128 matches
-
nudul pictat. El, artistul, o văzuse într-o duminică-n parc, și ideea îi surâse invitând-o la conac. Frumușica, încântată, ... Citește mai mult TabloulTolănit într-un hamac,zâmbea ușurel crispat,verdele ochilor luiîmi părea atunci căprui.Cu mustața răsucită,barbișonul grizonatși cu tâmplele albite,îi privea nudul pictat.El, artistul, o văzuseîntr-o duminică-n parc,și ideea îi surâseinvitând-o la conac.Frumușica, încântată,... XI. INOCENTA, de Cârdei Mariana , publicat în Ediția nr. 1023 din 19 octombrie 2013. Venise fata de la
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
când și-a auzit numele strigat: - Tovarășa Niculescu Săndica! - Da, eu sunt. - Poftiți, vă rog! - Mulțumesc! Intră în cabinet ca mielul la tăiere. - Ia să vedem, ce s-a întâmplat domnișoară? i se adresă doctorul, un bărbat înalt, robust, cu barbișon și ochelari cu ramă aurită, privind-o pe deasupra ochelarilor. - Domnule doctor, nu știu ce poate fi, dar nu mai am ciclu menstrual de circa două săptămâni. - Sunteți căsătorită? - Nu. - Ați avut relații sexuale în această perioadă? Ați fost răcită, ați lucrat în
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XVII COŞMARUL ADEVĂRULUI PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362124_a_363453]
-
și imperativ. Mă șterg pe mîini, îi dau pensonul lui Vitcu și mă duc la ușă: Solcanu. Îmi strînge mîna, îmi transmite salutări de la Raveica și s-așază pe pat, unde, fie vorba, îmi invit de obicei oaspeții. Își apropie barbișonul de husă și strîmbă moral din nas: parfum de damă, phuah! Vitcu-mi dă pensonul, mă scuz și mă-ntorc la șevalet. Toți trei discută despre Coposu. Îi las. O muscă de argint face volute bezmetice de la unul la altul. Cioc
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ritoasă a făloasei autoaprecieri, sau masca histrionică a spiritualului pictor, căruia i-a plăcut atît de mult hazul gros, chiar hazul de propriile-i metehne. Probabil, ambele. Iată că frații noștri, chiar și rrromânașii verrrzi, s-au împăcat și cu barbișonul lui Emil Constantinescu. Le-au trebuit șapte ani pînă să-și dea seama că masca proletar-pomădată a emanatului nu e singura demnă de încredere, că și capul modern-civilizat al celui ce le stîrnise aversiunea bășcălios-balcanică poate genera încredere. Și a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ne gîndim la tot ce s-a întîmplat ca la o minune. Dar de unde să știe fîrtații noștri întru neam că România cea mare și frumoasă, în care ei acum se simt în liniște, a fost opera unor burjui cu barbișoane și chiar cu pince-nez-uri? Prin barbișonul noului președinte ei învață, fără s-o știe, o lecție de istorie. Una nebănuită. Pînă ieri, alaltăieri. Nichita Danilov face anchete de artă pentru Monitorul împreună cu Alexandr, drăgălașul său puști de grădiniță. Îi primesc
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a întîmplat ca la o minune. Dar de unde să știe fîrtații noștri întru neam că România cea mare și frumoasă, în care ei acum se simt în liniște, a fost opera unor burjui cu barbișoane și chiar cu pince-nez-uri? Prin barbișonul noului președinte ei învață, fără s-o știe, o lecție de istorie. Una nebănuită. Pînă ieri, alaltăieri. Nichita Danilov face anchete de artă pentru Monitorul împreună cu Alexandr, drăgălașul său puști de grădiniță. Îi primesc în atelier și fratele Nichita intră
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în 1918, pe cîmpul devenit legendar. La adunarea de mai multe ori fericită de-acum, fluturau și cîteva drapele cu înfrigurata gaură din mijlocul galbenului. Cum se leagă, insolit, acel 1918 de 1989 și de izbînda incredibilă de-acum! La barbișon, o rimă (imperfectă) Barbizon. Raiul din Seine-et-Marne, sejurul monștrilor sacri: Rousseau, Corot, Diaz, Dupré, Millet. Dar și ora astrală a picturii românești, fără de care totul ar fi arătat extrem de tern, cum arată pictura vecinilor noștri. Prin Grigorescu, și el rezident
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sărăntocii ajunși la cîrmă prin tancurile rusești, ci eficienta clasă de respirație europeană, făuritoarea de drept a statului numit Regatul României. Un prim upercut în figura indigestă a comunismului remanent îl plasase, cu perspicacitate, singularul Constantinescu, chiar numai și cu barbișonul lui atît de antipatizat de pegra iliesciană, creînd, neașteptat, speranța că, iată, se poate, că fals infailibilul sistem de extracție moscovită poate fi trimis la podea. Al doilea upercut și mai năucitor a venit din dreapta unui personaj, plecat culmea! din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
