KorAP: Find »[drukola/base=barbian & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 2 3 4 ...16 >

388 matches

Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859

Rilke, dar numai în măsura în care aceste apropieri sunt menite a scoate în evidență unicitatea poetului român care, departe de a fi un epigon al acestora, devine un vizionar al expresiei și al ideii poetice. Fluctuațiile înregistrate de interpretările date de exegeza barbiană între ermetismul filologic de natură mallarmeană și ermetismul canonic în care poetul însuși se autoinclude, între modelul matematic și cel poetic (oscilație născută de altfel, din bine cunoscuta afirmație a poetului conform căreia există "un punct luminos unde poezia se

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
francez cu care este în mod eronat comparat, un împătimit al ritmului perceput ca esență a existenței și prin urmare a poeziei acest "joc secund mai pur" (unul dintre capitolele studiului oferă o interesantă analiză a structurilor ritmice în lirica barbiană) și al dogmei înțeleasă în sensul pozitiv de reunire a contrariilor, ca fiind "cea mai înaltă formă de Poezie". Fiecăror acestor aspecte, criticul Theodor Codreanu le rezervă câte un capitol amplu documentat și mai ales argumentat prin metoda transdisciplinarității. Ideile

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
lirică". Dar, așa cum argumentează autorul acestui volum, poetul nu s-a lăsat sedus doar de perfecțiunea și bogăția sensurilor versului eminescian, ci și de romanul lui Mateiu Caragiale, Craii de Curtea-Veche, ale cărui ecouri se regăsesc în imaginea oului dogmatic barbian, dar și în pitorescul balcanic și în structura pentadică a ciclului Isarlîk. Însă, așa cum există o serie de afinități între concepția despre poezie a lui Barbu și cea a lui Eminescu, tot așa, rigurozitatea poetului matematician contravine poeziei elegiace bacoviene

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
care, pe de o parte, împrăștie și duce la pierzanie, cu referiri la nefericitul gest orfic de a privi îndărăt, iar pe de altă parte, la puterea narcisiacă de a capta totul într-o singură imagine, ceea ce face ca poezia barbiană să fie "un joc al privirilor dintre Narcis și Orfeu" în care se zămislește misterul ermetismului poetului. Dar criticul nu se arată preocupat de creație doar în sensul de doctrină poetică, ci abordează și latura ontologică a acesteia, prin aducerea

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
care se zămislește misterul ermetismului poetului. Dar criticul nu se arată preocupat de creație doar în sensul de doctrină poetică, ci abordează și latura ontologică a acesteia, prin aducerea în prim plan a unei suprateme căreia i se subordonează lirica barbiană. Increatul devine o prezență constantă a poeziei lui Ion Barbu, ușor decelabilă de altfel în Oul dogmatic, în aparent ludicul După melci sau în ciclul Uvedenrode. Văzut ca o mișcare regresivă către unitatea primordială, increatul barbian este expresia nostalgiei poetului

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
i se subordonează lirica barbiană. Increatul devine o prezență constantă a poeziei lui Ion Barbu, ușor decelabilă de altfel în Oul dogmatic, în aparent ludicul După melci sau în ciclul Uvedenrode. Văzut ca o mișcare regresivă către unitatea primordială, increatul barbian este expresia nostalgiei poetului pentru paradisul pierdut care poate fi recuperat doar printr-o mișcare regresivă ce devine posibilă numai prin ritm perceput de poet ca fiind esența universului. Supranumit de către poet și El-Gahel, apelativ cu rezonanță mitică în care

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
printr-o mișcare regresivă ce devine posibilă numai prin ritm perceput de poet ca fiind esența universului. Supranumit de către poet și El-Gahel, apelativ cu rezonanță mitică în care criticul Theodor Codreanu recunoaște anagrama numelui primei iubiri a acestuia Helga -, increatul barbian poate fi înțeles și ca expresie a iubirii primordiale care stă la baza originii lumii: iubirea divină. Chiar și ideologia politică barbiană ține tot de increat, afirmă criticul, căci mișcarea legionară cu care poetul întreținea afinități de ordin sentimental, era

