89 matches
-
cîștige independența și să-și extindă influența asupra Asiei Mici. Chemați de facțiunile rivale să intervină în Imperiul bizantin, ei profită de aceasta pentru a pune mîna pe Strîmtori, pe Tracia și pe Adrianopole. Ei sosesc curînd la porțile Constantinopolului. Bazileul străbate Occidentul promițînd unirea Bisericilor, dar nu reușește să provoace o cruciadă în stare să-i respingă pe otomani. Expedițiile organizate succesiv cele ale sîrbilor și bosniacilor (1389), cea a împăratului Sigismund în fruntea cavalerilor occidentali (1396) sau cea a
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Biserica le considera urme ale unei descoperiri dumnezeiești, iar nu surse documentare pentru epoci ascunse în nisipul uitării. Lumea romană târzie a avut o pleiadă de cronografi talentați. Meseria lor depășește rareori competența arhivisticii. Chemați să asigure o posteritate glorioasă bazileului sau teologilor implicați în disputele dogmatice ale Bisericii, cronicari romani precum Socrate, Sozomenos, Evagrie sau Filostorgius erau departe de scrupulele științifice de astăzi și complet imuni față de dilemele metodologice ale istoricului modern. Unii critici contemporani cred că fac excepție de la
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
o violentă reacție antioccidentală a Bizanțului, Carol cel Mare tergiversează lucrurile. Decât să se intituleze imperator Romanorum, calificare pe care Constantinopolul n-o putea admite, el se mulțumește să se numească "guvernator al Imperiului roman" și negociază un compromis cu bazileul Mihail Rangabe în anul 812: unitatea politică a lumii latine e restaurată sub forma celor două imperii frățești, Bizanțul abandonând nordul Italiei, Istria și Dalmația, iar Carol cel Mare renunțând la titlul de împărat al romanilor. Universalismul Imperiului de Răsărit
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
Istria și Dalmația, iar Carol cel Mare renunțând la titlul de împărat al romanilor. Universalismul Imperiului de Răsărit rămâne, teoretic, intact. Ludovic al II-lea, în scrisoarea sa către Vasile I (871), caută să revină asupra acestor concesii, negându-i bazileului titlul de împărat al romanilor și situând în Biserica-mamă din Roma sursa puterii imperiale. Vasile I îi răspunde punct cu punct, apoi conflictul se aplanează prin slăbirea, apoi dispariția Imperiului carolingian. Restaurarea imperiului în anul 962 nu are la origine
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
hain se strecoară șuierând prin meterezele Nebuisei și zgâlțâie obloanele ferestrei ce gem din balamale. Ploaia bate în geam, șiroiește prelung. În căminul placat cu plăci de faianță închipuind zodiacul, arde țiuind un foc mocnit. Pe perete, câteva portrete de bazilei Paleologi și Comneni; deasupra lor, planează acvila bicefală încoronată, stema heraldică a Bizanțului de odinioară. Haricleea, te rog... vreau liniște, șoptește Maria (în grecește). Doamna Maria stă la o măsuță florentină, cu ochii plecați pe o carte; ochii mari, încremeniți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe furtunosul Padișah. Nu iartă nimica! L-ai cunoscut?! tabără Alexandru covârșit de uimire. Pe Mahomed?! Chiar l-ai cunoscut?! Personal?! Personal! întărește Țamblac și, amintindu-și, începe să râdă. Și... și cât pe-ce era să-mi pierd capul. Bazileul Constantin vărul nostru -, mă trimisese cu o solie la "Magnificul sultan". Asta era la Brusa, cu vreun an înainte de cădere. L-am găsit înconjurat de învățați, de istorici, de artiști. Vorbea cu fiecare pe limba lui și erau de vreo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a tremura pentru