76 matches
-
și Lisimah (310 î.Hr.) de a-i supune au eșuat. Ulterior, geții din stanga Dunării au avut ciocniri cu bastarnii, un popor germanic care între 200 și 100 î.Hr. au ocupat poalele nord-estice ale Carpaților și malurile Nistrului. După lupte îndelungate, bastarnii au fost învinși de daci, locuitorii regiunilor muntoase, care mai apoi rămân stăpâni și pe câmpia răsăriteana până la Nistru. Din secolul I î.Hr., în nordul Dunării predomina numele și neamul dac, iar numele geților se păstrează mai ales în sudul
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
cu sprijinul lui Rhemaxos, ce constă în 100 de călăreți, iar fiul său, Phradmon, inca 600, în cele din urmă, l-a înfrânt pe Zoltes. Un alt rege get este consemnat de Trogus Pompeius, Oroles, care s-a luptat cu bastarnii de două ori. Prima dată a fost înfrânt și și-a pedepsit soldații punându-i să doarmă cu capul la picioarele nevestelor. A doua oară și-a luat revanșa. Regatul sau este localizat la granița cu Moldova, locuită de bastarni
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
urmat o serie de războaie romano-macedonene. Filip cere în 182 sprijin de la bastarni, populație ermanica, ce se aflau în zona Dunării. Aceștia au răspuns la chemare, dar cu întârziere și ajung abia în 179 i.en. după moartea lui Filip. Bastarnii, cu familiile lor, se stabilesc în centrul și nordul actualei Republicii Moldova după o perioadă de rătăciri la sud de Dunăre. Urmașul lui Filip al V-lea, Perseu, este înfrânt la Pydna în 168 i.en., iar Macedonia este împărțită în
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
basilei) de origine getica, anume Zalmodegikos și Rhemaxos. Scriitorul antic Trogus Pompeius ne relatează în "Istoria lui Filip" despre regele geto-dac Oroles care stăpânea prin părțile Moldovei, că își pedepsește supușii pentru faptul că nu au luptat cu succes împotriva bastarnilor (neam germanic). Strabon, contemporan al lui Agrippa, care a văzut hartă acestuia și i-a citit "Comentariile", îi menționează pe daci numindu-i geți. Vorbind despre suebi, Strabon spune că aceștia se învecinează cu geții, iar după Germania meridionala, care
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
campania lui M. Licinius Crassus. Dardania este organizată că perfectura sub regim militar. După înăbușirea răscoalelor populațiilor din Dalmatia și Pannonia, populațiile dintre Marea Adriatică și Dunărea mijlocie erau supuse definitiv. După ocuparea teritoriilor de la Dunărea de jos, atacurile dacilor și bastarnilor împotriva tribului tracic al dentheletilor, aliați cu românii, îl determină pe M. Licinius Crassus, proconsulul Macedoniei să conducă campanii între 29-28 i.en., respingându-i pe invadatori. Crassus a pătruns pe teritoriul moesilor, și lângă râul Kebros, a ocupat o
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
al dentheletilor, aliați cu românii, îl determină pe M. Licinius Crassus, proconsulul Macedoniei să conducă campanii între 29-28 i.en., respingându-i pe invadatori. Crassus a pătruns pe teritoriul moesilor, și lângă râul Kebros, a ocupat o frotificatie în care bastarnii se refugiaseră. În timpul asediului, a fost sprijinit de Rholes, regele unui trib getic, care este răsplătit de imparatu cu titlul de prieten și aliat al romanilor.În anul 28 i.en., românii îi resping din nou pe bastarnii care pătruns
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
în care bastarnii se refugiaseră. În timpul asediului, a fost sprijinit de Rholes, regele unui trib getic, care este răsplătit de imparatu cu titlul de prieten și aliat al romanilor.În anul 28 i.en., românii îi resping din nou pe bastarnii care pătruns la duș de fluviu. Rholes este atacat de Dapyx, o altă căpetenie getica, ce stăpânea centrul Dobrogei de azi. Cetatea lui Rholes este cucerita prin trădare, iar între timp, românii îl urmăresc pe Zyraxes, un alt conducător getic
