147 matches
-
(n. 30 aprilie 1953, Slobozia Mare, Vulcănești) este o poetă basarabeancă din Republica Moldova. Poeta și eseista , s-a născut la 30 aprilie, 1953, în familia lui Vasile și a Ecaterinei Trifan.După absolvirea Școlii medii din Slobozia Mare, își continuă studiile la Facultatea de Biblioteconomie și Bibliografie a Universității de Stat
Călina Trifan () [Corola-website/Science/307956_a_309285]
-
și "Un pahar de vodca" de Mark Marianovski dar și lucrări ale unor compozitori români ca tangoul " Când felinarele se-aprind" de Petre Andreescu, "Mișa" de G. Vilnov sau "Sașka" de Max Halm și chiar compoziții proprii cum sunt melodiile "Basarabeanca: Din Basarabia la Riga", "Bucură-te, sufletul meu" și "Băiețelul". În 1931 Leșcenco ajunsese sufficient de cunoscut pentru a putea să se gândească la înregistrarea unor discuri cu cântecele pe care le interpreta. Începutul l-a făcut la Berlin cu
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]
-
în drepturile sale cetățenești, redactînd singur sau în colaborare cu intelectualii Ioan Roșca, Valerian Stan, Flori Stănescu, Mircea Stănescu, proteste și apeluri diverse. S-a recăsătorit în Franța a treia oară cu Marie-Claire, ziarista franco-kabylă. Din prima căsătorie - 1971, cu basarabeanca Silvia Culcer (n. Marcu, în 1942), profesoara de muzică și autoarea unor muzici de scenă, se nasc două fețe, Ioana-Larisa (1972) și Bogdana-Draga, amîndouă emigrate în Franța. Divorț în 1981. Din a doua căsătorie cu Maria Mailat, psihologa, poeta și
Dan Culcer () [Corola-website/Science/300140_a_301469]
-
s au Întors de la pușcărie Într-o epocă de crâncene decapitări-continuă confesiunea ei. M-am născut Între oameni de mare demnitate. Părinții s-au căsătorit fără să se cunoască. Mama mea În vârstă de 20 de ani, studentă la medicină, basarabeancă orfană, asistentă la Spitalul Colțea din București, era amenințată cu deportarea În Siberia. Ea o tratase pe Ana Pauker, care Îi va da ideea că poate scăpa de deportarea În Siberia dacă se căsătorește. Se știe că la Oarba de
Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
o pagină epopeică a Războiului, iar Gheorghe, care supraviețuise acelui măcel, dar era grav rănit. Nu mai avea maxilar și era internat În spitalul Colțea. El a fost ales ca mire dintre răniții spitalului de profesorul cu care lucra domnișoara basarabeancă. Sau căsătorit, cu martori. Pe certificat nu apare semnătura mamei. Au divorțat mai târziu și apoi s au recăsătorit firesc. In 39 operații s-a folosit propriul os iliac cu care s-a reconstruit organic maxilarul distrus al tatălui meu
Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
asta fiindcă există și texte frumoase, cu un sâmbure de nou și de expresie șmecheră care scoate pasajul din banal și maculatură făcându-l pasibil de literaritate. Flora și fauna tramvaiului 21, Calea Moșilor - Voluntari, cu cerșetorii recitând din Eminescu, basarabencele și chinezii ar fi fost cu adevărat reportaj literar, demn de un Brunea Fox de exemplu, dacă neorealismul aglomerării ar fi rămas descris ca atare, fără a face un comentariu de genul "cel acer a gândit că în tramvaiul 21
Literatura ca viață by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14643_a_15968]
-
Nouă poate fi informația despre cei o sută cincizeci de mii de morți și cazurile de canibalism înregistrate în timpul foametei din Moldova, din 1946-1947, puțin cunoscute încă în România și despre care pregătește o insuportabilă la citit Carte a foametei, basarabeanca Larisa Tulea 3. Nu aveam personal cunoștință nici de primejdia, sau zvonul că România ar fi putut deveni o republică unională, din anii de după ocuparea de către armata sovietică, sau despre blasfemia preoțească de a-i picta pe părinții lui Ceaușescu
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
uitată originea lui moldovenească“ (1, 108), patriotism ce i-a fost de folos din moment ce și-a menținut calitatea de consilier pentru un șir de guvernatori ai Basarabiei. Nu era însă un caz izolat; Însăși Smaragda Theodorovna declară contelui Prszewicki: „Sînt basarabeancă, [...] aproape n-am ieșit din provincia noastră. Tatăl meu e un mare patriot rus, dar noi sîntem moldoveni“ (1, 93). Cele două transformări de nume trădează și atitudinea față de purtătorii numelor: „pe cînd numele ei a suferit o înaltă stilizare
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
