610 matches
-
fi văzut pe mama la treabă în timpul sezonului poliomielitei! Ar fi meritat medalii de la March of Dimes 3. Cască gura. De ce ești roșu-n gât? Te doare cumva gâtul și nu-mi spui? Nu mai mergi la nici un joc de baseball până nu-ți dai drumul la gât. Mai ai gâtul țeapăn? Atunci, de ce ți-l miști așa ciudat? Ai mâncat de parcă ți-ar fi fost greață, ia zi, ți-e greață? Păi ai mâncat ca și cum ți-ar fi fost greață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
simt depășită de evenimente, că te-ai fâțâit toată ziua pe-afară cu gâtul ăsta roșu și nu i-ai spus o vorbuliță maică-tii. De ce mi-ai ascuns treaba asta? Poliomielita, Alex, habar n-are cu ce se mănâncă baseballul. Ea știe doar de plămânul artificial și de invaliditatea pe viață. Nu vreau să mai ieși la joacă și cu asta, basta. Și nici să mănânci hamburgeri aiurea. Sau maioneză. Sau pateu. Sau ton. Nu toată lumea are grijă ca maică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
a ne înștiința că Rabbi Warshaw este unul dintre cei mai venerați oameni din tot Newark-ul. Ve-ne-ra-tî. Patru silabe, întocmai cum ar rosti rabinul însuși în stilul lui vârtos, anglo-oracular. Încep să bat darabana încetișor în buzunarul mănușii mele de baseball, e semnalul că sunt gata de plecare, numai să mi se dea odată voie. E mort după baseball, ar fi în stare să joace baseball douăsprezece luni pe an, îi spune maică-mea doamnei Ve-ne-ra-tî. Eu bâigui ceva despre un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
silabe, întocmai cum ar rosti rabinul însuși în stilul lui vârtos, anglo-oracular. Încep să bat darabana încetișor în buzunarul mănușii mele de baseball, e semnalul că sunt gata de plecare, numai să mi se dea odată voie. E mort după baseball, ar fi în stare să joace baseball douăsprezece luni pe an, îi spune maică-mea doamnei Ve-ne-ra-tî. Eu bâigui ceva despre un meci de campionat. — E finala. Finala campionatului. — OK, îmi zice mama și adaugă cu duioșie: ai venit, ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în stilul lui vârtos, anglo-oracular. Încep să bat darabana încetișor în buzunarul mănușii mele de baseball, e semnalul că sunt gata de plecare, numai să mi se dea odată voie. E mort după baseball, ar fi în stare să joace baseball douăsprezece luni pe an, îi spune maică-mea doamnei Ve-ne-ra-tî. Eu bâigui ceva despre un meci de campionat. — E finala. Finala campionatului. — OK, îmi zice mama și adaugă cu duioșie: ai venit, ți-ai îndeplinit datoria, acum fugi, fugi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mă privesc iubitori. Iată sucul de ghimbir - și, deși mi-a fost sete, nu m-am putut sili să-l beau! Așa că mi-am luat picioarele la spinare, am întins-o de la spital și m-am oprit pe terenul de baseball, în câmpul central, care-i locul meu în echipa de softball îmbrăcată în tricouri albastru-aurii, cu numele clubului cusut cu litere mari, albe, pe omoplați: C.S. SEABEES. Slavă Domnului că există, Seabees! Slavă Domnului că există câmpul central. Nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
C.S. SEABEES. Slavă Domnului că există, Seabees! Slavă Domnului că există câmpul central. Nici nu-ți imaginezi, doctore, ce formidabil e să fii pe teren, atât de singur într-un spațiu atât de întins... Te pricepi, cât de cât, la baseball? câmpul central este un fel de post de observație, de turn de control, de unde urmărești totul, înțelegi de-ndată ce se-ntâmplă, nu numai după sunetul bâtei ce a lovit mingea, ci și după freamătul coechipierilor din chiar prima clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cu eleganță, încetișor, și trăiesc senzația aia formidabilă, à la DiMaggio, când o prind peste umăr, ca pe un dar trimis din ceruri... Sau o iau la fugă! O cotesc! Țopăi! La fel ca micuțul Al Gionfriddo - un jucător de baseball care odată a făcut o treabă extraordinară, doctore... Sau rămân locului liniștit - fără cel mai mic tremur, senin la culme - rămân învăluit în razele soarelui (ca în mijlocul unui lan pustiu sau ca la un colț de stradă), rămân lipsit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
