89 matches
-
în fața sabiei călăului. Era un voievod mare, un adevărat suveran și nu putea să facă acest ultim act fără să aibă sentimentul măreției împlinite. Cât a durat execuția, el a fost adevăratul împărat al Constantinopolului, el, al doisprezecelea Constantin, ultimul bazileu, murind pentru Hristos, ca în prorocire. — Bine, dar Cantacuzinii, vodă Ștefan, și stolnicul, și spătarul n-au fost oare blestemați? Pe Iuda l-a blestemat cineva? Pe vânzători nu-i vrea nimeni, atâta tot. În Țara Românească, vodă Ștefan Cantacuzino
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Movilă. Mitropolit al Moldovei peste două decenii (1632-1653), V. a reprezentat puterea bisericească ce s-a implicat în istoria politică și culturală a țării sub domniile vremelnice ale lui Alexandru Iliaș, Miron Barnovschi, Moise Movilă și în cea importantă, a „bazileului” Vasile Lupu (1634-1653), al cărui program constructiv, în spirit umanist, l-a împărtășit. Reputația sa crește, el devenind „exarh al Plaginelor”, demnitate superioară celei de mitropolit, ce îi conferea dreptul de a controla ordinea ecleziastică în provinciile limitrofe: Podolia, Galiția
VARLAAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290433_a_291762]
-
desființați pentru viitorime. Așa se face că scrierea, ce aparține și istoriografiei din Țara Românească, ajunge, datorită unor mutații motivate de schimbări evidente în mentalitatea cărturarilor epocii, un vibrant panegiric consacrat lui Neagoe Basarab. Voievodul român se ridică alături de acei bazilei ai Bizanțului cărora năzuise să le fie egal. Prin modificări petrecute la nivelul funcției operei, își află locul, în una și aceeași compunere, cele două mari modele de umanitate ale vremii vechi: sfântul și cavalerul (în ipostaza sa monarhică). Ediții
VIAŢA PATRIARHULUI NIFON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290531_a_291860]
-
de noi teritorii ajunsese la Gurile Dunării, se lățise peste poate prin înglobarea multor popoare cărora le răpiseră teritoriile și tot nu-și ostoise setea de expansiune, țelul suprem fiind ocuparea Istambulului, vechiul Constantinopol, Capitala Imperiului Bizantin și a Împăraților Bazilei, la refacerea căruia au visat toti țarii cei mari ai Imperiului Rusesc. Evoluția situației internaționale din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea nu a mai îngăduit Rusiei să readucă în atenție problema Gurilor Dunării. Instituirea controlului asupra Poloniei
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
o violentă reacție antioccidentală a Bizanțului, Carol cel Mare tergiversează lucrurile. Decât să se intituleze imperator Romanorum, calificare pe care Constantinopolul n-o putea admite, el se mulțumește să se numească "guvernator al Imperiului roman" și negociază un compromis cu bazileul Mihail Rangabe în anul 812: unitatea politică a lumii latine e restaurată sub forma celor două imperii frățești, Bizanțul abandonând nordul Italiei, Istria și Dalmația, iar Carol cel Mare renunțând la titlul de împărat al romanilor. Universalismul Imperiului de Răsărit
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
Istria și Dalmația, iar Carol cel Mare renunțând la titlul de împărat al romanilor. Universalismul Imperiului de Răsărit rămâne, teoretic, intact. Ludovic al II-lea, în scrisoarea sa către Vasile I (871), caută să revină asupra acestor concesii, negându-i bazileului titlul de împărat al romanilor și situând în Biserica-mamă din Roma sursa puterii imperiale. Vasile I îi răspunde punct cu punct, apoi conflictul se aplanează prin slăbirea, apoi dispariția Imperiului carolingian. Restaurarea imperiului în anul 962 nu are la origine
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