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
dincolo, așezând garnizoane și respingându-i pe daci și pe sarmați. Generalul român, Aelius Catus aduce de pe malul celălalt al Dunării 50 000 de geți în provincia Moesia, care era golita de populație în urmă raidurilor frecvente. Conform testamentului împăratului, bastarnii, sciții și sarmații au încercat să obțină prin soli prietenia poporului român.Romanii au format un organism preprovincial, supus unui perfect al Moesiei și Treballiei, Moesia reprezentând teritoriul dinspre Dunăre al Șerbiei actuale, celălalt teritoriu fiind locuit de tribul tracic
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
vor fi guvernatorii Daciei. Armata dacilor era alcătuită 50 000 de soldați, din călăreți ce luptau cu arcuri și pedestrași înarmați cu paloșe curbe - siccae, săbii drepte sau curbe - falces, și aveau că stindard balaurul-draco. Decebal s-a coalizat cu bastarnii și sarmatii, ba chiar a trimis în dar un sclav regelui Parthiei, Pacorus al II-lea. A trimis soli la nord de Marea Neagră, la sarmați, roxolani și alani pentru a le cere sprijinul. Armata romană a traversat un pod de
Războaiele daco-romane () [Corola-website/Science/303544_a_304873]
-
armată ostrogotă condusă de fratii Valamir, Theodemir (tatăl regelui Teodoric cel Mare care avea să pună capăt Imperiului Roman Apusean) și Widimer, Scions de Amali. Sidonius oferă o listă mai largă a aliaților: rugianii, gepizii, gelonianii, burgunzii, scirii, bellonotianii, neurianii, bastarnii, thuringienii, bructeriii și câțiva franci care trăiau pe râul Neckar. Cu toate acestea, numărul de participanți pentru luptă este în întregime speculativă. Iordanes raportează numărul de morți din această bătălie ca fiind 165.000, cu excepția victimelor rezultate din încăierarea precedentă
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
armată ostrogotă condusă de fratii Valamir, Theodemir (tatăl regelui Teodoric cel Mare care avea să pună capăt Imperiului Roman Apusean) și Widimer, Scions de Amali. Sidonius oferă o listă mai largă a aliaților: rugianii, gepizii, gelonianii, burgunzii, scirii, bellonotianii, neurianii, bastarnii, thuringienii, bructeriii și câțiva franci care trăiau pe râul Neckar. Cu toate acestea, numărul de participanți pentru luptă este în întregime speculativă. Iordanes raportează numărul de morți din această bătălie ca fiind 165.000, cu excepția victimelor rezultate din încăierarea precedentă
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
s-a format în Bavaria de azi. Uniunea frizona s-a format în Olanda de azi. Uniunea de triburi gotice a migrat la sfârșitul secolului ÎI din sudul Scandinavei spre nordul Mării Negre, între Nipru și Prut, unde erau stabiliți sarmații, bastarnii, alanii și dacii. În secoulul al IV-lea, goții au fost divizați în două uniuni de triburi: Ostrogoții la est de Nistru, si Vizigoții la vest de Nistru. Momentul decisiv care a determinat începutul mișcărilor germanicilor în Imperiul Român a
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
intitulat "„Germanii dobrogeni - istorie și civilizație”", apărut sub coordonarea prof. univ. dr. Valentin Ciorbea, la editura Muntenia din Constanța. În volum se amintește că, în secolul al III-lea î.H., în Dobrogea a locuit vremelnic și neamul germanic al bastarnilor. La Stuttgart a funcționat "Landsmannschaft der Dobrudscha- und Bulgariendeutschen" (Asociația Germanilor din Dobrogea și Bulgaria), a cărei președintă a fost mulți ani Gertrud Knopp-Rüb, care a renunțat la funcție în 2008, din motive de vârstă înaintată. Deoarece majoritatea membrilor au