propria lor piele... Pe ruinele Constantinopolului, ca pe stâncile Trecătorii de la Termopile, se va scrie: "Călătorule! Du-te și spune că am căzut aici făcându-ne datoria". Țamblac, înfierbântat, furat de amintire, retrăiește aievea: În frunte cu bazileul Constantin, câțiva "viteji", am plecat în galop să apărăm Poarta Sfântului Roman, unde turcii răzbiseră printr-o spărtură în zidul lui Teodosie. Se auzeau strigătele victorioase ale osmanlâilor: "Allah, Alllah-il-Alllah!! Allah ekber!! Ekber!! Ekber!!". În galopul cel mare, unu câte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Alimunda, fiica regelui francilor Theodebert, continua să fie amânată. Se zvonea că nu ar fi fost în stare să satisfacă o femeie, deoarece era obsedat de mama sa. Și amândoi erau bănuiți că puneau la cale vânzarea libertății longobarde către bazileul de la Bizanț, prețul fiind unificarea creștinilor sub jurisdicția Bisericii de la Roma. Mai mulți oșteni de vază și duci, molipsiți de acel crez și de aurul Bizanțului, erau gata să-i sprijine. Împăratul voia înapoi Italia și era dispus la orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
înmormântată în necropola de la Putna (unde, probabil, își celebrase și cununia). Vălul de mormânt de la Putna ne-o arată pe catafalc, îmbrăcată în haine de stofe grele domnești, încărcate de nestemate, cu coroană imperială și botfori având culoarea roșie rezervată bazileilor 18. Maria Voichița, fiica lui Radu cel Frumos, domnul țării Românești, se afla la Curtea de la Suceava din 1473. Câteva lupte și mai multe gesturi inamicale ale lui Radu cel Frumos (instigări la rebeliuni și comploturi) l-au făcut pe
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
stat alături vijeliosului Voievod în toate întreprinderile lui de suflet. O vedem pozând, împreună cu soțul ei, zugravilor care au împodobit Voronețul și biserica din Hârlău. Mantia imperială, cu mult aur, se armonizează cu pandelocurile ce aduc aminte de podoabele acelorași bazilei, la fel și cerceii ori șiragurile de perle. Totul trimite către Bizanț...20 Maria Voichița s-a stins în 1511. Fiul ei a înmormântat-o la mănăstirea Putna. Pe acoperământul de mormânt se poate citi: „Acest acoperământ l-a împodobit
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
că, dându-i-o pe Elena de nevastă, Matei Basarab îi găsise celui ce cobora din „viță împărătească” și va face carieră în timpul domniei sale (ajunge mare postelnic) o soață pe potrivă. Pretențiile Cantacuzinilor de a fi considerați descendenți ai trecuților bazilei nu erau necunoscute românilor. Dar această „nobilitate”, vagă oricum și defectuos circumscrisă, în stare - poate - să impresioneze în Fanar, nu era capabilă, cred, să stârnească mari emoții în rândurile aristocrației românești. Elena - femeia dârză, demnă, robace, excelentă diriguitoare prin vremuri
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
români au ținut foarte mult la acest titlu, l-au utilizat, i-au asigurat o evoluție particulară spre semnificația de „diriguitor al statului”, făcând din el și termen de referință, și criteriu de evaluare). Voievodul - „însuși stăpânitor”, „singur stăpânitor”, precum bazileii bizantini (plenarius possessor - va zice Dimitrie Cantemir 66) - era „uns al lui Dumnezeu” (ungerea și încoronarea de către mitropolit au făcut parte aproape întotdeauna din complexul „instalării” unui nou Voievod), statut care îi acorda inamovibilitate (Neculce: „Deci, bine ar fi, fraților
