125 matches
-
stradă. Primăvara hipnotică, amețeala, dorința, indecizia. A intrat într-o cafenea. S-a așezat lângă domnul cărunt, cu frumoasa sa barbă și mustață albă, cu numele de cod Marcel. A comandat cafea, deși știa că nu cafea va primi. Ușile batante s-au rotit vesel. Două femei fosforescente. Au intrat râzând, ca într-o lume normală. Și-a scos batista, și-a șters fruntea. Nu se putea abține, se tot întorcea spre masa din spate. Femeia în roșu îi surâse. Mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și ziarul și ridicându‑se. Ai vorbit cu Enid. (Mă sărută și mă strânge de mână.) Am văzut ultimele telefon. Bravo! — Pur și simplu n‑o să‑ți vină să crezi ce fel de bărbat are, zic în timp ce trecem de ușile batante și ajungem în parcare. Nici nu‑i de mirare că vrea să lucreze în continuare! — Îmi imaginez. — După părerea lui, ea e acolo doar ca să‑i facă lui viața mai ușoară. Scutur enervată din cap. Să știi că eu, una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de ajutor. Faptul că îi sunt de ajutor gazdei mă face să mă simt specială. E ca și cum am fi dat petrecerea împreună! Nu știu unde e bucătăria, dar toți chelnerii se îndreaptă spre unul dintre colțurile camerei. Îi urmez dincolo de niște uși batante și mă trezesc într‑o bucătărie pentru care mama ar face moarte de om. Peste tot numai marmură și granit, un frigider cât o navă spațială și un cuptor de pizza zidit în perete! Un du‑te‑vino de chelneri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
primit ce căutai. — Poate doar o vorbă cu doamna aceasta..., spuse el, plin de speranță, În direcția mea. Lou i-o tăie scurt: — Ea nu știe nimica. Șterge-o. Omul ieși cu greutate și fără tragere de inimă pe ușile batante. Lou Își plesni palmele Într-un gest care vroia să-l mai Îndemne o dată să plece. Insistent individul, zise. Dă-i un deget și-ți ia mâna toată. Apoi se uită de la Lesley la mine și adăugă: — Sper că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
asta? Întrebă Devon nerăbdător. — Numai ce l-ai auzit zicând că da, Îl certă maică-sa. Tu nu asculți niciodată? — Sigur că ascultă, răspunse Derek degajat. La ce te aștepți de la băieții de vârsta lui? Familia fericită ieși pe ușile batante și a dispărut pe stradă, lăsând un oarecare gol În urmă. Lou se retrase În birou, cu un zâmbet la fel de palid ca al Mona Lisei, dar nu mai puțin caracteristic. Între timp, Lesley se Îmbufnase atât de tare că arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
o plită electrică, iar povestea mea chiar a avut succes. Ei, În timpul nopții s-a oprit ploaia și a făcut loc unei zile frumoase, luminoase și reci de iarnă timpurie, și la unu fărĂ un sfert am trecut prin ușile batante de la Chicote ca să beau un gin tonic Înainte de prînz. Erau foarte puțini clienți la ora aia și doi chelneri au venit Împreună cu directorul la masa mea. ZÎmbeau cu toții. — L-au prins pe criminal? Întrebai. — Nu glumi la ora asta. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
se restituie la liberare. În timp ce jucăm fotbal printre paturi cu perechea de chiloți, cineva Întreabă destul de precipitat unde e WC- ul. I se indică șirul de cabine aflat la 20 de metri În spatele dormitoarelor. Neizolate, fără ferestre și cu uși batante care abia dacă Îți oferă intimitate, stînd ghemuit deasupra unei găuri În pămînt, sînt o perspectivă destul de neplăcută. — La iarnă o să ne scîrțîie crivățul pe la coaie, zice cineva. Ne adunăm la ferestre și ne uităm increduli la priveliștea neispititoare. — N-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Tolman era în fața lui, mișcându-se mai încet decât ar fi putut să o facă, pentru că încerca să nu zdruncine prețioasa lui sticlă de vin. Dar nu mai știa unde mergea. Nu cunoștea restaurantul. Alerga la nimereală. Trecu prin ușile batante, în bucătărie, cu Vasco pe urmele lui. Toată lumea țipa la ei, iar unii bucătari începură să fluture cuțite în aer, dar Tolman își făcu loc înainte, convins, se pare, că exista o intrare de serviciu în bucătărie. Însă nu exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mă gândeam decât la rangă, s-o țin cum trebuie în mână, și înaintam, lovind în dreapta și-n stânga, cineva din spate mi-a tras un picior, dar nu mi-a păsat deloc, pentru c-ajunsesem la ieșire, în fața ușii batante, și am împins-o, dar s-a întredeschis abia, și atunci m-am strecurat afară, închizând ușa în urma mea, știam c-o să se deschidă iar numaidecât, și or să vină după mine, dar nu mi-a păsat, auzeam că lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