să fie uitată originea lui moldovenească, patriotism ce i-a fost de folos din moment ce și-a menținut calitatea de consilier pentru un șir de guvernatori ai Basarabiei. Nu era Însă un caz izolat; Însăși Smaragda Theodorovna declară contelui Prszewicki: SÎnt basarabeancă, aproape n-am ieșit din provincia noastră. Tatăl meu e un mare patriot rus, dar noi sîntem moldoveni. Cele două transformări de nume trădează și atitudinea față de purtătorii numelor: pe cînd numele ei a suferit o Înaltă stilizare prin Thita
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
noi să se trezească și să cunoască acest lucru. Dar redobândirea cetățeniei române se face foarte anevoios, de parcă ni se fac mari favoruri”. Acest sprijin trebuie să vină, este o datorie de onoare. Mai acum ceva vreme discutam cu o basarabeancă trecută mult de prima tinerețe, născută în vremea în care țăranilor basarabeni li se măturau podurile de pâinea cea de toate zilele, despre modul cum am putea noi, românii aflați în dreapta Prutului, să îi ajutăm pe ei, frații noștrii
Republica Moldova, România şi Uniunea Europeană. Două decenii de colaborare. Bilanţ şi perspective by Plugaru Ştefan () [Corola-publishinghouse/Science/91759_a_92388]
-
R.: Bunica s-a dus tot în casa aceea pe care a avut-o mama. După ce mama s-a mutat la conac, în casa în care stătuse a venit și au locuit ani de zile un sanitar cu nevastă-sa, basarabeancă. Când am plecat, deportați, Batog ăsta a rămas în acea casă. De aceea comuniștii au crezut că acea casă este a sanitarului și nu a noastră și n-au confiscat-o. Sanitarul acela a plecat după ce a locuit acolo câțiva
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
rândurile optzeciștilor de factură postmodernistă. De altfel, Mihai Cimpoi remarca la un moment dat că „instabilitatea postmodernistă este zeița protectoare a poetului timid și totodată cinic, ironic”. SCRIERI: Calmant pentru alter ego, pref. Eugen Lungu, Chișinău, 1993. Repere bibliografice: A. Basarabeanca, Aspirație la fuga îndărăt, LA, 1992, 7 ianuarie; Eugen Lungu, Portret de grup, Chișinău, 1995, 7-6; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 250; Liviu Capșa, Tineri poeți basarabeni, TMS, 2001, 4. I.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288452_a_289781]
-
2 septembrie, spre exemplu, NICI MĂCAR NU FUSESE SEMNATĂ!! De aici tragem concluzia că românii erau nevoiți să semneze ceea CE DICTAU RUȘII!! Pe 2 noiembrie 1944, rușii alimentaseră gratuit benzină și ulei de motor în valoare de 3.815 lei, iar basarabeanca Scripnic Maria primise suma de 20 de mii de lei pentru serviciile de translator. Indemnizații frumoase, tot pentru serviciul de translatori, mai primiseră și Gherțon Motty (15 mii lei), Butcovschi (15 mii) și Grecicovski Nina (15 mii). Pe 18 noiembrie
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
carierei, mai întâi numind-o Bujor, datorită roșeții ei din obraji. Astfel își începe drumul Rodica Bujor, care va obține printre primele aplauze ale publicului la Coșna- Cireșoaia. Și alte nenumărate voci încep să se audă în București, la Élisée, basarabeanca Alla Baianova. În alte cârciumi Galia Faresova, Lia Crăciunescu sau Dorina Drăghici. Maria Lătărețu debutează în localul lui Marcu Căciularu de lângă Gara de Nord, urmând să ajungă mai apoi la Luna Bucureștiului sau să încânte publicul elegant de la Dorul Ancuței, de pe Lahovari
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
sonurile graseiate ale profesorului Stino la barbarele silabe „vșu”, „vși”, „zașto”, trecerea a fost cel puțin neobișnuită. Abia isprăvisem cu „da zdravstvuiet” și „minia zavut”, când namila care ne învăța rusește a dispărut. În locul ei, în clasă, a intrat o basarabeancă care, rusoaică fiind, Dumnezeu știe de ce fugise din calea oștilor conaționale. Dacă te adresezi cuiva în rusește, respectul cere să-i însoțești numele mic de prenumele tatălui. În acest fel arăți că nu stai de vorbă cu un vagabond, ci
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
primul său ministru, Iovan Marinovici, își propusese într-adevăr obiectivele politice pe care le presupune Bacalbașa. El a avut mai multe întrevederi cu prințul Carol (spre deosebire de acesta, vorbea bine limba română; se va căsători, de altfel, mai târziu, cu o basarabeancă, Natalia Cheșcu/Keșco); cu ocazia acestei vizite i se va conferi gradul de colonel al regimentului 6 infanterie de linie, „numire care își are însemnătatea sa politică“ (Memoriile, vol. VII, p. 71); la 10/22 mai 1874 prințul Carol se
