160 matches
-
Châteauneuf-de-Galaure, doi preoți capucini, părintele Mărie Bernard și părintele Jean, fac o vizită Marthei Robin la 3 decembrie 1928. Aceștia au liniștit-o și au ajutat—o să iși înțeleagă mai bine vocația să spirituală. Conform celui care a înaintat cauza beatificării, Hristos îi apare Marthei Robin în noaptea de 4 decembrie 1928. Ea mărturisește această apariție părintelui Faure, preotul parohiei ei și decide să se dăruiască în totalitate lui Dumnezeu și de a-I oferi suferință să, unită cu a Lui
Marthe Robin () [Corola-website/Science/326396_a_327725]
-
În 1984 au fost recunoscute de către biserică catolică conform dreptului internațional că asociații ale credincioșilor asociate . sunt astăzi în număr de 75 în 44 de țări. Marthe Robin s-a stins la 6 februarie 1981. O anchetă a diocezei în vederea beatificării a fost deschisă în 1986. Doi experți, un teolog și un istoric, au fost desemnați în 1988. "Nihil obstat" a fost acordat de către Romă în 1991. Între 1988 și 1996 mai mult de 120 de martori și experți au fost
Marthe Robin () [Corola-website/Science/326396_a_327725]
-
critică este redactată pentru . Un dosar de 17 000(!!!) de pagini a fost depus la Romă în 1996. Un decret al din 24 aprilie 1998 a constatat validitatea anchetei diocezei. "Positio", ce rezumă 2 000 de pagini din dosarul de beatificare care reprezintă rezultatele acestei anchete diocezane este supusă pe 6 mai 2010 unei comisii de studiu formată din teologi. Ei nu s-au pronunțat încă asupra Marthei Robin. Odată ce această etapă va fi depășită, Marthe Robin va fi declarată și
Marthe Robin () [Corola-website/Science/326396_a_327725]
-
pe 6 mai 2010 unei comisii de studiu formată din teologi. Ei nu s-au pronunțat încă asupra Marthei Robin. Odată ce această etapă va fi depășită, Marthe Robin va fi declarată și recunoașterea unui miracol va fi apoi necesară pentru că beatificarea să poată să fie decisă. Numărul vizitatorilor care au venit să se roage la Plaine, locul unde ea a trait, s-a dublat în zece ani, pentru a ajunge la 40 000 pe an.. Filosoful Jean Guitton a afirmat că
Marthe Robin () [Corola-website/Science/326396_a_327725]
-
a murit de supărare, la 7 martie 1724, la Romă. În 2005, cu ocazia împlinirii a 300 de ani de la nașterea lui Inocențiu al XIII-lea, locuitorii din Poli, localitatea natală a Papei, au cerut Sfanțului Scaun începerea demersurilor pentru beatificarea Papei Inocențiu al XIII-lea. Acest articol provine din traducerea și adaptarea fragmentara a textelor existente pe Wikipedia, în limbile franceză, italiană și spaniolă.
Papa Inocențiu al XIII-lea () [Corola-website/Science/305442_a_306771]
-
d. 10 mai 1950, închisoarea Văcărești) a fost un episcop român unit (greco-catolic), martir al credinței. A fost ucis în bătaie în temnițele regimului comunist pentru refuzul de a abandona credința sa greco-catolică și Biserica Română Unită. Procesul său de beatificare este în curs de finalizare. Școala primară a urmat-o în satul natal și la Blaj, iar cursurile liceale la Blaj. În 1919 s-a înscris la Academia de Teologie din Blaj, fiind trimis mai apoi la Roma, la Colegiul
Vasile Aftenie () [Corola-website/Science/299129_a_300458]
-
episcopului Vasile Aftenie au fost exhumate din Cimitirul Bellu Catolic și au fost transferate la biserica greco-catolică "Adormirea Maicii Domnului" (Acvila), de pe strada Sirenelor nr. 39, din București, în ziua de 13 mai 2010. Este un pas în procesul de beatificare al episcopului martir.