deloc ! mi-o taie scurt. Tu cu mine n-ai să mai lucrezi în viața ta, să-ți fie clar. Acum ia astea și du-le. Îmi trântește în brațe o tavă cu mini-eclere și mă împinge efectiv spre ușile batante spre sala unde e petrecerea. Simt o împunsătură de panică. Nu. Nu pot să intru acolo. Nici într-o mie de ani. — Categoric ! Vreau doar să... iau niște șervețele pentru cocktailuri. Încerc să mă dau câțiva pași în spate, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Dumnezeu știe ce anume. Nu-l ține mult, îmi spuse Sally la ureche, observând în ce direcție mă uitam. Așa sunt toți la început - abia ieșiți din facultate și disperați să pară oameni maturi. În spatele nostru, se auzi bubuitul ușilor batante, semn că mai sosise cineva. —Marie! făcu MM. Ia hai să te uiți la caleașca ta de zână! Marie, o fată micuță, subțirică, îmbrăcată într-o jachetă chinezească matlasată și împachetată în lycra, cum se poartă dansatorii în timpul liber, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ei, motorul se liniști până la un tors egal, apoi se auzi bufnetul greu când alunecară În docul cimitirului. Brunetti se ridică În picioare și urcă scara Îngustă spre punte, oprindu-se În vârf să țină deschisă o parte a ușii batante ca să-i permită doctorului să treacă prin ea. Monetti era ocupat să Înfășoare odgoanele În jurul unui pilon care se ițea Într-un unghi nebunesc din apele lagunei. Brunetti păși pe țărm și Întinse brațul. Doctorul Îl prinse cu mâna, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
și eliminându-l pe sergentul Dostie ca suspect. Nu vreți să veniți În biroul meu? Brunetti Îl urmă afară din cameră și de-a lungul coridoarelor spitalului, Încercând să rețină traseul pe care merseră. Trecură printr-un set de uși batante duble, de-a lungul unui coridor impecabil de curat, printr-un alt set de uși, apoi Wolf se opri În fața unei uși deschise. — Nu-i cine știe ce, dar eu Îi spun casă, zise el cu o căldură surprinzătoare. Păși În spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cheie, și prin urmare securizase cele două aripi ale porții cu un lanț și un lacăt. Din exces de zel, sau poate întrucît lanțul fusese prea lung, omul îl înfășurase de mai multe ori în jurul celor două vertebre exterioare ale batantelor, acolo unde se întîlneau cele două aripi ale porții, trecîndu-l și peste clanță și peste vechea încuietoare dantelată, dar decăzută la stadiul de pur obiect decorativ. în felul acesta eventualul intrus nu mai avea niciun dubiu : Casa monteoru se declara
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
el însuși acoperit cu un șal turcesc bătând în nuanța tutunului uscat, iar de o parte și de alta - câte o fereastră înaltă, acoperită cu draperii de pluș roșu. Aproape îndată lângă unghiurile odăii, către acest perete, uși cu două batante, încununate cu un fronton grec foarte complicat, cu detalii, și vopsite cu un lac alb impecabil, contrastând cu sângele închegat al zugrăvelii, se deschideau către alte odăi laterale. Pe unii din pereții cu ușa albă, deasupra unei mensole-altar de marmură
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
acoperit cu un șal turcesc bătând în nuanța tutunului uscat, iar de o parte și de alta, câte o fereastră înaltă acoperită cu draperii de pluș roșu. Aproape îndată lângă unghiurile odăii, către acest perete, câte o ușă cu două batante se deschidea către alte odăi laterale, uși încununate de câte un fronton grec foarte complicat, cu detalii, și vopsite cu un lac alb impecabil, contrastând cu sângele închegat al zugrăvelii. Pe unii din pereții cu ușă albă, deasupra unei mensole-altar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
