84 matches
-
geau în balconul patriei. „What now?“ mi-am șoptit. Trebuia s-o gonesc, s-o dau afară mă car din camera de culcare. Dar cum naiba să fac? Mă-ngrozea momentul când avea să zvâcnească brusc din pat, cu un behăit ca de apocalips în tăce rea aceea deplină. Am apucat-o până la urmă de-o ureche, și urechea mi s-a părut de cârpă. Am tras-o și, în pântecul ei, ceva a gâlgâit leneș. I-am pipăit picioarele îndreptate
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cafenie, pe apa sticloasă, care părea mai întîi neagră, apoi din nou albastră, luminați de un soare arzător, binecuvîntați de copacii care se aplecau deasupră-ne, încurajați de iarba șoptitoare și stufărișul fluierător, priviți stăruitor de vaci și de pescari, cu behăitul oilor și șuieratul unui vapor în urechi, cu vîntul alergîndu-ne prin păr și cu plămînii plini cu aer. Cel care a făcut tot ceea ce i-a stat în puteri ar putea, mai devreme sau mai tîrziu, să fie recompensat de către
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
spunîndu-i: — Trebuie să te uiți la mine, îmi pierd expresia atunci cînd nu sînt privită. Unul dintre radiouri se declanșă: pling-plong, plin-plong, pling-plong, plin-plong! Ignoră-l, murmură ea. — Să-l închid. — Nu se poate, nu poți decît să-l deschizi. Behăitul muzical continuă pînă cînd el se întinse și scoase radioul din buzunarul hainei. Apăsă pe buton și vocea lui Ozenfant îi spuse pe un ton vesel: — Iartă-mă dacă te întrerup, dar m-am gîndit că ți-ar face plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
avion. ― Hm! Ca-n filme! Ai încredere? ― Așa cum explică ea, treaba o să meargă... Ce pot să beau? ― Turț. Dascălu își turnă în pahar și luă o înghițitură. ― A naibii cucoană! ― Cum arată? Celălalt izbucni în râs. Un râs ca un behăit, puțin imbecil. ― N-am văzut-o. Stătea ascunsă în cutie. După glas, părea tânără, plină de draci. ― Mi-e teamă să nu fie o cursă... ― Ce cursă! Își încreți nasul cârn cu nări răsfrînte: Știe că stau la tine." Te
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și Întunericul o Înghiți. Iar el o ajunse din urmă - căci dacă Antonio o aștepta În parcarea din fața blocului, el nu putea să o lase singură. Nici el nu voia ca ei să i se Întâmple ceva. Îi Însoțise un behăit trist și lamentabil - oi, cu siguranță. În parcare, printre mașinile Îngrămădite În spațiul acela Îngust, Înconjurat de un gard ruginit, nu-l găsiseră pe Buonocore. Nici În holul blocului, nici pe palier. Poate că venise vremea să dea un sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
plecat. Am stat până când la corturi au amuțit toate zgomotele și toate luminile s-au stins. Am stat până când luna, în primul pătrar, s-a ridicat sus deasupra crengilor sub care stăteam și singurul sunet care se mai auzea era behăitul slab al vreunei oi. Atunci Rahela s-a ridicat și eu am urmat-o. S-a îndreptat neauzită către cortul lui Laban. Părea că nu-și dă seama că sunt și eu acolo și n-am fost sigură că știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ascund pe malul acela de pământ, Înconjurat din toate părțile de apă. Cei din trunchiul cel mai mare cufundară În apă un fel de bâte late și se apropiară de mine. Balta clipoci gros, iar ei scoaseră un fel de behăit și, În clipa aceea, de sub luciul apei se ridicară alții și alții. - Tată din cer, am spus În gând, fără să reușesc să tac. Aceștia din urmă țineau câte o trestie În gură și, prin trestiile alea răsuflaseră sub apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de vorbă cu mine pe scări. El Îi aruncă o privire nedumerită, apoi se dumiri. — Mama Sarei. Paola Încuviință din cap. — Mama Sarei. — O, Dumnezeule! Nu! — Da, Guido, și e-o fată simpatică. — Raffi are doar șaisprezece ani, Paola. Auzi behăitul din vocea sa, dar nu-l putu Înfrâna. Paola puse mâna pe brațul lui, apoi o duse la gură și, după aceea, izbucni În hohote puternic de râs. — O, Guido, ar trebui să te auzi. „Are doar șaisprezece ani“. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