micșorează și se topește Înăuntrul meu, iar când Întorc capul ca să-mi privesc imaginea reflectată În oglindă, iată ce văd: un bărbat de patruzeci și unu de ani cu un păr destul de lung, ondulat, cu o mustață subțire și cu barbișon. Un fel de muschetar modern. Dar destul despre mine deocamdată. Trebuie să continuu acolo unde m-au Întrerupt exploziile de ieri. La urma urmei, nici Cal nici, Calliope n-ar fi putut exista fără ce s-a Întâmplat mai apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Marius În tribuna de la colțul străzii. Dintr-o dată era mișto să știi lucruri, să perorezi pe marginea cauzelor războiului civil din Spania. Și Ché Guevara avea astm. Și Marius purta beretă. O beretă neagră, paramilitară, și ochelari negri și un barbișon subțire. Cu beretă și ochelari, Marius stătea la colț și le deschidea oamenilor ochii. ― Casa Zebrei, arăta el cu degetul scheletic. A unor albi. Apoi degetul continua În josul străzii. ― Magazin de televizoare al unor albi. Băcănie, a unor albi. Bancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
unul singur. Se zborșește pe urmă la frizeri: — Ce-ați rămas aici nemișcați ca două statui? Nefericiții se fac nevăzuți într-o clipită. — Toga sau paliumul, stăpâne? îl întreabă repede Parthenicus. Speră să-i distragă atenția și să-și salveze barbișonul măcar pentru încă o zi. — Toga, mârâie enervat Augustus. Dar, întâi, mai pune-mi vreo două tunici pe mine. Se zgribulește. Mi-e frig. Toga, bineînțeles, suspină Livia în sinea ei. Singurul veșmânt demn de stăpânul lumii. Bufantă, elocventă, solemnă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
curios faptul că vedea perfect și se putea orienta În spațiu. În jurul ei totul rămăsese neschimbat, doar capra suferise și ea o ușoară metamorfoză; picioarele-i erau de om, Încălțate În cizme ostășești, iar botul i se termina c-un barbișon de tablă, ca la faraoni. Evlampia probabil nu-și dădea prea bine seama de modificările pe care le suferise organismul ei: rumega În continuare un smoc de fân și se uita cu nedumerire la stăpâna ei, așteptând ca aceasta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-o pe maică-sa cu doi copii, fugind cu secretara. Pe-atunci ea avea doar cinci anișori. Înțelegeam greu nostalgia ei pentru acel bărbat scund și grăsuț, altminteri bine făcut, a cărui figură, dacă îi puneai păr și-i rădeai barbișonul, era leit Patricia. Mă simțeam înduioșat șil condamnai pe individ. Înfiptă în rama oglinzii, o fotografie mică o înfățișa pe Patricia pe vremea cînd era copil. Valul care îmi umfla inima dădu să-mi spargă din nou pieptul. Cînd pălăvrăgeala
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și ghidul dumneavoastră, din această seară, custode și curator al muzeului! Tresărind, vizitatorii înregistreză surprinși impunătoarea apariție, a unui bărbat sărit de cincizeci de ani, de statură peste medie, cu membre herculene, chelie lucie, cu fața trasă, smeadă și cu barbișon doctoral, vegheat de sus, de sub fruntea de enciclopedist, exagerat de bombată, de o pereche de ochelari cu rama neagră, groasă, de bagà. Cum neagră în întregime este și costumația ineditului amfitrion, care poartă cu distincție aristocratică un smoching rasat, doar
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de tîmplărie și netezind cu șmirghel marginile unei chitare pe jumătate terminate. Silueta se ridică în picioare și se întoarse spre ei, zîmbind și ștergîndu-și mîinile cu o batistă mare de mătase în carouri. Era un tînăr îndesat cu un barbișon blond. Mînecile îi erau suflecate pînă deasupra coatelor, lăsînd la vedere niște brațe păroase și robuste, dar gulerul și cravata îi erau impecabile, vesta neșifonată, pantalonii la dungă, iar pantofii minunat de lustruiți. înaintă spunînd: — A, Munro, mi-l aduci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
stradă, fuseseră de acord: „Oamenii sunt asemenea lucrurilor, locurilor și întâmplărilor care le sunt dragi“. Omid era mândru să știe că ar avea doar puțin din cei doi pe care îi plimba: tipul arăta ca o castană necoaptă, cu un barbișon auriu, foarte îngrijit, înalt și osos și cu mâini ca de domnișoară, ea era subțire și brună, cu părul greu, de-ai fi zis că e ud, deși trebuia chiar să te pricepi ca să îți dai seama de asta pe sub
