93 matches
-
lui ani făcuse din Desdemona un ghem de dinamism. Cu doar câteva luni Înainte cojise și fiersese mâncarea moale pe care o consuma acesta, Îi schimbase scutecele, Îi spălase așternuturile și pijamaua și Îi curățase trupul cu prosoape umede și bețigașe cu vată. Dar acum, la șaptezeci de ani, povara de a nu mai avea pe cine să Îngrijească În afară de ea Însăși o Îmbătrânise peste noapte. Părul grizonat Îi albise complet, iar silueta ei robustă Începu să se Încovoaie și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
apărătoare? De ce urla antrenoarea Stork la ea să apere lovitura? Ca să răspund simplu: nu eram prea bună la sport. Softball, baschet, tenis - eram un dezastru la toate. La hocheiul pe iarbă era și mai rău. Nu mă puteam obișnui cu bețigașele alea ciudate și cu strategiile nebuloase, europene. În criză de jucători, antrenoarea Stork mă punea portar și spera să meargă. Rareori se Întâmpla. Dovedind lipsa spiritului de echipă, unele dintre Wolverete susțineau că n-aveam nici o abilitate de coordonare. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
foloseam niciodată, și L’Air du Temps de Nina Ricci („Numai romanticii trebuie să-l poarte“). Mai aveam un tub de decolorant Jolén Crème, pentru când eram Între programările la Lâna de Aur. Intercalate printre aceste obiecte totemice mai zăceau bețigașe cu vată și dischete demachiante, creioane pentru contur de buze, fard de pleoape Max Factor, rimel, fard de obraji și tot ce mai foloseam În lupta fără șanse de câștig pe care o duceam ca să mă fac frumoasă. În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
în mod special. S-a aranjat puțin, simțind cum bumbacul și dantela lenjeriei sale intime îi amintește de existența ei. —Ți-e foame? întrebă Jack, întinzându-i un pahar cu vin. — Mor, minți ea. Pe o masă mică, Jack aranjase bețigașe și sos de soia și ghimbir și alte nebunii din seria sushi, apoi, cu maximă grijă, a preparat micuțele pachețele de orez pentru Ashling. Nu e ceva exagerat, promise el. E sushi pentru... —...începători, știu. Și ea era atinsă până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nu, nu se poate, ba da, este ruj. L-au dat cu ruj pe obraji și în jurul ochilor i-au desenat dungi de kohl negru. Încearcă să se zbată, dar este ținut strâns. Clipește, încearcând să-și ferească ochii de bețigașul cu vopsea și se trezește cu o palmă peste față. Ma-ji îl cheamă pe Balraj, care vine tușind ca un elefant bolnav și-l imobilizează pe Pran cu brațul său puternic. Când protestează, Balraj îi înfige o mână în gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
greutăți, brățări, bumeranguri, coliere metalice sunătoare, quipos, bismar, zaruri din os, cărți din frunze de palmier, cercei, canoe, un steag de război Beninez, un scaun Ashanti, un caduceu, un penis, sticle înfundate, pene smulse, ceainice, o cădelniță, bobine de dantelă, bețigașe chinezești, linguri, ventilatoare, rogojini, măști, mandoline, topoare, țitere, kilimuri azere, gabbere persane, cuti turkmene, samovare din Daghsetan, ibrice anatoliene, căciulii de astrahan, o cruce georgiană, un Lao Buddha, un lingam (falus) un rozariu, un degetar, inele, mingii de musketă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
văd acolo panglica albastră a Dunării! Mam lăsat încet din zbor deasupra unui imens lan verde: Probabil acesta este vestitul Bărăgan!”, îmi ziceam. După ce m-am odihnit vreo câteva zile, am început a-mi construi cuibul. Adunam cu grijă fiecare bețigaș, frunză uscată sau pai și în câteva săptămâni totul a fost gata. Apoi, am ouat zilnic câte un ou timp de o săptămână, total șapte ouă pe care le-am clocit cu mare grijă. Uneori ploua și iar ploua, dar
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
când o ciudată somnolență îl cuprinde pe Povestitor. Privirea i se împăienjenește, auzul i se stinge aproape de limita surzeniei, nasul refuză adulmecarea, mâna îi devine puhavă, odihnind lângă pană. Ori încotro s-ar uita, vede aceeași culoare: cenușiul. Jocul cu bețigașul în gunoiul trecutului nu mai scoate la iveală decât aceleași veșnice bucăți de stambă pe jumătate putrezite, hârtii umede de pe care scrisul s-a șters, cioturi ruginite de spadă, nasturi înjumătățiți: nici o piatră prețioasă, nici un ban de aur. Clipa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să spunem - și credem că suntem în asentimentul tuturor - că visa următoarele: se făcea că el era un băiețel de șase-șapte anișori și se juca în nisip cu trupșoru-i grăsuliu lângă un stejar, pe undeva pe lângă Borzești. Desena cu un bețigaș triunghiuri, cerculețe, mulțimi vide, rățuști. Deodată, pe cerul senin, apăru întunecat un stol de corbi grămadă croncănind din răsputeri: „Vin tătarii! Vin tătarii!” Micul Metodiu se sculă pe piciorușele-i rozalii, își puse mâna streașină la ochi și văzu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
