723 matches
-
diferiți de noi. Acum nu ne mai e frică. Ei sînt slabi. Crezi că asta mă impresionează, rîdem noi, clătinînd din cap... că poți facio gașcă de copilași sonați să distrugă un restaurant de broscoi? Nu, clătinăm noi din cap batjocoritor, privindu-l plin de furie În ochii lui Întunecați. — Tacăți rahatu de... Începe Liddell să spună, punînd lampa jos și avansînd. Ghostie ridică o mînă. — Taci din gură. Lasă puțoiu să vorbească. Mă uit la toți din jurul meu, apoi iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Știai că ea Îl Învinovățea pe Dumnezeu și că a renunțat temporar la catolicism. În anumite ocazii, cînd se simțea vulnerabilă și era mahmură rău, se Întorcea la biserică, devastată de remușcări. Mai tîrziu, beată fiind, spunea pe un ton batjocoritor că n-o să mai pună niciodată piciorul În locul ăla. Dacă există, oricum nu oprește răutatea. Dacă nu, atunci n-ar trebui să ne preocupe, zicea ea. Alcoolul și bingo, odată complemantare căsniciei și religiei, se dilataseră ocupîndu-și locul În viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
nu se mai așteptau la nimic bun, ci doar la și mai multe umiliri. Le plăcea la nebunie ideea unei gagicuțe frumoase cu proteză. Îți aduci aminte de termenul pe care-l foloseau, cuvîntul ăla care ieșea din gurile lor batjocoritoare, limitate și sarcastice: handicapată. În curînd n-ai mai fost virgin. Nici tu nici Rhona. Nu puteați s-o puneți la ea acasă sau la bunica ta, așa că o puneați sprijinindu-vă de stîlpii vechiului pod acolo lîngă rîu. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
ca o Înghețată care s-a topit. Mă trezesc. Viscolul a deschis ușa cavoului și s-a năpustit Înăuntru. Îmi strâng trupul În paltonul uzat. Douăzeci și opt Ți-a intrat În cap că ai scris o carte? Tânăra redactoră, Îl privește batjocoritor, trăgând dintr-o țigară, și suflând fumul spre Antoniu cu toată puterea. Deși fumul de la țigara ei, Îi provoacă greață și Îl Îneacă, rezistă eroic, asemeni unui ostaș aflat Într-o misiune de luptă, sub tirul artileriei. -Dumneata nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu visuri. Ar fi bine să pleci acum. Palmer poate veni dintr-o clipă într-alta, iar după aceea plecăm cât se poate de repede. — Nu-mi spune asta, te doresc în chip abject, am zis. — Ei, Doamne, exclamă ea batjocoritor, și, dacă m-ai avea, ce naiba ai face cu mine? Aceste cuvinte, care îmi revelau adevărul simplu că ea nu mă putea privi ca pe egalul ei, m-au făcut în cele din urmă să tac. Pe când mă urcam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
omenești pluteau ca peștii În apa aurie, scăpați de legile gravitației, zburând fără aripi, fără propulsie, Într-un acvariu de sticlă. Fețe urâte și trupuri diforme erau transfigurate, dacă nu În frumusețe, cel puțin În forme grotești, croite c-o batjocoritoare afecțiune. Se ridicau și cădeau, murmurau și visau pe mareea aceea aurie. Nu erau prizonieri, pentru că, la ora revărsatului de zori, nu erau conștienți de prizonieratul lor. Coral Musker se trezi pentru a doua oară. Se ridică imediat și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
roșie la față și excitată, lângă geam. Fusta neagră zăcea de-a curmezișul patului, dar mai avea pe ea bluza neagră, gulerul alb al uniformei de cameristă, iar În fața picioarelor ținea un prosop, ca să și le ascundă. El o privi batjocoritor. — Frumoasa Anna! Gura ei căzu și rămase deschisă, iar ea se uită la el tăcută și fascinată. Josef observă cu dezgust dinții ei inegali, care nu mai erau albi. Indiferent ce altceva o să trebuiască să fac, se gândi el, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
șeful mîine la prima oră." Cînd Mihai i-a povestit lui Lie, prietenul s-a uitat scîrbit către el: "Dac-o pupași pe gură, pupași jumătate din București în..." i-a spus cu vorba lui oltenească, stăpînindu-și cu greu rîsul batjocoritor. Apoi s-a auzit ușa; intrase în casă "jandarmul", soția lui Lie, vatmaniță pe tramvaiul 33, o femeie nemaipomenită, o a doua mamă pentru tînărul Mihai, mai ales că Lie s-a căsătorit cu puțin înainte ca Mihai să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să mîncați și să dormiți foarte bine... Brusc, oboseala dispare de pe chipul femeii, umerii i se îndreaptă, pieptul se umflă, iar bărbia mică sparge aerul spre Ovidiu: Ascultă, tovarășe, drept cine mă iei?! Drept cine ești acum, tovarășă răspunde apăsat, batjocoritor, chelnerul. Am să... încearcă să-l amenințe femeia, mai moale totuși, frîntă de tonul bărbatului din fața sa. Ai să, dacă n-ai să mori de foame rîde chelnerul. Ești singura care n-ai pus nimic în gură de ieri; ehe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