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
apelativ cu rezonanță mitică în care criticul Theodor Codreanu recunoaște anagrama numelui primei iubiri a acestuia Helga -, increatul barbian poate fi înțeles și ca expresie a iubirii primordiale care stă la baza originii lumii: iubirea divină. Chiar și ideologia politică barbiană ține tot de increat, afirmă criticul, căci mișcarea legionară cu care poetul întreținea afinități de ordin sentimental, era percepută de către acesta ca o întoarcere la puritatea socială și politică. Fără a avea pretenția de a fi lămurit controversele de interpretare

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
de increat, afirmă criticul, căci mișcarea legionară cu care poetul întreținea afinități de ordin sentimental, era percepută de către acesta ca o întoarcere la puritatea socială și politică. Fără a avea pretenția de a fi lămurit controversele de interpretare a liricii barbiene, studiul-eseu al criticului hușean este, fără îndoială, o contribuție de seamă la exegeza operei poetului îndrăgostit de formele pure, dar și un fel de act justițiar față de poezia lui Ion Barbu, semnalând cu argumente valabile greșelile de percepție a acesteia

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
Ion Barbu, semnalând cu argumente valabile greșelile de percepție a acesteia și care, de-a lungul timpului, s-au aflat în conflict cu intenția poetică a autorului. Lucrarea de față este în același timp o dovadă a faptului că lirica barbiană, în ciuda nenumăratelor studii critice, oferă direcții inepuizabile de interpretare, demonstrându-și prin aceasta puterea de seducție. Dar și mai important rămâne faptul că, dincolo de toate acestea, criticul se întâlnește cu poetul într-un act creator din care se ivește, pură

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
canonic, București, Editura Curtea Veche (în colecția "Știință, spiritualitate, societate", coordonată de Basarab Nicolescu și Magda Stavinschi), 2011 (pagini A-5: 392). Th. Codreanu inaugurează prin Ion Barbu și spiritualitatea românească modernă ermetismul canonic (2011) o "direcție-bisectoare" în cercetarea creației barbiene de până acum, dacă se are în vedere unghiul estetic format de celelalte două celebre direcții, una ivită în 1935, prin eseul Ion Barbu, de Tudor Vianu, direcție ce pare a-și lămuri "apogeul" prin Ion Barbu eseu despre textualizarea

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
9. De la canonul matematic la cel poetic, 10. Alchimie și poetică, 11. Intermezzo biografic, dar nu numai, 12. Punct de ajungere: textualizarea) și (II) Ermetismul canonic (parte secundă, ale cărei capitole se dispun într-o fermecătoare heptaedrie "transdisciplinară" 13. Antimodernismul barbian, 14. Calea fenomenologică, 15. "Întocma dogma", 16. Spre ritmul increatului, 17. Increatul, 18. Ritmul pur și 19. Ermetismul canonic. Final contrapunctic). Asupra fermecătorului "heptaedru-nucleu", asupra "centrului de greutate" al contribuției lui Th. Codreanu, în care se constituie secunda parte, Ermetismul

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
Basarab Nicolescu găsea în ternarul Eminescu-Blaga-Barbu axa [...] spiritualității românești moderne" (p. 7 sq.). Ermetismul canonic în accepțiunea codriană operează cu exhaustia, atât în orizontul cunoașterii științifice, cât și în orizontul cunoașterii metaforice; arhimedica exhaustie "devine metoda "transdisciplinară" a ermetismului canonic barbian" (p. 363), deopotrivă în axiomatică și în poezie. "Triada" / "Sfânta Treime" axială a literaturii valahe (supra, "ternarul") Eminescu-Blaga-Barbu, într-adevăr, solicită o abordare "specială", de vreme ce se relevă spațio-temporal și conceptual drept o "cometă" cu "nucleul central, de cosmic atac" în