laboratorul unde se fac schițele. Deci ăsta rămâne. Toate instalațiile mele care au fost pe hârtie, nu mai există, sunt în colecții. » „Una dintre cele mai faine caracterizări mi-a făcut-o Vadim Tudor. Care a zis așa: ăla face bețigașe. E perfect adevărat. Bețigașe fac.“ „Dacă nu îți arde să faci un text, renunță“ Mihaela Michailov Florin Piersic jr. e un artistțcaracatiță. Traduce, montează piese americane cinice, scrie scenarii de film, regizează filme, publică texte care sunt, aparent, doar jucărele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
schițele. Deci ăsta rămâne. Toate instalațiile mele care au fost pe hârtie, nu mai există, sunt în colecții. » „Una dintre cele mai faine caracterizări mi-a făcut-o Vadim Tudor. Care a zis așa: ăla face bețigașe. E perfect adevărat. Bețigașe fac.“ „Dacă nu îți arde să faci un text, renunță“ Mihaela Michailov Florin Piersic jr. e un artistțcaracatiță. Traduce, montează piese americane cinice, scrie scenarii de film, regizează filme, publică texte care sunt, aparent, doar jucărele haioase, în realitate taie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
lumânare”). Stăteam așa preț de vreo 30 de secunde, pentru a face impresie. Urcatul pe acest edificiu instabil se făcea în sunetul orchestrei, care înceta brusc în momentul când noi făceam „lumânarea”. Atunci numai Puiu Tomorug - toboșarul orchestrei - bătea cu bețigașele într-o toba mică, crescând efectul emoțional al spectatorilor. Apoi coborâm cu aceiași atenție, să nu dărâmam toată prăvălia și să ne facem de rușine. Cu această demonstrație se încheia într-o atmosferă tonica, în sunetele „Marșului sportivilor”, actul întâi
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Gheorghe Nandriș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93342]
-
acum două seri despre neamul nostru de departe și de demult... te rugăm bunule, te rugăm!... Bătrânul bulibașă își mângâia îndelung barba încărunțită, își presa cu degetul arătător îndestul tutun în pipa sa mare, după care cerea unui nepoțel un bețigaș înflorat de un ochi de jăratic din vatra, în care focul era ațâțat mereu cu vreascuri uscate. Focul își ridica limbile flăcărilor vii, jucăușe, neastâmpărate ca și polatia de puradei ce-l înconjurau. își spunea și el, la rândul său
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cu vreascuri uscate. Focul își ridica limbile flăcărilor vii, jucăușe, neastâmpărate ca și polatia de puradei ce-l înconjurau. își spunea și el, la rândul său, poveștile sale. - Mai mulți danci și puradei alergau să-i aducă stăpânului șatrei un bețigaș care avea în vârf un ochi de foc. Deși o jerbă de scântei se răspândea în jurul acestui căpețel de lemn, mâna 1 paramisa povestea lor mică îl ținea strâns, fiind învățată cu explozia de steluțe lansate de jarul încă nestins
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de lemn, mâna 1 paramisa povestea lor mică îl ținea strâns, fiind învățată cu explozia de steluțe lansate de jarul încă nestins. Focul a fost dintotdeauna cel mai bun prieten al etniei țiganilor!... Bătrânul lua rând pe rând câte un bețigaș, se prefăcea a-l pune în gura pipei, din care fumul deja năvălea din belșug. Pentru a-i mulțumi pe toți năzgâmbii lui nepoți, lua de la fiecare rămurica, se prefăcea a o folosi, după care o arunca socotind-o netrebuitoare
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
își dădu seama că pipa i se stinsese de multă vreme. Văzându-l pe Vișinel în preajmă, îl rugă să-i aducă un cărbune să-și aprindă luleaua. Nu atât că n-ar fi putut întinde mâna să ia un bețigaș, dar îi era nespus de drag acest flăcăiandru isteț, ai cărui ochi îl umpleau de albastru. Când primi rămurica înflorită de jar, îl apucă de mână și-l reținu un timp lângă el. - Ce mai faci tu, Vișinel mo, știi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