meargă la inimă. Marghioala se lăsa rugată: că, să vedeți, că i-am terminat, că nu mai am. Lixandra se ridica în picioare. - Ce zice? Ce zice? - Zice că nu mai are morcovi! Surda râdea ușurel, scoțând un fel de behăit, se uita drept în ochii văduvei cu mânie și făcea câțiva pași, rezemată în baston. - Să nu caut eu, auzi tu, Marghioalo, să nu caut!... Și cât se dondăneau, hop și Tinca, cea mai tânără dintre ele, care nici nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-i mâncări neînscrise pe lista zilei. Ceea ce surprindea în primul moment la Hangerliu era ținuta sa de esența imbecilității. Prințul rămânea nu rareori cu gura căscată și mai presus de toate scotea din gâtlej un râs înfiorător, un fel de behăit de capră, replică înjosită a hohotului jovial al lui Gaittany. Pe urmă îți dădeai seama că, dacă Hangerliu nu era inteligent, nu era iarăși așa de imbecil cum părea. Era un prost de familie cu un je ne sais quoi1
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fără spasm de la un regim la altul. Spre exemplu, Hangerliu bea într-o băcănie cu reporteri de jurnal, pretîndu-se manierelor celor mai redacționale, apoi trecea drumul la o recepție, unde, fără tranziție apreciabilă, exact în același ton nepăsător, pigmentat cu behăitul caracteristic, discuta cu ministrul Angliei despre vânătoarea urșilor, dând informații de un interes acut pentru excelența-sa. Ba mai mult, la recepție relua temele din cârciumă, traducând ministrului Franței înjurăturile românești "Parastasul mă-ti", "Vedea-te-aș la morgă-n
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să ne mirăm, dimpotrivă, dacă Zeul ar Îngădui, cu indiferență, ca prezicerile sale să se piardă fără folos caapa care se Împrăștie sau să producă doar un ecou, ca stâncile care se găsesc În deșert, la strigătele păstorilor și la behăitul turmelor. 9. Acestea au fost cuvintele lui Ammonios. Deoarece eu tăceam, Cleombrotos zise adresându-mi-se: - „Mai poți acum crede că dispariția acestor oracole, creația lor Îl au pe Zeu la origine?”. - „Câtuși de puțin”, răspunsei eu, „afirm contrariul”, răspunsei
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
portbagaj. Cumnata mea a avut o idee strălucită de a afla în orice moment dacă oaia mai este în viață. Din când în când cumnata mea behăia subțire ca un miel iar oaia, care era mamă probabil, răspundea cu un behăit de mamă care vrea să-și apere puiul ce putea fi în primejdie. Cu behăituri pe două voci și mergând încet, am ajuns la centrul de achiziții și am predat oaia în bună stare. De acolo am plecat triumfători cu
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
pentru că era frumoasă, ci pentru că va dăinui și așa cum rn-am născut eu, având multă vreme fiorul eternității, se vor naște și alții și o vor vedea ca și mine. Animalele, în afară de cai, nu-mi vorbeau nici ele căci mugetul sau behăitul lor nu-mi spunea decât că le e foame sau sete sau că trebuiau date la taur. Vântul, vijelia, trăsnetul, zăpezile nu-mi dădeau un fior cosmic, mi-erau familiare. Nu mă contopeam cu ploile, să cadă apa peste mine
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și scăpau, vesele dar intangibile, deși ai fi zis că erau pradă ușoară. Flăcăul se domolea, se întindea alături ca un câine, rugător, insistent, până la urmă domolit și tăcut... îi vedeam apoi stând cuminți unul lângă altul ore întregi în behăitul animalelor până începeau să se reverse lung peste câmpie razele aurii ale asfințitului... Zeitatea de lângă mine îmi amintise de mâinile mamei, de aceea mă îndrăgostisem de ea și m-am uitat să i le văd... Stăteau, în așteptare, întinse peste
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
lame Gillette extra, le dau ieftin. Vând și eu să mai scot un ban de benzină, ce, nu-i voie? Gillette extra. Se moare de foame, domnule, se moare de foame! Și voi veniți să vă bateți joc de mine, behăiților! Repar și eu la nenorocita asta de motocicletă ca să mai ies dumineca la pădure. Auzi, aveam un prieten, Severică, așa-i spuneam, se lăuda la toți că a fost legionar, a fost pe dracu’, a fost pește la Crucea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pildă zvonul că, imediat după ce părăsisem firma Göbel cu binecuvântarea meșterului Singer, capra Genoveva, în căutarea hranei de prânz, s-a smuls cu funie cu tot de una dintre calfe, a luat-o la sănătoasa și și-a dat ultimul behăit sub un tramvai care circula în direcția Bilk. Nevasta lui Göbel, matroana cu ochii de vacă, se spune chiar că ar fi crezut că din jale pentru plecarea mea, s-ar fi aruncat Genoveva pe șine, sub roți. În primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Îmi pare tare rău. Nu trebuie. Să-ți pară rău pentru cei care pierd. Acum hai să trecem Încă o dată peste partea În care tu Îmi dai lista cu clienți. Sună telefonul și o clipă nici una din noi nu recunoaște behăitul plângăcios al soneriei. E Rod, cu câteva sugestii de ultim minut. După ce Închid, mă Întorc spre Momo. —OK, ghicește ce mi-a zis. Își Încrețește puțin fruntea și se preface că se gândește Înainte de a răspunde cu accentul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cel bătrân, de unde lua uncrop pentru opărit lujeri de ruscuță (să-i dea Dumnezeu putere la inimă Petroniei!) și de vâsc pururea verde (Doamne ferește, să nu damblagească!)... După mai multe ore ale după-amiezii, sfâșiată de vaiete scrijelitoare, Nicanor auzi un behăit subțire, ca de mieluț, apoi mamă-sa, baba Maranda, mai aduse, la cazanul de pe pirostrii, o poală de Traista-păcurariului și de Coada-racului (ca prăpădirea de sânge a lehuzei să scadă și să se aline!). Nicanor nici nu tresări, auzind glăsciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cântecelor noastre europene atât de leneșe. O puneam din nou: nimic, o melodie diamant, strălucitoare și cu neputință de memorat. O pusei atunci pe o turație lentă de 45. Vocea însă se îngroșă și nu se mai auzi decât un behăit, un fel de muget de bivol bolnav. Luai placa și într-o vizită la Ciceo i-o pusei și lui. "Formidabil, zise, mai pune-o o dată. Nu înțeleg nimic, dar e extraordinar! Lasă-mi-o până sâmbăta următoare." Iar când
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
griș cu lapte, supe de zarzavat, pește rasol, ceaiuri, multe ceaiuri... Pleacă ăsta, vine al treilea. Dumneata ce pensie ai? Șapte sute cincizeci de lei. Medicul: plimbări; aer! mult aer!... Aici Suzy ridicase glasul și diagnosticianul o urmă izbucnind într-un behăit înalt, ca și când ar fi vrut să ne sugereze că sincer vorbind se săturase de râs, și anecdota asta îl silea acum să scoată doar țipete... ...La plecare Suzy îmi făcu o surpriză: nu se mai ținea drept pe picioare și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o adevărată invenție. Îi strigă fratelui care îl aștepta în hambar să aducă iezii din șopronul în care îi închisese. Și încălecă nu pe țap, ca de obicei, ci pe capră, strigându-i fratelui: „Sucește-i iedului o ureche!”. Auzind behăitul iedului, capra o zbughea din loc, țapul - după ea și în câteva clipe se pomeneau cu toții în hambar. Urmele caprelor lăsate de o săptămână, pe care grănicerii considerau că ar fi de animale sălbatice, spre sâmbătă dispăreau, când fâșia
Creativitatea academicianului Ion Bostan, dar divin sau rezultatul unei munci asidue by Lorin Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/83665_a_84990]
-
formă de asolament. Și totuși, „gardul“ cutumelor noastre e prea zdravăn ca lovitura mea de berbece să-l poată străpunge. Singurul câștig, nu neapărat al meu, cu ghilimelele de rigoare, e că ați pierdut aceste vreo patru minute, ascultându-mi behăitul... 3. Feed back „De n’ar fi“, nu s’ar povesti. Mai abitir căci există și un sens ascuns În orice se află În această lume. Să Încercăm a pătrunde În spatele aparenței, chiar dacă asta e ceva aproape drăcesc, dacă mă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
îmi sunt orbiți de razele lui. Mă întorc către frunze și nu știu pe care să-mi fixez atenția. Observ păsările, dar nu pot să le captez cântecul. Apoi aud mieii, dar nu găsesc un glas atât de pur pentru behăitul lor. Cred că n-am nici o înzestrare, căci nu izbutesc să descriu nimic. Poeta artifex Sunt un poet artificial! Pot povesti doar întâmplări gata trăite și povestite de alții: așa încât nu fac decât să falsific realitatea, fără să ajung vreodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
din nou seara, am încercat, cu toată puterea pe care o mai aveam, să strâng între degete ugerele oilor, dar laptele nu ieșea. Am urlat numele Aiei și m-am simțit umilit. Animalele sufereau odată cu mine, scoțând, toate deodată, un behăit jalnic. Incapabil să fac treburile obișnuite, nu mai reușesc să mă țin pe picioare: sunt doar un stârv ce merită să fie lăsat pradă lupilor. N-are sens să car un cadavru care abia se mai mișcă. M-am hotărât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]