din Asia, din vecinătatea Mării Marmara, la Constan-tinopol, o parte a Tracici, sudul Macedoniei și o parte a Greciei. Și în interiorul acestor frontiere puterea bizantină nu mai este decît umbra celei ce a fost în secolele trecute. Aristocrația, pe care bazileii știuseră să o țină în frîu pînă la începutul secolului al XIII-lea, este acum atotputernică și feudalitatea domnește în Bizanț la fel ca în Occident. Împăratul, cu autoritatea slăbită, face o figură jalnică alături de foarte popularul patriarh al Constantinopolelui
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
cîștige independența și să-și extindă influența asupra Asiei Mici. Chemați de facțiunile rivale să intervină în Imperiul bizantin, ei profită de aceasta pentru a pune mîna pe Strîmtori, pe Tracia și pe Adrianopole. Ei sosesc curînd la porțile Constantinopolului. Bazileul străbate Occidentul promițînd unirea Bisericilor, dar nu reușește să provoace o cruciadă în stare să-i respingă pe otomani. Expedițiile organizate succesiv cele ale sîrbilor și bosniacilor (1389), cea a împăratului Sigismund în fruntea cavalerilor occidentali (1396) sau cea a
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
utiliza niciodată, dar care fac parte din bagajul său "sentimental" cel mai prețios, de altfel... Note de lectură, pe ultima sută de metri: André Grabar, autor al unui excelent studiu despre "Împăratul în arta bizantină", face o analiză a portretului bazileului în arta bizantină și a felului său de a se îmbrăca. În lumea bizantină, felul în care te îmbraci este un veritabil instrument de putere. Autorul mai notează, cu oarecare amărăciune prost disimulată, că "portretul suferă cel mai mult de pe urma
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
hain se strecoară șuierând prin meterezele Nebuisei și zgâlțâie obloanele ferestrei ce gem din balamale. Ploaia bate în geam, șiroiește prelung. În căminul placat cu plăci de faianță închipuind zodiacul, arde țiuind un foc mocnit. Pe perete, câteva portrete de bazilei Paleologi și Comneni; deasupra lor, planează acvila bicefală încoronată, stema heraldică a Bizanțului de odinioară. Haricleea, te rog... vreau liniște, șoptește Maria (în grecește). Doamna Maria stă la o măsuță florentină, cu ochii plecați pe o carte; ochii mari, încremeniți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe furtunosul Padișah. Nu iartă nimica! L-ai cunoscut?! tabără Alexandru covârșit de uimire. Pe Mahomed?! Chiar l-ai cunoscut?! Personal?! Personal! întărește Țamblac și, amintindu-și, începe să râdă. Și... și cât pe-ce era să-mi pierd capul. Bazileul Constantin vărul nostru -, mă trimisese cu o solie la "Magnificul sultan". Asta era la Brusa, cu vreun an înainte de cădere. L-am găsit înconjurat de învățați, de istorici, de artiști. Vorbea cu fiecare pe limba lui și erau de vreo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a tremura pentru propria lor piele... Pe ruinele Constantinopolului, ca pe stâncile Trecătorii de la Termopile, se va scrie: "Călătorule! Du-te și spune că am căzut aici făcându-ne datoria". Țamblac, înfierbântat, furat de amintire, retrăiește aievea: În frunte cu bazileul Constantin, câțiva "viteji", am plecat în galop să apărăm Poarta Sfântului Roman, unde turcii răzbiseră printr-o spărtură în zidul lui Teodosie. Se auzeau strigătele victorioase ale osmanlâilor: "Allah, Alllah-il-Alllah!! Allah ekber!! Ekber!! Ekber!!". În galopul cel mare, unu câte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Potirele de legământ, căucele de botez cu apă din Botiza, Scăldătorile de rit cu lapte de căprioară ale Prințesei Sofine, albiile zeului prunc, Pe toate puneau ochii, din cetate-n cetate umblând iscoadele după ascunzătorile de preț. Teseau intrigi, asasinau bazileii vigilenți și pe urmașii de ispravă, Pe magistrații incoruptibili, pe eponimii cu numele Burebista - Astfel pregătiră ei războaiele câteva generații până în anii lui Balcus Decebalus Scorilo. Istoricii militari într-o doagă ne leagă la ochi cu otreapa mitului roman, La