spurcau mâncarea și băutura. De aceea căldarea cu apă nu trebuia să rămână neacoperită peste noapte și nici cana pe care o lăsa pe masă. Dacă nu aveai capac, puteai să pui o foaie de hârtie, un ziar sau două bețigașe aranjate-n cruce. În privința ziarelor, a aparatelor de radio, dar mai ales a televizoarelor (care nu apăruseră Încă decât la oraș), bătrâna avea opinii foarte clare. Și unele, și altele erau lucrări ale diavolului. Cum putea, decât cu ajutorul forțelor necurate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În copilăria ei, o asemăna cu o tablă neagră, plină de tot felul de litere și cifre. Această tablă Îi apăruse deseori În vis. Fostul ei Învățător, Îmbrăcat Într-un costum de mire, Înarmat cu o lunetă subțire ca un bețigaș, arătându-i pe tablă cifra unu, o Întreba ce stea e aia și tot el, răsucindu-și mustăcioara, răspundea În locul ei: „E steaua Alpha!“. „Dar asta?“ Mașa ridică rușinată din umeri. „Asta e Sirius“ „Și asta?“ Mașa, spuse, lăsându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
capăt de ziar... Culegând găletușa de pe jos, Mașa Își făcu În gând semnul crucii. Mai Înainte Îl văzuse și pe Ippolit Subotin cum stătea Îmbrăcat În halatul său alb, cu părul uns cu unt, frumos pieptănat pe spate, cu un bețigaș ridicat deasupra celor două capete ale Evlampiei din care se rostogoliră pe podea trupurile a doisprezece șobolănași Înveșmântați În haine de apostol. Sobolănașii se Înghesuiră pe genunchii Mașei, căutând care mai de care să ajungă cât mai aproape de sânii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
strigase: „Să bem În cinstea domnului profesor...”. „Clio Chips. Hot peperony. Extra tasty” și „Tlasi CANABBIS. Exotic Incense Stics... SARATHY PERFUME WORKS.... 200 Sticks. Made in India...” Noimann transformase havuzul Într-un altar Închinat lui Buddha... Prin urmare, folosise și bețigașe parfumate. Poate aprinsese lumânărele și torțe sau comandase un foc de artificii, creând din această „ieșire” a sa o sărbătoare de neuitat. În timp ce sta Întins În havuz ca un nabab, fumându-și trabucul, mesenii Îl cinsteau, ridicând paharele În sănătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Încât putea din când În când să arunce banii pe fereastră fără să-i fie teamă că va sărăci. În afară de aceasta, se mai putea baza, la o adică, și pe meseria lui. „Cannabis. 200 sticks...” Oare se limitase doar la bețigașe fumegânde sau trăsese și din narghilea cu „iarba dracului”? Închizând un ochi, din pricina nevralgiei, Noimann citi: „Spa-urile ne condimentează viața de cuplu. Muzica ne scapă de dureri. Băuturile consumate În cadă te feresc de alcoolism. Lasă-te de fumat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ciudat. Lingurile și furculițele Începură să se miște de la locul lor, atrase de palmele inginerului ca de un magnet. Halbele și sticlele vibrau și ele, lunecând ușor-ușor de la locul lor. Stimulat de aceste zgomote, inginerul Își strânse falca cu un bețigaș de bambus. Mesenii aplaudară. În ritmul muzicii, el mai execută câteva scamatorii, lipindu-și de obraji un șir Întreg de linguri și de furculițe. La un simplu gest al său, halbele zburară de pe mese, așezându-i-se În două piramide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și frânturi de imagini, de parcă ar fi tăiat cineva cu foarfeca mai multe filme și le-ar fi amestecat în pălărie, ar fi scuturat bine, ar fi adăugat niște praf colorat, ar fi suflat peste ele, ar fi bătut cu bețigașul și rotocoale și balonașe s-ar fi ridicat în aer, plimbându-se pe sub nasul nostru. - Ai fi bun de secția a doua, aia fără clanță și cu zăbrele, unde te târâi amețit, cu pupilele dilatate, numai în cămeșoi și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ține apa... Respiră normal, hai... Nu strânge aerul în tine, respiră! Apa e sălcie. Am pescuit o pungă care plutea alături și-am aruncat-o pe mal. Pe zid e ceva ca pielea de broască, ca atunci când le-am băgat bețigașe curățate de scoarță prin burtă, să iasă pe gură, fire de mohor sub piele și suflam și, sub pod, le-am ținut la foc. Creșteau ca niște gogoși aruncate-n uleiul încins și pocneau, uite cum crapă! - Hâahâha... - Te place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
aștepta să dezbine alianța generalilor care i se opuneau, din apropiatele provincii Mino și Owari. Torentul de mesageri nu se mai sfârșea, iar Hideyoshi îi primea chiar și în timp ce stătea la masă. Tocmai terminase de mâncat și-și lăsa jos bețigașele, când sosi o depeșă. Întinse mâna să ia caseta scrisorii. Era un mesaj pe care-l așteptase: răspunsul lui Bito Jinemon, pe care-l trimisese ca al doilea mesager la castelul lui Ikeda Shonyu de la Ogaki. Oare era o veste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]