Vasile Aftenie () [Corola-website/Science/299129_a_300458]
-
Sfânt” În 1965 Karol Wojtyla, atunci arhiepiscop al Cracoviei și mai tarziu Papă Ioan Paul al II-lea a dispus o nouă investigație, intervievând martorii și în 1967 a trimis un numar de documente despre Faustina Vaticanului, cerând începerea procesului beatificării sale. Cazul a fost acceptat pentru analiză în 1968. În 1977, cu un an înainte de a fi ales papă Ioan paul al II-lea, arhiepiscopul Wojtula a cerut Vaticanului să revizuiască și să ridice interzicerea devoțiunii față de Milostivirea Divină, si
Faustina Kowalska () [Corola-website/Science/327667_a_328996]
-
create de către greșelile traducerii italiene a jurnalului Faustinei. Iar mai apoi materialul ce ridică întrebări nu a putut fi confruntat cu cel original din cauza dificultăților de comunicare datorate celui de a-l doilea razboi mondial. Și mai apoi erei comuniste. Beatificarea Faustinei a implicat și cazul vindecării miraculoase a unei americance: Maureen Digan din Massachusetts. În martie 1981 se declară vindecată în timpul unei rugăciuni la mormântul Faustinei. Digan suferea de ( o boală ce cauzează dilatarea organismului datorită reținerii fluidelor) de mai
Faustina Kowalska () [Corola-website/Science/327667_a_328996]
-
unde a fost exilat ultima oară, prin decizia Consiliului Antantei. Unii istorici au încercat să îi creeze o imagine idealizată, acreditând ideea că ar fi încercat să oprească Primul Război Mondial. În 1949, Biserica Romano-Catolică a inițiat o campanie de beatificare a lui Carol I al Austriei, pentru convingerile sale creștine pe care și-a întemeiat deciziile politice.<br> La 3 octombrie 2004 a fost beatificat de papa Ioan Paul al II-lea, acest act stârnind controverse, deoarece în Primul Război
Carol I al Austriei () [Corola-website/Science/302672_a_304001]
-
cardinalului polonez, s-a fixat sfințirea bisericii la finalul lui octombrie 2010. Din cauza unor probleme, Stanislaw Dziwisz nu a mai putut să vină atunci și s-a stabilit ca sfințirea să se facă în a doua jumătate a lunii mai. Beatificarea fostului papă Ioan Paul al II-lea a avut loc la 1 mai 2011 în Bazilica "Sfântul Petru" din Roma, stabilindu-se ziua de 22 octombrie (când și-a început pontificatul) ca zi de celebrare a Fericitului Ioan Paul al
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
discurs exact în momentul morții predecesorului său (22:37, ora României) și ziua următoare a oficiat o Sfântă Liturghie în Piața San Pietro. a fost beatificat în data de 1 mai 2011 în Piața Sf. Petru din Roma. Slujba de beatificare a fost prezidată de papa Benedict al XVI-lea. Trecerea sa în rândul sfinților a fost oficiată de papa Francisc în data de 27 aprilie 2014.