Poeme în reportofon by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-website/Imaginative/10179_a_11504]
-
apropiații săi) - era atât de pasionat de vânătoare, încât a interzis tăierea copacilor de pe domeniile sale de vânătoare, în ciuda necesităților presante ale flotei bizantine, vindea tot ceea ce se putea vinde din flotă, până și ancorele, în timp ce prefera să glumească cu bazileul pe tema mobilizării latinilor; deci au opus rezistență latinilor doar „20 de bărci putrezite”Evenimentul prezentat cel mai pe larg de Choniates este cucerirea Constantinopolului, 1204.Evenimentul din 1204 este, în viziunea lui, o pedeapsă divină aplicată poporului ales pentru
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
se regrupeze la o oarecare depărtare de oraș, la Bela Palanka, și s-au deplasat către Sofia, unde s-au întâlnit cu trupele bizantine de escortă, care i-au călăuzit în siguranță până la Constantinopol, unde au ajund pe 1 august. Bazileul Alexis I Comnen, negăsind nimic de făcut cu o asemenea "armată" neașteptată și atipică, i-a trecut rapid Bosforul pe 6 august. Până azi nu există surse istorice demne de încredere care să ofere un răspuns fără echivoc la întrebarea
Cruciada țăranilor () [Corola-website/Science/306508_a_307837]
-
și contraalianțe dintre Almaric, vizirii Egiptului și Nur ad-Din, urmate de mai multe invazii până în 1169. Campaniile egiptene ale latininilor au fost sprijinite de împăratul Manuel. Pentru a întări alianța celor doi, Almaric s-a căsătorit cu o strănepoată a bazileului, Maria Comnen. În 1169, Manuel a trimis o flotă numeroasă, (aproximativ 300 de corăbii), în sprijinul lui Amalric, forțele aliate asediind orașul Damietta. Datorită unei cooperări necorespunzătoare a aliaților, campania din Egipt s-a dovedit un eșec. Flota bizantină plecase
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
protejați de Sfânta Treime. Călugărul Pierre a condus una dintre cele cinci coloane ale Cruciadei țăranilor spre destinația pelerinajului lor, Biserica Sfântului Mormânt. Deplasarea a început la Köln în aprilie 1096 și a ajuns la Constantinopol la sfârșitul lunii iulie. Bazileul Alexios I Comnen și Patriarhul Constantinopolului nu au fost deloc încântați să fie obligați să asigure cazare și masă pentru mulțimile de cruciați indisciplinați. În timpul deplasării, mulți cruciați nu s-au putut aproviziona cu alimente și ori au suferit de
Pierre l'Ermite () [Corola-website/Science/306535_a_307864]
-
în principal din țărani fără experiență de luptă și era condus de Anselm al IV-lea, arhiepiscop al Milanului. Atunci când au ajuns pe teritoriul bizantin, cruciații au jefuit toate localitățile prin care au trecut și au fost escortați din ordinul bazileului Alexis I într-o tabără din afara Constantinopolului. Cruciații nu au fost nemulțumiți de aceast ordin și s-au strecurat în capitală, unde au jefuit palatul Blacherne și au ucis leul care era animalul de companie al împăratului. Lombarzii au fost
Cruciada din 1101 () [Corola-website/Science/306548_a_307877]
-
în funcție de legatul papal, Adhemar de Le Puy, care spera să păstreze bunele relații cu bizantinii, în special după ce a fost clar pentru toată lumea că Bohemund dorea să păstreze orașul ca pradă de război și nu era dispus să-l cedeze bazileului. Antiohia ducea lipsă de alimente, iar armata lui Kerbogha continua să se apropie. Kerbogha a ajuns două zile mai târziu, pe 5 iunie. Musulmanii au încercat fătră succes să cucerească orașul printr-un atac-surpriză pe 7 iunie. Pe 9 iunie