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cu poreclele pe care le aveau, individualizându-i de alții cu alte și alte porecle. În satul meu, bogat populat, erau mulți oameni individualizați prin poreclele ce aveau, decât prin propriul nume de familie - ca de exemplu: Bărbuță - cel ceavea barbișon, Clampă - cel care bând strașnic a spus la trezire că s-a „îmbătat clampă” și Clampă i-a rămas numele. Unul ce nu auzea bine era poreclit Surdul, altul Mutul, un altul, om nevoiaș cu mulți copii, avea porecla de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
stând sprijinit de biroul sergentului, spuse, respirând din greu: — Boate mă boți scoate din glosetu ăla. Nici nu mai bot resbira. Cum? Sergentul privi trupul slab din fața lui, ochii roșii, lăcrimând în spatele ochelarilor bifocali, buzele uscate care se vedeau prin barbișonul alb. Ce se întâmplă cu tine, Mancuso? De ce nu te poți purta ca un bărbat? Ai răcit! Bărbații din poliție nu răcesc. Bărbații din poliție sunt tari. Agentul Mancuso tuși, umezindu-și barbișonul. — N-ai prins pe nimeni acolo-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
bifocali, buzele uscate care se vedeau prin barbișonul alb. Ce se întâmplă cu tine, Mancuso? De ce nu te poți purta ca un bărbat? Ai răcit! Bărbații din poliție nu răcesc. Bărbații din poliție sunt tari. Agentul Mancuso tuși, umezindu-și barbișonul. — N-ai prins pe nimeni acolo-n toaletă. Ți-aduci aminte ce ți-am spus? Acolo să stai până-mi aduci pe cineva. Am să fag bneumonie. — Ia și tu ceva-mpotriva răcelii. Pleacă de-aici și arestează-mi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fără apărare. Tânărul și cu marinarul își făcură semne prietenești cu mâna, apoi marinarul ieși din raza lor vizuală, cotind în fața catedralei. Cu câțiva pași în urma lui, la capătul Aleii Piratului, apăru și agentul de stradă Mancuso, purtând beretă și barbișon. — Ia te uită, strigă vesel tânărul, privindu-l pe Mancuso care-l urmărea pe marinar. E minunea aceea de polițist. Cum de nu-și dau seama că nu-i nimeni în Cartier care să nu știe cine este? — Îl cunoști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
uniforma albă de vară. Desigur, nu-și dă seama că e o pradă ușoară pentru patrula de coastă. Nu-ți poți imagina ce prost și nesăbuit e băiatul ăsta. — Chipul lui părea destul de înnegurat, spuse Ignatius. Artistul cu beretă și barbișon trecu și el pe Chartres Street, urmărindu-l preocupat pe marinar la distanță de câțiva pași. O, Doamne! Mi-e teamă că polițistul ăsta ridicol va strica totul. Se bagă peste tot ca musca în lapte. Poate că ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lucrurile pe care nu reușise să le rostească cu voce tare În timpul divorțului și pe care le deplânsese de atunci Încoace. Aici erau! Scutece superabsorbante fără latex. Pe când le așeza În cărucior, observă că un bărbat Între două vârste, cu barbișon Îi zâmbea. Adevărul e că lui Rose Îi plăcea să-i fie remarcată grija maternă și acum, că avea public, nu se putu abține să nu scoată un zâmbet de satisfacție. Mulțumită, se Întinse să ia o cutie uriașă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Strindberg după o ceartă extrem de tăioasă cu nevasta. MM îmi făcu semn cu mâna din capătul celălalt al camerei, să mă apropii. Părea prinsă într-o conversație serioasă cu Tabitha, cu Sally și cu un bărbat înalt și uscat cu barbișon, care era Thierry, coregraful. Mă întâlnisem deja cu el, pentru scurt timp. Era un fost iubit de-al lui Sally; nu știam ce fel de fost, dar probabil că nu unul foarte important. Sal nu era mai breaz decât mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
reducere la absurd, așa că totul este posibil. Un saxofon care cântă singur, frumos, înfiorător de frumos, smooth jazz, lumina unui proiector stingher și o femeie îmbrăcată în rochie verde. Pentru câteva minute, se văzu în postura unui pictor (un inevitabil barbișon, perciuni stufoși, o bască pleoștită într-o parte, poate chiar o mustață á la Dali, face bine la imagine, sunt destui amatori care s-ar așeza la coadă pentru autografe, destule amatoare care nu sar sfii să-și strecoare nurii
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de cot. - Ascultă, Pascalopol, izbucni Aglae iritată, joci, sau nujoci? Văd că te zbenguiești cu fetele. Simioane, strigă ea, aruncând ochii spre fundul odăii, tu ce faci acolo? De ce nu te duci să te culci? Omul cu broboadă și mic barbișon, care broda și scruta din când în când pe Felix, scoase un scurt mormăit. Zarurile începură din nou să cadă. G. Călinescu Părăsit de toți, obosit, Felix examina mediul în care căzuse; Otilia îl surprinsese de la început și n-ar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]