Papa Ioan Paul al II-lea () [Corola-website/Science/296847_a_298176]
-
monument pe mormânt. A fost înhumat la 12 august 1978, potrivit dorințelor sale, în grotele Vaticanului, după o ceremonie care a avut loc în Piața Bazilicii Sf. Petru din Roma. În timpul pontificatului papei Ioan Paul al II-lea, procesul de beatificare al papei Paul al VI-lea a fost deschis în 1993, prin recunoașterea oficială ca „Servitor al lui Dumnezeu” de către Biserica Catolică. Papa Benedict al XVI-lea i-a proclamat eroicitatea virtuților sale, la 20 decembrie 2012: prin acest act
Papa Paul al VI-lea () [Corola-website/Science/298165_a_299494]
-
luat prânzul, luni, cu familiile separate în timpul ocupării pașnice a bazilicii. Primarul Romei amână demolarea taberelor de romi Primarul Romei, Gianni Alemanno, a anunțat că operațiunile de demolare a taberelor de romi din Roma vor continua abia după ceremoniile de beatificare a fostului Papă Ioan-Paul al II-lea, potrivit paginii online a agenției Adnkronos. După beatificarea lui Ioan-Paul al II-lea vom continua operațiunile de demolare, pentru că nu putem accepta ca în orașul nostru să existe peste 100 de tabere de
Romii care au ocupat bazilica San Paolo au primit ouă roşii de la Papă () [Corola-journal/Journalistic/70219_a_71544]
-
taberelor de romi Primarul Romei, Gianni Alemanno, a anunțat că operațiunile de demolare a taberelor de romi din Roma vor continua abia după ceremoniile de beatificare a fostului Papă Ioan-Paul al II-lea, potrivit paginii online a agenției Adnkronos. După beatificarea lui Ioan-Paul al II-lea vom continua operațiunile de demolare, pentru că nu putem accepta ca în orașul nostru să existe peste 100 de tabere de nomazi ilegale", a declarat Gianni Alemanno. "Nu sunt toți în situații disperate, mulți au case
Romii care au ocupat bazilica San Paolo au primit ouă roşii de la Papă () [Corola-journal/Journalistic/70219_a_71544]
-
cină, comunicam ca înecații trecîndu-ne/ salata de alge unul altuia cu mișcări unduioase de apă" (Exilul și frica). Două sînt direcțiile moral-estetice în care se orientează această poezie stufoasă, luxuriantă. Una este cea a "laudei lucrurilor", a impulsului incantatoriu, a beatificării lumii în stilul lui Ilarie Voronca. E o aventură a încifrării străvezii, a extazului: "noile chipuri și vechile măști îmi/atîrnă precum ferestrele unei case/ dăruită vîntului/ plăcerea de a fi om mi-a răpit/ atît de multe visuri/ dimineața
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
deasupra mulțimilor răsună împușcături iar carnea lor este sfințită prin plumbi oamenii aceștia iartă de dincolo de moarte iar ultimul lor drum înseamnă de fapt doar reîntoarcerea în veșnicia din care au venit pentru a ne binecuvânta 1 mai 2011 La beatificarea Papei Ioan Paul al II-lea În căutarea propriilor tăceri Ce vremuri ciudate, ce vremuri prostești, Te cauți pe tine, uitând cine ești, Pornit către moarte, cu zâmbetul larg, Ridici neputința în vârf de catarg, Ce vremuri de spaimă, ce
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
1975; Păcatul fluviului, I, București, 1975; Rosturile străjii, București, 1976; Mugurii vederii, București, 1977; Rânduirea porților, București, 1978; Osiile cuprinderii, București, 1980; Bobuleț mereu drumeț, București, 1981; Țărmul fugar, București, 1982; Tentația cheilor, București, 1985; Drumul spre zori, București, 1988; Beatificarea viesparelor, București, 1995; Psalmii învierii noastre, București, 1999. Repere bibliografice: Teodor Vârgolici, „De-o vârstă cu țara”, VR, 1961, 3; Eugen Agrigoroaiei, „Inima și timpul”, IL, 1963, 3; Laurențiu Bourceanu, Un volum de versuri, GL, 1963, 25; Haralambie Țugui, „Inima
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287320_a_288649]
-