brânză c-a venit să șadă o jumătate de ceas la căpătâiul cuiva? Ce altceva are el de făcut, mamă? pentru el, îndrugarea unor banalități frumoase în fața unor oameni înnebuniți de frică e totuna cu ceea ce înseamnă pentru mine practicarea baseball-ului. Îi place. Și cui nu i-ar plăcea? mamă, Rabbi Warshaw e un impostor grăsan, fudul, irascibil, care suferă de un complex de superioritate absolut grotesc, e un personaj descins din romanele lui Dickens, un individ despre care, aflându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
trei degete am născocit-o pentru locurile publice - am folosit-o deja la varieteul Empire, în centrul Newark-ului. Într-o duminică dimineață - urmând exemplul lui Smolka, Tom Sawyer-ul meu - plec de-acasă spre curtea școlii, fluierând, cu o mănușă de baseball în mână și, când nu mă vede nimeni (ceea ce, de fapt, nu-mi prea vine să cred), sar pe platforma autobuzului 14 gol și rămân ghemuit pe scaun cât ține drumul. Îți imaginezi lumea adunată în fața varieteului într-o duminică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
al Armatei Roșii. Rankin și Bilbo și Martin Dies, Gerald K. Simth și Părintele Coughlin, toți nemernicii ăștia fasciști sunt dușmanii mei de moarte. Așa că, ce Dumnezeu să caut eu la varieteu, pe-o strapontină, făcând laba în buzunarul mănușii de baseball? Dacă se lasă cu cafteală? Dacă-s microbi?! Da, dar dacă mai târziu, după spectacol, tipa de colea, cu lăptăriile ei enorme, da’ dacă... În șaizeci de secunde mi-am și imaginat viața trepidantă și minunată de totală decădere pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
astea. Cea mai mare putoare (în Newark rimează cu „aflată la strâmtoare“) care a existat vreodată. Și e a mea! Ah, gagico, termin, termin, fleorțotina dracu’! Și, astfel, devin singura persoană care a ejaculat vreodată în buzunarul unei mănuși de baseball la varieteul Empire din Newark. Probabil. La Empire sunt la putere pălăriile. Cu vreo câteva rânduri mai în față, un tovarăș de suferință cu vreo cincizeci de ani mai bătrân ca mine își varsă lapții-n plărie. În pălărie, doctore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
nedreptăților, înălțării celor călcați în picioare și lipsiți de privilegii, eliberării celor întemnițați pe nedrept. Luându-l de martor pe Morty - vajnicul meu frate stângist, proaspăt descoperit, dovada vie a faptului că poți iubi în egală măsură și omenirea, și baseball-ul (și care o iubește pe soră-mea, pe care acum sunt gata s-o iubesc și eu pentru portița de evadare pe care ne-a oferit-o amândurora), omul care mă leagă prin AVC de Bill Mauldin, eroul la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
la teren, strig eu în bucătărie, cu carne roz de somon afumat printre dinți, de zici că-i fir lângă fir de mătase dentară; mă ducă la teren, mamă, strig eu dând cu pumnul mirosind a crap în mănușa de baseball; mă-ntorc pe la unu... Ia stai puțin. La ce oră? Unde? — La teren, răcnesc eu din toți rărunchii - sunt foarte tare la urlete când e vorba să mă fac auzit, e ca și cum aș fi furios, însă fără consecințele de rigoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
câte mi-am putut da seama, vânzătorul e cât se poate de motivat. Capitolul 1 Problema oricărei povești este că o spui după ce lucrurile s-au petrecut deja. Chiar și transmisiile sportive de la radio, alergările spre bază și pasele de la baseball sunt decalate cu câteva minute. Chiar și emisiunile în direct de la televizor ajung la noi cu vreo două secunde întârziere. Chiar și sunetul sau lumina au o anumită viteză. O altă problemă ar fi povestitorul. Determinările celui care relatează - cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
m-a dus, dezbrăcat, printr-un coridor rece, cu pereți de cărămidă refractară, și m-a băgat într-o cameră rece de beton. După ce mă lasă singur cu un ofițer în vârstă, bovin, tuns periuță, cu mâinile cât mănușa de baseball. Singur într-o cameră în care nu se mai află nimic în afară de un birou, sacul cu hainele mele și un borcan de vaselină. După ce rămân singur cu boul ăsta bătrân și grizonat, își pune o mănușă de cauciuc și zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
data aceasta își luase hainele altcuiva, apoi deschisese sertarul unde își ținea Dan actele: pașaportul, certificatul de naștere și celelalte. Cam pe la cinci, în aceeași după-amiază, Cealaltă Carol îl văzuse pe Dan trecând pe Fortune Green Road. Recunoscuse șapca de baseball pe care o purta uneori, umerii lui înguști și inconfundabila jachetă de piele, cu gulerul rotunjit și epoleți falși. Îi păru rău că nu se oprise la prăvălie să dea bună ziua; nu l-ar fi obligat să cumpere nimic, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