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ceremonie a Doamnei este albastră iar pantofii roșii. Aceste mantii ca ale împărăteselor Bizanțului au pe ele mult aur și benzi de fir, cu guler bogate de blană. Spânzurând de coroane, mănunchiurile de lanțuri subțiri, pandelocurile, trimit tot către aulele bazileilor. La fel apare înveșmântată în tabloul votiv din biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași, și Evdochia, sora marelui cneaz Olelko, nevasta pe care Ștefan cel Mare și-o adusese de la Kiev. Magnifică este și înfățișarea Mariei din Mangop, din neamul
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
527-565), a III-a, se precizează că, la Marea Biserică din Constantinopol, trebuie să funcționeze concomitent 60 de presbiteri, 100 de diaconi, 40 de diaconițe, 90 de ipodiaconi, 110 citeți, 25 de cântăreți (împreună 425 de persoane), iar în alt bazileu, Heraclius, (610-641) dădea și el o lege (novela XXII) care argumenta acest număr: 80 de presbiteri, 150 de diaconi, 40 de diaconițe, 70 de ipodiaconi, 160 de citeți, 25 de cântăreți, 75 de ușieri, ostiari ș.a.m.d. (la un
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
împăratul Leon al VI-lea Sophos, aflat în situația de a pierde trei soții în câțiva ani și de a se căsători a patra oară (legalizându-și această „nuntă” printr-un conciliu convocat în anul 908), a dus - după dispariția bazileului neascultător - la organizarea Sinodului din 920 (l-a strâns patriarhul Nicolae, cel ce se împotrivise împăratului și avusese de suferit urmări grave), când a fost formulat și așa-zisu Tamos Unionis, cartea de împăcare între Ecclesie și Aulă. Acest „tom
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
NOVISSIMA ICONOLOGIA” - Padova, 1625). Cartea este segmentată/împărțită după anotimpuri și luni - numite conform tradiției și subnumite, doar aparent, conform simbolisticii antice și/sau renascentiste - în realitate, subtitulatura (extrem de elegant-poetică, trebuie să recunoaștem! - prin frontispicii, cum ar fi: Lacrimi de bazileu, Taina lăuntrului, Scrisori din Amalthea, Acatistul iubirii etc.), se raportează la trăiri și experiențe interioare personale: I - GERAR - Taina lăuntrului; II - FĂURAR - Cămașa lui Nessus; III - MĂRȚIȘOR - Scrisori din Amalthea; IV - PRIER - Pascalia; V - FLORAR - Sonete în aqua forte; VI
Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
din Amalthea, Acatistul iubirii etc.), se raportează la trăiri și experiențe interioare personale: I - GERAR - Taina lăuntrului; II - FĂURAR - Cămașa lui Nessus; III - MĂRȚIȘOR - Scrisori din Amalthea; IV - PRIER - Pascalia; V - FLORAR - Sonete în aqua forte; VI - CIREȘAR - Lacrimi de bazileu; VII - CUPTOR - Ars amandi; VIII - GUSTAR - Fructul oprit; IX - RĂPCIUNE - Lampa lui Aladin; X - BRUMĂREL - Orb în lumină; XI - BRUMAR - Evlavii; XII - UNDREA - Acatistul iubirii; ... Și, în fine: Sonetul bisect! - pentru ritmul cuaternar al Terrei. Poetul sonetist THEODOR RĂPAN este
Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
Plumbuita, Comana, Mărgineni și Snagov. O mulțime de bărbați îmbrăcați toți la fel, cu anterie negre din aba groasă, cu potcapuri negre, diferite după rangul călugăresc pe care-l dețineau. Erau aproape o mie. Pentru ei, Șerban Vodă fusese adevăratul bazileu, împăratul Bizanțului creștin, căci întărise și dăruise toate centrele mânăstirești din teritoriile otomanilor, urmase obiceiurile tatălui său, Constantin postelnicul, care discret condusese de fapt rezistența ortodoxă. Nu-și pusese pe cap coroana împăraților Constantinopolului, dar reușise să unească în jurul lui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nebunia lui Șerban Vodă și este cam așa: bărbatul ei să ia scaunul Moldovei, Gheorghe scaunul Valahiei și împreună cu țarul Petru să-i alunge pe turci din Bizanț ca să se împlinească visul lui Șerban, să vină beizadeaua lui împărat, adică bazileu. Ah, sărmanul Șerban Vodă credea că-și împlinește visul cu austriecii, noroc că a murit, că vedea ca și Mihai Vodă cel Viteaz la ce-s buni imperialii! Doar că politica pe care o face Dimitrie, împins de Casandra, are