Germani dobrogeni () [Corola-website/Science/313887_a_315216]
-
nu este posibil să se definească în mod fiabil teritoriile acestor grupuri datorită imprecizia surselor geografice antice. De asemenea, este probabil ca în multe domenii, grupuri etnice suprapuse și hartă etnică a fost un mozaic de sub-grupuri dispersate. Sarmați și bastarnilor sunt atestate, atât în literatura de specialitate și arheologie, peste tot Țară Românească, Moldova și Basarabia. Este posibil ca, atunci când sursele greco-romane se referă la conflicte cu Costoboci, carpii sau goții , acestea sunt referindu-se la coaliții de grupuri diferite
Carpi () [Corola-website/Science/297407_a_298736]
-
datate din epoca bronzului (sec. XIV-XII î.e.n.). În anul 900 î.e.n. au existat alte localități. În anii 300-400 au apărut 2 așezări care s-au menținut până în anul 200 î.e.n., când au fost devastate și arse de triburile germanice ale bastarnilor. În perioada romană, sec. II-IV e.n., au existat alte 2 localități, distruse în 376 e.n. de hoardele hunilor. Pe locul acestor sate s-au colectat diferite obiecte, mai ales cioburi de vase. De asemenea, în preajma Orheiului sunt 18 movile funerare
Orhei () [Corola-website/Science/297398_a_298727]
-
un complex muzeal și istoric situat pe malul Răutului, în preajma satelor Butuceni și Trebujeni din raionul Orhei, la 20 km de centrul raional, Orhei. Este un monument care a cunoscut diverse culturi arheologice, pe aici au trecut diferite popoare migratoare: bastarnii, sarmații, goții, hunii, avarii, slavii, ungurii s.a. În perioada medievală (sec. IX-XIII) aici se înființează schituri săpate în stânca. La începutul secolului al XIV-lea aici se află așa-numitul Șehr al-Djedid - „Orașul Nou” al Hoardei de Aur. Până astăzi
Orhei () [Corola-website/Science/297398_a_298727]
-
bătut pe moesi, tribali, dardani și denteleti. Cum cei din urmă, denteletii - un neam tracic, erau sub protecția romanilor, aceștia trimit o armată sub conducerea lui Crassus, care ajutat și de regele get Roles, duce o serie de bătălii contra bastarnilor. Un alt rege dac, Scorilo (cca. 28 - 68 d.H.) credea și el că nu e bine să intre în conflict cu romanii și la insistențele celor care doreau să atace provinciile de peste Dunăre le explică printr-o pildă practică relatată
Dacia () [Corola-website/Science/296620_a_297949]
-
aproximativ 300 î.Hr. Mai înainte, în 531 î.Hr., Darius al Persiei i-a supus pe Geți alături de Traci. Oroles i-a condus pe Geți în secolul II î.Hr.. Iulius Caesar vorbește despre ținuturile Dacilor în De Bello Gallico. Conflictele cu Bastarnii și apoi cu romanii (112 î.Hr. - 109 î.Hr., 74 î.Hr.) au slăbit puterea dacilor, dar Burebista, contemporan cu Caesar, i-a unit pe Daci într-un regat puternic și a reorganizat armata, învingându-i pe Bastarni și pe Boi, orașele
Dacia () [Corola-website/Science/296620_a_297949]
-
posibilă realizarea sistemului de fortificații în Dacia, a introdus sistemul de legi beligines, iar pe plan spiritual și-a întărit propriul cult. Prin acțiunile sale ofensive a reușit îndepărtarea pericolului reprezentat de celții situați în sud și în vest, supunerea bastarnilor în est și cucerirea cetăților grecești de la malul Pontului Euxin, întinzându-și regatul de la Pontul Euxin, în est, până la Danubis în Câmpia Panonică, în vest, și de la Munții Haemus, în sud, până la mlaștinile Pripetului, în nord, devenind un potențial adversar
Burebista () [Corola-website/Science/296676_a_298005]