domnule Teofănescu! Soțul meu mi-a vorbit adesea de dumneavoastră. Sînt onorat să-i fiu asistent și colaborator, doamnă. Mama, ți-am telefonat doar să fii gata; afară a început să ningă și... Mergeți voi înainte. Eu am... a pufnit batjocoritor femeia am de discutat o problemă... politică. Cine-i individul? a întrebat fata. Un trimis al partidului de la ei din uzină. Vă dați seama, dragii mei, are impresia că e de ajuns să spună cuvîntul partid că-i și sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ridică. Durerea din ceafă se împrăștie dintr-o dată în tot capul, ochii prind ceață iar gîndurile lui, obsesive, se adună ca niște săgeți în același loc: mîna fetei ieșită de după paravane, din care se smulge cu putere, eliberîndu-se. Apoi rîsul batjocoritor al femeii de la fabrica de confecții în patul lui, manevrîndu-l ca pe o păpușă, trimițîndu-1 din umilință în extaz și invers, alte amintiri, studentele cu care flirtează, fără să se atingă de vreuna chiar cînd ea insistă, versul lui Voiculescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
însă, în capul ei s-a cuibărit violent gîndul că ea a stat un an jumate fără serviciu, timp în care și-a golit casa, și asta pentru că "nu numai că este soția unui reacționar, dar are și o atitudine batjocoritoare la adresa clasei noastre muncitoare, luînd-o peste picior, cum reiese din piesele aflate la dosarul soțului". Abia de vreo lună, de la începutul anului școlar, i s-a oferit un post, într-un tîrgușor, o oră jumate de mers cu trenul. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
gol, dar, învins de răceala femeii, se retrage încet, cu părere fie rău, sfîrșind prin a-și prelinge palma dreaptă pe brațul ei gol, pînă îi întîlnește mîna, pe care o ia și o ridică, sărutînd-o. Domnule Vlădeanu, pufneșet Maria batjocoritoare bunul meu simț s-a consumat în întregime așteptîndu-te să văd pînă unde poți merge cu ridicolul, cît de caraghios poți fi. Ridicol, caraghios... murmură Mihai obosit pînă și să se mai gîndească la cugetarea lui Erasmus. Urmează deci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
bucătărie. Odată s-a întâmplat însă ceva neașteptat. Pe scala aparatului Gloria, sub geamul mic și pătat, se agita un gândac roșu. Am țipat și am sărit de pe scaun, prilejuindu-i ofițerului, care avea și el aliații lui, un râs batjocoritor. Tremurând de neputință, m-am rugat ca mâna lui Neculai Constantin Munteanu să se ivească de sub carcasa radioului și, blând, dar autoritar, să-l tragă pe nenea de nas. Mâna nu s-a ivit. Într-o după-amiază cu ploaie, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nimerit drept la țintă! adăugă ea, cu o exaltare nervoasă. — Patru funți și opt uncii! exclamă grăsana. Ei bine, ai grijă, domnule, un cozonac ca ăsta cade greu ca plumbul. — Ba din contră, e făcut cu ouă adevărate. Grăsana rîse batjocoritor și porni spre taraba unde se vindeau articole de Îmbrăcăminte. Arthur Rowe simți din nou o tăcere ciudată, În clipa cînd i se Înmînă cozonacul. Se strînseseră toți În jurul lui și-l priveau: trei doamne de vîrstă mijlocie și pastorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nu vă pot ajuta. Poate ar trebui să mergeți acasă și să mai studiați logica. Logica vă învață că atunci când o persoană zice că nu vă poate ajuta, nu veți primi ajutor. Logic, nu? Pe față îi înflori un zâmbet batjocoritor; era încântat că-i reușise un calambur. Foarte bine, Rra, spuse Mma Ramotswe. Ați putea să mă ajutați sau, mai curând, ați putea s-o ajutați pe acea biată americancă. Este mamă. Ați avut și dumneavoastră o mamă. V-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
monstruos”, Îi străluciră, buimaci, pe cînd se Întorcea spre micul golf de la capătul insulei. - Un vapor...! Negrul, În picioare alături de el, se uită În aceeași direcție și Își dezveli cu totul dantura albă: - Da, un vapor, admise el cu glas batjocoritor. María Alejandra... Iar pe căpitanul meu o să-l bucure nespus să verifice de ce un avorton ca tine se ocupă de vrăjitorie. Zicînd acestea, negrul Întinse brațul și Îl apucă de gît, strîngîndu-și mîna puternică ce părea o creangă de fier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