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a domnitorului, mâna-i rece și umedă fu străbătută de un tremur. Domnitorul i-o înlănțui într-o strângere sinceră continuând: — Hai, neică Mihai, să ne ctitorim în Valahia Bizanțul nostru, să aducem înapoi ce au furat italienii din cetatea bazileilor, meșteri și podoabe. Și să ne clădim aci sfintele noastre clopotnițe din care să se audă dangăt de argint în veac. Nimeni niciodată să nu proptească aici în schele de bârne bătaia clopotelor! Hai, neică Mihai... Spătarului i se părea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a azvârlit pe fiecare pe marginile opuse ale unei prăpăstii de netrecut. Până atunci și de atunci încoace la toate sfințirile de biserici noi, indiferent cât de modești ar fi fost ctitorii, vodă cu tot neamul lui apărea ca un bazileu cu daruri de cărți sfinte și odoare, „spre slava lui Dumnezeu”, spunea el. Acum privea biserica mânăstirii și cele trei turnulețe ale paracliselor incluse în clădirile care adăposteau spitalul cu spițeria, casa doftorului, școala cu odăile dascălilor și chiliile călugărilor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
anul 1690, pe care n-a apucat să-l vadă. De la el febra plăsmuirii de fantasme s-a întins și la alții și iată, se pare chiar sultanul Ahmed al III-lea stăpânitorul Constantinopolului se consideră singur urmaș legitim al bazileilor bizantini. Chiar și Petru al Rusiei, unicul împărat ortodox încoronat, își revendică dreptul de a se unge în Sfânta Sofia și de a se proclama împărat al Imperiului Roman! „Marea idee” a rămas în fapt aceeași ca atunci când el era
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
De drumul la Odrii ce să mai zic, altă politică de-a lui naș Dinu și neica Mihai. Li se părea că turcii sunt într-atât de slabi că dacă o să vină unul din ei domn, numaidecât se și unge bazileu. Alte pungi, alte inele, alți armăsari arăbești, că Brâncoveanul e putred de bogat. Când i-am trimis pe la moșii să cugete la ce au făptuit, au umplut lumea la patriarhii și la exaporit că i-am dat la o parte
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ambasadorilor Țării Românești, ci spre fortăreața Ediculé - a Celor Șapte Turnuri -, închisoarea care avea cel mai trist renume în istoria imperiului bizantin și, de peste două sute cincizeci de ani, a celui otoman. Fortăreața Celor Șapte Turnuri din Istanbul fusese ridicată de către bazilei în partea de miazăzi a orașului și domina sinistru împrejurimile până departe cu înălțimea zidurilor ei crenelate. Era păzită de ieniceri special instruiți, care ca și captivii, trăiau într-o lume deosebită de aceea a orașului. De jur împrejurul fortăreței, în curți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în fața sabiei călăului. Era un voievod mare, un adevărat suveran și nu putea să facă acest ultim act fără să aibă sentimentul măreției împlinite. Cât a durat execuția, el a fost adevăratul împărat al Constantinopolului, el, al doisprezecelea Constantin, ultimul bazileu, murind pentru Hristos, ca în prorocire. — Bine, dar Cantacuzinii, vodă Ștefan, și stolnicul, și spătarul n-au fost oare blestemați? Pe Iuda l-a blestemat cineva? Pe vânzători nu-i vrea nimeni, atâta tot. În Țara Românească, vodă Ștefan Cantacuzino
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]