moldova cum se mănâncă barabulele astea? — Păi acum suntem trei - răspunse Radu Stoenescu Balcâzu. Eu, țiganul care le frige și - aici boierul roși ușor - o fată care mi le aduce mie înăuntru, seara, după ce s-au culcat toți. îi dau și ei câte una că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vin alb de Preșcova. Apoi trei slujnicuțe, din care una, cu păr castaniu și ochi mari, îi aruncă o repede ochire boierului Radu, traseră pe un cărucior cu roți de lemn o oală în care mai sfârâiau încă zeci de barabule curățate și tăiate cât să-mbuci o dată. Fără prea multe vorbe, oaspeții, în frunte cu Barzovie-Vodă, se povârniră asupra mâncării. Bine friptă, carnea bourului era excelentă. — Bună carne! - făcu spătarul Vulture. — Facem și noi tot ce putem - răspunse boierul Radu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cât să-mbuci o dată. Fără prea multe vorbe, oaspeții, în frunte cu Barzovie-Vodă, se povârniră asupra mâncării. Bine friptă, carnea bourului era excelentă. — Bună carne! - făcu spătarul Vulture. — Facem și noi tot ce putem - răspunse boierul Radu Stoenescu-Balcâzu. — Cât despre barabule - zise Barzovie-Vodă cu gura plină - dacă aveam vreo cinci saci când a năvălit Megler-Pașa în odaia de culcare să-mi citească firmanul prin care m-au schimbat, cred că eram și azi domn. — Au năvălit noaptea? - întrebă boierul Radu. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să mă suie înapoi în Scaun - răspunse Barzovie-Vodă. — Nu mai e de așteptat - zise Radu Stoenescu-Balcâzu. Sima-Vodă trebuie dat jos înainte de venirea osmalâilor. Pe când ajung eu, treaba să fie făcută. — Ușor de zis - spuse spătarul - dar cum? — Aveți în vedere barabulele? - întrebă Barzovie-Vodă. — Și pe acestea - răspunse Radu Stoenescu-Balcâzu. E o împrejurare de excepțiune, care nu suferă amenare. Inemicii țerăi sunt cu ochii pe noi. Dar să facem câțiva pași, căci, cu iertăciune zic, urechile muiarelor nu sunt făcute spre auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dracului - gândi el revoltat. Ia te uită la ce-i stă dumneaei capul când țara arde!”. Episodul 186 CONCEDIU MEDICAL PE 7 ZILE Episodul 187 PE TEME GENERAL-UMANE (Iî Pomeneam nu cu mult în urmă despre trei slujnicuțe care serveau barabulele Ia masa boierului Radu Stoenescu-Balcâzu. Cetitoriului nu-i va fi scăpat, desigur, că una din ele, ne cităm, „cu păr castaniu și ochi mari, îi aruncă o repede ochire boierului Radu”, am încheiat citatul. N-am insista asupra acestui fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
rapsodul Broanteș și țigăncușa Cosette însoțiți de boierul Radu Stoenescu-Balcâzu și de-un pâlc de slujitori călări ai acestuia. Veneau în două căruțe cu coviltir, ca și cum ar fî negustori, iar în a treia aveau ascunși sub boarfe zece desagi cu barabule. Gândul lor era să pătrundă în Ieși, să nu precupețească nici un efort pentru a face să pătrundă o traistă cu barabule fierte la Husain Ramza-Pașa, vestindu-l totodată că Barzovie e în târg și că mai are multe barabule de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
două căruțe cu coviltir, ca și cum ar fî negustori, iar în a treia aveau ascunși sub boarfe zece desagi cu barabule. Gândul lor era să pătrundă în Ieși, să nu precupețească nici un efort pentru a face să pătrundă o traistă cu barabule fierte la Husain Ramza-Pașa, vestindu-l totodată că Barzovie e în târg și că mai are multe barabule de-astea, și-apoi s-aștepte ce-o da Domnul. La trei-patru poște de Cetatea de Scaun, pe dealul numit „Strungăreața”, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu barabule. Gândul lor era să pătrundă în Ieși, să nu precupețească nici un efort pentru a face să pătrundă o traistă cu barabule fierte la Husain Ramza-Pașa, vestindu-l totodată că Barzovie e în târg și că mai are multe barabule de-astea, și-apoi s-aștepte ce-o da Domnul. La trei-patru poște de Cetatea de Scaun, pe dealul numit „Strungăreața”, nu departe de locul unde astăzi e o cochetă și meritată Fabrică de azbociment, vestea le ieși în întâmpinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