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a găsit un rus, care vroia să-ți fure cizmele. Așa am spus?! Exact așa ai spus. Spuneai că te-au găsit după ce rușii au spart încercuirea și că te-a îngrijit o rusoaică de dincolo de Don. Ee, rusoaică, era basarabeancă, vorbea românește. Dar te-a dat rușilor. M-a dat, că nu făceam față... Ne face cu ochiul și rîde cu tîlc. Ce față, moș' Gică, degerat cum erai, săracu'... Păi... Moșu' Gică a fost în încercuirea de la Cotul Donului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Au reușit să fugă și priveau în urmă cum cercul se închide, cum ceilalți erau măcelăriți pur și simplu. Cu timpul, povestea a căpătat multiple forme și adevărul a fost total acoperit de sutele de înflorituri. Se introduseseră rusoaice focoase, basarabence trădătoare, ruși gîtuiți, spînzurați, decapitați și batjocoriți. Îmi era drag moșu' Gică pentru că, deși octogenar, avea o fantezie debordantă. Îl incitam datorită plăcerii de a-l asculta. Dar cînd au venit cei trei rusnaci? Cînd? mă întreabă candid. Cînd erai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
o mare tristețe în glas, bătrâna doamnă, a cărei identitate și al cărei nume îmi erau și mi-au rămas aproximative (căci mă mulțumisem să înregistrez distrat că, uneori, mama se întreținea, în trei limbi, amestecându-le de obicei, cu basarabencele ei, refugiate, majoritatea, în 1944, în România). După care, pe fondul tăcerii mele, a închis. Mai târziu, am regretat că nu i-am cerut numărul de telefon și... numele (Nikitișna - e tot ce-mi aduc aminte - era simpaticul patronimic al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
piatră. Mă gîndesc la „Bunica” la fel ca la un personaj. Încerc să-i găsesc unitatea, gesturile semnificative, să-i reperez drama. A fost una dintre casnicele care și-au permis rare momente de independență, docilă, discretă și înțeleaptă, o basarabeancă fără posibilitatea întoarcerii în locurile natale. Neîndoielnic, acest din urmă fapt i-a influențat comportamentul. La nevoie, a strîns din dinți, a evitat confidențele cu femeile din mahala, s-a bazat pe brațele și pe mintea ei. Exemplară prin abnegație
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sie însăși, prin păstrarea particularităților etnografice, dragostea de limba maternă și o puternică dorință de a fi alături de România. Străbunii, bunicii și părinții noștri și astăzi stau drept mărturie, despre statornicia noastră etnică pe pământul sfânt al Basarabiei. O admirabilă basarabeancă, fostă profesoară, spunea cu o adâncă tristețe: “la întrunirile noastre, privesc chipurile celor care mă înconjoară. Ei sunt copiii și tinerii din 1944, acum pensionari venerabili, dar gata oricând să treacă Prutul. Acum stau senini și fără nicio vină în fața
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1712]
-
literatură, istorie, muzică. Am auzit că s-ar fi măritat cu un medic militar sovietic. O altă fată, cu care am purtat corespondență era Vera Dimov din Enichioi. Am cunoscut-o atunci, în vacanța de Crăciun din 1929-1930. Era bulgăroaică basarabeancă. La Enichioi funcționa ca învățător suplinitor Iancu Dimofte. La invitația lui m-am dus să joc acolo într-o piesă de teatru "Sfârșitul pământului". Am ajuns seara târziu în odaia închiriată de Iancu și Trache Pârcălăbescu, un oltean foarte simpatic
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
mă aducă aproape de București, ca Ana, cea mai bună prietenă a ei să aibă grijă de mine. Avea în plan să vând casa amintirilor din Bârlad și să cumpăr o casă la Buftea. Chiar am găsit o casă a unei basarabence, care voia să plece la Chișinău, lângă o soră a ei. Dau acont cu martori și clauze precise - fac demersuri să mă desprind de Bârlad, dar pe măsură ce se apropia termenul de îndeplinire eram tot mai nesigur pe această mișcare. Când
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
o largă activitate În rândul elevilor și a corpului didactic În orașele transilvănene. Vechi colaborator, plin de inițiative, duce o vastă campanie În favoarea drepturilor foștilor evacuați și refugiați din Basarabia. Mai 1.V. Dr. A. N. Meadu (Willowdale Canada) Sunt basarabeancă deși născută la Versailles unde părinții mei erau studenți, bursieri ai statului francez. În 1929 am venit la Chișinău unde am absolvit liceul Principesa Dadiany. Cei mai frumoși ani i-am petrecut acolo până În 1940 unde visam să profesez ca
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
de invazia mentalității occidentale peste noi, esticii, care riscăm astfel să ne pierdem specificul. E un refren pe care îl aud și la Chișinău, și la București, și iată, acum, și la Riga, ce-i drept, din gura unei românce basarabence. Maria este interesată de... daci, de originile noastre strămoșești, de arhaisme și elemente cosmice - pe acestea, evident, tot dacii le-au descoperit primii în Europa. Lucrează la un tratat, dar are nevoie de cineva de acasă, care să-l redacteze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]