138 matches
-
arborelui din geam, o baghetă umedă. Mușcăm dintr-un măr. În stânga ținem mărul, cu dreapta rotim discul hazardului. Aruncăm cârligul, poate agățăm realitatea, poate ne agățăm de realitate și devenim reali. Un leșin, realul, atât. Ne agățăm, cu ultimele puteri, beatificăm hazardul, doar doar, poate poate. Nimic, nimic nu durează, nimic. Receptorul lăsat alături, pe masă. Cu dreapta formează numărul, codul surdomut. În stânga, ține mărul. A treizeci și noua rotire a discului. Sună, sună soneria purgatoriului, sună subțire, perforând pereții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
iată-ne din nou împreună, a bubuit vocea lui David din boxele plasate în fundul sălii. Toată lumea a izbucnit într-un val de râsete politicoase. Știind că ochii tuturor erau ațintiți asupra ei, Alison și-a lipit pe față un zâmbet beatific. Cu toate că în interior fierbea de nervi. Ea voia ca aceea să fie ziua ei cu Luca, momentul lor special în care să poată pretinde că viața lui Luca a început atunci când a cunoscut-o pe ea. Dar David distrusese deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pentru . . . pentru că! Elena ridică in sus capul pe care iar ar fi vrut să-1 întoarcă. Linia precisă a nasului și bărbiei se desena perfectă. Pictorul Greg observă că în poza aceea e foarte frumoasă, dar, prigonit de melodia sacră, își beatifică cugetarea. Cum nimeni nu se mișca pentru supremul adio, arhimandritul spuse ceva celor mai de-aproape. O ezitare țintuia slujba pe loc. Se făcu o mică mișcare înainte. Lina, în pripă, se apropie de catafalc, își ridică voalul, îl lăsă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
6,60), să nu-l asculte (cfr. In 8,43) și, prin urmare, să-l refuze și să-l respingă. Numai cei care fac prima alegere nu vor vedea niciodată moartea și vor avea ca răsplată viața veșnică și vederea beatifică a lui Dum-nezeu (cfr. In 5,24; 8,51). - Este Cuvânt mântuitor. Cuvântul lui Dumnezeu este cuvânt care răscumpără, pentru că reconciliază pe Dumnezeu cu oamenii (cfr. 2Cor 5,19). Cuvântul obține acest rezultat în interiorul unei serii de acte îndeplinite de
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
sunteți măritată, domnișoară? Cu coada ochiului, Zeliha observă că blonda durdulie din dreapta și femeia cu batic din stânga se foiau stânjenite. În timp ce privirile curioase ale tuturor celor din Încăpere o apăsau din ce În ce mai mult, grimasa Lui Zeliha se preschimbă Într-un zâmbet beatific. Nu că ar fi savurat acel moment chinuitor, Însă indiferența Îngropată adânc În sufletul ei Îi șoptise să nu ia În seamă părerile celorlalți, fiindcă oricum nu aveau să conteze până la urmă. Luase de curând hotărârea să elimine unele cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lui Dewey sau Biblioteca Congresului, în care vor fi numai două categorii, cărți bune la dreapta și cărți proaste, tot înainte pe stânga. Și Dicționarul aproape că i-a lunecat din mână, în timp ce pe chip i se lățește un surâs beatific. Orașul va fi împărțit în două de ape mari, învolburate, fără punți. Răsăritul să fie la apus, apusul la răsărit. Noaptea fără stele, din pricina prafului, iar după ani și ani când vor reapărea să fie alte stele, necunoscute, urmând alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pe care puterea nu-l sperie, pe care cei puternici nu-l impresionează, care nu se teme de autoritate și care, liber fiind, se bucură de libertatea sa ca de bunul cel mai de preț. 2 Filosoful preafericit. Numai personajele beatificate de Biserică merită de obicei această calitate, în așteptarea deliciilor sfințeniei catolice, apostolice și romane. Despre Anaxarh din Abdera pare greu de spus astăzi prin ce, cum și de ce a fost numit Preafericitul. Desigur, el se bucură de sine ca
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
spune Blaga în pacea regăsită a unui reiterat botez în sînul apelor. Scriitorul insistă asupra momentului de desprindere lăuntrică din încleștarea fără nume cu destinul. Prag în sine, pe care orbul îl percepe difuz, ca pe o nelămurită pace, stare beatifică de senzații cunoscute (atingerea vîntului în preajma apei, mirosul și freamătul bălții, perceperea emoționată a respirației apei, în cercuri tăcute): "Boarea lină a lacului, plescăitul apelor, izul de baltă, tremurul sforii cu nada în capătul cufundat îl umpleau de dor și
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