conferinței dumneavoastră ați spus foarte clar sere-sere, ceea ce în graiul nostru înseamnă un îndemn de a face caca... Și Muntean a șoptit că nu mai are mult și chiar face pe el, că a mâncat cucuruz fiert cu borș de barabule. Căpitanul a slobozit printre dinți câteva cruci și mai mulți Dumnezei: Chiar așa, mă nevolnicilor și netrebnicilor?! Așa-i, pane căpitane! Garantăm noi cu viața și cu libertatea noastră. Bine, așa să fie! a spus panul cam șifonat pentru întâiași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
când și cum te înhață și rămâne piranda cu puradeii de izbeliște... cu mâna întinsă pe la colțuri și apostrofată de către trecători că de ce nu muncește... Alocația-i mică și nu ajunge nici măcar pentru o săptămână de oloi și sare-n barabule și păstăi... Noroc mare cu alegerli, că mai primim de la partizi ceva haleală și pileală, dar pleașca asta-i tare rară... Ne-au promis și ceva pământ la reconstituție, dar cu atâta am rămas: cerșitul pentru copii și bătrâni, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
dacă vrei să muncești, mă Verde... Că doar pentru asta am venit, bădie Nicolai! Să mă sfătuiești ce treburi mai sunt de făcut și cum ai putea să mă ajuți până la plată. Că grăunțele de pe lot s-au terminat, iar barabulele dacă îmi mai ajung pentru o săptămână-două. Că stau sub pat, la îndemâna celor trei și, una-două, hai la scrijele. Până de sărbători au avut și ceva oloi de soreancă, dar de-amu văd că-s bune numai cu sare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
-mi aprobe cantitățile. A doua sau a treia zi, Verde de Paris împreună cu nevastă-sa veneau în bătătură cu o sanie, trasă de fostul lor cal, bine încărcată cu doi saci de grâu, trei cu grăunțe de porumb, cinci cu barabule, șase kile de zahăr și șase litri de ulei dublu rafinat, spre bucuria copiilor străvezii, care și-au înghesuit capetele sub formă de ciorchine într-un ochi al ferestrei. Tata a cărat de îndată sacii cu barabule în tindă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
porumb, cinci cu barabule, șase kile de zahăr și șase litri de ulei dublu rafinat, spre bucuria copiilor străvezii, care și-au înghesuit capetele sub formă de ciorchine într-un ochi al ferestrei. Tata a cărat de îndată sacii cu barabule în tindă pentru a le feri de îngheț, a adus zahărul și uleiul în casă, iar cu boabele de grâu și păpușoi și-a continuat drumul către moara de la Vârfuri. Da-i-ar Dumnezeu sănătate lui bădia Nicolai Fodur, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
privirea fugărită peste tot ce ne înconjoară. Câte o gospodină mătură colbul din fața casei și apoi îl astâmpără stropindu-l cu apă. Dughengiii își așază marfa la vedere. Zarzavagiii își poartă coșurile din nuiele pline-ochi strigând din rărunchi: „Hai la barabuli, curechi și chipăruși! Altul îi răspunde în șagă: „O ridicî și-o suflicî pintri vini șî mai rar...arde-o gras!” Bătrânul se uită la mine vulpește și parcă mustăcește a râde. În cele din urmă, mă întreabă: Priceput-ai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
toate. Acum două duminici, vânzoleală mare, mascați, pompieri, au aruncat hodrobelele cimotiilor să poată intra, să tragă furtunul cu apă... Ce crezi că era? ridic din umeri. - Un rusnac care scosese frumușel la vânzare, pe tarabă, lângă țăranii cu varză, barabule, fasole... două kalașnikovuri, grenade, cartușe, încărcătoare... Le aliniase omu’ și-aștepta cumpărător. - Hai că... - Aștepta el, l-au pus la pământ mascații și rusnacu’ supărat de colo: „Uăi băiețî, da io cridem cî la voi îi dimocrațâi de-amu...”. - Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]