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
Geneză", până în starea de zero a cosmosului / universurilor. Capitolul al 15-lea, "Întocma dogma", din eseul lui Th. Codreanu, evidențiază în Oul dogmatic, de Ion Barbu, cu impresionantă bogăție de argumente dinspre "dogma" Creștinismului, tocmai "gordiana" originalitate "transmodernistă" (supra): ""Fenomenologia" barbiană intră în zona eonului dogmatic blagian [...] către eonul transmodernității, pe urmele lui Eminescu [...]. Barbu are geniul distincției / asemănării cu dogma creștină, diferența venind din focalizarea pe condiția kenotică, a lumilor mărunte, deasupra cărora plutește Sfântul Duh: "Om uitător, ireversibil, / Vezi

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
Codreanu, deși nu este "miliardar în euro", intră în istoria literaturii valahe drept "miliardar în biblioteci", unul dintre "miliardarii" deja rarisimi în "era Arheopterix" din România de dincoace de anul 1989), cum, de pildă, și în cele privitoare la "erotismul barbian" (unde dincolo de cele trei "roți" / "trepte" ale cunoașterii / iubirii barbiene, carnală, intelectuală și celestă merge până la "dezvelirea" misterioasei "mirese", El Gahel, numele, prin anagramare, al iubitei Helga, conectându-se și în scandinavicul nume al Zeiței Infernului / Morții: "(H)Elga Hel

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
literaturii valahe drept "miliardar în biblioteci", unul dintre "miliardarii" deja rarisimi în "era Arheopterix" din România de dincoace de anul 1989), cum, de pildă, și în cele privitoare la "erotismul barbian" (unde dincolo de cele trei "roți" / "trepte" ale cunoașterii / iubirii barbiene, carnală, intelectuală și celestă merge până la "dezvelirea" misterioasei "mirese", El Gahel, numele, prin anagramare, al iubitei Helga, conectându-se și în scandinavicul nume al Zeiței Infernului / Morții: "(H)Elga Hel" p. 369), ci și "luciditatea" unui patos relansându-se de

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
care se revendică o bună parte a armăturii teoretice a lui Theodor Codreanu. Nu lipsesc nici aici accentele polemice, menite să pună în lumină slăbiciunile interpretative ale celor menționați. Se rețin, în acest sens, săgețile împotriva numelor grele din exegeza barbiană, începând cu Nicolae Manolescu și terminând cu adversarul său înverșunat, Marin Mincu. Autorul țintește, în mod firesc, către vârfurile criticii postbelice dintr-o dorință firească de a-și legitima propria interpretare prin negarea analizelor precedente. Defectul major al hermeneuticii lui

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
lui Husserl, iar Mincu e dovedit protocronist și docil! Oana Pârvulescu greșește și ea, considerând că mânia provocată lui Barbu de ilustrația plachetei După melci era nejustificată. La fel se întâmplă și cu Nicolae Manolescu, adept al ideii de joc barbian și cărtărescian. Codreanu îi plasează însă pe Barbu și Cărtărescu în paradigme diferite, întrucât primul vizează esențializarea prin reducție în vreme ce al doilea este "un risipitor de cuvinte", un logocentric. Pentru o hermeneutică a transdisciplinarității După o adevărată "sinteză generală în

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
ermetismul lui Mallarmé e filologic, iar al meu canonic." Prima prejudecată pe care Codreanu trebuie să o demonteze este ceea ce Barbu numea "legenda că am fost ori că sunt modernist". Printr-o argumentație laborioasă, criticul demonstrează caracterul antimodern al gândirii barbiene. Odată scoasă de sub tutela restrictiv-nedreaptă a modernismului, creația sa poetică se deschide către interpretări adecvate. Una dintre acestea este "calea fenomenologică", sintagmă preluată de la Iosif Cheie-Pantea, ale cărui sugestii sunt valorizate prin stabilirea unei filiații extrem de interesante între "infrarealismul matematicianului-poet