-
Mitridates de pe eșichierul politic vest-pontic. Un deceniu mai târziu cetățile se răscoală împotriva guvernatorului Macedoniei, Caius Antonius Hybrida, deoarece nu mai puteau suporta abuzurile acestuia. Hybrida a organizat o expediție împotriva răsculaților, dar a fost înfrânt de greci, aliați cu bastarnii, lângă Histria. În acest context, al creării unui vid de autoritate, Burebista hotărăște să supună cetățile de pe litoralul Pontului Euxin. Considerând că sursele antice se referă, fără echivoc, la faptul că prima cetate cucerită a fost Olbia de la gurile Bugului
Burebista () [Corola-website/Science/296676_a_298005]
-
geții să se fi extins spre nord, peste Dunăre, căci izvoarele mai târzii (ca Strabon) susțin că geții au trăit în sec. I i.en.-I e.n. de o parte și de altă a Dunării amestecați cu tiragetii și cu bastarnii. Strabon menționează că dacii și geții vorbeau aceeași limbă, că dacii populau Danubius, partea superioară a Dunării, iar geții locuiau pe Istru, pe cursul inferior al Dunării. În secolul I, Plinius cel Bătrân precizează granițele nordice ale Traciei la Istru
Traci () [Corola-website/Science/297450_a_298779]
-
macedoneni formulează pretenții de supremație și asupra geților din nordul Dunării, însă încercările întreprinse de Alexandru cel Mare 335 î.e.n. și 327 î.e.n. ) și Lisimah (310 î.e.n. ) de a-i supune, rămân fără rezultat. Mai târziu, geții duc lupte cu bastarnii, (popor germano-celtic), care între anii 200 și 100 î.e.n. ocupa poalele nord-estice ale Munților Carpați și malurile Nistrului. Teritoriul Munteniei a facut parte din marele regat dac a lui Burebista dar nu și din regatul lui Decebal. După victoria asupra
Muntenia () [Corola-website/Science/296691_a_298020]
-
Dunărea la Viminacium urmând traseul făcut de Tettius Iulianus. Românii îi înving pe daci la A Doua Bătălie de la Tapae. Odată cu venirea toamnei, românii sunt nevoiți să oprească înaintarea spre capitala dacica. Decebal își mobilizează armata , și împreună cu sarmații și bastarnii, traversează Dunărea înghețată cu armata dacica, împreună cu roxolanii și iazigii și atacă garnizoanele române din Moesia pentru a schimba soarta războiului. Campania s-a soldat cu un eșec, o parte din cavalerie înecându-se la trecerea fluviului. Garnizoanele române au
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
împotriva românilor în primul război Marcomanic în 166-172, alături de biessoi și sabokai. Historia Augusta menționează o mare coaliție antiromana a populațiilor barbarice de la frontierele Daciei române și Moesiei Inferior, cuprinzând sarmații, marcomanii, geții și dacii. În 170-171, costobocii aliați cu bastarnii și sarmații, au traversat Dunărea, pustiind Moesia, Tracia, Macedonia, ajungând până în Grecia. 18 000 de daci "liberi" au fost primit în Dacia Română, întemeiând orașele Piroboridava și Tamasidava. Carpii erau un trib tracic ce trăia în Moldova, de la Munții Carpați
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
Carpații Orientali la apus, adâncul canion al văii Nistrului la miazănoapte și răsărit, luncile umede și mlăștinoase ale Nistrului inferior, limanelor Basarabene, Dunării de Jos și Siretului inferior la miazăzi, care au reprezentat în decursul vremurilor limite ale Tirgeților, Carpilor, Bastarnilor, Iașilor și însfârșit ale romanicilor orientali. Spațiul moldovenesc - anume suprafața vechiului Principat al Moldovei, a fost de-a lungul timpului în mai multe moduri divizat din punct de vedere administrativ: Reconstituirea teritoriului istorico-geografic al principatului Moldovei este problematică deoarece acest
Moldova () [Corola-website/Science/334107_a_335436]