zăbovi puțin și apoi Îmi dădu ușa În primire. Am intrat În clădire și i-am dat drumul. Ușa se Închise În urma mea și am auzit zgomotul puternic făcut de Încuietoarea cilindrică atunci când zăvorul se izbi În broască. Două uși batante cu geamuri ca niște hublouri dădeau Într-un coridor lung, puternic luminat, În care de o parte și de alta erau aliniate grămezi de cutii de carton. În capăt era un lift, dar nu se putea folosi fără a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mai sus, lăsându-ne pe un coridor mochetat care, cu pereții lui cu lambriuri din stejar și portrete Întunecate reprezentându-i pe Führer, Himmler, Canaris, Hindenburg și Bismarck, avea aerul unui club exclusivist pentru gentlemeni. Am trecut prin niște uși batante din lemn, de Înălțimea unui tramvai, și apoi Într-un birou spațios și luminos unde lucrau mai mulți stenografi, care nu acordară persoanei mele mizere nici o atenție. Din spatele unui fel de birou ornat veni un tânăr Hauptsturmführer SS ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
fi fost un loc mult mai potrivit și mai primitor pentru opera sa dramatică decât subterana Opera Comique, de la capătul sărac al Strandului; În plus, numele Însuși - și sfântul patron - erau de bun augur. Urcă săltând treptele și Împinse ușile batante lustruite, mai dornic ca niciodată să provoace interesul lui Alexander. Întâlnirea decurse extrem de bine. Henry nu prinse drag de tânărul actor-director, dar fu favorabil impresionat. Avea aerul cuiva care știa exact ce dorește și ce trebuia să facă pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
audă și restul propoziției, ci se grăbi să Își continue drumul. Era conștient că se purtase nepoliticos, dar pusese ochii pe un alt critic. Ajunse În foaier la timp pentru a vedea spinarea lui George Bernard Shaw dispărând pe ușile batante și Îl prinse din urmă pe King Street, pășind alert către St James’s Square. — Domnule Shaw! Shaw se Întoarse, săltând bărbia și Împingându-și sfidător barba Înainte. Da, domnule. — Îmi Îngăduiți să mă prezint? Herbert Wells. V-am ascultat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de Protecție și Pază de la Cotroceni cu 167 de milioane de lei. Era și timpul, avînd În vedere că băieții de la palat trebuie să protejeze o pasăre mică și cu zbor imprevizibil, astfel Încît trebuie dotați și ei cu aripi batante, elice individuale sau ozeneuri, ca căpitanul Pauăr. Păi dacă numai o ușă batantă costă enorm, nu vreau să mă gîndesc la o aripă, chiar din placaj. Pagina a doua rămîne În domeniul aeronautic, informîndu-ne prompt că Lucian Cornescu a Închiriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Da. — Du-te atunci! Ce mai aștepți? Tinerețea și emoția din ochii lui albaștri o făcură să pornească. Se ridică În picioare și ieși din cafenea și ajunse lîngă ea, chiar În momentul În care Kay se afla lîngă ușile batante ale cinematografului. Scoase inelul din Învelitoarea de pînză din buzunar și abia atinse brațul lui Kay... Nu i-a trebuit mai mult de un minut. Fusese lucrul cel mai simplu pe care-l făcuse vreodată. Dar se Întoarse la cafenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
le zăreai nepoții dându-se cu tricicleta prin curtea interioară sau alergând printre rufele scoase pe sârmă la uscat. An de an, studenții năvăleau în cavoul ăsta gigantic de cărămidă și tablă, eșuat în Piața Universității. Se împingeau în ușile batante, înguste, făcute parcă special pentru a te împiedica să intri (una dintre ele fusese imobilizată cu sfoară, pe dinăuntru), în timp ce portarii, braț la braț, blocau holul, zbierând: „Legitimațiiiile! Prezentați legitimațiiiile!“. Câți naivi nu-și pierduseră tinerețile prin sălile mari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pentru că trebuia să mai și mâncăm. Dacă vezi o expoziție pe stomacul gol, riști să faci urticarie; de plictisit, te plictisești oricum, ca la operă. La un moment dat, am avut impresia că-l zăresc pe Mihnea trecând prin ușile batante, atras de mirosul de ciocolată și zahăr ars. Doar în telenovele și-n soap-urile americane identitățile se schimbă ca batistele, fără ca nimeni să observe: deschizi televizorul ca-n fiecare după-masă, la ora patru, și dai peste un personaj care vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
scriitorul intervenise și ceruse drepturi de-autor sau schimbarea pancartei. Studenții fugeau din librărie și se adăposteau în cârciumă, la o halbă ieftină sau o salată bulgărească. Mi-am scuturat umezeala de pe hanorac, apoi mizeria de pe ghete. Am împins ușile batante și mi-am făcut apariția în salon. Eram așteptat; fără îndoială, nu cu flori. „Edgar’s“ degaja o atmosferă primitoare, de tavernă și sală de curs. Fațada fusese placată în lemn vânătoresc, la fel ca interiorul. Mesele inspirau încredere: păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]