până la ultima suflare, numele lui Iisus. În urma ei nu va rămâne decât un biet hoit, pe jumătate calcinat, țeasta cheală și un ochi explodat. În fața acestei nelegiuiri a Bisericii (care nu va ezita s-o reabiliteze în 1456, s-o beatifice în 1909 și s-o canonizeze în 1920) de a face dintr-o Sfântă o arătare a iadului, Gilles se metamorfozează subit într-un înger al iadului, într-un căpcăun devorator de copii (ademeniți, vânați sau vânduți seniorului chiar de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ansamblul ei. Diafan și alb, într-un veșmânt semitransparent, asemeni figurilor feminine whistleriene, corpul său eteric proiectează luminescența pe chipurile aflate în beznă, reflex luminos amplificat de forța unei viziuni. Imaginea unei umanități torturate realizează un contrast cu această viziune beatifică, fragilă, inconsistentă. Contrastul dintre chipul transfigurat al Speranței și chinul evident al chipurilor desfigurate de spaimă, covârșite de îndoieli, ale unei umanități decăzute, se face ecou al jocului dintre lumină și umbră, ce conferă un efect spectral scenei. Speranța pare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe de-a-ntregul naturală și dreptul natural al sferelor mai profunde ale existenței telurice. Ciripitul cu totul lipsit de griji al coțofenei hoațe a lui Rossini. Pura identitate cu sine însuși înțeleasă ca fericirea provocată de o circulație sangvină accelerată beatific 46. Teolog politic intransigent, Schmitt nu aprobă un asemenea imanentism naturalist. Dar este de acord cu consecințele sale nihiliste. Știe că atunci când Dumnezeu moare, omul se transformă într-un animal. Când zeii îl abandonează, Unicul nu mai are puncte de
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
nu numai, ai sec. al XIX-lea? Și ce să spunem despre deșertul pe care pentru mai bine de un secol și jumătate au trebuit să-l parcurgă rosminienii? Doar cu puțin timp în urmă (2008) Antonio Rosmini a fost beatificat, însă condamnarea celor „patruzeci de propoziții” a constituit pentru rosminieni un adevărat calvar. Și ce temei serios avea această marginalizare - mai mult sau mai puțin înțeleasă, și accentuată, în funcție de perioade - a gândirii franciscane? Și apoi, Descartes este catolic iar Pascal
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
nu este aceea de a elimina folosirea rațiunii și a întregii filosofii, ci de a face deosebirea «dintre o rațiune și o filosofie sau teologie creștină și o filosofie necreștină, dintre o rațiune care este mijloc al credinței pentru viziunea beatifică [...] și o rațiune care, prin închiderea în propria autosuficiență, neagă supranaturalul în sine» (T. Gregory). Bonaventura este împotriva unei filosofii necreștine, împotriva unei rațiuni autosuficiente și incapabilă să vadă în univers acel „signum”, urma lui Dumnezeu: este contrar unei rațiuni
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
bază alegerile sale filosofice, este constituit de căutarea lui Dumnezeu, care se arată și se ascunde în creație, și în jurul căreia trebuie să se desfășoare efortul meditației („meditatio”), conform cu tradiția monastică, ca prolog al așa-numitei „consummatio”, adică a viziunii beatifice. Știința filosofică pe care o caută și o elaborează, în felul său, Bonaventura, este, deci, „calea spre celelalte științe”, constituite de teologie și de mistică, cărora filosofia le este, cum s-a spus, prolog și instrument. Față de ce tip de
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
Rosmini să aibă loc în Dieceza de Novara, Duminică, 18 noiembrie 2007. Cardinalul Jose Saraiva Martins va fi reprezentantul Sfîntului Părinte Benedict al XVI-lea. S-a ajuns, așadar, în sfîrșit, ca cel condamnat și pus la Index să fie beatificat. Spunem "în sfîrșit", deoarece nu puțini au fost aceia care imediat după moartea lui Rosmini au dorit să înceapă procesul de beatificare și de canonizare. Dar acest lucru nu a fost posibil decît în 1994, cînd Congregația pentru Doctrina Credinței
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
nu se micșorează nici atunci cînd instituția bisericească îmbracă chipul sever și mortificant al condamnării nedrepte". Antonio Rosmini a fost o flacără care s-a consumat luminîndu-i pe alții; și continuă să reverse lumină și astăzi. De aceea Biserica îl beatifică. I.P.S. Prof. Dr. Ioan Robu Arhiepiscop-Mitropolit al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București Introducere Antonio Rosmini, filosof, gînditor politic și "reformator" al bisericii catolice Antonio Rosmini (născut la Rovereto în nordul Italiei în anul 1797) este astăzi unul dintre cei mai cunoscuți
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
nonconformistă în New York. În argoul cântăreților afro-americani de bebop, beat însemna de proastă calitate, epuizat, marginal (vezi sensuri asemănătoare în folosirea cuvântului în romanul lui Kerouac, On the Road). Kerouac a încercat să îi adauge cuvântului conotațiile mistice ale lui beatific. Experiența mistică și revelațiile sale sunt foarte mult marcate de influența budismului, mai ales asupra lui Allen Ginsberg (vezi). Poveștile legăturilor picarești între membrii și figurile importante ale acestei generații (Ginsberg și Cassady, Huncke, Carl Solomon, Jack Kerouac, Burroughs) transpar
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