Asediul Antiohiei () [Corola-website/Science/306558_a_307887]
-
Constantinopl, Hugh de Vermandois și Baldwin de Hainaut, cel de-al doilea pierind în timpul unei ambuscade. Împăratul Alexius nu s-a arătat interesat să trimită la Antiohia o expediție militară care să recupereze orașul. În Antiohia, Bohemund a pretins că bazileul Alexius a părăsit cauza cruciată, ceea ce ar fi invalidat toate jurămintele pe care le făcuseră cavalerii la Constantionopol. Bohemund și Raymond au ocupat palatul lui Yaghi-Siyan, dar Bohemund controla cea mai mare parte a orașului, iar stindardul său flutura deasupra
Asediul Antiohiei () [Corola-website/Science/306558_a_307887]
-
al Franței și Conrad al III-lea al Germaniei și la care participau corpuri oaste ale celor mai importanți nobili de pe continent. Armatele celor doi regi au călătorit separat spre Constantinopol, fiind în oarecare măsură stânjenite în deplasarea lor de către bazileul Manuel I Comnen. După ce au traversat teritoriul bizantin și au intrat în Anatolia, cele două armate au fost înfrânte separat de armata turcilor selgiucizi. Ludovic, Conrad și resturile armatelor lor au ajuns în cele din urmă la Ierusalim și, în
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
s-a refăcut într-o oarecare măsură după bătălia de la Azaz din 1125, Joscelin a fost ucis în luptă în 1131. Succesorul său Joscelin al II-lea a fost obligat să se alieze cu Imperiul Bizantin, dar, în 1143, atât bazileul Ioan II Comnen cât și regele Ierusalimului Fulk de Anjou au murit. Joscelin se certase între timp cu principele Antiohiei și cu cel al Tripolelui, ceea ce a lăsat Edessa fără niciun aliat puternic. Între timp, selgiucidul Zengi, atabegul Mosulului, cucerise
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
unitățile germane întârziate. Situația politică se schimbase în regiune de la primele negocieri dintre regele francez și împăratul bizantin, Manuel ajungând la un armistițiu cu inamicul său Mas'ud, anulând campania împotriva Sultanatului Rüm. Această mișcare fusese gândită pentru a oferi bazileului libertatea de mișcare necesară pentru a-și apăra imperiul de eventualele acțiuni agresive ale cruciaților, care aveau o reputație foarte proastă de hoți și trădători încă din timpul primei cruciade, când soldații occidentali jefuiseră Constantinopolul. Totuși, relațiile lui Manuel cu
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
Ascalonulu, iar Conrad s-a deplasat acolo cu trupele, dar n au primit niciun ajutor, datorită lipsei de încredere a aliaților săi. Expediția împotriva Ascalonului a fost abandonată, iar Conrad s-a reîntors la Constantinopol pentru a întări alianță cu bazileul Manuel. În acest timp, Ludovic a rămas la Ierusalim până în 1149. În Europa, Bernard de Clairvaux a fost la rândul lui umilit atunci când încercările lui de organizare a unei noi cruciade au eșuat, el încercând să se disocieze de catastrofa
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
incontestabili, care să aibă controlul total asupra domeniilor militar, judiciar și al afacerilor externe. Gradual, suveranii Moscovei au devenit conducători puternici autocratici, țari. Prin asumarea acestui titlu, prinții moscoviți subliniau statutul egal cu cel de împărat, aflat la egalitate cu bazileul Imperiului Bizantin și cu hanul Marii Hoarde. După căsătoria lui Ivan al III-lea cu Sofia Paleologu, nepoata ultimului împărat bizantin, curtea de la Moscova a putut adopta termenii, ritualurile, titlurile nobiliare bizantine și stema vulturului bicefal. La început, termenul "autocrat
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]