muncă. Bull avea marele ghinion de a fi redactor de divertistment la o revistă locală numită Get Out!. Își detesta cu cordialitate slujba. Se angajase la revistă după un stagiu în State, într-un moment în care fotbalul american și baseball-ul câștigau teren la Londra. Bull scrisese mult despre ele și despre alte sporturi. Fusese angajat la Get Out! pe postul de corespondent sportiv. După numai o săptămână avusese loc o criză de personal. Redactorul de divertisment murise la post
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
stați atîta cu sprîncenele ridicate ? Uneori, cînd trec pe la Norman să beau o cafea cu el, port o jachetă cafenie și pantofi cu ciucurași. Mă las pe spătarul scaunului, Îmi ridic picioarele pe birou și vorbim despre cărți, femei și baseball. LÎngă această imagine am lipit expresia UN EXTRAORDINAR PARTENER DE DISCUȚII. Și, uneori, Încă aducînd destul de bine cu Fred Astaire - Însă acum Îngîndurat, scîrbit de viață, cu o Lucky Strike În colțul gurii, ca un francez - bat cu furie disperată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Verdy Tokyo, unde măcar juca Patrick Mboma, dar ăla era un club pentru proști și snobi, nu pentru fanii sportului. F.C. era singurul club din ligă care nu avea mascotă. Care nu era condus și organizat ca un club de baseball. Care nu vindea absolut orice produs, de la afiș la ceas deșteptător, de la chitară la linguriță de mâncat ouă fierte, cu fețele mediocrilor jucători sau cu emblema clubului pe el. Shuoke se gândi că Verdy era Manchester United și F.C. era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
că nu-s pe stop“, gândi Suki ușurată, tot în japoneză, din exact același motiv ca și Shuoke. „And I hope she doesn’t hate soccer“, își continuă Shuoke gândul. „Soccer... what a silly idea. At least it’s not baseball“, se împăcă Suki cu propunerea lui Shuoke. - Sigur, mi-ar face mare plăcere, zise ea. - Și poate bem ceva după aia, se avântă Shuoke. - De ce nu? Drept care sâmbătă la 12:28 Shuoke se afla în dreptul blocului în care locuia Suki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de pe mobil, nu aveam nici un fax, nici o chitanță, era o cacealma. Cum spuneam, Ciocan nu ajunse departe. L-am apucat de guler și l-am târât într-o debara. Am încuiat ușa și am scos la iveală o bâtă de baseball. - Nenorocitule, i-am zis. Te omor. - Stai, domne, ce faci, io sunt prim-ministru, răspunse Ciocan cu glas nedemn. Te arestez! - Ce vorbești? Esti un nimic, tocmai te-a demis președintele. Ești la mâna mea. - Domne, am cinci copii, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
înăuntru, spune ceva despre parvoviroză. Pe buzunarul de la piept al halatului alb scrie cu litere brodate „Dr. Ken”. Chiar și vocea lui răsună dintr-un timp îndepărtat. L-am auzit cântând „La mulți ani”. Strigând „Prima greșeală!” la meciurile de baseball. El e, un vechi prieten de-al meu, dar prea înalt, cu pleoapele vinete, buhăite și lăsate. Cu prea multă gușă sub bărbie. Dinții îi sunt cam îngălbeniți și ochii și-au pierdut albastrul strălucitor de odinioară. Spune: — Arată bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
aia și mai bine de parale pe care o datorăm pentru radiografii și pentru cărbunele activat. Sigur, încă mai poți da pe câte un canal și să-l vezi pe Kenneth Wilcox, băiețelul de odinioară, fluierând și aruncând mingi de baseball, înainte de-a se transforma într-un monstru cu bale de gin. Micul Danny plimbându-se desculț prin Heartland, Iowa, împreună cu Skip, cățelul său. Fantoma lui cumpărată de televiziunile private îmi ține vie povestea, păstrează contrastul necesar. Oamenilor le place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
umflă între buzele de cauciuc albastru ale păpușii. Făcut dintr-un lichid ca un sos de salată, subțire și lăptos, balonașul se tot mărește. Cât o perlă grasă și cenușie. Apoi cât o minge de ping pong. Cât una de baseball. Până se sparge. Împroșcând peste tot supa aia grăsoasă, albicioasă. Cultura aia subțire de laborator împrăștie un nor puturos în încăpere. Până în ziua aia, toată lumea a avut acces liber la cabinetul sanitar. Puteau să se închidă înăuntru. Să desfacă patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]