națională: evreii hazari. Celelalte neamuri trebuie aduse la condiția animalului de muncă, prin spălarea creierului de toate valorile creștine, ștergându-se mai ales obiectul adorației - Hristos - socotit ca un impostor. Și pentru ca neamurile să aibă obiect de adorație, s-a beatificat răul, personificat în Iuda Iscarioteanul, victima inocentă a Galileanului, trădarea, delațiunea, orice patimă, devenită virtute și condiție de viață pentru goimi. Astfel, se instituie religia libertății individului în rău, a anarhiei morale și sociale ce trebuie să domnească peste neamuri
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
fost apanajul exclusiv al preoților și al unui anumit număr de sacrifianți. Dar ele au avut o rezonanță considerabilă grație imnurilor care le exaltau, grație, mai ales, interpretărilor pe care aceste imnuri le-au suscitat. Revelarea unei existențe plenare și beatifice, în comuniune cu zeii, a continuat să obsedeze spiritualitatea indiană multă vreme după dispariția băuturii originare. S-a căutat deci să se atingă o astfel de existență prin alte mijloace: asceza ori excesele orgiastice, meditația, tehnicile Yoga, devoțiunea mistică. După cum
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
legea cauzalității universale în karman, certitudinea întemeiată pe efectele salvatoare ale sacrificiului se ruina. Căci postexistența "sufletului" în Cer era rezultatul activității rituale a sacrifiantului; dar unde se "realizau" roadele tuturor celorlalte acte ale sale, săvârșite în timpul întregii vieți? Postexistența beatifică, recompensând o activitate rituală corectă, trebuia deci să aibă un sfârșit. Dar atunci ce se întâmpla cu "sufletul" (ătman) dezîncarnat? În nici un caz nu putea să dispară definitiv. Rămânea un număr nelimitat de fapte săvârșite în timpul vieții, și acestea constituiau
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
constituiau tot atâtea "cauze" care trebuiau să aibă "efecte"; altfel spus, trebuiau să se "realizeze" într-o nouă existență, aici, pe pământ, sau într-o altă lume. Concluzia se impunea de la sine; după ce s-ar fi bucurat de o postexistența beatifică ori nefericită, într-o lume extraterestră, sufletul era constrâns să se reincarneze. Este legea transmigrației, samsăra, care, o dată descoperită, a dominat gândirea religioasă și filosofică indiană, atât "ortodoxă" cât și heterodoxă (buddhismul șjjainismul). Termenul samsăra apare doar în Upanișade. Cât
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
se putea ignora. Vârsta eroilor întrerupe într-un chip de altfel inexplicabil procesul de decădere progresivă declanșat o dată cu vârsta de argint. Totuși, destinul privilegiat al eroilor camuflează cu greu o eshatologie: ei nu mor, ci se bucură de o existență beatifică în Insulele Fericiților, Elysium, în care domnește acum Cronos. Altfel spus, eroii repetă, într-o anumită măsură, existența oamenilor din vârsta de aur, de sub domnia lui Cronos. Această eshatologie va fi amplu elaborată apoi, mai ales sub influența orfismului. Elyseul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
o vacanță de Revelion în insulele Maldive. Sunt și alte destinații exotice alese de români: Africa de Sud, Rio de Janeiro, Cancun, Cuba, Antartica. Este în joc o spledidă ilustrare a tezei lui Mircea Eliade privind căutarea inconștientă a unor ținutiri mitice, beatifice, departe de orice atingere a lumii dezlănțuite. Sunt prezente subtilele fantasme soteriologice, dublate de o veritabilă nostalgie postmodernă a originilor. Iată cum miturile și nostalgiile străvechi continuă să ne stăpânească și acum, în preajma minunatelor sărbători de iarnă. Ele dau seama
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
blajinilor ar fi, înainte de toate, una spirituală: întoarcerea la valorile instituite de Dumnezeu în zorii creației. Într-o altă versiune mitologică a poveștii blajinilor, la vremea-vremii, Dumnezeu va readuce pe pământ aceste stranii făpturi. Actualmente ele locuiesc un ținut mitologic beatific, situat undeva la întâlnirea Apei Sămbetei cu Sorbul Pământului. Într-un viitor încă nedefinit, datorită păcatelor, oamenii ar urma să fie morți sau exilați într-o altă lume, asemenea rohmanilor de altădată. Pe pământ s-ar întoarce blajinii. În concluzie
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
norme și reguli sociale. Pentru el, totul era permis. Afișarea ostentativă a acestei condiții ontologice privilegiate ilustrează dorința inconștientă lui Michael Jackson de a trăi paradisiac pe pământ. Casa sa s-a vrut a fi replica mundană a celebrului ținut beatific. Avea multe spații somptoase, piscine interioare si terenuri de bowling. Michael Jackson, asemenea noilor zei ai olimpului mundan, transgresează orice normă și regulă a simțului comun. Relațiile lui sexuale, de exemplu, au făcut obiectul curiozității a milioane de fani. Prin
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]