broaștelor rîioase, viermilor și balelor... Regele... - Ți se termină cele cinci minute, Îi aminti celălalt, Întrerupîndu-l. Și dacă nu te hotărăști să le folosești, așază-te pe piatră și lasă-l pe „prietenul” tău să pună mîna pe macetă, adăugă batjocoritor. Dacă nu-ți taie capul, cel puțin o să țină gura Închisă... Dominique Îl cercetă, confuz. Își Întoarse apoi privirea spre cei doi martori muți la scenă ca și cum ar fi căutat un ajutor pe care știa dinainte că nu avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe perdele, haine și cearșafurile care rămăseseră Împrăștiate pe jos. Căpitanul Îl privea făcînd toate acestea cu ochii ieșiți din orbite de spaimă. - Ai de gînd să dai foc vaporului? plînse el cu sughițuri. Ești nebun? - Ești tare perspicace, răspunse batjocoritor Iguana cu un calm desăvîrșit. Curînd, din María Alejandra n-o să mai rămînă decît amintirea că a fost vaporul căpitanului care a poruncit să fiu biciuit. - Dar sînt patruzeci de oameni dedesubt...! - Azi n-au noroc, Îl asigură Oberlus convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Îi spuse el cu naturalețe. Hotărăște-te odată ce vrei să faci, fiindcă n-am de gînd să stau aici și să ascult povestea ta stupidă. — O să stai acolo pînă cînd hotărăsc eu. Iguana Oberlus Își aținti privirea asupra ei, aproape batjocoritor, și, uitîndu-se cu dispreț la armă, se ridică Încet, În timp ce ea ținea În continuare pistolul Îndreptat spre el, cu degetul tot mai crispat pe trăgaci. În picioare acum, o privi de sus În jos și se Îndreptă fără grabă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
puteau percepe decît răsuflarea ei agitată și bătăile năvalnice ale inimii. Își căută rana, coborînd privirea, dar nu o găsi. El, monstrul, acum mai urît ca niciodată, continua să stea În picioare În fața ei, foarte liniștit, privind-o netulburat și batjocoritor. Înțelese adevărul, ochi la rîndul ei pieptul vrăjmașului și apăsă pe trăgaci. Nu se auzi decît zgomotul. Același zgomot care se repetă la fel și ieși prin aceeași deschizătură. Niña Carmen azvîrli arma cît colo. — Ți-ai rîs de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
negru și creț, care Începuse să se rărească În creștet, barba Însă, la fel de Învâlvoiată și creață, era deja Înspicată. Avea nas coroiat și profil de oaie. Un ochi părea mai mare decât celălalt și asta Îi dădea chipului o expresie batjocoritoare. De urechea stângă atârna un cercel de aur: un șarpe Înghițindu‑și coada. Încins cu o chingă de in, care‑i servea și ca recuzită de saltimbanc; Într‑o clipită, Împletitura se bățoșa brusc și, sub privirile uluite ale spectatorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fost la teatru, rostește el rar, calm. Par vorbe de conveniență dar ascund în ele o curiozitate dezarmantă. Spune, ai fost? întrebă el repede dornic să-și potolească suspiciunea. Da, alaltăieri am fost la teatru. El îi imită cuvintele tărăgănat, batjocoritor. Da, alaltăieri am fost la teatru, pe dracu, alaltăieri a fost luni. La teatru ai fost duminică. Da, să știi că ai dreptate, răsalaltăieri. Ce mai contează o zi? Ai fost singură? Singură. De ce mă întrebi? Informatorul tău nu ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mod obișnuit Îi făcea fericit nu Îl Îndemnase vreodată la cheltuieli nesăbuite, nici măcar ziua sa de naștere. Sărbătorise un eveniment pe care Îl uitase cu desăvârșire. Rămăsese doar cu gustul ăsta de cenușă În gură, iar În urechi cu Îndemnul batjocoritor al chelnerului: Să mai veniți pe la noi! Parșivul! Știa că Își făcuse praf fondul secret și că o bună bucată de timp va fi nevoit să ocolească restaurantul. Ajută-mă, Doamne, să-mi amintesc și te voi sluji cu credință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
are chiar capacitatea să transmită câteva întrebări care îl tulbură : Care este rolul Alindorei Bosch în această fantastică legătură între două pretinse surori ? Cum poate să știe dacă a avut într-adevăr o soră cu numele de Minodora ?" Răspunsurile, ușor batjocoritoare, vin aproape instantaneu : Dacă îți fac favoarea să te reîntorc pe pământ și să te bucuri de prezența continuă a lui Victor, nu ai decât să cauți răspunsuri la aceste enigme. Urme, au rămas destule... Acum nu ai decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]