spre sine (interviu cu N. Steinhardt), F, 1991, 1; Nicolae Manolescu, Nopți și zile, RL, 1991, 17; Ovidiu Pecican, Fericitul Nicolae, ST, 1991, 4; Florin Berindeanu, Mona(r)hia superioară, CNP, 1991, 20; George Popescu, Arta refugiului. Un jurnal al beatificării, R, 1991, 5-6; Tania Radu, „Monologul polifonic”, LAI, 1991, 27; Cartea unui scriitor creștin: „Jurnalul fericirii” de N. Steinhardt, F, 1991, 9 (semnează Ion Simuț, Florin Ardelean, Tiberiu Ciorbea, Ioan Moldovan, Dumitru Chirilă, Traian Ștef); Gheorghe Grigurcu, Creștinismul în tradiție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
aproape asemănătoare și sub regim nocturn instaurîndu-se astfel o vrajă sublunară, un teritoriu acustic de mare rezonanță afectivă, muzicală si emoțională. Putem asemăna această monodie incantatorie cu starea de rugăciune a anahoreților, cu veghea și psalmodiul repetitiv, cu starea de beatificare În care ființa rugatorului se contopește cu rugăciunea, cu alchimia teologică a imaginarului deesc, cu amplitudinea discursului monosilabic, cu vraja auctorială a sinelui căzut În transa rugăciunii. La fel și Cătălina asemeni călugărilor penitenți psalmodiază mantrele În pusee respiratorii de
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
către gândirea tradițională, filosofia implicită. Definitorii sunt și atmosfera, anecdotica episoadelor componente, esențializarea viețuirii anonime, „banale” și „derizorii”, descoperirea și revelarea a ceea ce criticii (Mircea Iorgulescu, Vasile Popovici) au numit „feeria cotidianului”. Aceasta este, de fapt, marea temă a prozatorului: beatificarea vieții mărunte, a existenței obișnuite, aparent nespectaculoase, săvârșită fără recurs la vreun idilism, pătrunsă de o gravitate maximă a angajării existențiale, de un extraordinar tragism, în cele din urmă umbrită de aprehensiunea morții. Rareori „s-a dat glas atât de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
în „grădina Maicii Domnului”, parcă și cerurile vorbesc acum românește în cele două zile care întrerup mecanica obișnuită a calendarului, prin Fericiții noștri V. Ghika (trecut la veșnicie în 16.05.1954) și Ep. Anton Durcovici a cărui slujbă de beatificare a fost pe 17.05.2014. Ei au atins sfințenia, trecând prin calvar viața lor; un popor care a avut asemenea mărturisitori de credință și atâția martiri, episcopi și preoți, în Moldova, Muntenia și Transilvania, va fi binecuvântat cu zile
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
și numită Președinta Ordinului al III-lea Franciscan din România”, în ultimele ei zile de viață a scris pe 21.10.1987: „În ușurarea crucii mele grele, îmi vine o bucurie cerească, care mă umple de fericire: minunata știre a beatificării veneratului și sfântului nostru Durcovici. Este un mare har al lui Dumnezeu să fi avut privilegiul de a cunoaște un sfânt aici pe pământ. Era un sfânt minunat”. La întrunirea Terțiarilor Franciscani din 13.03.1949, invitat de onoare a
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
mărturiile pelerinilor care veneau în Țara Sfântă pentru a duce cu ei o imagine sacră; după tradițiile Țării Sfinte, imagi‑ nile lui Cristos erau puse în locul unde erau înhumați sfinții și martirii care aveau triplul rol simbolistic de glorificare și beatificare, de exprimare a supre‑ mei judecăți pentru cei vii, și ca o chezășie a fericirii cerești. Asistăm evident la o identificare între semnificant și semnificat, între reprezentare și reprezen‑ tat; granița dintre simbol și realitate devenind foarte labilă și indefinită
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
libertatea de conștiință ca fiind "măduva libertății și a devenirii ființei umane". Exemplele ar putea continua la nesfîrșit și la toate nivelurile conducerii partidelor. Biserica recunoaște valoarea religioasă a acestor acțiuni în politică. Au fost începute mai multe procese de beatificare: a lui Edmond Michelet, Robert Schuman, Giorgio La Pira, "sfîntul primar" al Florenței, a lui Giuseppe Lazzati, parlamentar DC, șeful Acțiunii Catolice, rectorul universității Sacré-Coeur, fondatorul unui institut laic de viață consacrată, a lui Giuseppe Toniolo și Alcide de Gasperi
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]