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
acestea este "calea fenomenologică", sintagmă preluată de la Iosif Cheie-Pantea, ale cărui sugestii sunt valorizate prin stabilirea unei filiații extrem de interesante între "infrarealismul matematicianului-poet" și contribuțiile lui Bachelard. Pe urmele acestuia, Codreanu vorbește despre existența unui narcisism cosmic, pancalic, în poezia barbiană, pe care îl numește, cu o sintagmă cunoscută, "act clar de narcisism". O contribuție importantă a acestui volum ține de analizele comparative prin care Barbu este raportat atât la literatura română, unde își găsește afini în Eminescu, Blaga și Mateiu

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
Caragiale, dar și în cea universală (Dante, Shakespeare sau Rimbaud). Pornind de la teoria terțului ascuns, dezvoltată în complementaritatea celei a terțului inclus, Theodor Codreanu ajunge la concluzia că " Misterul, deslușit în dogma ermetismului canonic, devine ținta supremă a cunoașterii poetice barbiene." (p. 225) Puși față în față, Blaga și Barbu dezvăluie două modele înrudite, reprezentând apogeul culturii românești în secolul trecut: "Mișcarea pe care o produc Blaga și Barbu simultan, în cultura românească și europeană, este cea mai înaltă contribuție a

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
pe care Barbu îl asociază cu Narcis, cel care taie cu privirea "pe înecarea cirezilor agreste". Codreanu respinge și interpretarea potrivit căreia "jocul secund" ar fi o imitație a imitației în sensul poeticii platoniciene și consideră că, de fapt, "Oglindirea barbiană este un platonism à rebours." (p. 212) Concluzia potrivit căreia "Joc secund e capodopera tragicului senin, la care ajunsese și Eminescu în poemele de maturitate" nu e neapărat nouă, însă demonstrația desfășurată pe parcursul acestei cărți convinge. Explicația criticului pentru profunzimea

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
un platonism à rebours." (p. 212) Concluzia potrivit căreia "Joc secund e capodopera tragicului senin, la care ajunsese și Eminescu în poemele de maturitate" nu e neapărat nouă, însă demonstrația desfășurată pe parcursul acestei cărți convinge. Explicația criticului pentru profunzimea poeziei barbiene ține de sistemul de referință al lui Barbilian-Barbu: "Capacitatea lui Ion Barbu de a citi în dublu referențial, ca poet și matematician, explică, da capo, reușita lui neobișnuită în reevaluarea operei rimbaldiene." (p. 347) Theodor Codreanu vorbește despre stabilitatea poeziei

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
ține de sistemul de referință al lui Barbilian-Barbu: "Capacitatea lui Ion Barbu de a citi în dublu referențial, ca poet și matematician, explică, da capo, reușita lui neobișnuită în reevaluarea operei rimbaldiene." (p. 347) Theodor Codreanu vorbește despre stabilitatea poeziei barbiene pe care o pune pe seama unor "linii de rezistență", care îi dau caracter de operă închisă, inaccesibilă oricărei interpretări. Din această perspectivă, el interpretează rotatorul heptagon ELGAHEL pe baza unui scenariu matematico-ezoteric, în care există 3 vocale și 4 consoane

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
al transdisciplinarității, relația biografie-operă nu putea lipsi din acest volum. Trimiterile biografice intră în concertul mai larg al argumentației care urmărește să stabilească profilul uman al celui mai ermetic scriitor român. Theodor Codreanu se oprește asupra punctelor decisive din biografia barbiană, fără a le oculta însă pe cele delicate. Episodul legionar, spre exemplu, este justificat (chiar dacă într-o manieră neconvingătoare), criticul vorbind despre efectele nefaste ale corectitudinii politice și despre caracterul conjunctural al odei închinate lui Hitler, pe care o explică

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]